SPECULA vb. I. tr. A face speculatii financiare, economice etc., a exploata practicand specula; (p. ext.) a insela (pe cineva). ♦ A se folosi, a profita de o anumita imprejurare cu scopul de a dobandi avantaje personale. 2. intr., tr. A face deductii teoretizand formal, fara legatura cu practica. [< fr. speculer, cf. it. speculare, lat. speculari].

speculatIV, -A adj. 1. bazat pe speculatie (1); abstract. 2. referitor la speculatia financiara sau comerciala. (< fr. speculatif)

SPECULATOR, -OARE s. m. f. 1. cel care face speculatii (2) comerciale sau financiare. 2. operator bancar care sceriteaza o coborare, respectiv o urcare, a cursului la bursa. (< fr. speculateur)

AFACERE, afaceri, s. f. 1. Tranzactie financiara, comerciala sau industriala, bazata de obicei pe specula sau pe speculatii. 2. (Fam.) Intreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treaba (importanta), indeletnicire, ocupatie. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obstesti privind problemele interne (sau externe) ale unei tari. – A³ + facere (dupa fr. affaire).