ANDREESCU, Aurelian (1942-1986), solist vocal roman de muzica usoara. S-a impus din 1963, ca unul dintre cei mai populari interpreti de nuanta romantic-lirica.

CLAPTON [klæptən], Eric (n. 1945), interpret si compozitor britanic de muzica usoara. Chitarist de mare forta, impus de valul „bluesului-alb” britanic, se remarca ulterior si ca solist vocal si compozitor.

SANTANA, grup american de latin-rock, constituit in 1967. Lider si solist vocal: Carlos Santana (n. 1947), chitarist virtuoz. Muzica de fuziune („Black Magic Woman”, „Maria, Maria”).

ORATORIU¹, oratorii, s. n. 1. Compozitie muzicala simfonica de mare intindere, scrisa pe o tema dramatica, pentru orchestra, cor si solisti vocali si destinata a fi interpretata in concert; p. restr. cantata. 2. (Inv.) Mic edificiu sau incapere intr-o locuinta particulara, servind drept loc de rugaciune; paraclis. – Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire.

CONCERTMAISTRU ~stri m. 1) Violonist principal al unei orchestre simfonice. 2) Conducator al unui grup orchestral. 3) Pianist care acompaniaza solistii vocali. /<germ. Konzertmeister

COREPETITOR, -OARE s. m. f. interpret care repeta, indruma sau acompaniaza (la pian, orchestra) solistii vocali sau instrumentali, dansatorii, coristii etc., inaintea sau in timpul spectacolului si concertului. (< lat. correpetitor)

ARIE² s. f. compozitie vocala rezervata solistului, cu acompaniament de orchestra, fragment dintr-o opera, oratoriu, cantata etc. 2. piesa instrumentala cu caracter cantabil. (< it. aria)

RECITATIV, recitative, s. n. Gen de muzica vocala (executata de solist), cu sau fara acompaniament instrumental, care, prin intonatii si prin ritmica asemanatoare vorbirii, se apropie de declamatie si care, in opera, comenteaza actiunea si face legatura intre arii. – Din fr. recitatif.

ANTIFONIE s. f. cantare alternativa a unui solist si a unui grup vocal ori instrumental. (< fr. antiphonie)

CANTATA s. f. compozitie vocal-instrumentala solemna lirica pentru solisti, cor si orchestra, asemanatoare cu oratoriul. (< it. cantata, fr. cantate)

ORATORIU s. n. lucrare vocal-simfonica de mare intindere, pe o tema dramatica, pentru solisti, cor si orchestra. (< lat. oratorium, it. oratoriu, fr. oratoire)

ORATORIU s.n. 1. Edificiu (capela, paraclis, incapere etc., situate de obicei in manastiri, biserici) rezervat reuniunilor facute pentru rugaciuni. ◊ Ordinul Oratoriului = ordin calugaresc catolic de „buni vorbitori”, intemeiat la Roma in sec. XVI de Philippo de Neri. 2. (Muz.) Lucrare vocal-simfonica de mare intindere, scrisa pe o tema dramatica pentru cor, solisti si orchestra; (p. restr.) cantata. 3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine si asociatii religioase. [Pron. -riu. / cf. lat. oratorium, it. oratorio, fr. oratoire].

BALADA s. f. 1. poezie populara medievala in versuri endecasilabice sau septenare, care se canta si se recita. ◊ poezie epica, populara sau culta, care nareaza fapte istorice sau legendare; cantec batranesc. 2. (muz.) compozitie vocala sau instrumentala cu caracter narativ. ◊ (jaz) interpretare rapsodica a unei piese de catre un solist acompaniat de orchestra. (< fr. ballade)

BOBESCU 1. Jean B. (1890-1981, n. Iasi), dirijor roman. Repertoriul sau cuprinde indeosebi opere italiene (Verdi, Puccini si Mascagni). 2. Constantin B. (1899-1992, n. Reni), violonist, dirijor si compozitor roman. Frate cu B. (1). Elev al lui Caudella si V. d’Indy. A facut parte din cvartetul G. Enescu. Muzica de opera („Trandafirii rosii”), simfonica („Concert pentru vioara si orchestra”) si vocal-simfonica. 3. Lola Anna-Maria B. (1919-2003, n. Craiova), violonista belgiana de origine romana. Nepoata lui B. (1 si 2). Eleva a lui J. Thibaud. Fondatoare a orchestrei de camera „solistii din Bruxelles”. Interpreta sensibila a unui repertoriu foarte bogat.