OCUPA, ocup, vb. I. I. Tranz. 1. A pune stapanire pe..., a lua in stapanire cu forta armata un teritoriu, un oras etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) in stapanire, a avea in folosinta un imobil, un spatiu locativ. ♦ A se intinde pe o suprafata, a se situa. ♦ A retine, a rezerva. 3. A lua in primire, a detine un post, o functie etc. ♦ Fig. A detine un loc intr-o ierarhie. II. Refl. 1. A lucra intr-un anumit domeniu, a avea drept ocupatie sau profesiune; a se indeletnici cu... ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „de”) A se consacra unei preocupari temporare. ♦ Tranz. (Inv.) A preocupa, a absorbi. 2. A se interesa, a se ingriji de cineva sau de ceva; a acorda atentie deosebita. – Din lat. occupare, fr. occuper.

COLOCATAR ~a (~i, ~e) m. si f. Fiecare din persoanele care locuiesc in acelasi spatiu locativ, fara a face parte din aceeasi familie, in raport unul fata de celalalt. /<fr. coloca-taire

LOCATIV, -A adj. Referitor la casele de inchiriat. ◊ Valoare locativa = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu locativ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. // s.n. (Gram.) Caz in declinarea unor limbi care arata locul unde se afla cineva sau ceva sau unde se petrece o actiune. [Cf. fr. locatif].

LOCATIV, -A, locativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale in unele limbi, care arata locul unde se petrece actiunea verbului. 2. Adj. Privitor la casele inchiriate; al caselor inchiriate. ◊ Valoare locativa = venitul pe care il poate aduce un imobil sau un apartament in cazul inchirierii lui. spatiu locativ = ansamblul incaperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva. – Din fr. locatif.

A GAZIFICA gazific tranz. 1) (combustibilii solizi sau lichizi) A transforma in combustibil gazos. 2) (localitati, spatii locative, intreprinderi etc.) A asigura cu gaz natural. /<fr. gazeifier

PESTE prep. 1) (exprima un raport locativ, indicand locul, spatiul, obiectul de suprapunere sau de extindere) Pe deasupra; deasupra; dincolo de. Peste vii si livezi. Peste pod. ◊ Peste tot in orice loc; pretutindeni. 2) (exprima un raport temporal posterior) Dupa. Peste o ora. 3) (exprima un raport de mod, indicand depasirea unei limite, a unei cantitati) Mai mult de (sau decat); in plus; asupra. Are peste zece monografii. ◊ Peste puterea (sau puterile) cuiva depasind puterile cuiva; greu. 4) (exprima un raport de relatie, indicand sfera de extindere) Asupra. A domina peste toate. /pre[inv.] + spre

locativ² ~a (~i, ~e) Care tine de locuinta; propriu locuintei. ◊ spatiu ~ incaperi locuite sau destinate a fi locuite de cineva. /<fr. locatif

spatiu ~i n. 1) Intindere nelimitata care cuprinde toate corpurile ceresti. 2) Intindere a universului cu exceptia atmosferei terestre. ◊ ~ aerian parte din atmosfera, care se intinde asupra teritoriului unui stat. ~ locativ suprafata camerelor de locuit. 3) Distanta intre doua puncte sau intre doua obiecte. ~ intre cuvinte. 4) Durata care separa doua momente. 5) filoz. Forma fundamentala de existenta a materiei in cadrul careia are loc miscarea acesteia. [Sil. -tiu] /<lat. spatium, it. spazio, fr. espace, germ. spatium

locativ, -A I. adj. referitor la casele de inchiriat. ♦ valoare ~a = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu ~ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. II. s. n. caz al flexiunii nominale (in unele limbi), care arata locul unde se petrece actiunea verbului. (< fr. locatif)