HARNICIE s. f. Zel in munca, spor la lucru; sarguinta, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie.

MOCOSIT, -A, mocositi, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care lucreaza prea incet. care nu are spor la lucru. – V. mocosi.

SPOR², (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa usor, de a avea randament in munca; progres. ◊ Loc. adj. si adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fara spor = fara randament; putin; incet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult in timp (relativ) scurt. spor la lucru! formula de urare adresata cuiva care lucreaza sau merge la lucru. 2. Abundenta, belsug, prosperitate; folos, castig. 3. Crestere, marire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezinta o crestere, o marire, un adaos. – Din sl. sporu, bg. spor.

MIGALI, migalesc, vb. IV. Tranz. si intranz. A lucra cu rabdare si cu minutiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fara spor. [Var.: migai vb. IV] – Et. nec.

A BUCHISI ~esc tranz. 1) v. A BUCHERI. 2) A realiza incet, cu multa migala; a lucra fara spor. 3) A bate indelung si inabusit cu pumnii; a busi. /cf. buche

TANDALI, tandalesc, vb. IV. Intranz. A-si pierde vremea umbland de colo pana colo fara rost; a lucra incet, fara spor (si cu lene). – Din germ. tandelen „a glumi”.

MOCAI, mocai, vb. IV. Intranz. si refl. (Pop. si fam.) 1. A lucra incet, fara spor; a (se) mosmondi, a (se) mocosi. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tandali. [Prez. ind. si: mocaiesc] – Et. nec. Cf. moaca.

TICAI², ticaiesc, vb. IV. Refl. si intranz. (Rar) A lucra incet, fara spor; a se mocai. – Et. nec.

A SE MOSMONI ma ~esc intranz. 1) A lucra incet fara spor; a se mocai; a se mocosi; a migali; a bichiri. 2) A se misca incet si greoi. 3) fam. A cauta cu greu (pipaind cu mainile prin intuneric); a bajbai; a dibui. /Orig. nec.

RANDAMENT s. 1. potential. (A crescut ~ul productiei.) 2. spor. (Nu avea ~ la lucru.) 3. v. productivitate. (sporirea ~ului la hectar.) 4. v. eficacitate.

A MIGALI ~esc 1. tranz. A face cu (multa) migala. 2. intranz. 1) A lucra cu (multa) migala. 2) pop. A lucra incet si fara spor; a se mocai; a se mocosi; a se mosmoni; a bichiri. /Orig. nec.

A SE MOCAI ma mocai intranz. pop1) A lucra incet si fara spor; a migali; a se mocosi; a bichiri. 2) A pierde timpul in zadar. /Orig. nec.

A MOCOSI ~esc tranz. pop. A lucra incet si fara spor; a se mosmoni; a bichiri; a se migali; a se mocai. /cf. a se mocai

A MOS/I ~esc 1. tranz. 1) (femei) A ajuta in timpul nasterii in calitate de moasa. 2) (copii nou-nascuti) A ingriji in primele ore dupa nastere; a taia cordonul ombilical. 3) fig. A da sfaturi insistente si inutile. 2. intranz. A lucra incet si fara spor. /Din moasa

A TANDALI ~esc intranz. rar 1) A fi tandala; a sta fara treaba. 2) A umbla mult si fara rost (ca un tandala); a hoinari; a vagabonda. 3) A lucra incet si fara spor; a se mocosi; a se mocai; a se migali. /<germ. tandein

ACTIVIZA, activizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva sa lucreze mai activ, a spori cuiva insufletirea la lucru. – Din activ².

MOSMONI, mosmonesc, vb. IV. I. Intranz. si refl. A face miscari incete si greoaie. ♦ A lucra incet, neindemanatic si fara spor; a se mocai, a se mocosi. 2. Intranz. si tranz. A face ceva cu miscari neprecise, a-si face de lucru; a moscondi. 3. Intranz. A cauta, a dibui; a adulmeca. [Var.: mosmoli vb. IV] – Et. nec.

RANDAMENT ~e n. 1) Raport dintre efortul depus si rezultatul unei actiuni. ~ al productiei. 2) Caracteristica a eficientei unui sistem tehnic, bazata pe raportul dintre energia folosita util si energia consumata de acest sistem. 3) Capacitate de productie (a unui muncitor, a unei masini etc.) intr-o unitate de timp; spor; productivitate. A nu avea ~ la lucru. /<fr. rendement

nespornicie s.f. (inv.) faptul de a nu avea spor (intr-o actiune, intr-o lucrare), de a nu putea progresa.

BUCHISI, buchisesc, vb. IV. (Pop. si fam.) 1. Tranz., intranz. si refl. A face un lucru cu mare cazna si migala, fara spor. 2. Tranz. si intranz. A citi sau a invata ceva cu efort si cu migala; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dandu-i pumni, ghionti). [Var.: buchisa vb. I] – Cf. buche.

BUCHISI, buchisesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. si refl. A face un lucru cu mare truda si migala, fara spor; (in special) a citi cu greutate. 2. Tranz. Fig. A bate tare pe cineva. [Var.: buchisa vb. I]

A sporOVAI ~iesc intranz. A vorbi mult si pe indelete despre lucruri marunte; a sta la taifas; a taifasui. /Din a spori si a ciorovai

MOSMONDIT, -A, mosmonditi, -te, adj. (Despre lucruri) Facut la nimereala, fara indemanare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucreaza incet, fara spor; neindemanatic, mocait, mocosit. – V. mosmondi.

spor s. 1. adaos, supliment. (~ la salariu.) 2. v. majorare. 3. randament. (Nu avea ~ la lucru.)

A SE INGROSA pers. 3 se ingroasa intranz. 1) (despre obiecte) A deveni (mai) gros. 2) (despre lichide) A deveni (mai) dens; a se indesi. ◊ Se ingroasa gluma (sau lucrul, treaba) situatia se complica, ia o intorsatura serioasa, ingrijoratoare. 3) (despre multimi de persoane) A spori numeric. 4) (despre voce) A capata un timbru (mai) grav. /<lat. ingrossiare

TEHNICITATE s. f. Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ♦ spor de tehnicitate = suma adaugata la retributia anumitor angajati care au o pregatire profesionala speciala sau care executa (temporar) o lucrare cu caracter tehnic. – Din fr. technicite.

IMERSIUNE s.f. 1. Afundare a unui corp intr-un lichid; stare in care se afla un asemenea corp; submersiune. ♦ Metoda de lucru in microscopie constand din introducerea intre obiectiv si lamela care acopera obiectul a unei picaturi de lichid transparent pentru a spori puterea de separare a microscopului. 2. Intrare a unui corp ceresc in conul de umbra al unui alt corp. [Pron. -si-u-, var. imersie s.f. / cf. fr. immersion, lat. immersio].

AJUTA, ajut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ◊ Expr. (Absol.) Doamne-ajuta = a) formula de invocare a divinitatii, folosita la inceputul unei actiuni; b) (substantivat) situatie favorabila in evolutia unei actiuni, in starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitura. (Mai) de Doamne-ajuta = (mai) de seama, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.

spor¹ ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort; reusita; succes; izbanda. Cu ~ eficient. ◊ A avea ~ a obtine repede si usor rezultate frumoase. Fara ~ fara randament; incet. ~ la lucru (sau la munca)! formula de urare adresata celui care lucreaza, care incepe sa lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adauga la ceva in vederea completarii; supliment; adaos; anexa. /<sl. sporu

AJUTA, ajut, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva ajutor. ◊ Expr. A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos; a sluji. ◊ Expr. Doamne-ajuta = a) formula de invocare a divinitatii, folosita de catre cei credinciosi la inceputul unei actiuni; b) (substantivat) spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitura. (Loc. adj.) (Mai) de doamne-ajuta = (mai) de seama, de oarecare valoare. – Lat. adjutare.

INGROSA, ingros, vb. I. Refl. 1. (Despre corpuri solide) A deveni mai gros, mai voluminos. ◊ Expr. Se ingroasa gluma (sau treaba, lucrul) = situatia ia o intorsatura ingrijoratoare, neplacuta. ♦ Tranz. A face ca un corp solid sa devina mai gros, sa-si mareasca volumul (adaugandu-i material la suprafata); a accentua o linie, un punct, o litera etc. (pentru a le face mai evidente). 2. (Despre lichide, vapori etc.) A deveni mai dens. ♦ Tranz. A face ca o solutie sa devina mai concentrata prin adaos de materii solide, prin fierbere etc. ♦ A-si spori numarul; a se indesi. 3. (Despre voce) A capata un timbru mai coborat, mai grav. – Lat. *ingrossiare (< grossus) sau din in + gros.