ECHIVOC, -A, echivoci, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta in mai multe feluri, cu doua intelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, indoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situatie ambigua. 2. S. n. Masura a efectului perturbatiilor asupra comunicatiilor prin canale, exprimand cantitatea de informatie care ramane netransmisa din cauza perturbatiilor. – Din fr. equivoque, lat. aequivocus.

HONNI SOIT QUI MAL Y PENSE (fr.) rusine cui gandeste ceva rau in privinta aceasta – Deviza a Ordinului jartierei, creat in 1384 de regele Eduard al III-lea al Angliei, in onoarea favoritei sale Joan de Salisbury. Cuvintele au fost rostite de rege ca replica la zambetele malitioase ale curtenilor, cand aceasta, in timpul unui bal, si-a pierdut jartiera. Indemn ironic de a nu comenta defavorabil o exprimare sau o situatie ambigua.

CREANGA 1. Ion (1837 sau 1839-1889, n. Humulesti, jud. Neamt), scriitor roman. O vreme diacon si institutor. A facut parte din cercul „Junimii”. Observator jovial si ironic al naturii umane, maestru al stilului oral paremiologic. Basme de factura folclorica, restructurind la dimensiunile fabulosului conflicte si aspecte fundamentale de ordin etic si social ale umanitatii rurale („Povestea lui Harap Alb”, „Capra cu trei iezi”, „Ivan Turbinca”, „Danila Prepeleac”, „Punguta cu doi bani”); proza de exploatare umoristica a situatiilor ambigue („Mos Nichifor Cotcariul”) si mai ales de evocare a universului infantil („Amintiri din copilarie”). Autor de manuale scolare. M. de onoare post-mortem al Acad. (1948). 2. Horia C. (1893-1943, n. Bucuresti), arhitect roman. Nepotul lui C. (1). Promotor al arhitecturii moderne in Romania. S-a afirmat intre 1932 si 1942 (blocul si cinematograful „Aro”, azi „Patria” din Bucuresti, hotelul „Aro”, azi „Carpati” din Brasov, halele principale ale uzinelor „Malaxa”, azi „Faur” din Bucuresti).

AMBIGUITATE s.f. situatie echivoca, ambigua; echivoc; (concr.) expresie ambigua, echivoca. [Pl. -tati. / cf. lat. ambiguitas, fr. ambiguite].

ECHIVOC, -A adj. (Despre un cuvant, o expresie) Care poate fi interpretat in mai multe feluri; ambiguu. ♦ Necuviincios. ♦ (Despre o actiune, o purtare etc.) Indoielnic, ambiguu, suspect. // s.n. Cuvant, propozitie cu dublu sens, dintre care un sens este adesea obscen, grosolan; atitudine, purtare, situatie neclara care are mai multe aspecte (dintre care unele sunt neplacute). [< fr. equivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus – egal, vox – voce].