HARA, hare, s. f. (Reg.) Cearta, neintelegere, zazanie (pentru lucruri marunte). ◊ Loc. adv. De-a hara = cu spirit de contradictie, cu dorinta de a face cuiva in necaz. – Din harai (derivat regresiv).

CONTRADICTIE, contradictii, s. f. 1. (Fil.) Categorie care exprima starea launtrica a tuturor obiectelor si proceselor (corelatia de unitate, legatura, coexistenta si lupta a laturilor, proprietatilor si tendintelor contrare, proprii fiecarui obiect sau proces), constituind continutul, motorul dezvoltarii, cauza tuturor schimbarilor din univers, a evolutiei de la inferior la superior. ◊ Loc. adv. In contradictie cu... = in opozitie sau in dezacord cu... 2. Raport logic intre doua notiuni, judecati, concluzii care epuizeaza complet domeniul lor de referinta si care se exclud reciproc. 3. Nepotrivire intre idei sau fapte; contrazicere. ◊ spirit de contradictie = tendinta a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalti. – Din fr. contradiction, lat. contradictio.

CAPEK [tʃapec], Karel (1890-1938), scriitor ceh. Creatie scinteietoare prin fantezie si spirit de anticipatie, satira a contradictiilor lumii moderne (piesele „R.U.R.”, „Boala alba”, romanele „Fabrica de absolut”, „Krakatit”, „Razboiul salamandrelor”). Eseuri, note de calatorie.

HEGELIANISM s.n. Sistem filozofic idealist-obiectiv creat de G.W.F. Hegel, potrivit caruia principiul fundamental, activ, al lumii il constituie „spiritul absolut”, o ratiune universala independenta de subiectul uman, pe care o considera substanta si demiurgul realului si care se autodezvolta in virtutea contradictiilor sale interne. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. hegelianisme < Hegel – filozof german].