MUCHER s. (BOT.) (Mold.) colus. (~ul este o specie de grau.)

casalagea s.f. (reg., inv.) specie de grau.

ceplegea s.f. (reg., inv.) specie de grau foarte rezistenta, cu un singur bob in spic; alac.

chionduz s.m. sg. (reg., inv.) specie de grau.

coloz s.m. (reg.) specie de grau cu spicul rosu.

pirevita, pirevite, s.f. (reg.) specie de grau foarte rezistenta, cu un singur bob in spiculet; olac, tenchiu.

ARNAUT¹, adj. invar. (In expr.) Grau arnaut = specie de grau de primavara cu spicul lung, cu bobul mare si lunguiet, de culoare galbena-deschisa. – Tc. arnaut.

ALAC s. n. specie de grau foarte rezistenta, cu un singur bob in spiculet, care se cultiva in regiunile muntoase (Triticum monococcum). – Cf. magh. alakor.

GHIRCA s. f. specie de grau bogat in gluten (Triticum durum). – Din ucr. hyrka.

ARNAUT, arnauti, s. m. 1. Soldat mercenar (de origine albaneza) angajat in garda domneasca din tarile romane; p. ext servitor inarmat, angajat de boieri mai ales pentru paza personala. 2. specie de grau de primavara cu bobul mare si lunguiet, de culoare galbena-deschisa. ◊ (Adjectival) Grau arnaut. – Din tc. arnavud.

ALAC ~ce n. specie de grau care se cultiva in regiunile de munte. /cf. ung. alakor

cocor¹, cocori, s.m. (reg. la pl.) 1. fire de par cret sau pene din coada ratoiului; parul femeilor aranjat cu penele ratoiului. 2. fire de grau necosite. 3. specie de dantela; horbota, cipca, carligei. 4. momaie, ciuha, misana care desparte lanurile de grau.

ALAC, (2) alace, s. n. 1. specie de grau rezistenta care se cultiva in regiunile muntoase (Triticum spelta). 2. Spic sau fir de alac (1). – Comp. magh. alakor.

MALURA, maluri, s. f. 1. Boala a graului si a altor paioase, cauzata de unele specii de ciuperci care produc in boabe o pulbere neagra, formata din spori. 2. Numele mai multor specii de ciupeci microscopice care traiesc parazite pe grau sau pe alte graminee si care produc malura (1) (Tilletia). 3. Boabe de cereale atinse de malura (1); pulbere neagra din interiorul lor. 4. (Bot.; pop.) Neghina. – Cf. ngr. melini.

TANTAR¹, tantari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul si cu picioarele lungi si subtiri, cu aripi inguste, ale caror larve se dezvolta la cele mai multe specii in ape statatoare, iar adultii se hranesc cu sange, unele specii transmitand prin intepaturi frigurile palustre, altele, in stare larvara, atacand culturile de ciuperci, varza, grau etc. (Culex). ◊ Expr. A face din tantar armasar = a exagera. – Lat. zinzalus.

SFOIAG, (1) s. n., (2) sfoiegi, s. m. 1. S. n. (Reg.) Mucegai. 2. S. m. Larva a unei specii de gandac (Tenebrio molitor), de culoare galbuie sau cafenie, care se dezvolta si traieste in faina de grau, degradand-o si facand-o inutilizabila. ♦ Un fel de vierme asemanator cu rama, care traieste prin pivnite si prin casele umede. – Din bg. svojak.

paius, paiuse, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se gasesc in vegetatia pajistilor naturale. 2. paie ramase pe camp dupa seceris; pais. 3. pai mic, paiut de grau; pais. 4. loc pe care creste paisul. 5. (art.) numele unui joc de copii.