TEHNOCRATISM s. n. Orientare sociologica potrivit careia, in societatea contemporana, rolul de conducere ar trebui sa revina exclusiv specialistilor din diverse domenii ale stiintei, tehnicii etc.; tehnocratie. ♦ Tendinta tehnocratica. – Din fr. technocratisme.

TEHNOCRATIE s. f. 1. Orientare sociologica potrivit careia, in societatea contemporana, rolul de conducere ar reveni specialistilor din domeniul tehnicii. 2. Sistem de guvernare in care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialisti din domeniul tehnic. ♦ Intelectualitate tehnica (cu rol conducator). – Din fr. technocratie.

CONSUM s.n. Folosirea de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesitati. ◊ Bunuri de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare destinate consumatiei individuale; societate de consum = termen desemnand societatea contemporana din tarile capitaliste dezvoltate, in care exista o aparenta abundenta de marfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri si impuse in mod artificial printr-o reclama comerciala exagerata; consum specific = cantitatea de material, de combustibil etc. consumata intr-o lucrare tehnica ori pentru functionarea unei masini sau a unei instalatii. [Cf. it. consumo, germ. Konsumverein].

ALBEE [ɔ:lbi], Edward Franklin (n. 1928), dramaturg american. Remarcabile prin tensiune verbala, dramele sale prezinta efectele distrugatoare ale conformismului si rigiditatii sufletesti in societatea contemporana („Cui i-e frica de Wirgia Woolf?”, „Echilibru instabil”, „Visul american”, „Ascultarea”).

ANTONIONI, Michelangelo (1921-2007, n. Ferrara), regizor si scenarist italian de film. Dramele sale abordeaza tema alienarii omului in societatea contemporana („Aventura”, „Noaptea”, „Desertul rosu”, „Blow-up”, „Profesiunea: reporter”, „Identificarea unei femei”).

RADICKOV, Iordan (1929-2004), scriitor bulgar. Proza in maniera stilului oral traditional, prezentand in mod grotesc nedreptatile si ciudateniile din societatea contemporana („Oul din ianuarie”, „Relatari despre Cerkazki”). Teatru („Balamucul”, „Chipul si asemanarea”).

ORTEGA Y GASSET, Jose (1883-1955), filozof si eseist spaniol. Prof. univ. la Madrid. Prin „Revista de Occidente” (1923-1936), as carui fondator a fost, a contribuit la propagarea in Spania a ideilor novatoare si la deschiderea ei spre valorile europene. Din considerente politice, s-a autoexilat intre 1936 si 1945. Ocupand o pozitie intermediara intre „filozofia vietii” si fenomenologie si existentialism, a anticipat multe din temele filozofiei contemporane, a facut patrunzatoare observatii asupra crizei culturii, a fenomenelor de instrainare si depersonalizare generate de societatea contemporana („Rascoala maselor”, „Spre o filozofie a istorie”, „Dezumanizarea artei”). Eseuri filozofice („Despre Galilei”, „Istoria ca sistem”) sau configurand o constiinta filozofica a artei („Meditatii despre Don Quijote”, „Velasquez”, „Goya”).

AGGIORNAMENTO s. n. politica a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei traditionale a catolicismului la cerintele societatii contemporane. (< it. aggiornamento)

ECHISTICA s. f. disciplina care se ocupa cu studiul asezarilor rurale sau urbane in vederea sistematizarii, reconstruirii sau redimensionarii lor in functie de cerintele societatii contemporane si viitoare. (< engl. ekistics, fr. equistique)

BALAITA, George (n. 1935, Bacau), prozator roman. Nuvele inspirate din mediul taranesc („Calatoria”) sau dominate de simboluri („Conversind despre Ionescu”). Romane metaforice, cu viziune caleidoscopica asupra societatii contemporane („Lumea in doua zile”, „Ucenicul neascultator”). Publicistica („Noptile unui provincial”).

ROHMER [romer], Eric (pseud. lui Jean-Marie Maurice Scherer) (1920-2010), regizor si critic francez de film. In anii '50 ai sec. 20, ca redactor-sef al revistei „Cahiers du cinema” sustine Noul Val si politica filmului de autor. Filmele sale grupate pe cicluri („Povestiri morale”, „Comedii si proverbe”, „Povestirile celor patru anotimpuri”) constituie un fel de Comedie umana a societatii contemporane franceze („Noaptea mea cu Maud”, „Pauline la plaja”, „Raza verde”, „Poveste de primavara”).

AZEVEDO, Aluizio Goncalvez de (1857-1913), scriitor naturalist brazilian. Observator lucid si critic al societatii braziliene contemporane (romanele „Mulatrul”,„Pensiune de familie”).

OATES [outs], Joyce Carol (n. 1938), scriitoare americana. Romane de un realist crod, in care violenta este considerata flagelul societatii americane contemporane („Solstitiu”, „Gradina deliciilor pamantesti”, „Trebuie sa-ti amintesti asta”, „Nopti salbatice”); nuvele („Ultimele zile”, „Roata dragostei”), versuri („Femei indragostite”, „Nemesis”).

RISI, Dino (1916-2008), regizor si scenarist italian de film. Cineast prolific (peste 50 de filme), autor de comedii incomode la adresa societatii italiene contemporane lui, un amestec de umor, cruzime, realism cotidian si nebunie („Depasirea”, „Monstrii”, „Parfum de femeie”).

TEHNOLOGISM s. n. orientare sociologica contemporana care acuza societatea „industriala” sau cea „de consum” de alterarea personalitatii umane, a cunoasterii si a creatiei de valori in domeniul umanistic, al artei etc., datorita excesului tehnologic. (< fr. technologisme)

EXISTENTIALISM s.n. Curent filozofic idealist contemporan, generat de criza societatii burgheze si reprezentat prin mai multe directii, care au in comun propagarea unei conceptii tragice asupra existentei, preconizarea utopica a dobandirii libertatii, a fiintarii „autentice”, prin desprinderea individului de contextul relatiilor social-istorice. [Pron. eg-zis-ten-ti-a-. / cf. germ. Existentialismus, fr. existentialisme].

TEHNOCRATISM s. n. orientare in politologia si sociologia contemporana potrivit careia rolul in conducerea societatii trebuie sa revina nu factorilor politici (parlament, guvern), ci paturii tehnicienilor, specialistilor in diferite ramuri ale stiintei. (< fr. technocratisme)

DEPOLITIZARE s.f. Actiunea de a depolitiza. ♦ Conceptie in sociologia contemporana, potrivit careia, in stadiul actual de dezvoltare a societatii capitaliste, sub influenta revolutiei stiintifice si tehnice, institutiile si organizatiile sociale si-ar pierde caracterul de clasa, continutul politic. [< depolitiza].

STRUCTURALISM s. n. 1. denumire generica, diverse orientari metodologice si epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee operationale. 2. curent in lingvistica contemporana care studiaza limba independent de sensurile cuvintelor si istoria societatii, privind-o ca pe un sistem unitar de relatii (fonetice si gramaticale) ce se conditioneaza reciproc. 3. gestaltism. (< fr. structuralisme)

ISTORIE ~i f. 1) Proces de dezvoltare a fenomenelor din natura si din societate. 2) Perioada a evolutiei umane, posterioara preistoriei si protoistoriei cunoscuta din documente scrise. 3) Stiinta care se ocupa cu studiul evolutiei societatii omenesti si a legitatilor ei de dezvoltare. ~a antica. ~a contemporana. ◊ A intra in ~ a ramane in memorie. 4) Stiinta care studiaza succesiunea evolutiei faptelor intr-un anumit domeniu. ~a limbii. ~a teatrului. 5) Relatare succesiva a unor evenimente, fapte; povestire; naratiune. 6) fam. Intamplare neprevazuta si impresionanta care intervine in viata cuiva; peripetie. [G.-D. istoriei; Sil. -ri-e] /<lat., gr. historia

ORGANICISM s. n. 1. conceptie sociologica potrivit careia societatea omeneasca ar fi un organism analog cu cel biologic. 2. teorie in biologia contemporana care afirma ca forma organismelor este in acelasi timp materiala si spirituala, toate celulele avand judecata. 3. teorie care sustine ca orice maladie provine dintr-o leziune organica. (< fr. organicisme)

ADHOCRATIE s.f. Termen care desemneaza in sociologia si viitorologia politica contemporana instabilitatea cronica pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economica si sociala) ca urmare a impactului societatii capitaliste dezvoltate cu revolutia stiintifica-tehnica, cerinta introducerii unor noi structuri organizationale la diverse niveluri de conducere. [Cf. lat. ad-hoc – pentru aceasta, gr. kratos – putere].

ADHOCRATIE s.f. (In sociologia si viitorologia politica contemporana) Instabilitatea cronica pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economica si sociala) ca urmare a impactului societatii capitaliste dezvoltate cu revolutia stiintifico-tehnica. (< ad-hoc + -cratie)

RECONSTRUCTIONISM s. n. orientare in pedagogia contemporana americana, care sustine ca esenta educatiei trebuie s-o constituie orientarea tinerilor spre un program de reforme sociale in vederea unei reconstructii a societatii intr-un spirit democratic. (< reconstructie + -/on/ism)

REVOLUTIE s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii in care au loc transformari calitative profunde, schimbari radicale, esentiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurand realizarea progresului intr-un ritm rapid. ♦ ~ sociala = actiune sociala de transformare radicala calitativa a societatii, prin care se realizeaza trecerea de la o formatiune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala in domeniul ideologiei si culturii, care insoteste o revolutie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productiei; ~ tehnico-stiintifica = proces contemporan care determina schimbari radicale in domeniul fortelor de productie, prin dezvoltarea accelerata a stiintei si tehnicii, prin perfectionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. II. 1. miscare de rotatie a unui corp ceresc in jurul altuia. 2. (mat.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ◊ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. (< fr. revolution, lat. revolutio, germ. Revolution)