PROTARGOL s. n. Antiseptic sub forma de pulbere fina, galbena sau galbena-bruna, format din azotat de argint si o solutie alcalina de proteine, folosit in tratamentul mucoaselor, la guturai, la boli de ochi etc. – Din germ. Protargol.

PROTARGOL s. n. preparat medicamentos din azotat de argint si o solutie alcalina de proteine, pulbere fina, galben-bruna, solubila in apa, folosita ca antiseptic. (< fr. protargol)

DOCTORIZARE (‹ doctor) s. f. Tratare a benzinelor de distilare primara si cracare cu o solutie alcalina de plumbit de sodiu si floare de sulf, in scopul transformarii mercaptanilor in disulfuri organice (substante inactive si necorosive).

LESIE s. f. solutie alcalina (folosita la spalatul rufelor, in diverse procese industriale etc.) obtinuta prin dizolvarea in apa a sodei sau a hidroxidului de potasiu sau prin fierbere cu apa a cenusii de lemn. – Lat. lixiva.

LESIE f. 1) Apa fiarta cu cenusa de lemn si limpezita, folosita la spalatul rufelor. ◊ A avea (sau a simti) ~ pe suflet a avea o dispozitie proasta. 2) solutie alcalina cu diferite intrebuintari in industrie. [G.-D. lesiei] /<lat. lixiva

CIANURARE s.f. 1. Procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sarace cu solutii alcaline de cianura de sodiu. 2. V. cianizare. [< cianura].

CIANURARE s. f. procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sarace cu solutii alcaline de cianura de sodiu. (< cianura)

PUZZOLANA [PU-TO-] s. f. tuf din sedimentarea cenusii vulcanice, continand bioxid de siliciu solubil in solutii alcaline, folosit ca adaos hidraulic in cimenturi si mortare. (< fr. pouzzolane, it. pozzolana)

lesie (lesii), s. f. – solutie alcalina. – Mr. (alisiva). Lat. lixiva (Diez, I, 251; Puscariu 967; Candrea-Dens., 982; REW 5084), cf. it. lisciva (piem. lessia, calabr. lissia), fr. lessive, sp. lejia. Mr., ca si alb. aljsive, din ngr. ῆλιαίβα ‹ it. – Der. lesia, vb. (a spala cu lesie); lesier, s. n. (Trans., cenusar); lesietic, adj. (gri, cenusiu; palid). – Din rom. provin bg. lesija, lisija (Capidan, Raporturile, 223), sb., cr. lusija, liksija (Candrea, Elemente, 408).

CINABRU (‹ fr.) s. n. 1. Sulfura naturala de mercur, care se formeaza din solutii alcaline, hidrotermal, la temperaturi joase si se depune in apropierea suprafetei scoartei terestre. Are culoare rosie-carmin si luciu adamantin; este casanta si are aspect de mase compacte sau de pojghite pulverente. Este cel mai important minereu de mercur (86,2% mercur). 2. Culoare rosie, cu tonuri intre stacojiu si violet, folosita inca din antic.

CEMENTARE (‹ fr.) s. f. 1. Tratament termochimic de saturatie prin difuzie de carbon, crom, azot, aluminiu a stratului superficial al unui material metalic, pentru a-i mari duritatea si rezistenta la uzura. 2. Operatie a procesului hidrometalurgic de extragere din solutii a unor metale (cupru, zinc, aur, argint etc.) prin tratare cu metale mai electronegative. 3. (GEOL.) C. hidrotermala = umplere a crapaturilor si a porilor din roci cu substante minerale variate depuse din solutii reziduale, alcaline, provenite din diferentierea magmelor. Rezultatul c.h. sint filoanele si zacamintele de impregnatie produse prin mineralizatia porilor din roci.

CAUSTIFICA vb. tr. a transforma o solutie apoasa de carbonati alcalini in alcalii caustice; a causticiza (1). (dupa fr. caustification)

CENUSAR, (1) cenusare, s. n., (II, III) cenusari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal asezata sub gratarul locomotivei sau al unei sobe de incalzit, al unui cuptor etc. in care cade cenusa rezultata din ardere. 2. Atelier sau sectie dintr-o fabrica de tabacarie in care se executa operatiile premergatoare tabacirii. ♦ Bazin folosit in tabacarie, in care se pun pieile crude, cu o solutie de lapte de var, pentru a le curata de par. ♦ solutie de lapte de var proaspat sau alcalin, folosita pentru depilarea pieilor crude si indepartarea epidermei. 3. Urna in care se pastreaza cenusa unei persoane incinerate; urna cinerara. II. S. m. (Inv. si ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, inalt, cu coroana ovala, cu frunze compuse si cu flori mici verzi-galbui (Ailanthus altissima). – Cenusa + suf. -ar.

ALCALINITATE s.f. Insusirea unei substante de a fi alcalina; concentratie in ioni hidroxili a unei solutii. [Cf. fr. alcalinite].

ALCALINITATE s. f. Calitate a unei substante de a fi alcalina; grad de saturatie cu alcaliu a unei solutii. – Dupa fr. alcalinite.

ALCALINITATE s. f. insusire a unei substante de a fi alcalina. ◊ concentratie in ioni de hidroxili a unei solutii. (< fr. alcalinite)

alcalin, -A, alcalini, -e, adj. (Despre substante chimice) Care are in solutie o reactie bazica, albastrind hartia rosie de turnesol si neutralizand acizii; bazic. ◊ Metal alcalin = metal din grupul metalelor monovalente. Medicament alcalin = medicament folosit in tratamentul aciditatii gastrice. – Din fr. alcalin.

alcalin, -A, alcalini, -e, adj. (Despre substante chimice) Care are, in solutie, o reactie bazica, albastrind hartia rosie de turnesol si neutralizand acizii. ◊ Metal alcalin = metal din grupul metalelor monovalente. – Fr. alcalin.