INIE, inii, s. f. (Reg.) Apa amestecata cu gheata; sloi de gheata, mare si sfaramicios, care pluteste pe apa. – Din sl. inije.

sloire, sloiri, s.f. 9reg.) inghetate a apei; transformare a apei in sloi de gheata.

inie (inii), s. f. – sloi, gheata care se formeaza iarna pe suprafata apelor curgatoare. Sl. inije „grindina” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 257; Cihac, II, 148), cf. bg., rus. inej, sb., cr. inje.

ZAPOR, zapoare, s. n. (Pop.) 1. Ingramadire de sloiuri de gheata care se formeaza primavara intr-un punct al unui rau, indeosebi la coturi sau pe sectiuni de curgere mai inguste, datorita careia se produc cresteri de nivel si inundatii; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau functionarea morilor de apa; apa oprita la baraj. ◊ Expr. A pune zapor = (despre cai) a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Din bg. zapor.

sloi, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheata care pluteste pe apele curgatoare si statatoare, inainte ca acestea sa inghete cu totul sau in timpul dezghetului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheata) prin inima (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaima. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi inghetat. ♦ Fig. Om rece, nepasator, necomunicativ, lipsit de caldura sufleteasca. 2. (Rar) Turtur de gheata. – Din bg. sloj.

SPARGHET ~uri n. Constructie din piloni de lemn si bare de solidarizare, asezata la picioarele unui pod pentru a-l feri de loviturile sloiurilor de gheata, de busteni plutitori etc. /a sparge + gheata

ZAPOR ~oare n. 1) Ingramadire de sloiuri de gheata, formata primavara in anumite locuri, pe cursul unui rau. 2) Baraj construit special pentru a putea porni plutele sau morile. 3) Torent mare de apa care se formeaza la spargerea unui baraj. /<bulg. zapor

ZAPOR, zapoare, s. n. 1. Baraj de sloiuri de gheata care se formeaza primavara pe un rau; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau a morilor; apa oprita la baraje. ◊ Expr. (Despre cai) A pune zapor = a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Bg. zapor.

TURTUR, turturi, s. m. 1. sloi mic de gheata de forma prelungita si usor ascutita spre varf, care se formeaza de-a lungul stresinilor sau pe ramuri, prin inghetarea imediata a apei care se scurge. 2. (La pl.) Franjuri. 3. Jgheab prin care curge apa (la fantana). [Var.: turture s. m.] – Et. nec.

scut, scuturi, s.n. (reg.) 1. turtur de gheata. 2. murdarie, jeg. 3. sloi mare de gheata. 4. conglomerat de materii.

SCUT, scuti, s. m. sloi mare de gheata. ♦ Turtur.

SPARGHET, spargheturi, s. n. Constructie in forma de pinten care serveste la apararea picioarelor unui pod de busteni de sloiurile aduse de apa etc. – Sparge + gheata (dupa fr. brise-glace).

sloi ~uri n. 1) Bucata mare de gheata care pluteste pe apa. ◊ A fi ~ (de gheata) a fi inghetat de frig. A-i trece cuiva un ~ (sau ~uri) de gheata prin spinare (sau prin inima) a-l trece pe cineva fiori de groaza. 2) pop. Pojghita subtire, care se formeaza la suprafata unui lichid sau acopera un obiect. ~ de grasime. 3) inv. pop. Bucata de ceara, de seu etc. inchegata prin racire. 4) fig. Persoana lipsita de caldura sufleteasca; om rece. [Monosilabic] /<bulg. sloj

TURTUR s. 1. (pop.) turloi, (reg.) scut, (Munt. si Dobr.) suliga, (prin Dobr.) sulughita, (Olt.) tortolos, tuturoi, (inv.) stur. (Pe stresini s-au format ~i.) 2. sloi, (Olt., Ban. si Transilv.) sloiete. (~ de gheata, pe apa.)

sloi s. turtur, (Olt., Ban si Transilv.) sloiete. (~ de gheata.)

sloi (-iuri), s. n. – 1. Bulgare, coagul (se zice despre bucati dintr-o materie care se solidifica sub efectul frigului ca grasimea, ceara). – 2. Bloc de gheata. – 3. (Trans.) Mincare de carne de oaie in seul ei. Sl. sloj, din vb. suloziti „a pune” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 348), cf. slei si slov. sloj „seu”, ceh., rus. sloj „strat”. – Der. sloi, vb. refl. (a se inchega, a se solidifica).