spahiu (soldat otoman, militar din coloniile franceze din Africa) s. m., art. spahiul; pl. spahii, art. spahiii (sil. -hi-ii)

BASBUZUC, basbuzuci, s. m. Ostas voluntar, fara solda, din trupele otomane neregulate, care traia din jaf. ♦ Persoana apucatoare, violenta si grosolana, care incalca regulile de convietuire sociala. – Din tc. basibozuk „trupe neregulate”.

ASAB, asabi, s. m. soldat din armata Imperiului otoman. – Et. nec.

SPAHIU¹, spahii, s. m. soldat dintr-un corp de cavalerie otomana recrutat din randurile aristocratiei militare. – Din tc. sipahi.

parhiu, parhii, s.m. (reg.) soldat dintr-un corp de cavalerie otoman; spahiu.

BEIRUT (BEYROUTH), cap. Libanului, port la M. Mediterana; 1,68 mil. loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Pr. centru politic, comercial si bancar al tarii. Constr. de masini. Ciment; rafinarie de petrol. Ind. alim., de tricotaje si de prelucr. a pieilor. Patru universitati (intre care una franceza si alta americana). Marea Moschee (1291). Muzee. Anticul Berytos, in ev. med. s-a aflat in stapinirea arabilor, a cruciatilor (1110-1187 si 1197-1291), iar mai tirziu a turcilor otomani (1516-1918). Centru ad-tiv al terit. „Marele Liban”, sub mandat francez (din 1920), B. devine cap. rep. independente Liban (din 1943). Structura populatiei – musulmani, crestini si refugiati palestinieni (dupa 1975) – a provocat violente lupte de strada soldate cu numeroase victime si distrugerea practic a orasului.