A SE FASTACI ma ~esc intranz. A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se incurca; a se zapaci. /Din fastac

A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare

A SE ZAPACI ma ~esc intranz. 1) A-si pierde facultatea de a judeca normal; a-si iesi din minti; a se sminti; a se scranti; a se zaluzi; a se ticni; a innebuni. 2) A deveni buimac; a nu mai sti de sine; a se nauci; a se buimaci; a se ului; a se pierde. 3) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se fastaci; a se incurca. /Orig. nec.

GALCEAVA, galcevi, s. f. (Pop.) Cearta (zgomotoasa, aprinsa); situatie creata in raporturile dintre doua sau mai multe persoane in urma unor certuri; sfada. – Din bg. galcava.

BALOTAJ ~e n. situatie creata in timpul unor alegeri, cand nici unul dintre candidati nu obtine la primul tur numarul necesar de voturi, ceea ce determina repetarea alegerilor. /<fr. ballottage

IMBULZEALA ~eli f. situatie creata prin imbulzire. /a imbulzi + suf. ~eala

INGHESUIALA ~ieli f. situatie creata prin inghesuire. [Sil. -su-ia-] /a inghesui + suf. ~eala

GESTATIE s. f. 1. perioada de dezvoltare a embrionului de la celula-ou pana la nasterea fatului; graviditate. 2. (fig.) perioada de elaborare a unei creatii, situatii noi. (< fr. gestation, lat. gestatio)

RECUNOASTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoana etc. cunoscute mai inainte. ♦ A deosebi ceva dupa anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-si descoperi in altul trasaturile caracteristice, a se regasi in altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a marturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara ca accepta sau a admite tacit o anumita situatie nou creata in relatiile internationale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul si pozitiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 4. A se arata recunoscator fata de cineva sau de ceva. – Re¹- + cunoaste (dupa fr. reconnaitre).

ENERVANT adj. agasant, iritant, plicticos, plictisitor, sacaitor, suparator. (S-a creat o situa-tie ~.)

CAPATUIT, -A, capatuiti, -te, adj. Care si-a creat (prin mijloace necinstite) o situatie, un rost; cu stare, asezat. ♦ (Fam.) Casatorit. – V. capatui.

CAPATUIT, -A, capatuiti, -te, adj. Care si-a creat (prin mijloace condamnabile) o situatie, un rost; cu stare, asezat. ♦ (Fam.) Casatorit. – V. capatui.

ONIRIC, -A, onirici, -ce, adj. 1. Privitor la vise, care apartine visului; care delireaza, care aiureaza din cauza unei obsesii sau unor halucinatii. ◊ Delir oniric = delir asemanator cu visul, care se manifesta in unele boli psihice si in care bolnavul se comporta ca un somnambul. ♦ (Despre oameni) Care este strain de ce se intampla in jurul lui, care traieste intr-o lume de vis. 2. (Despre creatii literare) care are ca tema principala situatiile onirice (1). – Din fr. onirique.

ONIRISM s. n. 1. Delir, aiurare asemanatoare visului, provocata de obsesii sau de halucinatii. 2. (Lit.) Inclinare spre cultivarea situatiilor, a motivelor onirice; atmosfera, caracter oniric al unei creatii. – Din fr. onirisme.

NEINTELEGERE, neintelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) intelege, lipsa de intelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, cearta. ♦ Confuzie creata datorita interpretarii gresite a unei afirmatii, a unei situatii etc. – Ne- + intelegere.

CLAUDIU I (Tiberius Claudius Nero Drusus Germanicus), imparat roman 41-54 d. Hr.). Bun administrator. In interior, a incredintat numeroase departamente nou create libertilor, carora le-a permis accesul in Consiliul principelui. A ameliorat situatia sclavilor. In exterior, a consolidat puterea romana in provincii. In timpul sau, Dobrogea a fost inclusa in prov. romana Moesia (46 d. Hr.). Dupa moartea Messalinei (46 d. Hr.), a fost dominat de noua sa sotie, Agrippina.

AUTONOMIE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati conlocuitoare etc.) de a se administra singur in cadrul unui stat condus de o putere centrala; situatie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplina libertate in actiunile sale. 2. Distanta maxima pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (nava, avion etc.) fara alimentare. ◊ Autonomie financiara = situatia unui serviciu cu gestiune financiara independenta de aceea a organului care l-a creat si care il controleaza. Autonomia artei = diferentierea artei si a valorilor ei de celelalte forme ale constiintei sociale si de valorile corespunzatoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – insusi, nomos – lege].

RETROSPECTIV, -A adj. care priveste in urma, referitor la fapte si situatii din trecut. ♦ expozitie ~a (si s. f.) = expozitie de arta plastica unde se prezinta opere create de-a lungul anilor (ale unui artist, ale unei scoli sau epoci). (< fr. retrospectif)

PROASPAT, -A, proaspeti, -te, adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregatit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curand; neofilit. 2. Fig. Tanar, fraged. ♦ Care are sau care pastreaza calitati de stralucire, de vitalitate, de tinerete, care exprima tinerete, sanatate etc. 3. Care exista sau a luat fiinta de putina vreme, care a fost facut, creat etc. de curand; de data recenta, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspat = de curand. ♦ (Despre oameni) Care se afla intr-o anumita situatie sau care are o calitate de putina vreme. ♦ Care isi pastreaza noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apa) Adus de curand de la sursa, bun de baut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neintinat. 6. Cu forte noi; odihnit. – Din gr. prosfatos.

chivernisi (chivernisesc, chivernisit), vb. – 1. A cirmui, a conduce, a administra. – 2. A calauzi, a sfatui. – 3. A procopsi, a da cuiva mijloacele de trai. – 4. A aproviziona, a indestula. – Mr. chivirnisire. Ngr. ϰυβερνῶ, aorist ὲϰιβέρνησα „a guverna” (Murnu 14; Meyer 228); cf. alb. kjiveris. Este dublet al lui guverna si al cuvintului recent creat, cibernetica (‹ fr. cybernetique) „arta de a guverna”. Pentru evolutie, cf. Seineanu, Semasiol., 215. – Der. chiverniseala, s. f. (guvernare, administrare; economie casnica, mijloace de trai, nivel de viata al casei; venituri; stare, situatie); chivernisitor, adj. (guvernator, administrator).

HONNI SOIT QUI MAL Y PENSE (fr.) rusine cui gandeste ceva rau in privinta aceasta – Deviza a Ordinului jartierei, creat in 1384 de regele Eduard al III-lea al Angliei, in onoarea favoritei sale Joan de Salisbury. Cuvintele au fost rostite de rege ca replica la zambetele malitioase ale curtenilor, cand aceasta, in timpul unui bal, si-a pierdut jartiera. Indemn ironic de a nu comenta defavorabil o exprimare sau o situatie ambigua.

COMEDIE¹ (‹ lat., fr.) s. f. 1. Specie a genului dramatic, nascuta, ca si tragedia, in Grecia antica, din cultul lui Dionysos, al carei subiect si deznodamint provoaca risul si care satirizeaza relatiile sociale si etice (c. de moravuri), tipuri umane (c. de caracter) sau poate lua nastere din succesiunea unor intimplari neasteptate si hazlii (c. de situatii sau bufa). Ilustrata in antichitate de Aristofan, Plaut si in epoca moderna de Shakespeare, Moliere, Goldoni, Gogol, I.L. Caragiale, Labiche s.a. ◊ Comedia umorilor = satirica realista de la sfirsitul sec. 16, bazata pe „teoria umorilor”, elaborata de Ben Jonson. Aceasta a preluat conceptia medievala potrivit careia factura psihologica a omului e determinata de „umori” sau pasiuni si a creat personaje ce se comporta, indiferent de imprejurari, potrivit cu „umoarea” care predomina in corpul lor. 2. (Fig. Prefacatorie, falsitate, ipocrizie.