Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
GREGAR ~a (~i, ~e) (despre vietuitoare) Care traieste in grupuri compacte (turme, cete, carduri). ◊ Spirit ~ spirit de turma; atitudine de supunere docila. /<fr. gregaire, lat. gregarius

GREGAR, -A adj. (Rar; despre animale si plante) Care traieste in cete, in grupuri. ◊ (Fig.) Spirit gregar = spirit de turma, atitudine de supunere oarba. // s.m. 1. Membru al unei factiuni politice sau al altei organizatii, lipsit de orice initiativa autonoma. 2. (Ciclism) Cel care se sacrifica in folosul rutierului-vedeta in cursele profesioniste pe sosea. [Var. gregario s.m. / cf. fr. gregaire, it. gregario, lat. gregarius < grex – turma].

GREGARISM s.n. (Rar) Instinct, spirit gregar; spirit de turma; stare a animalelor care traiesc in turma. [< fr. gregarisme].

GREGAR, -A I. adj. (despre animale) care traieste in cete, in grupuri compacte. ♦ (fig.) spirit ~ = spirit de turma, atitudine de supunere oarba. II. s. m. 1. membru al unei fractiuni politice, al unei organizatii, lipsit de orice initiativa autonoma. 2. (ciclism) cel care se sacrifica in folosul rutierului-vedeta in cursele profesioniste pe sosea. (< fr. gregaire, lat. gregarius)

GREGARISM s. n. (Rar) Stare a animalelor care traiesc in turma; (fig.) instinct, spirit gregar. – Din fr. gregarisme.

GREGAR, -A, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care traieste in grupuri compacte, in turme, cete, carduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determina unele animale sa traiasca, sa migreze etc. in turme, cete, carduri. (Fig.) spirit (sau instinct) gregar = spirit sau instinct care indeamna pe unii oameni sa se supuna orbeste, sa-si piarda cu totul individualitatea in mijlocul multimii din care fac parte. – Din fr. gregaire, lat. gregarius.

GREGARISM s. n. stare, spirit gregar. ◊ conceptie potrivit careia tendinta unor specii de a se aduna in turme, inclusiv in grupuri umane, s-ar explica prin existenta unui spirit gregar. (< fr. gregarisme)

PASTORI, pastoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pasune, a duce sa pasca; a pazi in timp ce paste1 (2), a pasuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu pastoritul. 2. Fig. (Folosit si absol.) A conduce, a indruma in spiritul dogmelor Bisericii. – Din pastor.