CAFAS, cafasuri, s. n. (Inv. si reg.) 1. Incapere deschisa in catul de sus al unei case sau intr-un turn, din care se poate privi nestingherit in afara; foisor. 2. Balcon unde canta corul intr-o biserica. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasa. 3. (Inv.) Grilaj de vergele de lemn care se intretaie ca o leasa. – Din ngr. kafasi.

CAPELA², capele, s. f. Biserica mica, izolata, fara parohie (intr-un cimitir etc.); paraclis. ♦ Parte a unei biserici care adaposteste altarul. ♦ Incapere intr-o cladire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasa. – Din it. cappella.

IORDAN, iordane, s. n. Boboteaza; slujba religioasa care se face la boboteaza. ◊ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se tine de lucruri neserioase. – Din sl. iordanu.

SOROC, soroace, s. n. (Pop.) 1. Termen fixat pentru savarsirea unei actiuni sau pentru indeplinirea unei obligatii; interval de timp in cuprinsul sau la sfarsitul caruia se efectueaza un lucru. ◊ Loc. adv. (Pe) la soroace = din cand in cand; la zile mari. ◊ Expr. A sfinti sorocul = a respecta cu strictete un termen de plata. A i se implini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfarsitul existentei, a inceta sa mai existe; p. ext. a muri. ♦ Data la care se intampla ceva. ♦ Epoca a anului cand se coace si se strange recolta; (concr.) recolta culeasa in aceasta epoca. ♦ M*********e. 2. Data, fixata in practica crestina, cand se pomenesc mortii; slujba religioasa care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limita. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteala, oranduiala. ♦ (Reg.) Ursita, soarta; prevestire. – Din sl. suroku.

SLUJI, slujesc, vb. IV. Intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci in gospodaria sau in familia cuiva; (inv.) a ocupa o functie publica. ♦ (Pop.) A-si face serviciul militar. ♦ Tranz. A munci pentru altul, a fi la dispozitia unui stapan. ♦ Refl. A se servi, a se folosi de cineva sau de ceva. 2. (Despre obiecte si despre abstracte) A servi la ceva; a folosi. II. A oficia o slujba religioasa. – Din sl. sluziti.

HAVRA ~e f. inv. (la mozaici) Cladire in care se oficiaza slujba religioasa; sinagoga. /<turc. havra

LITURGHIE ~i f. Principala slujba religioasa la crestini, oficiata, mai ales, in zilele de sarbatoare. [G.-D. liturghiei] /<sl. liturgija

OFICIANT ~ta (~ti, ~te) si substantival Care oficiaza (o slujba religioasa). Preot ~. [Sil. -ci-ant] /<fr. officiant

OFICIU ~i n. 1) Serviciu administrativ special in cadrul unei intreprinderi sau institutii. ~ postal. ~ comercial. ◊ Din ~ a) in conformitate cu o dispozitie a autoritatilor oficiale; b) in mod automat. 2) Local al acestui serviciu. 3) inv. Decret domnesc. 4): ~ divin slujba religioasa. /<lat. officium, germ. Offizium, fr. office

RITUAL² ~uri n. 1) Randuiala dupa care decurge o slujba religioasa. Dupa ~ ortodox. 2) (la nastere, la casatorie, la inmormantare etc.) Ceremonial desfasurat conform unor reguli traditionale. [Sil. -tu-al] /<fr. rituel, lat. ritualis, ~e, germ. Ritual

OFICIA vb. I. tr. A sluji; a face o slujba religioasa. ♦ A savarsi un act public sau privat, in special o casatorie. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind, var. ofitia vb. I. / < fr. officier, lat. med. officiare].

CAPELA¹ s.f. 1. Bisericuta, paraclis. ♦ Altar lateral al unei biserici. ♦ Incapere intr-o cladire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasa. 2. Grinda superioara a unui cadru de lemn care sustine tavanul unei lucrari miniere. [< it. cappella, germ. Kapelle].

itros s.m. sg. (inv.) slujba religioasa oficiata dimineata devreme, inaintea liturghiei; utrenie, manecare.

polunostuita s.f. (inv.) slujba religioasa de dupa miezul noptii, care se face la o manastire.

OFICIANT, -A adj., s.m. si f. (Rar) (Cel) care slujeste, care oficiaza (o slujba religioasa). [Pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].

catavasie (catavasii), – S. f. Utrenie, slujba religioasa de dimineata. Sl. katavasije, din gr. ϰατάβασις „coborire.” – Der. catavasier, s. n. (carte de ritual bisericesc).

citi (citesc, citit), vb. – A parcurge un text. – Var. ceti (inv.). Sl. citati (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57; Skok 65), de la cisti, – citǫ „a cinsti, a citi”, care este etimonul lui cinsti. – Der. citanie, s. f. (lectura; inv., invatatura; astazi, slujba religioasa), din sl. citenije, cetanije; citet, s. m. (cititor), din sl. citici; citet, adj. (lizibil), de la citi; citeala, s. f. (inv., lectura, studiu); citire, s. f. (lectura; enciclopedie, manual, carte de scoala elementara); cititor, s. m. (lector).

copie (copii), s. f. – Cutit cu dublu tais, folosit la slujba religioasa. Sl. kopije (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, II, 72), din gr. ϰοπίς.

CAPELA s. f. 1. biserica mica, paraclis. ♦ altar lateral al unei biserici. ♦ incapere intr-o cladire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasa. 2. formatie vocala sau instrumentala a unei capele (1) sau curti princiare. ♦ grup de coristi. ♦ orchestra de proportii reduse; fanfara (militara). 3. grinda superioara a unui cadru de lemn care sustine tavanul unei lucrari miniere. (< it. cappella, /2/germ. Kapelle)

OFICIA vb. tr. 1. a celebra o slujba religioasa. 2. a savarsi un act public sau privat (o casatorie). (< fr. officier, lat. officiare)

OFICIANT, -A adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiaza o slujba religioasa. 2. (grad de) functionar in unele institutii de stat; (spec.) functionar de posta. (< fr. officiant)

OFICIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♦ ~ diplomatic = misiune diplomatica pe langa o organizatie internationala; din ~ = fara a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial. 2. functie, indatorire, slujba. 3. (pl.) servicii, ajutoare, inlesniri. ♦ bune ĩi = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante. 4. slujba religioasa. 5. mica incapere langa sufragerie, in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office)

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

CAFAS, cafasuri, s. n. 1. Balcon unde canta corul intr-o biserica; (inv.) balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasa. 2. (Inv.) Grilaj de vergele de lemn care se intretaie ca o leasa. – Ngr. kafasi, tc. kafas.

CADELNITA, cadelnite, s. f. Vas de metal atarnat de trei lantisoare (cu clopotei), in care se arde tamaie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica.

CEREMONIE, ceremonii, s. f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obisnuite la solemnitati; parada, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoana insarcinata sa dirijeze, dupa protocol, desfasurarea unei solemnitati. ♦ Totalitatea formelor de politete folosite in relatiile dintre membrii societatii. ♦ Forma exterioara a unui cult (religios); slujba. [Var.: (Inv.) teremonie s. f.] – Din pol. ceremonia, fr. ceremonie, lat. caerimonia.

MASLU, masluri, s. n. slujba religioasa crestina care se oficiaza pentru un om grav bolnav sau la anumite sarbatori bisericesti si la care se face ungerea cu mir; slujba bisericeasca de sfintire a untdelemnului pentru mir, oficiata in miercurea dinaintea Pastilor. [Pl. si: masle] – Din sl. maslo „ulei”.

SOBOR, soboare, s. n. 1. (Inv.) Adunare, intrunire, consfatuire; sfat. ♦ (Bis.) Sinod. 2. slujba religioasa ortodoxa oficiata de un numar mare de clerici. – Din sl. suboru.

PARACLIS, paraclise, s. n. 1. Capela construita alaturi de o biserica, intr-un cimitir, in interiorul unei cladiri etc. 2. (In religia crestina ortodoxa) slujba religioasa de lauda si de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfant; rugaciunea inchinata unuia dintre acestia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugaciuni. [Pl. si: paraclisuri] – Din sl. paraklistu.

PARASTAS, parastase, s. n. slujba religioasa facuta pentru pomenirea celor morti; p. ext. praznic care se face dupa o astfel de slujba; pomana. ♦ (Pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la aceasta slujba. [Var.: (reg.) parastas s. n.] – Din sl. parastasu, ngr. parastasis.

VECERNIE, vecernii, s. f. 1. slujba religioasa care se face spre seara, in ajunul sau in ziua unei sarbatori bisericesti. 2. Timp al zilei pe la apusul soarelui; chindie. – Din sl. vecerĩnja.

PERICOPA, pericope, s. f. Pasaj din Biblie care cuprinde o povestire sau o parabola si care se citeste in cadrul unei slujbe religioase. ♦ (Rar) Definitie exacta. – Din germ. Perikope.

POLUNOSNITA, polunosnite, s. f. slujba religioasa manastireasca care se face, dupa miezul noptii, inainte de utrenie. – Din sl. polunostĩnica.

POMELNIC, pomelnice, s. n. 1. Lista cu numele persoanelor, in viata sau decedate, pe care le pomeneste preotul in timpul efectuarii unor slujbe religioase sau in unele rugaciuni. 2. (Fam. sau ir.) Lista sau enumerare lunga de nume; p. ext. insiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomenĩniku.

PROHOD, prohoduri, s. n. slujba religioasa la inmormantarile crestine; p. gener. inmormantare; prohodire, prohodit. ♦ slujba religioasa facuta in vinerea Pastilor, in amintirea mortii lui Cristos. – Din sl. provodu.

ODAJDII s. f. pl. Vesminte bisericesti pe care le imbraca preotii la oficierea slujbei religioase sau in imprejurari solemne. – Din sl. odezda.

RITUAL, -A, (1) rituali, -e, adj., (2) ritualuri, s. n. 1. Adj. Care tine de rituri, privitor la rituri; care se face dupa anumite rituri; ritualic. 2. S. n. Randuiala a unei slujbe religioase; ceremonial religios. ♦ Ceremonial, desfasurat dupa reguli traditionale, cu prilejul nasterii, casatoriei, mortii, cu prilejul semanatului sau al culesului etc. [Pr.: -tu-al] – Din fr. rituel, it. rituale.

ORAR¹, orare, s. n. Vesmant bisericesc in forma de fasie lunga si ingusta de lana, de matase sau de bumbac, purtat pe umar de diacon in timpul slujbei religioase. – Din sl. orarĩ, lat. orarium.

OTPUST, otpusturi, s. n. (Inv. si pop.; in biserica ortodoxa) Formula sacramentala de binecuvantare, rostita de preot la sfarsitul slujbei; p. ext. sfarsitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-si da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otupustu, rus. otpusk.

LITIE, litii, s. f. 1. slujba religioasa ortodoxa pentru obtinerea unor roade bogate si pentru binecuvantarea celor aduse ca jertfa de credinciosi. 2. Paine care se sfinteste cu prilejul litiei (1). – Din sl. litija.

MINEI, mineie, s. n. Carte bisericeasca ortodoxa in care sunt indicate, pe luni si pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĩ.

MITRA¹, mitre, s. f. 1. Acoperamant al capului de forma sferica sau conica, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei in timpul slujbei religioase. ♦ Un fel de coroana purtata de regi, de imparati etc. 2. Acoperamant al capului de forma speciala la vechile popoare orientale. – Din sl. mitra, ngr. mitra.

TIPIC¹, tipicuri, s. n. 1. Formula obisnuita, stereotipa; obicei, traditie, norma, regula. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor dupa care se oficiaza slujbele religioase; norma, regula pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipiku.

RECVIEM, recviemuri, s. n. (In Biserica romano-catolica) slujba religioasa pentru pomenirea unei persoane decedate; muzica corala compusa pentru aceasta slujba.** Compozitie corala cu orchestra, alcatuita din mai multe parti, scrisa pe textul liturgic al misei funebre. [Scris si: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

DENIE, denii, s. f. (In ritualul crestin ortodox) slujba religioasa de seara in fiecare zi a saptamanii dinaintea Pastilor. – Din sl. [bu]denije, scr. denije.

UTRENIE, utrenii, s. f. slujba religioasa care se oficiaza in Biserica ortodoxa dimineata (foarte devreme), inaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineata. [Var.: (reg.) utrina s. f.] – Din sl. utrĩnja.

TORA s.f. a. Nume dat de evrei legii lui Moise si Pentateuhului care o contine. b. 1. Cele cinci carti ale lui Moise, care constituie Pentateuhul. 2. Ansamblul legilor si judecatilor continute in scriptura evreiasca, in celelalte scrieri sfinte si in traditia orala. 3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit in sinagoga la slujbele religioase. (cf. fr. thora, tora(h), engl. torah < ebr. bibl. tōrāh = indrumare, invatatura, doctrina; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arata, a indica; a conduce, a instrui, a invata (pe cineva); forma factitiva (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvarli) [def. b. MW, et. TLF]

SFESTANIE, sfestanii, s. f. slujba religioasa oficiata de preot la inceperea unei activitati, la darea in folosinta a unei constructii etc. sau la diferite cerinte ale credinciosilor, constand in rugaciuni si in stropirea cu apa sfintita. [Var.: (reg.) festanie s. f.] – Din sl. [o]svenstenije.

STOLA, stole, s. f. 1. Rochie larga si lunga pana in pamant, care se strangea pe corp cu doua cordoane, unul pe sub sani, altul deasupra soldurilor, purtata de m********e romane. 2. Un fel de orar¹ pe care il poarta preotii catolici in timpul slujbei religioase. – Din it., fr., lat. stola.

CADELNITA ~e f. Vas de metal, sustinut de trei lantisoare, in care se arde tamaie in timpul slujbei religioase. ◊ A-i da cuiva cu ~a pe la nas a-i canta cuiva ditirambi. /<sl. kadilinica

DENIE ~i f. slujba religioasa de seara (in saptamana de dinaintea Pastilor). [Art. denia; G.-D. deniei; Sil. -ni-e] /<sl. budenije

ETOLA ~e f. 1) Fasie de stofa purtata de preotii catolici in timpul oficierii slujbei religioase. 2) Fasie lunga si lata de blana, purtata de femei in jurul gatului sau pe umeri. /<fr. etole

EVANGHELIE ~i f. 1) Parte a Bibliei, recunoscuta numai de crestini, care cuprinde faptele si invatatura lui Isus Hristos. 2) Pasaj biblic care se citeste sau se canta in timpul slujbei religioase crestine. 3) glumet Lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine. [G.-D. evangheliei] /<sl. evanghelije

LITIE ~i f. 1) slujba religioasa care consta in rugaciuni pentru obtinerea unei recolte bogate si pentru binecuvantarea celor aduse ca jertfa. 2) Paine sfintita cu aceasta ocazie. /<sl. litija

MASLU ~e n. slujba religioasa crestina (pentru muribunzi) la care se face ungerea cu mir. [Pl. si masluri] /<sl. maslo

MITRA¹ ~e f. 1) Acoperamant pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir si impodobite cu pietre scumpe, purtat in special de arhierei in timpul slujbei religioase. 2) Acoperamant pentru cap purtat de catre vechii persi. /<sl. mitra, ngr. mitra

OMOFOR ~oare n. (in biserica ortodoxa) Haina imbracata de arhiereu in timpul slujbei religioase. /<sl. omoforu

ORAR³ ~e n. Vesmant bisericesc in forma de fasie lunga si ingusta, purtat pe umar de diaconi in timpul slujbei religioase. /<sl. orari, lat. orarium

ORNAT ~e n. livr. 1) rar Haina pentru solemnitati. 2) la pl. Vesminte purtate de preoti in timpul slujbelor religioase; odajdii. /<lat. ornatus

OTPUST ~uri n. inv. bis. 1) Binecuvantarea preotului la incheierea slujbei religioase. 2) Sfarsitul slujbei religioase. ◊ A da cuiva ~ul a omori, a ucide pe cineva. A-si da ~ul a muri. /<sl. otupustu, rus. otpusk

PANAHIDA ~e f. inv. 1) slujba religioasa oficiata pentru pomenirea mortilor (la 40 de zile de la moarte); parastas. 2) Rugaciune cantata la scoaterea mortului din casa. /<sl. panahida

PARACLIS ~e n. 1) Biserica mica intr-un cimitir; capela. 2) (in biserica ortodoxa) slujba religioasa de lauda si de invocare a unui sfant. 3) Culegere de rugaciuni inchinate sfintilor. /<sl. paraklisu

PARASTAS ~e n. 1) slujba religioasa oficiata pentru pomenirea mortilor (la 40 de zile de la moarte). 2) Praznic care se face cu acest prilej. /<sl. parastasu, ngr. parastasis

PAVECERNITA ~e f. inv. 1) slujba religioasa scurta care se oficia la manastiri dupa vecernie. 2) Carte de rugaciuni pentru aceasta slujba. /<sl. paveterinica

POMELNIC ~ce n. 1) bis. Lista in care sunt introduse numele unor persoane pentru a fi pomenite in timpul slujbei religioase. 2) iron. Insirare lunga si plictisitoare (de nume, date, fapte etc.). /<sl. pomeniniku

POMENIRE ~i f. 1) v. A POMENI. 2) Comemorare a amintirii unei persoane decedate sau a unui eveniment istoric. 3) slujba religioasa pentru cei morti. ◊ Vesnica ~ cantare bisericeasca de incheiere a prohodului. /v. a pomeni

PROHOD ~uri n. 1) (la crestini) slujba religioasa facuta la inmormantari. 2) Ritual de punere a mortului in mormant; inmormantare. 3) slujba religioasa oficiala in vinerea Pastelui. /<sl. provodu

RECVIEM ~uri n. 1) (in biserica catolica) slujba religioasa pentru pomenirea unei persoane decedate. 2) Compozitie muzicala scrisa pe textul liturgic al mesei funebre. [Sil. -vi-em] /<lat., fr. requiem

SFESTANIE ~i f. slujba religioasa oficiata la cererea credinciosilor pentru a sfinti ceva (o casa, o fantana etc.). [G.-D. sfestaniei; Sil. -ni-e] /<sl. (o)svenstenije

SFESTOC ~oace n. bis. Manunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu agheasma in timpul slujbei religioase. /cf. rus. svitoc, bulg. svitak

SOBOR soboare n. 1) inv. Intrunire a unui grup de persoane pentru a discuta si a hotari ceva; adunare; reuniune; sfat. 2) Organ suprem bisericesc de conducere. 3) Biserica centrala dintr-un oras, unde serviciul divin este oficiat, de obicei, de un episcop; catedrala. 4) (in biserica ortodoxa) slujba religioasa oficiata de mai multi slujitori ai cultului. /<sl. suboru, soboru

STIHAR ~e n. (in biserica ortodoxa) Haina imbracata de preoti in timpul slujbei religioase. /<ngr. stiharion, sl. stihari

STRANA ~e f. (in bisericile ortodoxe) 1) Rand de scaune de-a lungul peretilor, pe care stau credinciosii in timpul slujbei religioase. 2) Loc destinat pentru cantareti. [G.-D. stranei] /<sl. strana

SUTANA ~e f. Haina lunga pana la pamant, cu nasturi de sus pana in jos, purtata de preoti in afara slujbelor religioase; antereu. /<fr. soutane

TIPIC ~uri n. 1) Carte care contine regulile de oficiere a serviciului divin. 2) Fiecare dintre regulile de oficiere a slujbei religioase cuprinse in aceasta carte. /<sl. tipiku, ngr. tipikon, fr. tipique

TOACA ~ce f. 1) Placa din lemn in care se bate ritmic pentru a anunta inceputul slujbei religioase sau anumite momente ale acesteia. 2) Sunet produs cand se bate in acest obiect. 3) Timp al zilei (dimineata sau seara) cand se bate in acest obiect. 4) pop. Bara de metal in care se bate pentru a anunta inceputul sau terminarea unei activitati. 5) art. pop. Constelatia Pegas. /v. a toca

UTRENIE ~i f. slujba religioasa oficiata dimineata, inainte de liturghie. ◊ Pe la ~ dis-de-dimineata. [G.-D. utreniei] /<sl. utrinja

VECERNIE ~i f. 1) bis. slujba religioasa oficiata seara. 2) rar Timpul dinainte de asfintitul soarelui. [G.-D. vecerniei. Sil. -ni-e] /<sl. veterinjia

OFICIU s.n. 1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ◊ Din oficiu = fara a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial. 2. Functie, indatorire, slujba. 3. (la pl.) Servicii, ajutoare, inlesniri. ◊ Bune oficii = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante. 4. slujba religioasa. 5. Mica incapere langa sufragerie in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei; camara. [Pron. -ciu, var. ofitiu s.n. / cf. lat. officium, germ. Offizium, fr. office].

CEREMONIE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se foloseste la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioara a unui cult (religios); slujba. ♦ Ansamblul formelor de politete, uzitate in raporturile dintre membrii unei societati sau grupari sociale. [Gen. -iei. / < fr. ceremonie, cf. lat. ceremonia].

INTERDICT s.n. (Ist.) Interzicere temporara de catre papa sau de catre un inalt prelat, in evul mediu, a slujbelor religioase. [Cf. fr. interdit, germ. Interdikt. / < lat. interdictum].

otpust, otpusturi, s.n. (inv. si pop.) 1. sfarsitul liturghiei (slujbei religioase); (expr.) a-si da otpustul = a muri. 2. (la pl.) concediu.

patruzecinic, patruzecinica, adj. (inv.; despre slujbe religioase) care se face dupa 40 de zile de la moartea cuiva.

ceas (ceasuri), s. n. – 1. Ora. – 2. Spatiu care poate fi parcurs intr-o ora. – 3. Ora, moment, data. – 4. Ceasornic. – 5. slujba religioasa savirsita la anumite ore din zi. – Megl. ceas. Sl. casu „ora” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 47; Meyer 442); cf. bg., sb., sl. cas, alb. tsas. Cf. ceaslov, ceasornic.

RITUAL, -A adj. Referitor la rituri, facut dupa anumite rituri. // s.n. Randuiala a unei slujbe religioase. ♦ Ceremonial religios cu implicatii folclorice, care se desfasoara, dupa anumite reguli, in momentele importante din viata comunitatii. [Pron. -tu-al, pl. -luri. / cf. it. rituale, fr. rituel].

INTERDICT s. n. (in evul mediu) interzicere temporara de catre papa sau un inalt prelat a slujbelor religioase, ca pedeapsa. (< germ. Interdikt, lat. interdictum)

panahida (panahide), s. f. – slujba religioasa care se face la patruzeci de zile de la inmormintare. Mgr. παννυχίδα „veghe” (Cihac, II, 681), cf. sl. panichida, sb. panahida (Vasmer, Gr., 109). Der. din ngr. πιναϰίδι „alfabet” (Puscariu, Conv. lit., XXXIV, 1037; Graur, BL, V, 72; cf. Galdi, 207) e mai putin probabila. E dubletul lui panihida, s. f. (inv., veghe).

CADELNITA, cadelnite, s. f. Vas de metal atarnat de trei lantisoare (cu clopotei), in care se arde tamaie la slujbele religioase. – Slav (v. sl. kadĩlĩnica).

RECVIEM (< lat. requiem „odihna”) s. n. (In cultul romano-catolic) slujba religioasa pentru pomenirea mortilor; muzica corala compusa pentru aceasta slujba. ♦ Compozitie muzicala pentru solisti, cor si orchestra, alcatuita din mai multe parti, scrisa pe textul liturgic al misei funebre. Cele mai cunoscute r. au fost compuse de Cherubini, Mozart (terminat de elevul sau Franz Sussmayr), Verdi (dedicat memoriei poetului Manzoni), monumentalele r. ale lui Berlioz, Faure, Brahms, Britten.

antologhion s.n. (inv.) carte religioasa cuprinzand slujbele praznicelor si ale sfintilor de peste an

molifta (molifte), s. f. – slujba, serviciu religios celebrat in afara slujbelor obisnuite. – Var. (inv.) molivta, molitfa. Megl. molifta. Sl. (bg.) molitva (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Miklosich, Lexicon, 379; Cihac, II, 201; Berneker, II, 66), din sl. moliba „rugaciune”, moliti „a ruga”. – Der. molitve(l)nic (var. moliftelnic), s. n. (liturghier, ritual), din sl. molitviniku, cf. bg., sb. molitvenik. Cf. molebnic.

POGREBANIE, pogrebanii, s. f. (Inv.) 1. Inmormantare. 2. slujba si ceremonia religioasa a inmormantarii. [Var.: pogribanie s. f.] – Din sl. pogrebanije.

OFICIU, oficii, s. n. 1. Denumire data unor servicii ale unor intreprinderi sau institutii; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Indatorire (speciala), functie, slujba. ◊ Loc. adj. si adv. Din oficiu = (care este) in conformitate cu o dispozitie data de o autoritate (si nu la cererea cuiva); fig. in mod automat. ♦ (Inv.) Decizie, decret domnesc. 3. (La pl.) Ajutor, serviciu, inlesnire. ◊ Bune oficii = interventie binevoitoare in scopul unei concilieri; servicii facute cuiva. ♦ Rol, functie. 4. slujba bisericeasca, serviciu religios. 5. (Rar) Incapere anexa a sufrageriei, in care se pregatesc cele necesare pentru servirea mesei. [Var.: (inv.) ofis s. n.] – Din lat. officium, germ. Offizium, fr. office.

DIVIN, -A, divini, -e adj. 1. Considerat ca provine de la Dumnezeu sau de la zei, in felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Facut de oameni in slujba sau pentru preamarirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Inzestrat cu insusiri cu totul exceptionale; minunat. Voce divina. – Din fr. divin, lat.divinus.

epitrafil (-le), s. n. – Obiect din odajdiile bisericesti in forma de fisie lunga de stofa, cu motive religioase brodate, purtat de preoti cind oficiaza slujba. – Var. epitrahil, epitrafir, patrafir, patrahir. Mr. pitrahile. Ngr. (ἐ)πιτραχέλη(ον). Sec. XVII.

denie (denii), s. f. – Serviciu religios nocturn. Se spune astazi aproape exclusiv despre slujba din Saptamina Mare. – Var. (inv.) bdenie. Sl. budenije „veghe” (Cihac, II, 94; Tiktin), cf. sb. denije.

MINEI ~e n. bis. Carte religioasa in care sunt indicate (pe luni si pe zile) toate slujbele din cursul anului. /<sl. minei

POMENIRE, pomeniri, s. f. Actiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasa in cadrul careia se comemoreaza amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ slujba sau rugaciune pentru morti. ◊ Vesnica pomenire = cantare bisericeasca cu care se termina slujba de inmormantare sau un parastas. ♦ (Inv. si pop.) Aducere-aminte, amintire. – V. pomeni.

slujba, slujbe, s. f. I. 1. Indeletnicire de oarecare durata si limitata la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o intreprindere de stat sau particulara si care este remunerata cu o anumita suma de bani; serviciu, functie, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispozitia cuiva; a servi interesele cuiva sau a sustine o anumita cauza. (Inv.) A-i fi cuiva de slujba = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcina, insarcinare. ♦ (Inv.) Serviciu facut cuiva. II. Indeplinire solemna de catre preot a ritualurilor prevazute in canoanele bisericesti pentru anumite ocazii si sarbatori; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. sluzĩba.

slujba ~e f. 1) Munca permanenta a unui salariat; serviciu. 2) Munca in folosul sau in interesul cuiva sau a ceva. ◊ A fi (sau a se pune) in ~a cuiva (sau a ceva) a sluji unei persoane sau unei cauze. 3) pop. Serviciu militar. 4) Serviciu religios. [G.-D. slujbei] /<sl. sluziba

SERVICIU ~i n. 1) Munca efectuata in timpul unei activitati; slujba. ◊ A fi (sau a se pune) in ~ul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un ~ a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rau) ~ cuiva a pricinui cuiva un rau, o neplacere (neintentionat). A intra in ~ a se angaja la lucru. (A fi) de ~ a indeplini insarcinari speciale la locul de munca. 2) Domeniu special de activitate. ~ meteorologic. ◊ ~ divin (sau religios) ceremonie rituala bisericeasca. 3) Garnitura de obiecte utilizate pentru a servi masa. ~ de ceai. ~ de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium