NEOPITEC s. m. specie de maimuta fosila de la inceputul erei tertiare. (< fr. neopitheque)

SIVAPITEC s. m. specie de maimuta fosila, din neozoic. (< fr. sivapitheque)

STENTOR s. m. 1. om cu voce puternica. 2. specie de maimuta urlatoare. (< fr. stentor)

SERENGETI, parc national in N Tanzaniei, in campia cu acelasi nume, aflat in cea mai mare parte in zona de savana; 14,8 mii km². Fundat in 1959. Inclus (din 1981) in Patrimoniul natural universal. Renumit pentru varietatea animalelor salbatice (35 specii de mamifere -intre care numeroase specii de antilope, zebre, lei, leoparzi, elefanti, rinoceri, hipopotami, girafe, maimute – 200 specii de pasari etc.).

MACAC, macaci, s. m. Numele mai multor specii de maimute mici, cu capul turtit si cu coada (de obicei) scurta, care traiesc in sud-estul Asiei (Macacus); animal care apartine uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque.

MANDRIL, mandrili, s. m. specie de maimuta din Africa Ecuatoriala, cu coada scurta, cu fata colorata in albastru si rosu si blana maslinie-bruna. (Cynochephalus mormon) – Din fr. mandrill.

CIMPANZEU, cimpanzei, s. m. specie de maimuta mare, antropomorfa, cu membrele anterioare lungi, cu blana si pielea neagra (Pan troglodytes) – Din fr. chimpanze.

CINOCEFAL, cinocefali, s. m. specie de maimuta care traieste in Africa si care se caracterizeaza prin botul prelung, ca al unui caine, si prin coada lunga. – Din fr. cynocephale, lat. cynocephalus.

COSCODAN, coscodani, s. m. specie de maimuta cu coada foarte lunga (Cercopithecus). ♦ Fig. Om urat ca o maimuta. – Din ucr. kockodan.

ANTROPOID² ~e n. 1) la pl. specie de maimute superioare, lipsite de coada, care se aseamana cu omul (reprezentanti: gibonul, urangutanul, cimpanzeul, gorila); antropomorf. 2) maimuta din aceasta specie. /<fr. anthropoide

ANTROPOMORF² ~e n. 1) la pl. specie de maimute superioare, lipsite de coada, care se aseamana cu omul (reprezentanti: gibonul, urangutanul, cimpanzeul, gorila); antropoid. 2) maimuta din aceasta specie. /<fr. anthropomorphe

CINOCEFAL ~i m. 1) la pl. specie de maimute de talie mica, cu bot si coada lunga (reprezentanti: babuinul, mandrilul etc.). 2) maimuta din aceasta specie. /<fr. cynocephale, lat. cynocephalus

COSCODAN ~i m. rar 1) specie de maimute cu coada lunga. 2) iron. Om urat. /<ucr. kotkodan

MONOGENISM n. (in opozitie cu poligenism) Teorie antropologica, conform careia toate rasele umane provin de la o singura specie de maimute antropoide. /<fr. monogenisme

HILOBATIDE s.n.pl. (Zool.) specie de maimute cunoscute sub numele de giboni. [Cf. lat. hylobates – gibon, gr. eidos – aspect].

NEOPITEC s.m. specie de maimuta fosila de la inceputul erei tertiare. [< fr. neopitheque].

SIVAPITEC s.m. specie de maimuta fosila din era neozoica. [< fr. sivapitheque].

STENTOR s.m. 1. Om cu voce puternica. 2. specie de maimuta urlatoare. [< fr. stentor, germ. Stentor, cf. Stentor – erou grec din razboiul troian].

ANTROPOID, -A adj. Care seamana cu omul; antropomorf. // s.n.pl. Antropoide – specie de maimute evoluate , asemanatoare omului; (la sg.) maimuta din aceasta specie. [Pl. -ide, (s.m.) -izi. / < fr. anthropoide, cf. gr. anthropos – om, eidos – forma].

CERCOPITEC s.m. specie de maimuta din Africa, cu coada lunga, neprehensila, intalnita in special in menajerii. [< fr. cercopitheque, cf. gr. kerkos – coada, pithekos – maimuta].

MACAC s.m. specie de maimuta cu capul turtit si cu coada scurta, care traieste in sud-estul Asiei. [< fr. macaque, cf. port. macaco < cuv. bantu].

PAVIAN s.m. specie de maimuta africana cu botul alungit si parul corpului lung si rar. [Pron. -vi-an. / < germ. Pavian].

HILOBATIDE s. n. pl. specie de maimute cunoscute sub numele de giboni. (cf. lat. hylobates, gibon)

ANTROPOBIOLOGIE s. f. Ramura a biologiei care studiaza specia umana si maimutele antropoide. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anthropobiologie.

ANTROPOBIOLOGIE s.f. Ramura a biologiei care studiaza specia umana si maimutele antropoide. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. anthropobiologie].

CERCOPITEC (‹ fr., lat.) s. m. Gen de maimute catariniene africane, cu c. 20 de specii, de talie mijlocie, cu botul turtit si narile situate mult spre inapoi, coada mai lunga decat corpul, calozitati fesiere separate printr-o zona paroasa; blana variat colorata (Cercopithecus).

CAPUCIN, -A (CAPUTIN) (‹ fr., it., germ.) s. m. si s. f. 1. Calugar (calugarita) din ordinul cersetorilor Sfintului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capisonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimute platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coada prehensila si deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate in cercetarea de laborator.