EPIGON ~i n. Succesor al unor predecesori ilustri (scriitori sau artisti), care imita fara spirit creator ideile si metodele acestora. /<lat. epigonus

CONSTRUCTIV ~a (~i, ~e) 1) Care construieste; destinat sa construiasca. 2) fig. Care serveste la elaborarea unei solutii pozitive; capabil sa elaboreze o solutie buna; creator. spirit ~. Critica ~a. /<fr. constructif

EPIGONISM s.n. Atitudine, manifestare de epigon (2), care presupune pastisarea, absenta originalitatii, a capacitatii creatoare, a spiritului novator. [< fr. epigonisme].

EPIGONISM s. n. 1. atitudine, manifestare de epigon (2), care presupune pastisarea, absenta originalitatii, a capacitatii creatoare, a spiritului novator. 2. (biol.) manifestare a unei variatii precoce care nu apare decat la descendenti. (< fr. epigonisme)

BLAKE [bleic], William (1757-1827), poet, grafician si pictor englez. spirit vizionar, creatorul unei mitologii simbolistice, anunta prin poemele sale romantismul („Cintece ale nevinovatiei”, „Cintece ale experientei”); proza poetica („Casatoria cerului cu iadul”). A ilustrat cu expresive desene operele lui Young, Dante, „Cartea lui Iov”.

CROCE, Benedetto (1866-1952), filozof neohegelian, istoric, estetician, critic literar si om politic liberal italian. Prof. univ. la Napoli. Participant la miscarea antifascista si de eliberare nationala. creator al unui sistem de „Filozofia spiritului”, C. este cunoscut mai cu seama datorita „Esteticii” sale, conceputa ca „stiinta a expresiei si lingvistica generala”. A acordat intuitiei un rol esential in procesul creatiei artistice. Critic al intuitionismului irationalist, al pozitivismului si al curentelor moderniste in arta. M. de onoare al Acad. Romane (1921).

creator¹ ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care creeaza; care plasmuieste ceva. Munca ~oare. spirit ~. [Sil. cre-a-] /<fr. createur, lat. creator

INVENTIV adj. 1. creativ, creator, imaginativ, ingenios, iscoditor, iscusit, nascocitor, (inv.) scornaci. (Un spirit ~.) 2. v. ingenios.

A PREDISPUNE predispun tranz. 1) (persoane) A face sa aiba o anumita stare de spirit sau dispozitie; a dispune din timp. ~ la o munca creatoare. 2) (organisme vegetale sau animale) A face receptiv (fata de anumite boli). /<fr. predisposer

HELIADISM s. n. atitudine creatoare in cultura si literatura romana moderna, caracterizata prin dinamism si spirit novator, enciclopedic, renascentist, prin spirit polemic si incisivitate. (< Heliade + -ism)

TITANISM s. n. 1. (Livr.) spirit de revolta. ♦ Atitudine de revolta specifica geniului romantic. 2. Ceea ce caracterizeaza opera unui creator de geniu. – Din fr. titanisme.

GENIU s. n. I. 1. talent, dispozitie naturala, capacitate creatoare exceptionala, a dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana astfel inzestrata. 2. caracter specific. II. spirit, demon, fiinta supranaturala care, in credintele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militara, arma care se ocupa cu executarea lucrarilor de fortificatii, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. genie)

CALINESCIANISM s. n. atitudine creatoare deschisa fata de fenomenul cultural-estetic, avand drept coordonate conturarea unei viziuni dinamice, constructive, in concordanta cu clasicitatea spiritului nostru latin, apartinand lui G. Calinescu. (< calinescian + -ism)

TITANISM s. n. 1. spirit de revolta. ◊ atitudine, specific romantica, de revolta impotriva dominatiei raului, care preconiza eliberarea totala a geniului. 2. ceea ce caracterizeaza opera unui creator de geniu. (< fr. titanisme)

GENIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai inalta treapta de inzestrare spirituala a omului, caracterizata printr-o activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate; persoana care are o asemenea inzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natura, caracter specific. II. (Mitol.; azi in stilul poetic) spirit protector; duh (bun sau rau). III. Arma militara care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrarilor de fortificatii, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. genie.

RABELAIS [rable], Francois (1494-1553), scriitor si umanist francez. Calugar benedictin si medic. Reprezentant al Renasterii franceze. Biografia sa este putin cunoscuta. Opera sa capitala, romanele fantastice si burlesti cu personaje inconfundabile, „Gargantua” si „Pantagruel”, reprezinta o satira indrazneata la adresa scolasticii, a bigotismului si ignorantei monahale, a absurditatii razboaielor, a abuzurilor feudale. Ea exprima in acelasi timp increderea autorului in esenta umana, in stiinta, in viata libera si naturala, intr-o educatie care dezvolta in mod egal facultatile intelectuale si cele fizice. spirit erudit, excelent povestitor si cunoscator al limbii, R. se distinge prin bogatia expresiei, gustul pentru concret si pitoresc, umorul suculent, de sursa populara, precum si prin fantezia debordanta si capacitatea de a cultiva toate formele comicului, de la ironie la grotesc. Opera sa il situeaza printre marii creatori ai literaturii universale, ea avand o covarsitoare influenta asupra marilor scriitori satirici si umoristi ai lumii.