Rezultate din textul definițiilor
Strand ~uri n. Teren special amenajat pe malul unei ape, unde se face plaja, baie sau sport nautic. /<germ. Strand
CANOTAJ s.n. Sportul vaslitului. ◊ Canotaj academic = sport nautic care se practica pe schifuri si pe giguri. [< fr. canotage].
SCHI s.n. 1. Un fel de patina de lemn, aproape ca lungime cu inaltimea omului, cu care se poate merge alunecand pe zapada. 2. Sport de iarna practicat cu schiurile (1). ♦ Schi nautic = sport nautic in care executantul, tras de o barca cu motor, aluneca pe apa mentinandu-se pe una sau pe doua scanduri; water-ski. [< fr., norv. ski].
CUTER1 s.n. Ambarcatie mica cu un singur catarg (cu panze sau cu motor), folosita pentru curse scurte sau pentru sport nautic. ♦ Ambarcatie de pescuit. [Pl. -re. / < engl., fr. cutter, cf. germ. Fischkutter].
CAIAC s. n. 1. barca din piei de foca la eschimosi pentru vanatoare si pescuit. 2. ambarcatie ascutita la capete si condusa cu una sau doua padele. ◊ sport nautic care o practica. (< fr. kayak)
CANOE s. f. 1. barca usoara dintr-un singur trunchi, la amerindieni. 2. ambarcatie cu capetele ascutite, la care se vasleste cu ajutorul unei pagaie din pozitia in genunchi. ◊ sport nautic cu aceasta ambarcatie. (< fr. canoe, engl. canoe)
CANOTAJ s. n. sport nautic cu ambarcatii conduse cu rame. ♦ ~ academic = sport nautic care se practica pe schifuri si pe giguri. (< fr. canotage)
CUTER1 s. n. ambarcatie mica cu un singur catarg (cu vele), pentru curse scurte sau pentru sport nautic. ◊ ambarcatie de pescuit. (< engl., fr. cutter)
SCHI s. n. 1. Un fel de patina de lemn, lunga, cu care se poate merge alunecand pe zapada. 2. Sport de iarna practicat cu astfel de patine. ♦ ~ nautic = sport nautic in care executantul, remorcat de o ambarcatie cu motor, aluneca pe suprafata apei cu ajutorul unor schiuri speciale; water-ski. (< fr. ski, germ. Ski)
SURF [SARF] s. n. 1. sport nautic constand in plutirea in picioare pe o scandura remorcata (acvaplan), cu un catarg pe care e intinsa o vela; scandura insasi; surfing. 2. dans modern, de provenienta nord-americana. (< engl. surf)
CAIAC, caiace, s. n. 1. Ambarcatie de sport ascutita la ambele capete, cu suprafata de alunecare neteda sau in clinuri si care este condusa cu una sau doua padele. 2. sport nautic care se practica cu caiacul (1). 3. Ambarcatie mica, cu invelis din piele de foca, folosita de eschimosi. [Pr.: -ca-iac] – Din fr. kayak.
CANOE, canoe, s. f. 1. Ambarcatie usoara, fara carma, construita simetric, cu prora si pupa ascutite si inaltate, condusa cu ajutorul pagaielor din pozitia in genunchi. ♦ sport nautic care se practica cu canoe (1). 2. Ambarcatie usoara folosita in trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. – Din fr. canoe.
CANOTAJ s. n. Nume dat sporturilor nautice care se practica in ambarcatii puse in miscare cu ajutorul vaslelor. ◊ Canotaj academic = ramura a sporturilor nautice care se practica pe schifuri si pe giguri1. – Din fr. canotage.
IAHTING s. n. sport nautic practicat cu ambarcatiuni cu vele. [Scris si: yachting, iachting]. – Din engl., fr. yachting.
STRAND, stranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat in apropierea unei ape sau prevazut cu bazin cu apa, amenajat special pentru a putea fi folosit, in timpul verii, pentru plaja, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Strand.
YAWL s.n. Ambarcatie de diferite dimensiuni cu panze sau cu rame, folosita la pescuit si in sportul nautic. (cuv. engl.)
SLALOM, slalomuri, s. n.. Coborare pe schiuri intr-o succesiune de viraje. ♦ Proba din schiul alpin care consta in coborarea in doua manse a unei pante, prin anumite puncte de trecere obligatorii (denumite porti). ◊
Slalom nautic = ramura din
sportul
nautic care consta in parcurgerea unui traseu, cu caiacul sau cu canoia, pe ape curgatoare si
tumultoase, printre obstacole suspendate deasupra apelor. – Din
fr. slalom.
ACVAPLAN ~e n. Plansa de lemn, remorcata de o barca cu motor, folosita in sportul nautic pentru alunecare pe apa. /<fr. aquaplane
CAIAC ~ce n. 1) Ambarcatie pentru o singura persoana, construita din piele si oase de foca. 2) Luntre sportiva ascutita la ambele capete, actionata cu ajutorul padelelor. 3) sport nautic practicat cu aceasta ambarcatie. [Sil. ca-iac] /<turc. kayak
CANOE ~ f. 1) Luntre sportiva usoara, cu prora si pupa, condusa cu o pagaie. 2) sport nautic practicat cu aceasta ambarcatie. 3) Ambarcatie ingusta si lunga, facuta dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarta de copac sau din piei cusute; piroga. [Sil. -no-e] /<fr. canoe
CANOTAJ ~e n. sport nautic practicat cu diferite ambarcatii cu vasle. ~ academic. /<fr. canotage
SURFING [pr.: sarfing] n. sport nautic constand in plutirea pe apa pe un surf. /Cuv. engl.
YAWL n. Ambarcatie de diferite dimensiuni cu panze sau cu rame, folosita la pescuit si in sportul nautic. / cuv. engl.
SLALOM s.n. 1. Coborare la schi a unei pante in zigzag, cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. ♦ Proba sportiva disputata pe un parcurs in panta jalonata cu obstacole artificiale foarte sinuoase. ◊ Slalom nautic = sport practicat pe caiace sau pe canoe, de una sau de doua persoane, ori intre echipe, fiecare formata din trei ambarcatii, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presarate cu praguri, vartejuri etc. 2. Proba de conducere auto pe o pista jalonata. [Pl. -muri. / < germ. Slalom, fr., norv. slalom].
STRAND s.n. Loc special amenajat pentru baie, plaja sau pentru sporturi nautice. [< germ. Strand].
SLALOM s. n. 1. (schi) coborare a unei pante in zigzag cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. 2. cursa de schi disputata de un astfel de parcurs. ♦ ~ nautic = sport pe caiace sau pe canoe, fiecare formata din trei ambarcatii, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presarate cu praguri, vartejuri etc. 3. proba de conducere auto pe un parcurs sinuos. (< fr. slalom)
STRAND s. n. loc special amenajat pentru baie, plaja sau sporturi nautice. (< germ. Strand)
ALBANO, lac de crater vulcanic in M-tii Albani, la 20 km S de Roma, la alt. de 293 m; 6 km2. Ad. max.: 170 m. Baza de sporturi nautice.
BANEASA 1. Lac antropogen, de baraj, pe valea Colentinei in N municipiului Bucuresti; 0,45 km2 (din care 0,40 km2 asanat). Loc de agrement si baza pentru sporturi nautice. 2. Com. in jud. Constanta; 5.594 loc. (1991). 3. Com. in jud. Galati; 2.465 loc. (1991). 4. Com. in jud. Giurgiu; 6.498 loc. (1991). Statie de c. f.
COMO 1. Lac navigabil, de baraj morenic in N Italiei, la poalele Alpilor, la 203 m alt., traversat de riul Adda; 145,9 km2. Ad. max: 410 m. Pescuit. Zona turistica si de sporturi nautice. 2. Oras in N Italiei (Lombardia) pe tarmul lacului cu acelasi nume; 165 mii loc. (1987, cu suburbiile). Ind. matasii si prelucr. lemnului. Statiune climaterica. Catedrala (sec. 14-16).
HERASTRAU 1. Lac antropic, pe valea Colentinei, in intregime asanat, situat in N municipiului Bucuresti; 77 ha. Loc de agrement pentru locuitorii Capitalei si baza de sporturi nautice. 2. Parc in partea de N a Bucurestiului (187 ha), realizat in 1930-1936 de ing. N. Caranfil (forma de astazi dateaza din 1951). Aici se afla Muzeul Satului, intemeiat de Dimitrie Gusti si inaugurat la 17 mai 1936, Palatul Elisabeta (1936) s.a.
PORTOFINO, localitate in NV Italiei (Liguria), port la M. Ligurica, pe Riviera di Levante; 605 loc. (1991). Celebra statiune turistica si balneara si port de iahturi. sporturi nautice. In apropiere, manastirea La Cervara (sec. 14) si biserica San Giorgio cu relicvele Sf. Gheorghe aduse de cruciati din Orientul Apropiat.
MOTOCROS nautic s. (sport) motonautica.
MOTOnauticA s. (sport) motocros nautic.
MONOSCHI s. n. 1. schi nautic mai lat. 2. sport pe un asemenea schi. (< fr. monoski)
nautic, -A I. adj. referitor la navigatie. ◊ (despre un sport) care se practica pe, in apa. II. s. f. navigatie (2). (< fr. nautique, lat. nauticus)
nautic, -A adj. De, pentru navigatie, privitor la navigatie. ♦ (Despre un sport) Care se practica pe sau in apa. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „(de) navigatie”, „(referitor la) navigatie”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator].
nautic, -A, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care serveste la navigatie, privitor la navigatie. ♦ (Despre sporturi) Care se practica pe apa. 2. S. f. Stiinta si tehnica de a conduce o nava (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautice.
nautic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de navigatia pe apa; propriu navigatiei pe apa. 2) (despre unele ramuri ale sportului) Care se practica pe/in apa. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique
