SUBTIL, -A, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni si despre insusirile, manifestarile lor; adesea adverbial) Care sesizeaza, patrunde cele mai mici amanunte, care poate face distinctiile cele mai fine; ager, patrunzator, perspicace, fin. 2. Care se descopera numai printr-o cercetare atenta, amanuntita; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care trateaza cu multa finete, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi inteles, cere o mare ascutime a mintii. 3. (Rar) Foarte subtire; transparent, usor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

ANALITIC, -A, analitici, -ce, adj. Care se bazeaza pe analiza, care procedeaza prin analiza. ◊ Chimie analitica = ramura a chimiei care se ocupa cu cercetarea elementelor si a combinatiilor lor. spirit analitic = capacitate mintala de a disocia partile componente ale unui intreg; persoana care are aceasta capacitate. Limba analitica = limba care exprima raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care foloseste calculul algebric si infinitezimal. Geometrie analitica. – Din fr. analytique, lat. analyticus.