AERODROM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea si stationarea avioanelor, cuprinzand si instalatiile, asistenta tehnica etc. necesare activitatii de zbor. [Pl. si: aerodroame – Pr.: a-e-] – Din fr. aerodrome.

AMBULANTA, ambulante, s. f. Instalatie sanitara mobila, in spatele frontului, care da ranitilor primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentati sau grav bolnavi; salvare. – Din fr. ambulance.

AUTODROM, autodroame, s. n. (Rar) Teren special amenajat pentru exercitii de conducere a automobilului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodrome.

AUTOSERVI, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (intr-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv).

BAIE¹, bai, s. f. I. 1. Scaldat, scalda, imbaiere. 2. Cada, vas special de imbaiat; feredeu. ♦ Apa de imbaiat. ◊ Expr. Baie de sange = cantitate mare de sange pierduta de cineva; p. ext. macel. ♦ Cladire cu instalatii speciale de imbaiere; p. restr. incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. (Urmat de determinari) Expunere a corpului (gol), in scop igienic sau curativ, la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie chimica etc. in vederea unor operatii tehnice; p. ext. lichidul, solutia chimica etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Statiune balneara. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.

BANC¹, bancuri, s. n. I. 1. Ingramadire de nisip, de pietris sau de namol formata pe fundul marilor sau al fluviilor, care ajunge uneori pana la suprafata apei. 2. Grup mare de scoici sau de pesti. II. 1. Masa sau platforma special amenajata pentru efectuarea de lucrari caracteristice unei profesiuni manuale. Banc de tamplarie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de proba = instalatie pentru controlul calitatilor tehnice ale unor motoare. 2. Bancheta la ambarcatii mici. – Din fr. banc.

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

BUFET, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucatarie in care se tin vesela, tacamurile etc. 2. Local mic sau loc special amenajat unde se servesc mancaruri (reci), bauturi etc. 3. Mancaruri care se servesc la un bufet (2). – Din fr. bufet.

CALE, cai, s. f. I. 1. Fasie de teren special amenajata pentru a inlesni circulatia oamenilor, a vehiculelor si a animalelor; drum. ◊ Loc. adv. Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, neobisnuit, foarte. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se pune) in calea cuiva sau a-i sta cuiva in cale = a se afla (sau a iesi) inaintea cuiva, impiedicandu-l (sa inainteze, sa faca un lucru etc.); a impiedica pe cineva intr-o actiune, a i se impotrivi. A iesi (sau a se duce) in calea cuiva = a intampina pe cineva. A gasi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti ca este nimerit. Calea-valea = treaca-mearga, asa si asa, fie. Ce mai calea-valea = ce mai incolo si incoace; pe scurt, in concluzie. A pune la cale = a pregati ceva, a aranja; a sfatui, a indruma; a pedepsi pe cineva. A fi pe cale de a... (sau sa...) = a fi aproape sa..., pe punctul sa..., gata de a... ♦ Cale ferata = mijloc de transport terestru, destinat circulatiei vehiculelor prin rulare pe sine sau pe cabluri. ♦ (Art.; urmat de determinari care indica numele) Nume dat unor strazi lungi si largi. ♦ Caile respiratorii = aparatul respirator. 2. Artera de patrundere intr-un oras, facand legatura cu o sosea importanta. 3. Element al unei constructii pe care se deplaseaza un aparat sau o masina. 4. Succesiune de linii si centrale intermediare prin care se realizeaza legatura telefonica sau telegrafica intre doua localitati. 5. Calatorie. Dor de cale. ◊ Expr. A face (sau a apuca) calea intoarsa = a se intoarce din drum. Cale buna! formula de urare la plecarea cuiva; drum bun! 6. Distanta, departare. A mers cale de doua ceasuri. II. Fig. Directie luata de o dezvoltare, de o actiune, de o miscare; linie. ♦ Metoda, mijloc, modalitate, procedeu. ◊ Cale de atac = mijloc prin care partea nemultumita de hotararea unui organ de jurisdictie sesizeaza organul competent in vederea desfiintarii hotararii si rejudecarii litigiului. ◊ Loc. adv. Pe cale... = pe linie..., prin intermediul... Pe cale administrativa. – Lat. callis.

CANTONAMENT, cantonamente, s. n. 1. Stationare vremelnica (a unor unitati militare) intr-o localitate, in afara cazarmei; loc unde sunt instalati cei cantonati. 2. Loc de cazare special amenajat si perioada de timp in care o echipa sau un lot de sportivi se pregatesc in comun (in vederea participarii la o competitie de amploare). – Din fr. cantonnement.

CARAMIDARIE², caramidarii, s. f. Loc special amenajat (impreuna cu instalatiile) pentru fabricarea caramizilor; fabrica de caramida. – Caramida + suf. -arie.

DOSPITOR, -OARE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Camera special amenajata intr-o fabrica de paine, in care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Polita pe care se asaza casul ca sa dospeasca. – Dospi + suf. -tor.

GARAJ, garaje, s. n. 1. Cladire sau incapere (special amenajata) pentru adapostirea (si intretinerea ori repararea) autovehiculelor. 2. (in sintagma) Linie de garaj = linie ferata pe care sunt dirijate vagoanele cand trebuie sa stationeze mai multa vreme intr-o gara sau care face legatura intre locul de incarcare si descarcare a vagoanelor si liniile pe care circula efectiv trenurile. – Din fr. garage.

GARDEROB, garderoburi, (1) s. n., GARDEROBA, garderobe, (2, 3, 4) s. f. 1. S. n. Dulap in care se pastreaza haine, obiecte de imbracaminte, lenjerie etc. 2. S. f. Loc special amenajat in salile de spectacole, in localurile publice etc., unde se pot lasa in pastrare paltoanele, palariile etc. 3. S. f. Totalitatea costumelor pastrate in depozitul unui teatru. 4. S. f. intreaga imbracaminte pe care o poseda cineva. – Din fr. garde-robe.

GHETARIE, ghetarii, s. f. Loc special amenajat in care se depoziteaza iarna blocuri de gheata naturala, pentru a fi folosite in cursul verii. ♦ Fig. Camera, locuinta extrem de friguroasa. – Gheata + suf. -arie.

GHIPSOTECA, ghipsoteci, s. f. 1. Colectie de statuete si de placi ornamentale din ghips. 2. Loc special amenajat pentru pastrarea ghipsotecii (1). [Var.: gipsoteca s. f.] – Din fr. gypsotheque.

GHISEU, ghisee, s. n. Ferestruica ori deschizatura special amenajata in usa sau in peretele unui birou (2), prin care publicul poate lua contact direct cu functionarii unei institutii. [Var.: (rar) ghiset s. n.] – Din fr. guichet.

GRAJD, grajduri, s. n. Constructie sau incapere special amenajata pentru adapostirea animalelor domestice mari. – Din sl. grazdĩ.

HELESTEU, helesteie, s. n. Bazin cu apa sau iaz special amenajat pentru cresterea si reproducerea pestilor. [Var.: elesteu s. n.] – Din magh. halasto.

INCUBATOR, incubatoare, s. n. Instalatie special amenajata, de clocire artificiala, pentru asigurarea conditiilor de temperatura, umiditate, ventilatie, intoarcerea oualor, securitate etc., necesare dezvoltarii normale a embrionului de ou; closca artificiala. ♦ Camera special amenajata in care se poate asigura dezvoltarea, in conditii optime, a copiilor nascuti prematur. – Din fr. incubateur.

INTRARE, intrari, s. f. 1. Actiunea de a intra si rezultatul ei; loc (special amenajat) prin care se trece din afara inauntru; permisiune, incuviintare (de a intra²); intrat. ♦ Partea de la inceput a unei localitati, a unei suprafete circumscrise etc. 2. Momentul interventiei unei voci, a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente in desfasurarea unei actiuni muzicale. 3. Strada mica (infundata la un capat); fundatura. 4. (Cont.) Valoare care se inregistreaza in patrimoniul unei institutii sau intreprinderi; incasare. 5. Inregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o institutie. 6. (Electron.) Punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus in acestea; input (1). 7. (Inform.) Ansamblul influentelor, informatiilor care parvin unui sistem (organism, mecanism) si raspunsul unui element sau al intregului sistem la acestea; input (2). [Var.: (pop.) intrare s. f.] – V. intra.

INCALZIRE, incalziri, s. f. 1. Actiunea de a (se) incalzi si rezultatul ei. ◊ Incalzire centrala = sistem de ridicare a temperaturii aerului dintr-o cladire prin folosirea unei surse unice producatoare de caldura, care difuzeaza, sub presiune, apa calda sau aer incalzit in radiatoare special amenajate. ♦ Ansamblu al procedeelor de incalzire. 2. Complex de exercitii fizice efectuate inaintea unui antrenament, a unei competitii etc. pentru adaptarea organismului la potential maxim. – V. incalzi.

MENAJERIE, menajerii, s. f. Loc special amenajat in care sunt tinute animale vii, mai ales salbatice, pentru a fi expuse publicului; totalitatea animalelor care se afla intr-un asemenea loc. – Din fr. menagerie, germ. Menagerie.

TOPLITA, toplite, s. f. (Reg.) 1. Izvor, paraias cu apa calda; ochi de apa care nu ingheata iarna. 2. Brat izolat, mort al unui rau; apa statatoare, baltoaca. 3. Loc special amenajat intr-o toplita (1, 2) pentru puietii de salmonide din incubatoare, in vederea acomodarii inainte de trecerea lor in apele curgatoare. – Din sl. toplica.

UMBRAR, umbrare, s. n. Adapost impotriva arsitei soarelui oferit intr-un loc deschis de crengile si de frunzele unui arbore sau ale mai multor arbori; p. gener. orice adapost (special amenajat) impotriva arsitei. – Umbra + suf. -ar.

USCATORIE, uscatorii, s. f. Instalatie speciala pentru uscatul unor produse agricole, industriale, casnice etc.; local, incapere in care se afla o asemenea instalatie. ♦ Spec. Incapere (special amenajata) pentru uscatul rufelor. – Uscator + suf. -ie.

FERATA, ferate, adj. (In sintagma) Cale (sau linie) ferata = drum special amenajat prevazut cu sine, pe care circula trenurile; drum-de-fier. – Din fr. [voie] ferree.

PASTILA, pastile, s. f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane mici, rotunde; (impr.) comprimat. 2. Piesa in forma de disc mic, folosita la unele masini sau la unele mecanisme. 3. Loc special amenajat (de forma unei pastile (1)) in mijlocul unei piete, al unei intersectii largi, pentru refugiul pietonilor, dirijarea circulatiei etc. – Din fr. pastille, germ. Pastille.

STATIE, statii, s. f. 1. 1. Punct de oprire (anume amenajat) pe traseul unor vehicule publice, destinat pentru urcarea si coborarea calatorilor, a marfurilor etc. ♦ Statie interplanetara = statie-releu ipotetica pentru zborurile cosmice, pe care navele cosmice ar putea ateriza, in drumul catre alte planete, pastrandu-si viteza. 2. Loc (in oras) unde stationeaza unele vehicule publice (taxiuri, autobuze etc.) pentru a astepta calatorii. 3. (Inv.) Popas, oprire. ♦ (Reg.; in ritualul Bisericii ortodoxe) Popas facut in drum spre cimitir, pentru a se citi prohodul. II. 1. (Mai ales in forma statiune) Ansamblu de cladiri si de instalatii care servesc la indeplinirea unor observatii, operatii, cercetari etc. ♦ Asezare, centru special amenajat pentru cercetari experimentale sau pentru diverse operatii tehnice. ♦ Statie cosmica (sau spatiala) = vehicul cosmic ori satelit artificial plasat pe o orbita in jurul Pamantului, folosit de obicei pentru cercetari. 2. (In forma statiune) Localitate in care se gasesc conditii climaterice, ape minerale etc. prielnice sanatatii. III. (In forma statiune) Pozitie caracteristica a corpului (la om si la animale). Omul are o statiune bipeda si verticala. [Var.: statiune s. f.] – Din fr. station, lat. statio, -onis.

TEREN, terenuri, s. n. 1. Intindere de pamant delimitata (considerata dupa relieful sau dupa situarea sa in spatiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipai, a tatona) terenul = a observa cu atentie situatia, imprejurarile, inainte de a intreprinde ceva; a se informa. A castiga teren = a progresa putin intr-o actiune; a-si consolida pozitia. A parasi terenul = a se da batut, a ceda. A pierde teren = a pierde sansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupari. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fata locului; la locul de productie. 3. (Urmat de determinari care arata destinatia) Spatiu special amenajat intr-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.

TRASEU, trasee, s. n. Drum pe care il parcurge (in mod permanent) un vehicul sau o fiinta; ruta. ♦ Linie, directie pe care o are un drum, o cale ferata etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie sa-l strabata concurentii la o proba sportiva. ♦ Drum parcurs in spatiul de un corp in miscare; traiectorie. – Din fr. trace.

FONOTECA, fonoteci, s. f. 1. Colectie de inregistrari sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se foloseste la sonorizarea unor productii artistice (in cinematografie, televiziune, etc.). 2. Mobila sau incapere special amenajata in care este depozitata o astfel de colectie. – Din fr. phonotheque.

PARCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, constructie special amenajate, unde se parcheaza masinile. – Din engl. parking.

PATINOAR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire.

ROATA¹, roti, s. f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spite sau plin, care, invartindu-se in jurul unei osii, pune in miscare un vehicul. ◊ Caii (sau boii) de la roata = caii (sau boii) rotasi. ◊ Expr. A fi cu trei roate la car = a fi zapacit, nebun. A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face sa se desfasoare sau a se desfasura in conditii foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel incat sa functioneze perfect. 2. (Tehn.) Organ de masina sau ansamblu unitar de piese in forma de cerc, care se poate roti in jurul unei axe proprii. 3. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemanatoare cu roata (1), avand diverse intrebuintari. ◊ Roata olarului = masina de lucru rudimentara a olarului, construita dintr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor vertical, pe care olarul rotunjeste lutul, dand diferite forme oalelor. Roata norocului = cerc mare, numerotat cu numere castigatoare, care este invartit cu mana de jucatorul care isi incearca norocul. ◊ Expr. roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor. S-a intors roata = s-a schimbat situatia (in defavoarea cuiva); s-a intors norocul (de partea altcuiva). 4. Obiect fabricat, aranjat sau legat in forma de roata (1), de cerc, de disc. Roata de cascaval. Roata de franghie. ♦ Desen sau contur rotund ca un cerc; disc. 5. Figura pe care o formeaza mai multe fiinte sau lucruri asezate in forma de cerc. ◊ (Adverbial) Sedeau roata in jurul focului. 6. Miscare circulara; invartitura, rasucire, rotocol. ◊ Expr. A da roata = a merge de jur imprejur, a inconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (in mers sau in zbor), a face ocoluri. ♦ Figura de acrobatie care consta in rotirea corpului prin sprijinirea succesiva pe maini si pe picioare. ◊ Roata mortii = acrobatie care consta in alergarea in cerc, cu un vehicul, pe peretii (aproape verticali ai) unei constructii special amenajate. ◊ Loc. vb. A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli. 7. Instrument de tortura si executie de forma circulara, folosit in evul mediu. [Pl. si: roate] – Lat. rota.

VELODROM, velodromuri, s. n. Pista special amenajata, de forma circulara si inclinata, pentru cursele de biciclete (sau de motociclete). – Din fr. velodrome.

ARIE¹, arii, s. f. 1. Loc special amenajat unde se treiera cerealele; arman. 2. Suprafata de teren sau platforma pe care se asaza caramizile la uscat, se monteaza unele elemente de constructii, se prepara betonul etc. – Lat. area.

PIATA, piete, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comert cu marfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ◊ Trasura (sau masina) de piata = trasura (sau masina) care transporta, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊ Expr. A face piata = a cumpara alimentele necesare pentru hrana zilnica. (Fam.) A se certa ca la piata = a se certa violent si folosind cuvinte grosolane. 2. Loc intins si deschis dintr-o localitate, unde se intalnesc sau se intretaie mai multe strazi, adesea amenajat cu spatii verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) Sfera a circulatiei marfurilor; cererea si oferta de marfuri. – Din it. piazza.

PLAT, -A, plati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lataret, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformatie congenitala a piciorului care are talpa prea putin scobita; platfus. ♦ (Despre terenuri) Intins, neted, ses. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbad, fad; sters, banal. ♦ (Despre mediul inconjurator, modul de viata etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variatie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fara personalitate, fara valoare, neinteresant, fara imaginatie; prost. 3. (Sport; despre alergari de viteza) Care se desfasoara pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

PLATOU, platouri, s. n. 1. Podis. ♦ Camp amenajat pentru exercitii militare. 2. Dispozitiv de forma dreptunghiulara sau circulara cu o fata plana, pe care se fixeaza diferite piese in vederea prelucrarii. ♦ Semifabricat in forma de placa pentru laminarea tablei subtiri neferoase. 3. Tava mare de portelan sau de metal pe care se aduc mancarurile sau prajiturile la masa. 4. (Adesea urmat de determinarea „de filmare”) Incapere special amenajata pentru filmare intr-un studio cinematografic, in care se executa filmari cu actori in decoruri adecvate scenariului, filmari combinate etc. – Din fr. plateau.

POLIGON, poligoane, s. n. 1. (Geom.) Suprafata plana marginita de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi. 2. (Uneori cu determinarea „de tragere”) Teren special amenajat in cuprinsul caruia se fac exercitii si se executa trageri cu arme de foc. ♦ (Sport) Loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exercitii de tragere cu arma de vanatoare. 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor. – Din fr. polygone.

POPICARIE, popicarii, s. f. Loc, teren, local (special amenajat) unde se joaca popice (1). – Popic + suf. -arie.

POST², posturi, s. n. 1. Functie, slujba. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tau etc.) = prezent la datorie pentru indeplinirea obligatiilor (de serviciu). 2. Loc unde se gaseste o formatie militara (restransa) care executa un ordin; p. ext. formatia militara respectiva. ♦ Unitate de politisti sau jandarmi (in trecut de militieni) insarcinata cu mentinerea ordinii publice intr-o localitate rurala; p. ext. local unde functioneaza unitatea respectiva. ♦ Loc unde sta santinela in timpul serviciului de garda; p. ext. serviciul de garda al santinelei; (rar) santinela. ♦ Loc unde sta un politist insarcinat cu supravegherea circulatiei pe strazi. 3. Instalatie utilata cu aparatura necesara pentru executarea anumitor operatii tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat in care se desfasoara o activitate practica sau pe care il ocupa o persoana in timpul efectuarii unei asemenea activitati. Post de observatie. ◊ Post de miscare = loc pentru deservirea circulatiei trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul incaperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare si al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele ingrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie in care sunt inscrise intr-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzatoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.

PRAG, praguri, s. n. 1. Partea de jos, orizontala, a unui toc de usa sau a unei porti, putin mai ridicata de la pamant, peste care se trece la intrare si iesire. ◊ Expr. A calca (sau a trece, a pasi) pragul (casei) = a) a iesi din casa; b) a intra in casa cuiva, a vizita pe cineva. A se pune prag = a se aseza in calea cuiva; a se impotrivi, a se opune actiunilor cuiva. A pune piciorul in prag = a se opune cu darzenie la ceva, a avea o atitudine intransigenta, a soma pe cineva sa faca ceva. ♦ Mica ridicatura special amenajata pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectueaza sariturile atletice. ♦ Partea de sus, orizontala, a tocului usii. ◊ Expr. A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevaruri in urma unei triste experiente. ♦ Fig. Treapta sociala, rang. 2. Usa, poarta; p. ext. casa, locuinta; camin, familie. ◊ Expr. Din prag in prag = din casa in casa. A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinari, a colinda. ♦ Portiune de teren din fata usii de la iesirea dintr-o casa. ♦ (Rar) Temelie. 3. Fig. Inceput al unei situatii noi, limita care desparte doua situatii, perioade etc. diferite. In pragul verii. 4. Ridicatura naturala a fundului albiei unei ape curgatoare; banc de depuneri format de materialele transportate de apa; treapta mai inalta pe fundul unui bazin oceanic sau marin. ♦ Ridicatura de teren in forma de prag (1); treapta de stanca greu de trecut. ♦ Perete de piatra, stanca peste care trece o apa, formand o cascada. 5. Proeminenta in forma de treapta pe suprafata unei piese de lemn, care intra intr-o scobitura facuta in alta piesa imbinata cu aceasta, pentru a impiedica deplasarea celor doua piese una fata de alta. ♦ P. gener. Proeminenta in forma de treapta executata sau formata (in urma uzurii) pe suprafata unei piese. 6. (Fiz.) Valoarea maxima sau minima a unei marimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul careia fenomenul nu se mai poate petrece. ♦ (Med.) Valoare minima a unui factor necesara pentru a determina aparitia unui fenomen fiziologic sau patologic. ◊ Prag de e************e = intensitatea minima a unui e******t capabila sa provoace o stare de e*******e intr-o celula sau intr-un complex de celule nervoase. Prag senzorial absolut = marime minima a unui e******t, necesara pentru a provoca o senzatie abia perceptibila. 7. Bucatica de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxa perpendicular pe capatul superior al corpului unor instrumente muzicale si pe care se sprijina coardele. – Din sl. pragu.

PROMENADA, promenade, s. f. (Livr.) 1. Plimbare. 2. Loc special amenajat pentru plimbare. – Din fr. promenade.

PUIERNITA, puiernite, s. f. 1. Vas mare din lemn cu un dispozitiv pentru alimentarea cu apa, folosit in crescatoriile piscicole pentru dezvoltarea puilor¹ de pastravi. 2. Adapost special amenajat destinat cresterii puilor¹ unor pasari de curte in primele luni de viata. [Pr.: pu-ier-] – Pui¹ + suf. -ernita.

VITRINA, vitrine, s. f. 1. Spatiu special amenajat pentru expunerea marfurilor in spatele ferestrei dinspre strada a unui magazin; fereastra care inchide spre strada acest spatiu. ♦ Mobila sau dispozitiv cu pereti din sticla, pentru expunerea marfurilor in interiorul unui magazin, a pieselor intr-un muzeu etc. 2. Dulap cu rafturi si cu pereti de sticla, in care se expun, intr-o casa particulara, bibelouri, vesela etc. – Din fr. vitrine.

STAND, standuri, s. n. 1. Spatiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, intr-o expozitie, intr-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse. 2. Loc special utilat pentru controlul si incercarea masinilor noi, iesite de la montaj. 3. Loc de tragere special amenajat pentru intrecerile de tir. [Var.: stand s. n.] – Din fr. stand, germ. Stand. Cf. engl. stand.

COSMODROM, cosmodromuri, s. n. Teren special amenajat cu platforme, rampe si instalatii pentru lansarea satelitilor artificiali ai pamantului si a cosmonavelor. – Din fr. cosmodrome, rus. kosmodrom.

OBSERVATOR¹, observatoare, s. n. 1. (Mai ales in sintagma observator astronomic) Cladire special amenajata pentru observatii stiintifice asupra corpurilor ceresti, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; institutia aflata in aceasta cladire. 2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se afla sau se intampla pe o mare distanta in jur si unde se pot adaposti oamenii si instrumentele necesare observatiei. – Din lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium.

DRAGA, drage. s. f. 1. Nava special amenajata sau aparatura cu care se dragheaza. 2. Instrument in forma de sac sau de plasa cu care se colecteaza organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. – Din fr. drague.

FALEZA, faleze, s. f. 1. Mal inalt si abrupt al unei mari sau al unui lac. 2. Fasie de teren special amenajata pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise.

FARMACIE, farmacii, s. f. 1. Stiinta care se ocupa cu problemele prepararii, pastrarii, controlului si distribuirii medicamentelor. 2. Loc special amenajat in care se pastreaza, se distribuie, se vand si uneori se prepara medicamente; potica¹, spiterie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.

FERIBOT, feriboturi, s. n. Nava special amenajata pentru a transporta oameni, vehicule etc. de pe un mal pe celalalt al unei ape. – Din fr., engl. ferry-boat.

FILMOTECA, filmoteci, s. f. 1. Colectie de filme cinematografice clasate intr-o ordine sistematica. 2. Loc special amenajat pentru pastrarea filmelor cinematografice. – Din fr. filmotheque.

LOCAL, -A, (1) localuri, s. n. (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Cladire sau grup de incaperi de utilitate publica (ocupate de o intreprindere, de o institutie etc.). ♦ Sala special amenajata unde se serveste publicului mancare sau bautura; restaurant, birt, bodega. 2. Adj. Particular si caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autoritati locale = autoritati care exercita functii administrative pe un teritoriu restrans, delimitat, potrivit impartirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei intreprinderi provenind din posibilitati proprii sau de pe teritoriul restrans pe care se afla ea. Tratament local = tratament care se aplica direct pe locul bolnav. Anestezie locala = anestezie facuta numai la partea corpului care trebuie supusa unei interventii chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spatiu. – Din fr. local.

MELEGAR¹, melegare, s. n. (Reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, in care se cultiva rasadurile; rasadnita. – Din magh. melegagy.

MOARA, mori, s. f. 1. Instalatie special amenajata pentru macinarea cerealelor; cladire, constructie prevazuta cu asemenea instalatii. ◊ Expr. A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moara (hodorogita sau stricata, neferecata etc.) = a vorbi mult (si inutil), a nu-i tacea gura. Ca la moara = a) pe rand, in ordinea sosirii; b) (in legatura cu verbele „a intra”, „a iesi” sau cu echivalentele acestora) intr-un continuu du-te-vino. A(-i) da (cuiva) apa la moara = a-i crea cuiva o situatie favorabila, a-i inlesni sa faca un anumit lucru; a incuraja, a stimula. A-i veni (cuiva) apa la moara = a se schimba imprejurarile in favoarea cuiva. A-i lua (sau a-i taia) (cuiva) apa de la moara = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a intrerupe pe cineva in timp ce vorbeste, a nu-i permite sa mai vorbeasca sau a face sa nu mai vorbeasca. A mana apa la moara sa = a cauta sa traga singur toate foloasele. A-i umbla (cuiva) moara = a-i merge bine, a-i merge toate din plin. A-i sta (cuiva) moara = a nu-i mai merge bine; a nu mai avea profituri, avantaje. A ajunge de la moara la rasnita = a ajunge rau; a decadea, a scapata. (Livr.) A se bate (sau a se lupta) cu morile de vant = a intreprinde actiuni inutile, ridicole; a se lupta cu dusmani ireali. ♦ (Depr.; de obicei urmat de determinari ca „hodorogita”, „stricata” etc.) Gura (considerata ca organ al vorbirii); p. ext. persoana care flecareste fara incetare; melita. 2. Masina de lucru sau instalatie folosita pentru maruntirea fina a unor materiale tari (minereuri, carbuni, produse ale industriei chimice etc.); cladire, constructie prevazuta cu asemenea masini sau instalatii. 3. (Inv.) Fabrica (in care materia prima era maruntita, zdrobita, framantata). 4. (Reg.) Jocul de tintar. – Lat. mola.

MORGA¹, morgi, s. f. Cladire special amenajata in care se depun cadavrele neidentificate si unde se fac autopsii in cazul cand este necesar sa se constate cauza mortii. ♦ Sala speciala intr-un spital unde se depun mortii pana la inmormantare. – Din fr. morgue.

MORMANT, morminte, s. n. Groapa sapata in pamant pentru inhumarea celor decedati; loc special amenajat unde este inmormantat cineva. ◊ Expr. A duce (pe cineva) in mormant sau a baga (pe cineva) in mormant = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necaji, a chinui foarte mult (pe cineva). A intra in mormant = a muri. ♦ Monument funerar; cavou. [Pl. si: mormanturi] – Lat. monumentum.

MOTEL, moteluri, s. n. Hotel situat in afara oraselor, pe un (important) itinerar turistic, special amenajat pentru cazarea calatorilor si parcarea vehiculelor lor pentru o perioada scurta de timp. – Din fr., engl. motel.

MOTODROM, motodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru exercitii de conducere auto si curse; autodrom. – Moto¹- + [aero]drom.

EXPOZITIE, expozitii, s. f. 1. Prezentare organizata, publica a unor obiecte selectionate, pentru a pune in lumina specificul unei activitati, realizarile unui artist etc. sau in scop instructiv. 2. Loc sau cladire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte. 3. Parte a unei opere literare, in special dramatice, situata la inceputul acesteia, in care se schiteaza datele fundamentale ale actiunii, personajele etc. [Var.: expozitiune s. f.] – Din fr. exposition, lat. expositio, -onis.

DRAGOR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevreaza comenzile unei drage (1). 2. S. n. Nava de lupta special amenajata pentru indepartarea minelor marine. – Din fr. dragueur.

SCENA, scene, s. f. 1. Parte mai ridicata si special amenajata in incinta unei sali de spectacole sau in aer liber, unde se desfasoara reprezentatiile. ◊ Expr. A pune in scena = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A parasi scena = a) a parasi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Actiune capabila de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atentia; intamplare interesanta. ♦ (Concr.) Compozitie plastica in care sunt de obicei infatisate mai multe personaje. 5. Fig. Cearta, iesire violenta. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scena = a aduce cuiva imputari violente (cu amenintari, cu lacrimi etc.). – Din fr. scene, it. scena, lat. scaena.

TANCODROM, tancodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru pregatirea si perfectionarea militarilor in conducerea tancurilor. – Din tanc (dupa aerodrom, cosmodrom).

TARG, targuri, s. n. 1. Loc mai intins si special amenajat intr-un oras sau la marginea unui oras, unde se vand si se cumpara (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ◊ Targul de fete = serbare populara anuala, traditionala, care are loc pe Muntele Gaina, in Tara Motilor, si cu care prilej tinerii isi aleg adesea miresele. 2. Operatie de vanzare si cumparare care are loc intr-un targ (1); p. gener. operatie de vanzare si cumparare; tocmeala, targuiala. ◊ Loc. adv. La spartul targului = la sfarsit de tot, tarziu. ◊ Expr. A face (sau a incheia) targ(ul) cu cineva = a incheia cu cineva, o tranzactie comerciala. A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu targul = a cadea de acord asupra pretului unei vanzari sau cumparari, a cadea la invoiala, a se invoi din pret. ♦ (Pop.) Invoiala, acord, intelegere. 3. Asezare oraseneasca (mai mica). ♦ (Pop.) Centrul unui oras; partea orasului unde se afla centrul comercial. – Din sl. trugu.

TEATRU, teatre, s. n. I. 1. Cladire sau loc special amenajat in vederea reprezentarii de spectacole; p. ext. institutie de cultura care organizeaza spectacole. 2. Spectacol, reprezentatie dramatica. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezinta la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scena. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discutie aprinsa intre mai multi, cearta care atrage pe curiosi. 3. Arta de a prezenta in fata unui public un spectacol, o piesa. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatura dramatica; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezinta caractere comune sau au o origine comuna. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o actiune. ◊ Teatru de operatii (sau de razboi) = camp de lupta; teritoriu, loc unde au loc actiuni militare ample in timp de razboi. – Din fr. theatre, lat. theatrum.

TEMPLU, temple, s. n. Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios (mozaic, budist etc.). – Din lat. templum, fr. temple.

TENIS (1) s. n., (2) tenisi, s. m. 1. S. n. (Si in sintagma tenis de camp) Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu rachete de catre doi sportivi sau doua perechi, pe un teren special amenajat, despartit in doua printr-o plasa joasa; sportul alb. ◊ Tenis de masa = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid si cu palete, pe o masa speciala de forma dreptunghiulara, despartita in doua parti egale de un fileu, care se desfasoara intre doi jucatori sau intre doua perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) incaltaminte pentru tenis. Pereche de tenisi. – Din engl., fr. tennis.

TROTUAR, trotuare, s. n. Portiune marginala special amenajata din suprafata unei strazi, mai ridicata decat partea carosabila, rezervata circulatiei pietonilor. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. trottoir.

RESTAURANT, restaurante, s. n. Unitate de alimentatie publica care prepara in bucatarie proprie mancaruri si le desface contra cost, impreuna cu bauturi, in sali de mese special amenajate; local in care se afla o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

RETENTIE, retentii, s. f. 1. Oprire, retinere. ◊ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.

RING, ringuri, s. n. 1. Estrada ridicata la o inaltime regulamentara, de forma patrata si imprejmuita cu corzi sprijinite pe patru stalpi, unde se disputa gale de box. ♦ P. ext. Box. ♦ Platforma, estrada sau spatiu special amenajat intr-un local, pe care se danseaza. 2. Masina speciala folosita in industria textila pentru intinderea sau dublarea tortului, pentru rasucirea firului si infasurarea lui pe tevi. 3. Cerc de metal pentru acostarea navelor, fixat de bulonul de pe peretele cheiului. – Din fr., engl. ring.

STUDIO, studiouri, s. n. I.1. Atelier special amenajat in care lucreaza pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de cladiri, de instalatii si de amenajari speciale care serveste in procesul de turnare a filmelor. 3. Incapere special amenajata din punctul de vedere al acusticii (si iluminatului) si echipata cu utilajul necesar captarii unor programe sonore sau de sunete si imagini, destinata transmisiunii sau inregistrarii in vederea unei transmisiuni ulterioare la radio si televiziune. 4. Teatru de capacitate mica, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentarii de spectacole in scopul valorificarii unor artisti (tineri) sau al prezentarii unor spectacole experimentale. II. Divan prevazut cu o lada pentru pastrarea asternutului (si cu polite sau rafturi pentru carti). [Pr.: -di-o]

SALVARE, salvari, s. f. 1. Actiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, fiinta, circumstanta salvatoare. 2. Serviciu medical destinat sa dea primul ajutor accidentatilor sau bolnavilor care au nevoie de o interventie medicala urgenta. ♦ Vehicul special amenajat care transporta accidentati sau grav bolnavi la o institutie spitaliceasca de urgenta; ambulanta. – V. salva.

SERPENTARIU, serpentarii, s. n. Loc special amenajat (intr-o gradina zoologica) in care traiesc serpi in conditii asemanatoare cu cele din natura. – Din lat., engl. serpentarium, fr. serpentaire.

SILOZ, silozuri, s. n. Constructie de mari dimensiuni inzestrata cu instalatii speciale de uscare, de transport etc. care serveste la depozitarea si pastrarea pe termen lung a unor cantitati mari de produse agricole sau de alte materiale. ♦ Amenajare pentru insilozarea porumbului sau a altor plante destinate conservarii prin murare; loc, groapa, sant etc. unde se pune la macerat nutretul pentru vite; p. ext. depozit de furaje macerate. ♦ (Adjectival) Care este pus la macerat intr-o groapa, intr-un sant etc. special amenajate. Porumbul siloz. – Din it. silos, germ. Silo.

SLADARIE, sladarii, s. f. (Reg.) Cladire, incapere special amenajata in care se prepara sladul. – Slad + suf. -arie.

SPALATORIE, spalatorii, s. f. 1. Incapere sau constructie special amenajata in care se spala rufe. 2. Instalatie de spalare si de innobilare a unor substante minerale. – Spalator + suf. -ie.

SOLARIU, solarii, s. n. Teren sau incapere (special amenajate) unde se fac bai de soare. – Din fr., lat. solarium.

COMPLEX, -A, complecsi, -xe, adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe parti; care imbratiseaza, care intruneste in sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Numar complex = numar alcatuit prin insumarea unui numar real cu un numar imaginar. 2. S. n. Intreg, unitate formata din mai multe parti, din mai multe elemente; sistem care intruneste in sine mai multe laturi, care imbratiseaza mai multe domenii; combinare, asociere intr-un tot a mai multor fenomene, stari de lucruri etc. ♦ Ansamblu de constructii, de unitati industriale sau comerciale etc. cu functii deosebite, grupate teritorial, care alcatuiesc un tot unitar servind aceluiasi scop. ♦ Complex sportiv = baza sportiva special amenajata pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendinte inconstiente formate in copilarie pe baza anumitor relatii familiale si sociale, care determina comportarea ulterioara a persoanei. ♦ Complex de inferioritate = sentiment de neincredere in fortele proprii, care se formeaza de obicei in copilarie, uneori in legatura cu o deficienta fizica sau psihica. (Psih.) Complexul lui Oedip = atasament e****c al copilului fata de parintele de s*x opus. – Din fr. complexe, lat. complexus.

SUFRAGERIE, sufragerii, s. f. Camera special amenajata si mobilata in care se serveste masa. ♦ Mobilierul pentru aceasta camera. [Var.: sofragerie s. f.] – Sufragiu¹ + suf. -arie.

CRESCATORIE, crescatorii, s. f. Loc, stabiliment special amenajat unde se cresc animale. – Crescator + suf. -ie.

ADAPOST ~uri n. 1) Loc ferit sau constructie special facuta unde se poate refugia cineva in caz de ploaie, vant etc. ◊ A se pune la ~ a) a se adaposti; b) a se feri de o neplacere. 2) Incapere special amenajata contra bombelor. ~ antiaerian. /<lat. ad appos[i]tum

AERODROM ~uri n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea si stationarea avioanelor. [Sil. a-e-ro-drom] /<fr. aerodrome

ARENA ~e f. 1) (in antichitate) Spatiu circular aflat in centrul unui amfiteatru special amenajat pentru reprezentatii. 2) Spatiu din mijlocul unui circ in care se desfasoara reprezentatiile. 3) Teren de sport inconjurat de tribune, pentru spectatori. 4) fig. Sfera, domeniu si loc de desfasurare a unei anumite activitati sau a unui proces. ~ internationala. ~ politica. /<fr. arene, lat. arena

ARIE¹ ~i f. 1) Loc special amenajat unde se aduna si se treiera cerealele; fatare. 2) Orice suprafata plana. 3) Marime a unei suprafete (exprimata in unitati de masura). ~a cercului. 4) Teritoriu ocupat in permanenta de anumite fiinte sau plante. 5) Loc (de raspandire) al anumitor fenomene, activitati; domeniu. ~a preocuparilor. [G.-D. ariei; Sil. -ri-e] /<lat. area

BAIE bai f. 1) Cufundare a corpului in apa (calda), in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). A face ~. 2) Apa (sau alt lichid) folosita pentru imbaiat; scaldatoare. ◊ ~ de sange a) cantitate mare de sange, pierduta de cineva; b) varsare de sange; macel. 3) Cladire sau incapere special amenajata pentru imbaiat. ~ publica. 4) Vas mare pentru imbaiat; cada. A se spala in ~. 5) Expunere a corpului (gol) la actiunea diferitor factori externi (in scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate avand izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; statiune balneara. A pleca la bai. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operatii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide si solutii. 8) Lichid sau solutie chimica folosite pentru efectuarea unor asemenea operatii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. baii; Sil. ba-ie] /<sl. banja

BANC² ~uri n. Masa (sau platforma) special amenajata intr-un atelier pentru efectuarea unor lucrari ce tin de exercitarea profesiilor manuale. ~ de tamplarie. /<fr. banc

BAZAR ~uri n. 1) Loc special amenajat pentru vanzarea si cumpararea diferitelor obiecte, mai ales maruntisuri. 2) Desfacerea sau achizitionarea de marfuri in acest loc; piata. ~ de carti. /<fr. bazar

BAZA ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) Linie dreapta sau plan, de obicei in pozitie orizontala, de la care se masoara perpendicular inaltimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalatii etc.) necesare unei activitati. ~ de aprovizionare. ~ sportiva. ◊ ~ navala port militar. ~ militara loc de stationare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de lupta pentru razboi. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albastreste hartia rosie de turnesol si intra in combinatie cu acizii, formand saruri. 5) la pl. fig. Element de importanta primordiala, pe care se tine, se intemeiaza ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ◊ Fara ~ neintemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a intemeia; a funda. ~ economica (a societatii) totalitate a relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care inchide cutia craniala spre ceafa. 7) lingv.: ~ de articulatie mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base

BUNKER [pr.: buncar] ~e n. 1) Recipient (de otel, beton, lemn etc.) de dimensiuni mari, montat pe un schelet de sustinere si destinat depozitarii temporare a unor materiale granulare (carbuni, minereuri). 2) mar. Compartiment special amenajat pentru depozitarea combustibilului pe o nava. 3) mil. Adapost blindat de dimensiuni reduse. /<germ. Bunker

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

CALE cai f. 1) Fasie de teren special amenajata pentru circulatia oamenilor, a vehiculelor sau a animalelor. ◊ Din ~ -afara peste masura. ~ea vietii cursul vietii. A-si face ~ (sau drum) a) a-si crea posibilitati de patrundere undeva; b) a cauta pretext pentru a vizita pe cineva. A gasi cu ~ a socoti ca este nimerit. A face cuiva ~ a lasa sa treaca. A sta in ~ea cuiva a impiedica pe cineva sa-si ajunga tinta. A-i tine ~ea cuiva a) a urmari pe cineva in mod insistent pentru a-i castiga bunavointa; b) a pandi trecerea cuiva. A pune tara la ~ a discuta multe si de toate. A fi pe ~ de a... a fi gata de a...; a fi pe punctul sa... A-si pune gura (sau burta) la ~ a manca pe saturate. ~ buna! urare facuta la plecarea cuiva; calatorie placuta! A face ~ intoarsa a se intoarce din drum. ~ea-valea fie; treaca-mearga. Ce mai ~ea-valea ce sa mai lungim vorba!; ce mai incolo-incoace! 2) inv. Strada care servea drept artera principala de circulatie intr-un oras. 3) Linie de comunicatie. ~ ferata. ~ aeriana. Pe ~ea aerului. 4) la pl.: Cai respiratorii sistem de organe care asigura respiratia; aparatul respirator. 5) Element al unui sistem tehnic, amenajat pentru a permite transportul pe el al unei masini, al unui aparat. ◊ ~ de rulare suprafata pe care ruleaza rotile sau rolele unui sistem tehnic. ~ de transmisiune ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiuni in radiodifuziune sau in telefonie. 6) fig. Directie de dezvoltare, de miscare. ◊ Pe ~ administrativa prin organele de administratie. Pe ~ ierarhica din instanta in instanta. A o lua pe alta ~ a incerca prin alta metoda. 7) Interval care separa doua puncte in spatiu; distanta; departare. A mers ~ de doua zile. [Art. calea; G.-D. caii] /<lat. callis

CANISA ~e f. Loc special amenajat unde se cresc cainii; crescatorie de caini. /<fr. caniche

CASA² ~e f. 1) Dulap sau ladita speciala in care se pastreaza bani, hartii de valoare, documente etc.; seif. 2) Loc special amenajat intr-un magazin unde se achita costul cumparaturilor. 3) Incapere intr-o institutie unde se fac incasarile si platile; casierie. 4) Suma de bani in numerar de care dispune casieria unei intreprinderi, organizatii etc. ◊ A face ~a a face bilantul incasarilor si platilor unei zile. [G.-D. casei] /<it. cassa; germ. Kasse

CICLOBAL n. Proba sportiva desfasurata intre doua echipe de ciclisti, pe un teren special amenajat, constand in introducerea mingii in poarta adversarului lovind-o de pe bicicleta sau cu bicicleta. /<fr. cycloball

CINEMATECA ~ci f. 1) Colectie de filme; filmoteca. 2) Incapere special amenajata pentru pastrarea si vizionarea filmelor vechi; filmoteca. /<fr. cinematheque

DANA ~e f. 1) Loc intr-un port special amenajat pentru acostarea navelor in vederea incarcarii si descarcarii lor. 2) Depozit de marfuri in porturi sau in vamile mari. 3) Fiecare dintre vasele care formeaza un convoi. /<ngr. dana

DEBARCADER ~e n. Loc pe malul unei ape sau intr-un port special amenajat pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor sau a marfurilor. /<fr. debarcadere

DEPOZIT ~e n. 1) Loc sau constructie special amenajata pentru pastrarea marfurilor, obiectelor de valoare, diferitelor materiale etc.; magazie. 2) Totalitate a materialelor, obiectelor etc. depuse pentru pastrare intr-o astfel de constructie. 3) Contract prin care o persoana se obliga in mod dezinteresat si gratuit sa pastreze pentru un timp oarecare un lucru al altei persoane. 4) geol. Strat de material sedimentar. /<lat. depositum

FALEZA ~e f. 1) Tarm inalt si abrupt, format sub actiunea eroziva a valurilor. 2) Fasie de teren de-a lungul unui tarm, special amenajat pentru plimbari. [G.-D. falezei] /<fr. falaise

FATATOARE² ~ori f. pop. 1) Loc special amenajat unde fata animalele. 2) Organ genital al unor animale-femele. /a fata + suf. ~atoare

FATARE ~ari f. Loc special amenajat pentru treierat; arie /<lat. facialis

FILMOTECA ~ci f. 1) Colectie de filme, cinemateca. 2) Local special amenajat pentru pastrarea si vizionarea filmelor vechi; cinemateca. /<fr. filmotheque

FISIER ~e n. 1) Colectie de fise; totalitate de fise aranjate intr-un anumit fel; cartoteca. 2) Dulap cu sertare speciale unde se pastreaza fisele; cartoteca. 3) Local special amenajat pentru pastrarea colectiilor de acest fel; cartoteca. [Sil. -si-er] /<fr. fichier

FITOTRON ~oane n. bot. Incapere special amenajata pentru efectuarea unor experimente asupra plantelor. /<fr. phytotron

FONOTECA ~ci f. 1) Colectie de inregistrari sonore pe discuri sau pe benzi magnetice. 2) Local special amenajat, unde este depozitata o astfel de colectie. /<fr. phonotheque

FOTBAL n. Joc sportiv cu mingea, intre doua echipe, pe un teren special amenajat, care consta in introducerea mingii in poarta adversarului, lovind-o cu piciorul (sau alta parte a corpului in afara de mana). /<engl., fr. football

FOTOTECA ~ci f. 1) Colectie de fotografii sau de fotograme. 2) Local special amenajat pentru pastrarea colectiilor de acest fel. /<fr. phototeque

GARA gari f. 1) Statie de tren. ◊ ~ de triaj ansamblu de linii unde se face regruparea vagoanelor. 2) Loc special amenajat de unde pleaca si unde sosesc mijloacele de transport public. ~ auto. ~ fluviala. [G.-D. garii] /<fr. gare

GARDEROBA ~e f. 1) Loc special amenajat, la intrarea intr-un local public sau intr-o sala de spectacole, unde vizitatorii pot lasa, in special, paltoanele si caciulile; vestiar. 2) Totalitate a costumelor unui teatru. 3) Totalitate a obiectelor de imbracaminte ale unei persoane. [G.-D. garderobei] /<fr. garderobe, germ. Garderobe

GHIPSOTECA ~ci f. 1) Colectie de statuete si de placi ornamentate din ghips. 2) Loc special amenajat pentru pastrarea unei astfel de colectii. /<fr. gypsotheque

HELESTEU ~ie n. Iaz special amenajat pentru cresterea si inmultirea pestilor; ramnic. /<ung. halasto

HIDROMETRIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de hidrometrie; propriu hidrometriei. ◊ Statie ~ca post special amenajat in vederea efectuarii unor masurari (a nivelului, vitezei, debitului) pe un curs de apa. /<fr. hydrometrique

HOTEL ~uri n. Local cu camere special amenajate pentru trai care se inchiriaza pe termen scurt mai ales calatorilor. /<fr. hotel

JERTFELNIC ~ce n. 1) inv. Loc special amenajat pentru sacrificarea jertfelor. 2) Masa din altarul bisericii crestine. [Sil. jert-fel-] /<sl. zrutviniku

A LAMINA ~ez tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face sa curga printr-o sectiune special amenajata. 3) (fibre textile) A subtia si a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer

LECTURA ~i f. Ceea ce este citit; citire; citit. ◊ Sala de ~ incapere, special amenajata, in care se pot citi carti din diferite domenii. ~ particulara literatura citita de o persoana in afara materiei de invatamant. /<lat. lectura, fr. lecture

MANEJ ~uri n. 1) Loc special amenajat, folosit pentru dresarea cailor sau pentru antrenamente de calarie. 2) Arena de circ, unde evolueaza animalele dresate. 3) Ansamblu de exercitii folosite la dresarea sau antrenarea cailor. /<fr. manege

MENAJERIE ~i f. 1) Loc special amenajat unde sunt tinute animale, mai ales salbatice, pentru a fi expuse publicului sau pentru a fi studiate. 2) Totalitate de animale tinute intr-un astfel de loc. /<fr. menagerie, germ. Menagerie

MOTEL ~uri n. Hotel situat in afara orasului, pe un itinerar turistic, special amenajat pentru cazarea calatorilor si parcarea automobilelor. /<fr., engl. motel

MOTODROM ~uri n. Teren special amenajat pentru exercitii de conducere auto si curse. /<engl. motodrom

NASADA ~e f. pop. 1) Snopi de cereale desfacuti si intinsi pe arie in vederea treie-rarii (cu ajutorul vitelor). 2) Loc special amenajat pentru treierat; fatare; arie. /v. a nasadi

OBSERVATOR¹ ~oare n. 1) Institutie stiintifica care efectueaza observatii astro-nomice, geofizice si meteorologice si analizeaza rezultatele lor. 2) Cladire amenajata cu in-stalatii speciale pentru observatii. 3) Loc special amenajat la inaltime, de unde se pot face observatii la o anumita distanta in jur. /<lat. observatorium, fr. observatoire

ORANJERIE ~i f. Constructie din sticla, special amenajata pentru cultivarea plantelor exotice (nerezistente la frig). [G.-D. oranjeriei] /<fr. orangerie

PALESTRA ~e f. (in Grecia si in Roma antica) 1) Loc special amenajat pentru diferite probe si intreceri sportive. 2) Scoala de educatie fizica pentru baieti. /<lat. palaestra

PARTIE ~i f. 1) Carare facuta in zapada (prin batatorire). 2) Fasie de teren special amenajata prin zapada pentru practicarea unor probe sportive de iarna. [G.-D. partiei; Sil. -ti-e] /<sl. prutu, sb. prt, prtina

PEPINIERA ~e f. 1) Teren agricol rezervat pentru cultivarea si inmultirea materialului saditor. ~ legumicola. ◊ ~ piscicola rezervor special amenajat pentru producerea puietului de peste. 2) fig. Institutie care pregateste in permanenta specialisti intr-un anumit domeniu de activitate. [Sil. -ni-e-] /<fr. pepiniere

PIATA piete f. 1) Spatiu liber (cu monumente sau/si plantatii decorative) in interiorul unei localitati (mai ales urbane). Piata Marii Adunari Nationale. 2) Loc special amenajat, de obicei intr-o localitate de tip orasenesc, unde se vand si se cumpara diferite produse agricole si industriale; targ. ◊ A face piata a cumpara produse alimentare (in special de la piata). 3) ec. Sfera de circulatie a marfurilor. ◊ Piata interna totalitate a relatiilor de schimb de marfuri din interiorul unei tari. Piata mondiala totalitate a relatiilor privind schimbul de marfuri intre tarile lumii. [G.-D. pietei; Sil. pia-] /<it. piazza

PISTA ~e f. 1) Suprafata lunga de teren amenajata pentru decolarea si aterizarea avioanelor. 2) Fasie de teren (de obicei circulara) special amenajata pentru anumite probe sportive (ciclism, hipism etc.). ◊ ~ sonora parte a peliculei cinematografice pe care se imprima dialogul si muzica filmului. 3) Fiecare dintre fasiile longitudinale ale unei benzi magnetice pe care se fac inregistrari acustice. 4) fig. Curs de dezvoltare; fagas. /<fr. piste, it. pista

PLATOU² ~ri n. 1) tehn. Dispozitiv dreptunghiular sau circular, avand o fata plata, pe care se fixeaza diferite obiecte in vederea prelucrarii sau verificarii lor. 2) Tava mare pe care se aduc mancaruri la masa. 3): ~ de filmare interior special amenajat pentru filmare. /<fr. plateau

PLUG ~uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

POLIGON ~oane n. 1) geom. Figura geometrica plana formata de o linie franta inchisa. 2) mil. Teren amenajat pentru exercitii de tragere cu diferite tipuri de arme de foc. 3) sport Loc special amenajat pentru exercitii si probe de tir. 4) Teren special amenajat pentru efectuarea practicii de conducere a autovehiculelor. /<fr. polygone

POLO n. invar. Joc sportiv intre doua echipe a cate patru jucatori calari, pe un teren special amenajat, care consta in introducerea unei mingi de lemn, prin lovire cu un baston flexibil, in poarta adversarului. ◊ ~ pe apa joc sportiv intre doua echipe a cate sapte jucatori, intr-un bazin special amenajat, care consta in introducerea mingii in poarta adversarului, inotand si aruncand cu mana. /<fr., engl. polo

POPICARIE ~i f. Teren special amenajat pentru jocul de popice. /popic + suf. ~arie

PORT² ~uri n. 1) Loc pe malul unei ape navigabile, special amenajat pentru stationarea, incarcarea si descarcarea navelor. 2) Oras care dispune de un asemenea loc. /<fr. port, it. porto

POST¹ ~uri n. 1) Loc special de unde se poate supraveghea sau pazi un obiect. ~ de observatie. A fi la ~. 2) Persoana sau grup de persoane puse intr-un anumit loc sa pazeasca sau sa supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (in trecut) Unitate de jandarmi avand insarcinarea sa mentina ordinea intr-o comuna (rurala). 4) Activitate de raspundere pe care o indeplineste cineva permanent intr-o institutie, intreprindere sau organizatie in schimbul unui salariu; functie. ~ de presedinte. ~ de sef de sectie. 5) Loc special amenajat unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste

POSTA ~e f. 1) Institutie care se ocupa cu transportarea si distribuirea corespondentei, mandatelor, telegramelor, coletelor si presei periodice. ◊ ~a redactiei rubrica intr-o publicatie periodica in care se dau publicitatii scrisorile cititorilor si raspunsurile la intrebarile lor. De ~ postal. 2) Cladire unde se afla aceasta institutie. 3) Totalitate a corespondentei si a publicatiilor periodice primite, expediate sau distribuite intr-o perioada de timp. ◊ A duce (sau a purta, a umbla cu) ~a a purta, a duce zvonuri, facand intrigi. A fi ~a satului a se ocupa cu barfeli. 4) inv. Serviciu de transport pentru calatori (si corespondenta) pe distante mari, cu diligenta, folosit inainte de aparitia caii ferate. 5) v. POSTALION I. ◊ Cal de ~ cal de schimb la o diligenta. A ajunge (sau a fi) cal de ~ a fi trimis cu diferite treburi in toate partile. 6) Loc special amenajat unde faceau popas drumetii care calatoreau cu postalionul. 7) Distanta dintre doua popasuri ale postalionului egala cu aproximativ 22 km (folosita si ca unitate de masura a lungimii). ◊ Cale de-o ~ la o distanta destul de mare. [G.-D. postei] /<rus. potta, fr. poste

A PURTA port tranz. I. 1) (fiinte sau lucruri) A deplasa tinand (in brate, pe spate, intr-un loc special amenajat in acest scop etc.); a duce. ~ ghiozdanul. ◊ ~ (pe cineva) pe palme (sau ca pe palme) a avea o grija deosebita (fata de cineva). ~ arma a manui arma pentru a da onorul. 2) fig. (greutati de ordin moral) A rabda simtind inutilitatea protestului; a indura. Poarta cu greu ura dusmanului. ◊ ~ jugul a fi impilat, exploatat. 3) (fiinte sau lucruri) A duce dintr-un loc in altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de transport); a transporta; a cara. Trenul l-a ~t prin multe orase. 4) (fiinte) A duce cu sine sau dupa sine. Poarta copilul la lucru. Il poarta de mana. ◊ ~ cu vorba (pe cineva) a taragana realizarea celor promise. 5) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte, podoabe etc.) A avea cu sine. El poarta barba. Port cercei de aur. ◊ ~ sarcina a fi gravida. 6) (acte, bani etc.) A tine la sine (pentru a fi folosit la necesitate). 7) A avea imprimat in calitate de semn distinctiv. Documentul poarta antetul institutiei. ◊ Poarta numele (sau porecla, titlul) a avea drept nume (sau porecla, titlu). 8) (corpul sau parti ale lui) A misca dintr-un loc in altul sau dintr-o pozitie in alta; a deplasa; a dirija. Isi purta mana deasupra capului meu. 9) (unelte si instrumente) A pune in functiune operand (dibaci) cu mainile; a manui; a manipula. Poarta cu iscusinta bisturiul. 10) A face sa se poarte. II. (in imbinari stabile) 1) (sugerand ideea de mentinere a unei stari de spirit). ~ (cuiva) de grija, ~ grija cuiva v. GRIJA. ~ raspunderea a raspunde de ceva. ~ dusmanie (sau pica) a dusmani. ~ cuiva sambetele a purta pizma cuiva. ~ interes v. INTERES. Interesul poarta fesul v. FES. A-i ~ frica cuiva a se teme de cineva. 2) (sugerand ideea de conducere si de organizare) ~ gospodaria a avea in grija sa treburile gospodariei. ~ razboi (sau lupte) a se razboi. ~ o discutie a discuta. ~ biruinta a birui. /<lat. portare

RACHETODROM ~uri n. Teren special amenajat pentru lansarea rachetelor si pentru dirijarea zborului lor. /racheta + [aero]drom

RONDOU ~ri n. 1) rar Loc special amenajat (in gradini, localuri etc.) de forma circulara. ~ de dans. 2) Manevra de schimbare a directiei unei nave (in sens opus). /<fr. rondeau

SALA sali f. 1) Incapere spatioasa, special amenajata, destinata diferitelor activitati. ~ de spectacole. ~ sportiva. 2) Publicul adunat intr-o astfel de incapere.[G.-D. salii] /<ngr. sal[l]a, fr. salle, germ. saal, it. salla

SALVARE ~ari f. 1) v. A SALVA. 2) Serviciu medical de urgenta. 3) Mijloc de transport special amenajat, care serveste la acordarea ajutorului medical de urgenta; ambulanta. [G.-D. salvarii] /v. a salva

SCENA ~e f. 1) Parte in forma de platforma a unei sali de spectacole, special amenajata pentru reprezentatii artistice. ◊ A pune in ~ a monta o piesa; a inscena. 2) Activitate desfasurata de un actor; arta teatrala. ◊ A parasi ~a a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesa de teatru. 4) fig. Loc unde se desfasoara o actiune sau o activitate; arena. 5) Fapt care atrage atentia cuiva. 6) Manifestare violenta a unei atitudini fata de cineva sau ceva. ◊ A-i face cuiva o ~ a-i aduce cuiva imputari pe un ton rastit si pretentios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scena

SEIF ~uri n. 1) Dulap sau lada speciala in care se pastreaza bani, hartii de valoare, documente, obiecte de pret; casa. 2) Incapere, special amenajata, in care se afla asemenea dulapuri. [Monosilabic] /<engl. safe

SOLARIU ~i n. Loc special amenajat unde se fac bai de soare. /<fr., lat. solarium

SPALATOR¹ ~oare n. 1) Incapere special amenajata pentru spalat. 2) Obiect sau instalatie sanitara care serveste la spalatul oamenilor. 3) Obiect sau o bucata de panza, cu care se spala vasele. /a spala + suf. ~ator

SPLAI ~uri n. 1) Mal (inalt) al unei ape (betonat sau pietruit). 2) Strada special amenajata de-a lungul unui astfel de mal; chei. /cf. plai

STATIE ~i f. 1) Punct de stationare a vehiculelor special amenajat pe o cale de comunicatie, destinat urcarii si coborarii calatorilor sau incarcarii si descarcarii marfurilor. 2) Loc special amenajat in orase, unde stationeaza transportul in comun pentru urcarea si coborarea pasagerilor. 3) Centru inzestrat cu un ansamblu de instalatii, avand diferite scopuri. ~ telefonica. ~ meteorologica. [G.-D. statiei; Sil. -ti-e] /<lat. statio, ~onis, fr. station, germ. Station, rus. stantija

STRADA ~azi f. 1) Drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbana). ~ principala. ◊ Om de pe (sau din) ~ necunoscut; trecator. A arunca pe cineva in ~ a) a alunga pe cineva afara din casa; b) a lasa pe cineva pe drumuri; a saraci pe cineva. 2) Ansamblul pietonilor aflati la un moment dat pe un asemenea drum. 3) fig. Mediu asupra caruia societatea sau familia nu-si exercita influenta culturala. [G.-D. strazii] /<it. strada

STRATOSTAT ~e n. Aerostat special amenajat pentru zboruri in stratosfera. /<fr. stratostat, germ. Stratostat

STUDIO ~uri n. 1) (la un centru de radiodifuziune si televiziune) Local special amenajat si inzestrat cu echipament special unde se inregistreaza sau de unde se transmit direct in eter programele. 2) Intreprindere care se ocupa cu productia de filme. ~ cinematografic. 3) Atelier de lucru al unui artist plastic. 4) Teatru mic langa un teatru mare si reputat, in care sunt valorificati actorii incepatori sau sunt prezentate spectacole experimentale. 5) Divan mare prevazut cu o lada in care se pastreaza asternutul de pat si cu polite pentru carti sau bibelouri. [Art. studioul; Sil. -di-o] /<fr., engl. studio

SOSEA ~ele f. 1) Drum special amenajat (pietruit, pavat, asfaltat), care uneste doua sau mai multe localitati. 2) Strada larga la intrarea intr-un oras, reprezentand continuarea unei cai de comunicatie interurbane. ~ nationala. [G.-D. soselei] /<fr. chaussee

Strand ~uri n. Teren special amenajat pe malul unei ape, unde se face plaja, baie sau sport nautic. /<germ. Strand

TANCODROM ~uri n. Teren special amenajat pentru pregatirea si perfectionarea militarilor in conducerea tancurilor. /Din tanc

TEATRU ~e n. 1) Institutie de cultura care se ocupa cu punerea in scena a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revista. ~ de papusi. ~ de opera. 2) Cladire in care se afla aceasta institutie. ◊ ~ de vara loc special amenajat intr-o gradina publica, unde au loc reprezentatii artistice vara. 3) Prezentare pe scena a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scena opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (apartinand unui scriitor, unei scoli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discutie aprinsa care atrage atentia celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) Loc de desfasurare (a unei actiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operatii (sau de razboi) zona in care are loc o actiune militara; camp de lupta. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. theatron, fr. theatre, germ. Theater

TELEFERIC ~ce n. Funicular special amenajat pentru transportul de persoane. /<fr. telepherique

TEMPLU ~e n. 1) Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios. 2) Biserica monumentala. 3) fig. Loc sau edificiu unde are loc o actiune comparabila cu oficierea cultului religios. ~ al culturii. [Sil. tem-plu] /<fr. temple, lat. templum

TENIS n. Joc sportiv intre doi jucatori sau intre doua perechi de jucatori pe un teren special amenajat, constand in aruncarea mingii peste o plasa, lovind-o cu racheta. ◊ ~ de masa tenis jucat cu mingi mici de celuloid pe o masa speciala, despartita in doua jumatati printr-un fileu; ping-pong. /<fr. tennis, engl. tennis

TERARIU ~i n. 1) Incapere special amenajata in care se intretin diferite animale mici terestre, in special reptile, pentru a fi studiate. 2) Teren stancos, amenajat in mod special pentru cultivarea unei anumite plante. /<lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium

TEREN ~uri n. 1) Intindere de pamant (delimitata in functie de relief); portiune de pamant. ◊ A pregati ~ul a face lucrari pregatitoare inainte de a intreprinde ceva. A sonda (sau a pipai, a tatona) ~ul a cerceta imprejurarile (inainte de a intreprinde ceva) pentru a-si asigura reusita. A castiga ~ a progresa intr-o actiune, reusind putin cate putin. A parasi ~ul a ceda; a se da batut. 2) Sol dintr-o portiune a scoartei terestre, conside-rat din punct de vedere al naturii sale. ~ argilos. 3) Suprafata de pamant special amenajata in vederea anumitelor lucrari sau activitati. 4) fig. Domeniu de activitate; sfera de preocupari. ◊ Pe ~ la fata locului; la locul de munca. /<fr. terrain

TROTUAR ~e n. Portiune laterala a unei strazi, mai ridicata decat partea carosabila, special amenajata si rezervata circulatiei pietonilor. [Sil. -tuar] /<fr. trottoir

TARC ~uri n. 1) Loc ingradit pentru inchiderea animalelor; ocol; cosar. 2) Ingraditura in jurul unui stog de fan. 3) reg. Loc special amenajat pentru treierat; arie; fatare. 4) rar Mica ingraditura mobila, care limiteaza copiilor spatiul de deplasare, cand incep sa mearga. 5) Mica constructie pe care se pune leasa pentru uscarea fructelor. 6) art. pop. Constelatie din emisfera boreala; Surugiul; Vizitiul. /Cuv. autoht.

USCATORIE ~i f. 1) Instalatie speciala pentru uscarea unor materiale (fructe, cereale etc.). 2) Sectie (pe langa o intreprindere) inzestrata cu o asemenea instalatie. 3) Incapere rezervata (si special amenajata) pentru uscarea rufelor. /uscator + suf. ~ie

VELODROM ~uri n. Loc special amenajat pentru competitii de ciclism. [Sil. -lo-drom] /<fr. velodrome

VESTIAR ~e n. Incapere (sau spatiu) special amenajata la intrarea intr-un asezamant public, in care se lasa paltoanele si caciulile; garderoba. [Sil. -ti-ar] /<fr. vestiaire

VITRINA ~e f. 1) Spatiu in spatele ferestrei unui magazin (mai ales de la strada) special amenajat cu marfuri pentru reclama. 2) Mo-bila de forma unei mese, acoperita cu sticla, pentru expunerea marfurilor intr-un local comercial. 3) Cutie sau dulapior de sticla pentru exponate (intr-un muzeu sau la o expozitie). 4) Dulap cu un perete de sticla, in care se expune vesela. [Sil. vi-tri-] /<fr. vitrine

VIVARIU ~i n. livr. Cusca pentru animale mici, special amenajata in vederea reconsti-tuirii mediului de viata natural. /<fr. viva-rium

WATERPOLO [pr.: uotar-polo] n. sport Joc practicat intre doua echipe a cate sapte persoane, intr-un bazin special amenajat, in care jucatorii, deplasandu-se in inot, incearca sa introduca mingea in poarta adversarului; polo pe apa. /Cuv. engl.

abatorizare s.f. Taiere a animalelor (in locuri special amenajate) pentru obtinerea carnii de consum.

ACVATERARIU s.n. Combinatie intre un acvariu si un terariu, constand dintr-o cutie special amenajata cu pereti de sticla si cu unul din plasa de sarma, in care se introduce si un vas cu apa, putandu-se creste amfibieni (broaste, salamandre) si serpi de apa. [< acva(riu) + terariu].

AUTODROM s.n. Teren special amenajat pentru cursele de automobile ; motodrom. [Pron. a-u-, pl. -oame, -omuri. / cf. fr. autodrome < auto(mobile) + gr. dromos – drum].

CINERESTAURANT s.n. Restaurant special amenajat pentru a fi vizionate filme in timpul consumatiei. [< cine²- [in DN] + restaurant].

CINODROM s.n. Pista special amenajata pentru curse de caini. [< fr. cynodrome, cf. gr. kyon – caine, dromos – cursa].

COMPOSTIERA s.f. Platforma special amenajata sau groapa in care se depoziteaza resturile organice in vederea prepararii compostului. [Pron. -ti-e-. / < compost + -iera].

CREVETAR s.n. (Mar.) Ambarcatie special amenajata pentru pescuit moluste (crevete, crabi, languste etc.). [Cf. fr. crevetin].

DRAGOR s.n. 1. Nava mica de lupta folosita la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [Pl. -oare. / cf. fr. dragueur].

-DROM Element secund de compunere savanta cu semnificatia „drum”, „teren special amenajat de rulare”. [Si -droma. / < fr. -drome, cf. gr. dromos].

MATERNITATE s.f. 1. Starea, calitatea de mama; instinctul de mama. ♦ (Rar) Sarcina. 2. Spital unde se dau ingrijiri femeilor care nasc. ♦ Incapere special amenajata (dintr-o ferma etc.) unde urmeaza sa fete animalele. [Cf. fr. maternite].

SOLARIU s.n. Terasa sau acoperis plat situat in partea de sus a unei case romane. ♦ Teren, terasa, incapere special amenajata pentru bai de soare. [Pron. -riu. / < fr., lat. solarium].

VOLEI s.n. Joc sportiv care are loc intre doua echipe de cate sase jucatori pe un teren special amenajat si care consta in aruncarea unei mingi numai cu mainile peste o plasa intinsa sus la mijlocul terenului. [Pron. -lei, var. volei-bal s.n. / < engl. volley-ball].

AERODROM s.n. Teren special amenajat care permite decolarea si aterizarea avioanelor. V. aeroport. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. aerodrome, cf. gr. aer – aer, dromos – drum].

AFISIER s.n. Loc (special amenajat) unde se fixeaza diferite anunturi. [Pron. -si-er. / < fr. affichier].

BANANIER s.m. Banan. // s.n. Cargou special amenajat pentru transportul bananelor. [< fr. bananier].

BAZA s.f. I. 1. Partea de jos a unui corp, a unui edificiu etc.; (p. ext.) temelie, fundament. ♦ Latura unui poligon sau fata unui poliedru, situata in pozitia cea mai de jos. 2. Parte, element fundamental, esential, a ceva. ♦ Element principal al unei combinatii chimice. 3. Baza economica = totalitatea relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 4. Loc de plecare, de adunare a unor oameni, a unor trupe a unor materiale etc. ◊ Baza militara = loc special pe teritoriul unui stat unde stationeaza trupe dotate cu mijloace de lupta necesare actiunilor de razboi. 5. Baza sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. II. Substanta cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare. [< fr. base, cf. it. base < gr. basis – sprijin].

CASA s.f. 1. Dulap, lada de otel in care se tin bani, hartii de valoare etc. 2. Loc (special amenajat) unde se achita costul cumparaturilor intr-un magazin intr-un local. ♦ Ghiseu, incapere unde se fac incasarile si platile intr-o intreprindere, intr-o institutie. ♦ Suma de bani care se afla in casieria unei intreprinderi, a unei institutii. ◊ A face casa = a face bilantul incasarilor si platilor dintr-o zi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta rezultata in plus (sau in minus) dupa stabilirea incasarilor si platilor; registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. [< it. cassa].

COSMODROM s.n. Teren special amenajat pentru lansarea satelitilor artificiali ai Pamantului si a navelor cosmice; statie de plecare pentru navele cosmice cu oameni la bord; astrodrom. [Pl. -oame. / cf. fr. cosmodrome, rus. kosmodrom].

DIRT-TRACK s.n. Intrecere motociclista care se desfasoara pe o pista cu zgura special amenajata, uneori cu obstacole. [Pron. dart-trec. / < engl., fr. dirt-track].

arman (armane), s. n. – 1. Loc special amenajat unde se treiera cerealele. – 2. Rotocol, cerc. – Var. harman, armean. Tc. harman (Seineanu, II, 23; Lokotsch 869), cf. bg., sb. harman. – Der. armangiu, s. m. (paznic de hambar); armanit, s. n. (treierat).

FALEZA s.f. Tarm abrupt format prin actiunea de eroziune a valurilor de-a lungul tarmurilor lacustre, marine sau oceanice. ♦ Fasie ingusta de pamant, special amenajata pe malul marii pentru plimbare. [< fr. falaise].

FERATA adj.f. Cale ferata = drum special amenajat cu sine de otel, pe care circula trenurile; drum de fier. [Dupa fr. (voie) feree].

FILMOTECA s.f. Colectie de filme de cinematograf, de fotografii etc. ♦ Incapere special amenajata pentru pastrarea filmelor. [< fr. filmotheque, cf. fr. film, gr. theke – dulap].

FONOTECA s.f. 1. Colectie de inregistrari sonore (efectuate pe disc, pe banda de magnetofon etc.). 2. Mobila sau incapere special amenajata in care se pastreaza o astfel de colectie. [< fr. phonotheque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap].

GARDEROBA s.f. 1. Loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. ♦ Dulap sau mobilier construit pentru pastrarea hainelor sau a altor obiecte de imbracaminte. 2. Totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ♦ Totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. [Var. garderob s.n. / < fr. garde-robe].

pistreala, pistrele, s.f. (inv.) 1. distanta pana la care poate ajunge o sageata, un proiectil. 2. interval de timp delimitat. 3. loc special amenajat pentru alergaturi, intreceri etc.

promenor, promenori, s.m. (inv.) persoana care frecventa locul special amenajat pentru plimbare (promenada).

MINA¹ s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrarilor subterane care permite exploatarea unor zacaminte. ♦ (Fig.) Mare bogatie (ascunsa). 2. Cilindru subtire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Arma alcatuita dintr-o incarcatura de exploziv si un dispozitiv de aprindere, care explodeaza prin lovire sau la comanda. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine].

MOTEL s.n. Hotel situat de obicei de-a lungul soselelor de mare circulatie, special amenajat pentru primirea automobilistilor. [< fr. motel].

OBSERVATOR s.n. 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; institutia aflata in acest local. 2. (Mil.) Loc destinat instalarii efectivului insarcinat cu observarea miscarilor si a pozitiei inamicului. [Pl. -oare. / cf. fr. observoire].

OSUARIU s.n. Cladire, incapere sau nisa intr-un edificiu funerar, in care se pastreaza osemintele celor decedati; groapa comuna, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshumarile de pe campurile de lupta). [Pron. -su-a-riu, var. osuar s.n. / < lat. ossuarium, cf. fr. ossuaire].

PALESTRA s.f. (La vechii greci si la romani) Loc special amenajat pentru exercitii de gimnastica, lupte etc. ♦ Scoala ateniana de educatie fizica, urmata de baieti intre 13 si 15 ani dupa absolvirea scolii de gramatica si a celei de chitara. [Cf. lat. palaestra, gr. palaistra < pale – lupta].

PERON s.n. 1. Platforma special amenajata in gari (intre linii) pentru urcarea si coborarea pasagerilor din vagoanele trenurilor. 2. Platforma cu cateva trepte situata inaintea intrarii principale a unei cladiri mari. [< fr. perron].

PISTA s.f. 1. Urma; fagas. ♦ Pista sonora = parte a unui film, a unei benzi de magnetofon etc. pe care sunt imprimate sunetele. 2. Teren amenajat pentru curse, pentru schi, pentru intreceri sportive etc. 3. Teren special amenajat pentru decolarea si aterizarea avioanelor. [< fr. piste, cf. it. pista].

PORTBAGAJ s.n. Loc special amenajat pe un vehicul unde se asaza bagajele. [Cf. fr. porte-bagages].

REFUGIU s.n. 1. Faptul de a se refugia; timpul petrecut intr-un loc ca refugiat. 2. Loc de scapare, de adapost impotriva unei primejdii, a unei neplaceri; adapost, azil. ♦ (Fig.) Consolare, mangaiere. 3. Loc special amenajat in mijlocul unei strazi pentru a feri pe cetateni de circulatia masinilor, pentru a usura urcarea in tramvaie etc. [Pron. -giu. / < lat. refugium, cf. fr. refuge].

SALVARE s.f. 1. Actiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, fiinta, circumstanta salvatoare. 2. Serviciu medical care da primul ajutor celor accidentati sau bolnavilor in stare foarte grava. ♦ Camioneta, masina special amenajata pentru transportul celor accidentati sau bolnavi, la un spital de urgenta. [< salva].

SERA s.f. Incapere special amenajata care serveste pentru adapostirea si cultivarea plantelor care nu suporta frigul. [< fr. serre].

STADION s.n. Teren vast (inconjurat cu tribune pentru spectatori), special amenajat pentru desfasurarea competitiilor sportive. [Pron. -di-on. / < germ. Stadion].

STRAND s.n. Loc special amenajat pentru baie, plaja sau pentru sporturi nautice. [< germ. Strand].

TANCODROM s.n. Teren special amenajat pentru pregatirea si perfectionarea militarilor in conducerea masinilor de lupta. [Pl. -oame. / < tanc + gr. dromos – drum, dupa aerodrom].

AERODROM s. n. teren special amenajat pentru decolarea si aterizarea avioanelor. (< fr. aerodrome)

ALTIPORT s. n. suprafata de aterizare special amenajata la mari inaltimi montane, in vederea practicarii sporturilor de iarna. (< fr. altiport)

BAZA s. f. 1. parte inferioara a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real, pozitiv si diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fata a unui poliedru, in pozitia cea mai de jos. 4. element fundamental, esential a ceva (cuvant, combinatie chimica etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a intemeia, a infiinta. 5. totalitatea relatiilor de productie dintr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale, economice, pe care se inalta suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata si dotata cu instalatii, in care sunt concentrate unitati, mijloace si materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanta chimica cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; substanta care poate fixa protonii eliberati de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)

BOB¹ s. n. 1. sanie de metal foarte joasa si ingusta, pentru doua sau patru persoane, prevazuta in fata cu doua patine mobile, condusa cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate. 2. sport practicat cu aceasta sanie; bobslei. (< engl., fr. bob/sleigh/)

CINODROM s. n. pista special amenajata pentru curse de caini. (< fr. cynodrome)

COSMODROM s. n. baza tehnica special amenajata pentru lansarea si aterizarea navelor cosmice si a satelitilor artificiali; astrodrom. (< fr. cosmodrome, rus. kosmodrom)

CRESA s. f. 1. institutie pentru ingrijirea copiilor pana la 3 ani pe timpul cat parintii sunt la serviciu. 2. adapost special amenajat pentru cresterea tineretului animal. (< fr. creche)

CREVETIER s. n. nava special amenajata pentru pescuitul crevetelor. (< fr. crevettier)

FALEZA s. f. mal inalt si abrupt format prin actiunea de eroziune a valurilor de-a lungul tarmurilor marine. ◊ fasie ingusta de pamant, special amenajata pe malul marii pentru plimbare. (< fr. falaise)

GARDEROBA s. f. 1. loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. 2. totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ◊ totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. (< fr. garde-robe)

GHIPSOTECA s. f. 1. colectie de statuete si de placi ornamentale de ghips. 2. loc special amenajat pentru pastrarea ghipsotecii (1). (< fr. gypsotheque)

MATERNITATE s. f. 1. starea, calitatea de mama; instinct matern. ◊ (rar) sarcina. 2. spital unde se dau ingrijiri femeilor care nasc. ◊ adapost special amenajat (intr-o ferma etc.) destinat fatarii animalelor. (< fr. maternite)

MENAJERIE s. f. colectie de animale salbatice (rare, exotice); loc special amenajat unde sunt tinute astfel de animale. (< fr. menagerie, germ. Menagerie)

MINA¹ s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie sapata in frunzele sau in scoarta unei plante de catre insecte. 3. (fig.) mare bogatie (ascunsa). 4. cilindru subtire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de lupta alcatuit dintr-o incarcatura de exploziv si un dispozitiv de aprindere, care explodeaza prin lovire sau la comanda. (< fr. mine, germ. Mine)

NAUMAHIE s. f. spectacol la vechii romani constand dintr-o lupta navala, pe o suprafata de apa special amenajata. ◊ batalie navala. (< lat. naumachia, fr. naumachie)

OBSERVATOR¹ s. n. 1. cladire special amenajata pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instalarii efectivului insarcinat cu observarea miscarilor si a pozitiei inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium)

OSUAR s. n. 1. monument funerar in care se pastreaza osemintele celor decedati. 2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshumarile de pe campurile de lupta). (< fr. ossuaire, lat. ossuarium)

PALESTRA s. f. 1. (in Grecia si Roma antica) loc special amenajat pentru exercitii fizice 2. scoala ateniana de educatie fizica, frecventata de absolventii scolii de gramatica si a celei de kitara. (< fr. palestre, lat. palaestra, gr. palaistra)

PLANTATIE s. f. 1. unitate de productie agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.). 2. totalitatea plantelor (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special amenajat. 3. plan dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. (< fr. plantation, lat. plantatio)

PORTBAGAJ s. n. loc special amenajat deasupra sau intr-un vehicul, unde se transporta bagajele. (< fr. porte-bagages)

REFUGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat. 2. loc de scapare, de adapost in fata unei primejdii; azil. ◊ (fig.) consolare, mangaiere. ◊ loc izolat, linistit, in care se retrage cineva. ◊ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, pasari sau plante in anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat in mijlocul unei strazi pentru a feri pe cetateni de circulatia masinilor. 4. constructie pe munte, mobilata sumar, destinata sa gazduiasca pe alpinisti in cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge, lat. refugium)

SERA s. f. incapere special amenajata pentru adapostirea si cultivarea plantelor care nu suporta frigul. (< fr. serre)

SOLARIU s. n. 1. terasa, acoperis plat in partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasa special amenajata pentru bai de soare. 3. loc de expunere la insolatie a unor plante din gradinile botanice. (< fr., lat. solarium)

STRAND s. n. loc special amenajat pentru baie, plaja sau sporturi nautice. (< germ. Strand)

TANCODROM s. n. teren special amenajat pentru instruirea militarilor in conducera tancurilor. (< tanc + -drom)

VIVARIU s. n. loc special amenajat pentru cresterea in mediul lor natural a unor animale mici. (< fr., lat. vivarium)

VIVIERA s. f. 1. compartiment etans pentru pastrat si transportat pestele viu. 2. nava special amenajata in acest scop. (< fr. vivier)

ADAPOST, adaposturi, s. n. Loc ferit care apara de vreme rea, de primejdii etc.; constructie facuta in acest scop. ♢ Adapost (antiaerian) = loc special amenajat pentru apararea impotriva atacurilor aeriene. ♦ Loc de azil; casa, camin. Ce fac tocmai acum la batranete fara leac de adapost? (CREANGA). ♦ Protectie, ocrotire. Sedeau pe vine la adapostul zidului (DUMITRIU). ♢ Expr. A fi (sau a (se) pune) la adapost de... = a (se) adaposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum.

AERODROM, aerodromuri, s. n. Teren neted, special amenajat pentru decolarea, aterizarea si stationarea avioanelor. [Pl. si: aerodroame] – Fr. aerodrome (< gr.).

ABATOR, abatoare, s.n. Loc special amenajat unde se sacrifica animalele in vederea obtinerii carnii, sub control sanitar-veterinar. – Din fr. abattoir.

AMBULANTA, ambulante, s. f. Formatie medicala mobila care da ranitilor primele ajutoare pe campul de lupta. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentati sau grav bolnavi. – Fr. ambulance.

BAIE¹, bai, s. f. I. 1. Cufundare a corpului in apa, in scop igienic sau curativ; imbaiere. V. scaldare. 2. Cada sau putina in care cineva se imbaiaza. ♦ Apa in care cineva se imbaiaza. ◊ Expr. Baie de sange = varsare de sange; macel. ♦ Stabiliment public cu instalatii speciale servind pentru imbaiere; incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. Expunerea corpului (gol) la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc., in scop igienic sau curativ. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie etc. in vederea unor operatii industriale sau chimice; lichidul, solutia etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Nume dat localitatilor in care se gasesc izvoare de apa termala sau minerala cu proprietati curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja).

BASCHET s. n. Joc cu mingea intre doua echipe, pe un teren special amenajat, avand la fiecare capat cate un cos fixat la o anumita inaltime; scopul urmarit este aruncarea mingii in cosul adversarului. [Var.: baschetbal s. n.] – Fr. basket [-ball].

CALE, cai, s. f. I. 1. Fasie de teren special amenajata pentru circulatie; drum; parte a unui drum special amenajata pentru a inlesni circulatia vehiculelor. ◊ Loc. adv. Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, foarte. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se pune) in calea cuiva = a fi piedica cuiva, a i se impotrivi. A iesi (sau a se duce) in calea cuiva = a intampina pe cineva. A gasi (sau a afla) cu cale = a socoti ca este nimerit. Calea-valea = treaca-mearga, fie. Ce mai calea-valea = ce mai incolo-incoace, pe scurt, in concluzie. A pune la cale = a pregati ceva, a aranja; (reg.) a sfatui, a indruma; (fam.) a pedepsi pe cineva. A fi pe cale de a... (sau sa...) = a fi aproape sa..., gata de a... ♦ (Art., urmat de determinari aratand numele) Nume dat unor strazi lungi (si largi). ♦ Caile respiratorii = aparatul respirator. 2. Element al unei constructii, pe care se deplaseaza un aparat sau o masina. 3. Calatorie. Candu-mi vine dor de cale, Merg pe jos ca si calare (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Expr. A face calea intoarsa = a se intoarce din drum. Cale buna! formula de urare la plecarea cuiva. 4. Distanta, departare. S-a dus in Humulesti, cale de doua ceasuri cu piciorul (CREANGA). II. Fig. Directie luata de o dezvoltare, de o miscare; linie. ♦ Metoda, mijloc, procedeu. ◊ Loc. adv. Pe cale... = pe linie..., prin intermediul... Pe cale administrativa. – Lat. callis.

CANTONAMENT, cantonamente, s. n. Stationare vremelnica (a unor unitati militare) intr-o localitate; loc unde sunt instalati cei cantonati. ♦ Loc special amenajat, in care un grup de sportivi se pregateste in vederea unei competitii. – Dupa fr. cantonnement.

CARAVANA, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni si de animale de povara, care transporta marfuri, bagaje etc., prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule si de calatori care parcurg impreuna acelasi drum. ◊ Caravana cinematografica = grup de automobile special amenajate, care dau reprezentatii cinematografice in anumite locuri. 2. (Reg.) Caruta sau car pentru transport. – Fr. caravane.

AERODROM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea si stationarea avioanelor, cuprinzand si instalatiile, asistenta tehnica etc. necesare activitatii de zbor. – Din fr. aerodrome.

PARKING, parkinguri, s. n. Loc, teren special amenajat pentru stationarea autovehiculelor. [Scris si parching]. – Din fr., engl. parking.

COMPLEX -A (‹ fr., lat.) adj., s. n. I. Adj. Format din mai multe parti; care intruneste in sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (MAT.) Numar c. = pereche de numere reale; pentru numerele complexe operatiile de adunare si inmultire se definesc astfel: (a,b) + (c,d) = (a+c, b+d); (a,b) • (c,d) = (ac-bd, ad+bc). N.c. (0,1) se numeste unitate imaginara si se noteaza cu i. Forma algebrica a n.c. (a,b) este a+b • i. Numerele b • i se numesc imaginare ∏. s. n. 1. Intreg format din mai multe parti, din mai multe elemente diferite; combinare, asociere intr-un tot a mai multor fenomene, stari de lucru. ♦ (CHIM.) Combinatie complexa. ◊ Complecsi π = combinatii complexe ale unor metale tranzitionale (fier, cupru, argint, paladiu, platina etc.) cu hidrocarburi; au importanta teoretica pentru studiul legaturilor chimice. ♦ Ansamblu de constructii, de unitati industriale sau comerciale etc. cu functii deosebite, grupate teritorial, care alcatuiesc un tot unitar servind aceluiasi scop (ex. c. scolar, c. pentru industrializarea lemnului, c. comercial). ◊ C. zootehnic = sistem de exploatare format din mai multe adaposturi pentru animale in care procesele de munca (hranire, intretinere, muls, asigurarea conditiilor de microclimat) sint mecanizate sau automatizate. C. mai cuprinde silozuri, finare, magazii etc., precum si terenul necesar asigurarii bazei furajere. C. de lansare = cosmodrom. ♦ C. sportiv = baza sportiva special amenajata pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 2. (In psihanaliza) Ansamblu de tendinte inconstiente, formate in copilarie pe baza anumitor relatii familiale si sociale, care determina comportarea ulterioara a persoanei. C. de inferioritate = termen introdus de A. Adler pentru a desemna sentimentul de neincredere in fortele proprii format in copilarie, uneori in legatura cu o deficienta fizica sau psihica. si care trezeste tendinta de compensare. C. lui Oedip = disponibilitate afectiva de atasare excesiva a copilului fata de parintele de s*x opus si de aversiune fata de parintele de acelasi s*x considerat ca rival. 3. (MED.) C. primar = unitate morfopatologica intilnita in tuberculoza pulmonara si care cuprinde leziunea de inoculare, adenopatia si limfagita. 4. (PEDOL.) C. adsorbativ al solului = ansamblu de compusi din sol cu suprafata activa, capabili sa manifeste fenomenul de adsorbtie. Se compune din substante minerale, organice si organo-minerale ce provin din dezagregarea rocii-mame si consecutiv actiunii microorganismelor asupra materiilor organice din sol. 5. C. fizico-geografic, totalitatea elementelor si fenomenelor fizico-geografice de pe un terit., legate intre ele prin relatii reciproce si care dau specificul peisajului geografic al unitatii respective.

GARAJ (< fr.) s. n. Incinta total sau partial acoperita, special amenajata pentru adapostirea si, eventual, pentru intretinerea si repararea autovehiculelor.

OBSERVATOR¹ (‹ fr., germ.) s. n. 1. Cladire special amenajata si dotata cu instrumente pentru efectuarea de observatii astronomice, meteorologice, solare etc. Primul o. astronomic a fost construit la Alexandria (300 i. Hr.) din initiativa lui Ptolemeu Soter. ◊ O. astronomic = institutie stiintifica special amenajata si dotata cu instrumente de observatie a obiectelor si fenomenelor ceresti. De regula o. moderne sunt amplasate departe de centrele urbane, la mari altitudini, in zonele in care cerul este senin in cea mai mare parte a anului si perturbatiile atmosferice sunt minime. Cele mai mari o.a. din lume sunt in prezent: E.S.O. (European Southern Observatory) din Chile amplasat in desertul Atacama, pe muntele Paranal (2.635 m alt.), dotat cu patru telescoape cu oglinzi de 8,2 m diametru plus alte trei telescoape secundare, mobile, care folosind interferometria, pot face observatii si obtine imagini echivalente cu cele ale unui telescop cu oglinda de 130 m diametru. Ul alt mare centru de o.a. se gaseste in Hawaii, pe muntele Mauna Kea, la 4.200 m alt., dotat cu telescoape cu oglinzi pana la 10 m diametru. De mare importanta sunt o.a. de la Paris (1667), Greenwich (1675) si Milano (1760). In Romania exista o.s. la Bucuresti (1908), Iasi, Cluj-Napoca si Timisoara. V. si telescop. 2. (MILIT.) Loc (special amenajat) de unde se executa observarea (2).

AVANTBEC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situata catre punctul de unde curge apa, amenajata special pentru a-l proteja impotriva presiunii apei si a corpurilor transportate de ea. [Var.: avanbec s. n.] – Din fr. avant-bec.

PENSIONAR, -A, pensionari, -e s. m. si f. 1. Persoana care primeste pensie. ♦ Persoana care primeste o subventie, un subsidiu. 2. Persoana internata intr-un azil sau intr-un ospiciu. ♦ Persoana inchisa intr-o inchisoare; detinut. ♦ Animal inchis intr-o amenajare speciala (pentru a fi expus publicului). 3. Persoana care sta in pensiune la cineva; [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnaire, germ. Pensionar.

STRAND, stranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat in apropierea unei ape sau prevazut cu bazin cu apa, amenajat special pentru a putea fi folosit, in timpul verii, pentru plaja, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Strand.

DEBARCADER, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, intr-un port, amenajat special si prevazut cu un utilaj adecvat pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. debarcadere.

RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. Canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).

SUFITA¹, sufite, s. f. Parte superioara a scenei, amenajata special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.; p. ext. element scenografic care acopera sau decoreaza partea superioara a scenei. – Din it. soffitta, fr. soffite.

CUSETA, cusete, s. f. Pat pentru o persoana amenajat special in cabinele vagoanelor de dormit sau in cabinele de vapor; p. ext. cabina in care se afla unul sau mai multe paturi. – Din fr. couchette.

AUTODROM ~uri n. Teren amenajat special pentru cursele de automobile. [Sil. a-u-to-drom] /<fr. autodrome

BAZIN ~e n. 1) Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, in special a apei, destinat unor operatii tehnice sau practicarii inotului. 2) Regiune din care isi colecteaza afluentii un rau sau un fluviu. ~ul Dunarii. 3) Regiune bogata in zacaminte naturale. ~ carbonifer. 4) mar.: ~ portuar parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 5) anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului formata din oasele iliace; pelvis. /<fr. bassin

BIRJA ~e f. inv. Trasura speciala amenajata pentru transportul pasagerilor in oras. [G.-D. birjei] /<rus. birza

BISERICA ~ci f. 1) Edificiu construit si amenajat special pentru celebrarea cultului crestin. ◊ A nu fi usa de ~ a) a nu respecta morala crestina; b) a nu fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la ~ a neglija convenientele sociale. 2) mai ales art. Institutia crestinismului in ansamblu. 3) Comunitate religioasa de adepti ai aceluiasi cult. [G.-D. bisericii] /<lat. basilica

CONFESIONAL² ~e n. (in biserica catolica) Cabina amenajata special, unde preotul oficiaza ritualul spovedaniei. [Sil. -si-o-] /<fr. confessionnal, it. confesionale

DEPOU ~ri n. Constructie special ame-najata pentru adapostirea si reparatia locomotivelor si vagoanelor de tren sau de tramvai. [Sil. de-pou] /<fr. depot

PODISCA ~ti f. (diminutiv de la pod) 1) Pod mic si simplu facut peste un sant; podet. 2) Platforma inaltata si amenajata special pentru a efectua anumite lucrari sau observatii. [G.-D. podistii; Pl. si podiste] /pod + suf. ~isca

REFUGIU ~i n. 1) Loc unde se refugiaza o persoana; azil. 2) Perioada de timp petrecuta ca refugiat. 3) Loc amenajat special pentru a usura traversarea strazii de catre pietoni sau urcarea in vehiculele de transport in comun. /<fr. refuge, lat. refugium

VOLEI-BAL n. Joc sportiv intre doua echipe a cate sase jucatori, constand in aruncarea mingii peste o plasa fixata la o anumita inaltime in mijlocul unui teren amenajat special. [Var. volei] /< engl. volley[ball]

ALVEOLA s.f. 1. Cavitate in osul maxilar in care sunt infipti dintii. ◊ Alveola pulmonara = Cavitate mica ce se gaseste in plamani la capatul bronhiilor. 2. Casuta construita de albine in fagure pentru depozitarea mierii si cresterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitura. ♦ Locas in care stau semintele in distribuitorul unei semanatori. 4. Intrand format prin retragerea de la aliniere a unei cladiri pe o strada. ♦ Loc retras de la alinierea unei strazi, a unei alei sau dintr-un spatiu plantat, amenajat special si cu banci. 5. Scobitura creata la suprafata unei roci omogene, datorita eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveola eoliana = mica adancitura a solului sapata de vant in regiunile deserte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate in balconetul unui f******r, unde se pastreaza ouale. // (In forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „referitor la alveola”, „de alveola”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alveole, cf. lat. alveolus – cavitate mica].

AUTODENTARA s.f. Autovehicul amenajat special pentru tratamente stomatologice. [Et. incerta].

BAZIN s.n. 1. Rezervor mare de apa, alimentat de obicei de la o sursa. ♦ (Mar.) Parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 2. Regiune de unde isi aduna afluentii un rau sau un fluviu. 3. Regiune in care se gasesc zacaminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsa intre oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].

DROMO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „drum”, „teren special” amenajat (pentru curse). [< fr. dromo-, cf. gr. dromos].

EXPOZITIE s.f. 1. Expunere publica de opere de arta, de produse industriale, agricole etc. ♦ Spatiu amenajat special in acest scop. 2. Prima parte a unei opere literare, in care autorul face cunoscute subiectul, personajele, locul actiunii etc. 3. (Muz.) Prima sectiune a unei sonate sau a unei fugi, continand expunerea materialului tematic principal. 4. Premisa majora a unui silogism. [Gen. -iei, var. expozitiune s.f. / cf. fr. exposition, lat. expositio].

PARC s.n. 1. Gradina publica mare, amenajata special cu arbori, cu peluze etc. ♦ Gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte. 2. Suprafata de teren inchisa (plantata cu arbori) unde se ingrijeste si se creste vanatul. 3. Loc unde se gareaza vehiculele; loc unde se depoziteaza materialele unei institutii. ♦ Totalitatea vehiculelor unei institutii, ale unei unitati. 4. Parc electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. [Cf. fr. parc, it. parco, germ. Park < lat. t. parcus].

VIVARIU s.n. Loc amenajat special pentru cresterea in mediul lor natural a unor animale mici. [< fr., lat. vivarium].

CANTONAMENT s.n. Stationare vremelnica (a trupelor in mars) intr-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. ♦ (Sport) Loc amenajat special pentru antrenamentul sportivilor. [Cf. fr. cantonnement].

CAROSERIE s.f. Constructie montata pe un vehicul, amenajata special pentru transportul oamenilor sau al materialelor. [Gen. -iei. / < fr. carrosserie].

PATINOAR s.n. Teren (amenajat special) pentru patinaj. [Pron. -noar. / < fr. patinoire].

RACHETODROM s.n. Teren amenajat special pentru lansarea si aterizarea rachetelor, precum si pentru dirijarea zborului acestora. [< racheta + (aero)drom].

STUDIO s.n. 1. Camera de studiu sau de lucru a unui artist, a unui fotograf etc. ♦ Pat, divan prevazut cu o lada pentru pastrarea lenjeriei si cu etajere pentru carti. 2. Camera, incapere amenajata special in vederea reproducerii si transmiterii cat mai perfecte a programelor de radio si televiziune. ♦ Studio cinematografic = ansamblu de cladiri, instalatii si amenajari speciate care deservesc procesul de turnare a filmelor. [Pron. -di-o. / < fr., engl. studio].

TERARIU s.n. Incapere unde sunt crescute, pentru a fi observate, diferite animale mici terestre (serpi, soparle etc.). ♦ Teren stancos amenajat special pentru cultivarea unei anumite plante. [Pron. -riu. / < fr., lat. terrarium, germ. Terrarium].

INCUBATOR s. n. instalatie amenajata special pentru incubatia (2) artificiala a oualor de pasari sau pentru dezvoltarea, in conditii optime, a prematurilor la vivipare. (< fr. incubateur)

STUDIO s. n. 1. camera de studiu, de lucru a unui artist; fotograf etc. 2. pat, divan cu o lada pentru pastrarea lenjeriei si cu etajere pentru carti. 3. incapere amenajata special in vederea reproducerii si transmiterii cat mai perfecte a programelor de radio si tv. ◊ ansamblu de cladiri, instalatii si amenajari speciale care deservesc procesul de turnare a filmelor. (< fr., engl., it. studio)

TERARIU s. n. 1. spatiu amenajat pentru cresterea si observarea diferitelor animale mici terestre (serpi, soparle, broaste testoase etc.). 2. teren stancos amenajat special pentru cultivarea unor anumite plante. (< fr., lat. terrarium, germ. Terrarium)

AVANTBEC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situata spre punctul de unde curge apa, amenajata special pentru a rezista presiunii si loviturilor. – Fr. avant-bec.

ZALHANA, zalhanale, s. f. 1. (Turcism) Abator rudimentar special pentru ovine, amenajat in vederea prepararii pastramei si a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant in care se prepara si se servesc anumite mancaruri din carne fripta (de ovine). [Var.: zahana s. f.] – Din tc. salhane.

PADOC, padocuri, s. n. Loc ingradit intr-o pasune, rezervat pentru unele animale domestice; teren imprejmuit si amenajat in mod special, in apropierea grajdurilor, destinat intretinerii si miscarii animalelor domestice in aer liber. ♦ Spec. Loc ingradit langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom, unde sunt lasati in libertate sau plimbati caii, inainte de alergari. – Din fr., engl. paddock.

PESCADOR, pescadoare, s. n. Nava speciala, construita si amenajata cu instalatii de pescuit, de depozitare, de congelare si uneori de preparare a pestelui, folosita pentru pescuitul in largul marii. – Din sp., fr. pescador.

CREMATORIU, -IE, crematorii, adj., s. n. 1. Adj. Care serveste la ardere, la incinerare. 2. S. n. Cladire amenajata cu instalatii speciale, destinata incinerarii cadavrelor. ♦ Cuptor pentru arderea gunoaielor. – Din fr. crematoire.

TURLA ~e f. 1) Element arhitectonic in forma de cilindru sau de prisma, cu varf ascutit, care incununeaza acoperisul unor cladiri (in special, al bisericilor). 2) tehn. Constructie amenajata deasupra unei guri de sonda care serveste ca element de sprijin in procesul operatiilor de forare si de extragere. /<ngr. turla

PISTA, piste, s. f. 1. Fasie de teren amenajata ca drum si rezervata unei circulatii speciale. ♦ Fasie de teren (circulara, ovala etc.) amenajata pentru intreceri sau antrenamente sportive. ♦ Teren amenajat pentru rularea avioanelor la decolare si la aterizare. ♦ Loc rezervat pentru dans intr-un loc public. 2. Fig. Fagas, cale, curs; directie. 3. (Adesea determinat prin „sonora”) Fasie de la marginea peliculei cinematografice, fasie a unei benzi de magnetofon etc. pe care este facuta inregistrarea sonora. – Din fr. piste, it. pista.

HABITACLU s.n. 1. Locas special al busolei pe o nava. 2. Spatiu amenajat intr-o aeronava pentru echipaj, calatori, posta etc. [Pl. -le, -luri. Var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle, cf. it. abitacolo].

HABITACLU s. n. 1. locas special al compasului pe o nava. 2. spatiu amenajat intr-o aeronava sau intr-o masina pentru echipaj, calatori, posta etc. 3. casca de metal pentru scafandri grei. (< fr. habitacle)

STAND ~uri n. 1) Panou pentru prezentarea diferitelor obiecte. ~ de carti. 2) Loc special intr-o uzina pentru incercarea masinilor noi; banc de proba. 3) sport Loc amenajat pentru tragerea la tinta (la tir). /<fr., engl. stand, germ. Stand

A PARCA ~chez tranz. 1) (vehicule) A plasa intr-un parc de stationare sau intr-un loc special rezervat in acest scop. 2) (materiale, utilaje etc.) A depozita pe un teren anume amenajat. /<fr. parquer

STAND s. n. 1. compartiment unde se etaleaza la o expozitie produsele, diagramele etc. 2. spatiu utilat pentru verificarea masinilor noi sau pentru probe; banc de proba. 3. loc amenajat pentru tragere la tinta si pentru exercitii de gimnastica. 4. aparat cu o constructie speciala, din lemn sau metal, la insamantarile artificiale ale animalelor cu talie mare. (< fr., engl. stand, germ. Stand)

HABITACLU, habitacle (habitacluri), s. n. 1. Locas special al busolei pe o nava; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calota de alama care acopera busola. 2. Spatiu amenajat intr-un automobil, intr-o aeronava etc. (pentru echipaj, calatori, posta etc.). – Din fr. habitacle.

CHEI ~uri n. 1) Constructie amenajata pe malul unei ape navigabile, servind la acostarea, incarcarea si descarcarea navelor si, totodata, la consolidarea malului. 2) Strada de-a lungul unei asemenea constructii; splai. 3) Platforma construita special de-a lungul unei linii de cale ferata pentru a usura incarcarea-descarcarea vagoanelor. [Monosilabic] /<fr. quai

PLANTATIE, plantatii, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate dupa o anumita metoda pe un teren amenajat in acest scop. ◊ Plantatie de protectie = plantatie de arbori sau de arbusti facuta pentru a apara un teren de cultura impotriva secetei, a vantului etc. 2. Mare gospodarie caracterizata prin monocultura unor plante tehnice si alimentare in conditii speciale de clima (tropicala si subtropicala). [Var.: plantatiune s. f.] – Din fr. plantation.