ACTIONA, actionez, vb. I. 1. Intranz. A intreprinde o actiune, o fapta etc. ◊ Expr. (Tranz.) A actiona (pe cineva) in justitie (sau in judecata) = a intenta un proces, a da in judecata. ♦ A exercita o influenta asupra cuiva sau a ceva; a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune in miscare, a face sa functioneze. ♦ A realiza prin comenzi un anumit regim de functionare a unui sistem tehnic. [Pr.: -ti-o] – Din fr. actionner.

AMENAJARE, amenajari, s. f. 1. Actiunea de a amenaja si rezultatul ei. 2. Ansamblul de lucrari prin care elementele unui sistem tehnic sunt dispuse si utilizate astfel incat sistemul sa corespunda cat mai bine scopului pentru care a fost realizat. ◊ Amenajare hidraulica = amenajare pentru prevenirea actunilor daunatoare ale unui curs de apa si pentru valorificarea resurselor lui potentiale. – V. amenaja.

AVERTIZOR, avertizoare, s. n. Aparat care semnaleaza un pericol, o avarie (la un sistem tehnic etc.) – Din fr. avertisseur.

AXA¹, axe, s. f. Dreapta care se considera orientata intr-un anumit sens. ♦ Dreapta (sau obiect in forma de dreapta) care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ Dreapta inchipuita in jurul careia se face miscarea de rotatie a unui corp in jurul lui insusi. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care uneste polii pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. – Din fr. axe.

BATIU, batiuri, s. n. Constructie de otel sau de fonta pe care se monteaza mecanismele unui sistem tehnic stabil si prin intermediul careia acesta se poate fixa pe o fundatie, pe un teren etc. – Din fr. bati.

BRAT, brate, s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins intre cot si umar; partea de la umar pana la incheietura mainii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊ Loc. adv. In brate = cu bratele petrecute in jurul corpului cuiva (spre a-l strange la piept sau spre a-l purta pe sus). (Brat) la brat (sau de brat) = cu bratul trecut pe sub bratul altuia. ◊ Expr. A da (sau a oferi, a lua cuiva) bratul = a trece bratul sub bratul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) brat = a sprijini pe cineva, ducandu-l de brat. (A primi sau a astepta etc. pe cineva) cu bratele deschise = (a primi sau a astepta etc. pe cineva) cu mare placere. A lua (pe cineva sau ceva) in brate = a apara, a sustine, a lauda (pe cineva sau ceva). A fi bratul (drept al) cuiva = a fi omul de incredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) in bratele cuiva = a ajunge (sau a lasa pe cineva) la discretia cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde si duce in brate (1). Un brat de fan. 3. Fig. (In sintagma) Brate de munca = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamana cu bratul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capat cu sistemul respectiv si care serveste la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei miscari. 5. Parama legata la capatul unei vergi si care serveste la manevrarea laterala a acesteia. 6. Distanta de la un punct fix la linia de actiune a unei forte. 7. Ramificatie a cursului principal al unei ape curgatoare. ◊ Brat mort = ramificatie parasita a unei ape, alimentata numai la revarsari. – Lat. brachium.

BUBA, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflaturilor cu caracter purulent ale tesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o buba coapta = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe fata; s-a dezvaluit totul. ◊ Compuse: (pop.) buba-neagra = dalac; bube-dulci = bubulite dese, de natura infectioasa, care apar in special la copii, in jurul gurii, pe cap etc.: buba-manzului = gurma. ♦ Rana. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicata, dificila a unei probleme. ♦ Defect, defectiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

CANALIZA, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A indrepta cursul unei ape pe un canal (1). ♦ Fig. A dirija o actiune intr-un anumit sens. 2. A dota o localitate, un teren, un sistem tehnic etc. cu canale de scurgere. – Din fr. canaliser.

CANALIZARE, canalizari, s. f. Actiunea de a canaliza si rezultatul ei. ♦ Ansamblu de lucrari tehnice executate pentru colectarea, epurarea si evacuarea apei intrebuintate intr-o localitate, intr-un sistem tehnic, pe un teren etc., sau a apei de ploaie, in vederea pastrarii salubritatii solului si a aerului; canalizatie. – V. canaliza.

CAPOTA, capote, s. f. 1. Imbracaminte din tabla sau din alt material cu care se acopera un sistem tehnic in vederea protejarii lui. 2. Acoperis pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote.

CARACTERISTIC, -A, caracteristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Insusire specifica predominanta, proprie unei fiinte, unui lucru, unui fenomen etc. si care diferentiaza o fiinta de alta, un lucru de altul. 2. Adj. Care constituie trasatura distinctiva a unei fiinte, a unui lucru sau a unui fenomen. 3. S. f. Partea intreaga a unui logaritm. 4. S. f. Parametru sau data tehnica utilizata pentru aprecierea comportarii in exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material. 5. S. f. Curba care reprezinta modul cum variaza o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv in functie de o anumita variabila. – Din fr. caracteristique.

CARCASA, carcase, s. f. 1. Imbracaminte metalica exterioara a unui sistem tehnic, care sustine anumite elemente ale acestuia si, eventual, il protejeaza impotriva actiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcatuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei masini, al unei constructii etc. – Din fr. carcasse.

CASETA, casete, s. f. 1. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase) sau care protejeaza anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. 2. Cutie anexa a camerelor de luat vederi, in interiorul careia se afla pelicula cinematografica. 3. Despartitura a unei case¹ tipografice. 4. Anunt cu chenar, folosit la tiparirea numelor si adreselor, in anuare, carti de telefon etc. 5. Indicatie pusa, de obicei, la sfarsitul unei carti si care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tiparirii etc.). 6. Constructie standardizata compacta din material plastic, in care se afla montata banda magnetica (subtire si ingusta). ◊ Caseta video = videocaseta. 7. (Med.) Partea metalica a puntii protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

CAPTUSI, captusesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o captuseala la o haina, la incaltaminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinauntru sau pe dinafara, cu un strat de protectie, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o captuseala (3). 3. Tranz. A indesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mana pe...; a insfaca. ♦ A bate (zdravan). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din captuh (inv. „captuseala” < germ.).

CELULA, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcatuit din membrana, citoplasma si nucleu, reprezentand cea mai simpla unitate anatomica. 2. (In sintagma) Celula de partid = (in trecut) denumirea organizatiei de baza a partidului comunist. 3. Fiecare dintre cavitatile hexagonale ale fagurilor de ceara, in care albinele depun mierea, cresc ouale, puietul sau depoziteaza hrana; alveola. 4. Incapere (stramta) in inchisori, unde sunt tinuti arestatii sau condamnatii. 5. Ansamblu format din aripile (si fuzelajul) unui avion. 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alaturate si cu aceeasi functie, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celula de siloz. 7. (In telecomunicatii) Suprafata geografica limitata acoperita de un releu de emisie-receptie, in cadrul sistemului de telefonie celulara. – Din fr. cellule, lat. cellula.

INIMA, inimi, s. f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat in partea stanga a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contractiile sale ritmice, circulatia sangelui in organism, la om si la animalele superioare; cord¹. ♦ Piept. 2. (Pop.) Stomac, burta, pantece, ranza. ◊ Expr. A (mai) prinde (de) inima = a scapa de senzatia de slabiciune dupa ce a mancat, a se (mai) intrema, a (mai) capata putere. Pe inima goala = cu stomacul gol, fara a fi mancat ceva. A (se) simti greu la inima = a-i fi greata, a-i veni sa verse. 3. (La cartile de joc) Cupa². 4. Piesa sau organ de masina care are forma asemanatoare cu o inima (I 1). II. Fig. 1. Inima (I 1) considerata ca sediu al sentimentelor umane: a) (In legatura cu bucurii, placeri) I s-a bucurat inima cand a auzit vestea cea buna. ◊ Loc. adv. Dupa (sau pe) voia (sau pofta) inimii = dupa plac, nestingherit, cum ii e dorinta. Cu (sau din) toata inima sau cu draga inima = cu tot sufletul, cu foarte mare si sincera placere. ◊ Expr. A rade inima in cineva sau a-i rade cuiva inima = a fi bucuros, satisfacut, multumit. A unge (pe cineva) la inima = a face (cuiva) placere; a incanta, a bucura (pe cineva). Cat ii cere (cuiva) inima = atat cat vrea, cat pofteste, cat are placere. A-i merge (cuiva ceva) la inima = a-i placea (ceva) foarte mult. A-si calca pe inima = a renunta la propriul punct de vedere, la propria opinie sau placere. (A fi) cu inima usoara = (a fi) fara griji, bine dispus, cu constiinta impacata. b) (In legatura cu suferinte, dureri, necazuri) Il doare la inima cand vede atata risipa. ◊ Expr. A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inima = a provoca (cuiva) o durere morala, o suparare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mila de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sfarsi la inima = a se imbolnavi, a muri de durere, a fi colpesit de durere. A avea ceva pe inima = a fi chinuit de un gand neimpartasit, a avea o taina in suflet. A-si racori inima = a spune ce are pe suflet, a-si descarca sufletul. A pune (ceva) la inima = a se supara (pentru ceva) mai mult decat merita. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispozitie, a indispune (pe cineva), a mahni (pe cineva). A ramane cu inima fripta = a ramane mahnit, dezolat, indurerat. Parca mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau rosu) prin inima, se spune cand cineva primeste pe neasteptate o veste trista sau cand il cuprinde o durere fizica in mod brusc. Inima albastra = suflet trist, indurerat; tristete, melancolie, mahnire, deprimare; furie, ciuda, manie, necaz. Inima rea = mahnire, durere, amaraciune. A-si face (sau a-i face cuiva) inima rea = a se mahni (sau a mahni pe cineva). c) (In legatura cu sentimente de iubire) Inima-mi zboara la tine. ◊ Expr. A avea (pe cineva) in (sau la) inima = a iubi (pe cineva). A-i ramane (cuiva) inima la... = a ramane cu gandul la cineva sau la ceva care i-a placut. A avea tragere de inima (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima sa... = a se simti atras sa faca ceva. d) (In legatura cu bunatatea sau rautatea cuiva, in loc. si in expr.) Inima dreapta = om drept, cinstit, corect. Inima de aur = om bun. Slab de inima = milos, impresionabil, influentabil. Cu inima = bun, milos, intelegator, uman. A avea inima buna (sau de aur) sau a fi bun la inima (sau cu inima buna) = a fi bun, milos, intelegator, darnic. A avea inima deschisa = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inima = a spune cu toata sinceritatea, fara reticente, a vorbi deschis, fara rezerve. A avea inima larga = a fi marinimos, milos, darnic. A se m**a la inima sau a (i) se inm**a (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se indupleca. A nu-l lasa pe cineva inima sa..., se spune cand cineva nu-si poate opri pornirile bune, actiunile generoase. (A fi om) de inima = (a fi om) bun, saritor. A fi fara inima sau a fi rau (sau cainos, negru) la inima = a fi rau, inrait. (A avea) inima haina (sau salbatica) = (a fi) crud, neintelegator, dusmanos, rau. (A avea) inima de piatra (sau impietrita) = (a fi) nesimtitor, rau, fara suflet, rece. A i se impietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (In legatura cu instincte sau presimtiri) Imi spune inima ca s-a intamplat o nenorocire. f) (In legatura cu curajul, cu indrazneala sau cu energia, cu puterea de vointa sau de actiune a cuiva) Infrunta pericolul cu inima rece. ◊ Cu inima = (loc. adv.) energic, cu viata; (loc. adj. si adv.) inimos, curajos; pasionat. ◊ Expr. A(-si) pierde inima = a-si pierde curajul, speranta, a se descuraja. A-si lua inima in dinti = a-si face curaj, a se hotari sa intreprinda ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune cand cineva isi recapata calmul, echilibrul si curajul dupa un moment de emotie sau de spaima. A (mai) prinde (la) inima = a capata (din nou) putere, curaj, a se restabili sufleteste, a nu-i mai fi teama. A-i tine cuiva inima = a incuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima cat un purice = a-i fi (cuiva) frica de ceva; a se descuraja. A i se taia inima = a-si pierde curajul. 2. Inima (I 1) considerata ca centru si simbol al vietii sufletesti. L-am sters din inima. ◊ Loc. adv. Din inima sau din toata inima, din adancul inimii = din tot sufletul, cu toata puterea sufleteasca. ◊ Expr. (A fi) cu inima impacata = (a fi) cu constiinta impacata, linistita, curata. III. Fig. 1. Caracter, fire. Seamana cu tatal lui la chip si la inima. 2. Fiinta, om, individ. Inflacararea a cuprins toate inimile. IV. P. a**l. 1. Mijloc, centru, interior. ◊ Expr. (Ir.) A rupe inima targului = a) a cumpara ce este mai prost, a face o afacere proasta; b) a impresiona cu ceva foarte tare. 2. Piesa sau element de constructie care ocupa un loc central intr-un sistem tehnic sau intr-un element al acestuia. ◊ Inima carului (sau a carutei = partea din mijloc a carului (sau a carutei), care leaga osia de dinainte cu cea de dinapoi. 3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez. 4. Partea cea mai importanta, esentiala a unui lucru. [Pl. si (inv.) inime. – Var.: inema s. f.] – Lat. anima.

INTERSCHIMBABIL, -A, interschimbabili, -e, adj. (Despre elementele unui sistem tehnic) Care se poate schimba, care se poate inlocui unul cu altul. – Inter¹- + schimba + suf. -bil (dupa fr. interchangeable).

INTARI, intaresc, vb. IV. 1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. Tranz. A mari rezistenta unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o pozitie strategica; a baricada. 3. Tranz. si refl. A face sa prinda sau a prinde puteri (de obicei dupa o boala), a face sa-si recapete sau a-si recapata puterile; a (se) intrema, a (se) inzdraveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. Tranz. si refl. A (se) consolida. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o banuiala). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. Tranz. A legaliza o actiune, un act. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se inteti, a se intensifica. – In + tare.

INTARIT, -A, intariti, -te, adj. 1. (Despre un sistem tehnic) Facut (mai) rezistent; (despre un material) devenit (mai) rigid, (mai) dens. ♦ (Despre un teren, o pozitie strategica, o cetate etc.) Fortificat. 2. Fig. Care a prins puteri; intremat, inzdravenit; reconfortat. 3. Care a devenit puternic, consolidat. 4. Legalizat. – V. intari.

MACARA, macarale, s. f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripetilor, cu care se ridica (si se deplaseaza) greutati (mari) pe distante scurte. – Din tc. makara.

URNI, urnesc, vb. IV. Tranz. si refl. A (se) misca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se afla. ♦ Tranz. A pune in functiune o masina, un sistem tehnic etc. – Din sl. urinonti.

ECHILIBRARE, echilibrari, s. f. 1. Actiunea de a (se) echilibra si rezultatul ei; cumpanire. 2. (Tehn.) Anulare a fortelor dinamice asimetrice care se exercita asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza miscarii accelerate a acestora; contrabalansare. 3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicatii. – V. echilibra.

MANEVRABILITATE s. f. (Rar) Capacitatea, proprietatea unui vehicul sau a unui sistem tehnic de a putea fi manevrat (3); faptul de a fi manevrabil. – Din fr. manœuvrabilite.

MANTA, mantale, s. f. 1. Haina lunga, groasa sau impermeabila care apara de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniforma militara. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi in seama decat atunci cand ai nevoie de el. A-si intoarce mantaua dupa vant a-si schimba atitudinea dupa imprejurari. A-si gasi mantaua (cu cineva) = a o pati (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Inv.) Mantie. 2. Invelis care serveste pentru a proteja o piesa sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., manta.

CLAPA, clape, s. f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la inchiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei o**i etc. care prin apasarea cu degetele, declanseaza mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc in mecanismul masinilor de scris si al unor masini de calculat, fixat la capatul unei parghii articulate si care prin apasare, face sa se imprime litera sau cifra insemnata pe el. ♦ Orice parte terminala a unui sistem tehnic de actionare care, prin manevrare (cu mana), efectueaza o anumita operatie. 2. Placa articulata care serveste la inchiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucata de stofa care acopera deschizatura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele doua bucati de stofa sau de blana mobile, atasate lateral la unele caciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ◊ Expr. (Fam.) A trage (cuiva) clapa = a insela, a pacali (pe cineva). – Din germ. Klappe.

PIEDICA, piedici, s. f. 1. Factor care impiedica realizarea unui tel, care sta in calea unei actiuni: stavila, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedica (sau piedici) = a impiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva sa cada, impiedicandu-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedica = a pune cuiva piciorul inainte pentru a-l face sa se impiedice si sa cada. ♦ (Rar) Greutate in vorbire. 2. (Concr.) Unealta, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau incetinirea miscarii unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la sustinere etc. ♦ Franghie sau lant cu care se leaga picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i impiedica sa fuga cand sunt lasati sa pasca. 3. (Bot.; in compusul) Piedica-vantului = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii si albastrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piedeca s. f.] – Din lat. pedica.

PIERDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Paguba materiala, stricaciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este pagubit. ◊ Loc. adv. In pierdere = fara castig, cu deficit. ♦ (La pl.) Paguba de vieti omenesti. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre cantitatea de material, de forta etc. introdusa intr-un sistem tehnic si cantitatea intrebuintata in mod util. ♦ Infrangere, insucces (in lupta, la jocuri, in competitii sportive). – V. pierde.

PLAFON, plafoane, s. n. 1. Suprafata interioara a planseului superior al unei incaperi; tavan, bagdadie. 2. Cifra-limita, limita valorica (maxima) in cadrul unor operatii financiare, care nu poate fi depasita. ◊ Plafon de casa = limita pana la care se pot pastra in permanenta intr-o casierie sume pentru efectuarea unor plati curente. 3. Nivel maxim al unei marimi (viteza, turatii etc.) pe care il poate atinge un sistem tehnic. 4. Inaltime la care se gaseste, la un moment dat, suprafata inferioara norilor fata de sol. 5. Altitudine maxima la care se poate urca o aeronava. – Din fr. plafond.

RACORDARE, racordari, s. f. Actiunea de a racorda si rezultatul ei. ♦ (Concr.) Portiune din suprafata unei tevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea intre doua zone cu sectiuni diferite. ♦ Locul de legatura a doua elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legaturi intre doua portiuni ale unui drum sau ale unei cai ferate prin introducerea intre ele ale unui tronson de traseu cu axa curba. – V. racorda.

RAPEL, rapeluri, s. n. 1. Readucere a unei piese sau a unui sistem tehnic in pozitia initiala, sub actiunea greutatii proprii ori a unor forte elastice. 2. (Med.) Revaccinare a unei persoane vaccinate in trecut, cu o cantitate mai mica de vaccin, pentru a-i intari si a-i prelungi imunitatea data de vaccinarea initiala. 3. (In sintagma) Coborare in rapel = coborare, in alpinism, a unui perete abrupt printr-un sistem de coarda dubla. [Pl. si: rapele] – Din fr. rappel.

REGLA, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale carui marimi caracteristice s-au abatut de la anumite conditii impuse. ♦ A stabili in prealabil valorile marimilor unui sistem tehnic, care trebuie sa ramana constante in timpul functionarii sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a indrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unitati de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orandui, a potrivi. – Din fr. regler.

SAS², sasuri, s. n. Incapere sau compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalatie, care poate comunica alternativ cu alte incaperi ori cu exteriorul. – Din fr. sas.

SELECTIVITATE s. f. 1. Insusirea de a fi selectiv. ♦ Capacitatea de selectie a unui sistem tehnic sau fizico-chimic. Selectivitatea unui aparat de radio. 2. Insusire a plantelor si a animalelor de a face selectie naturala in procesul de fecundare si in comportarea fata de conditiile de viata. – Din fr. selectivite.

SERVOMOTOR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comanda automata sau de reglare automata folosit pentru actionarea unui element de executie al unui sistem tehnic, transformand un semnal aplicat la intrare intr-o miscare de cele mai multe ori de rotatie si folosind o sursa auxiliara de energie. – Din fr. servomoteur.

AMORTIZOR, amortizoare, s. n. Dispozitiv care serveste la amortizarea unui soc, a unui zgomot sau a unui fenomen de oscilatie la un sistem tehnic. – Din fr. amortisseur.

FRIGORIFIC, -A, frigorifici, -ce, adj. Care tine frig, privitor la frig, care serveste la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanta sau amestec de substante care produce sau transporta frig. Instalatie frigorifica = sistem tehnic alcatuit dintr-un agregat frigorigen, o incapere racita, o instalatie de comanda si de control si dispozitive anexe, utilizat pentru racire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

PACHET, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte stranse la un loc sau infasurate intr-o invelitoare de protectie (si legate) pentru a se putea pastra sau transporta mai usor; legatura. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid si fara voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alaturate si legate intre ele pentru a forma o singura piesa folosita intr-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket.

PANOU, panouri, s. n. 1. Plansa de lemn, de carton etc. de marimi variate, pe care se lipesc afise, se scriu lozinci etc. ◊ (Iesit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidentiate in munca. 2. Portiune (plana) din suprafata unei constructii sau a unui element de constructie, limitata de rest prin fasii de alta culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda si de masura ale unei masini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comanda. 3. Placa de lemn pe care este fixat cosul la jocul de baschet. 4. (In sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = panza intinsa pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosita ca tinta la exercitiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de constructie in forma de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mica in raport cu celelalte dimensiuni, intrebuintat la captusirea unor elemente de constructie, la sustinerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemanatoare pentru a forma o piesa, un dispozitiv, o constructie, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau.

PAS³, (1) pasi, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre miscarile alternative pe care le fac picioarele in mers obisnuit; p. ext. distanta astfel parcursa: p. gener. distanta mica. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) incetul cu incetul, treptat; b) mereu, neincetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice miscare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) inceputul, primele incercari; (a avea) initiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (sa...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, ingaduinta sa faca ceva. A face un pas gresit = a) a se poticni in mers; b) a savarsi o greseala. A ceda pasul = a lasa pe altul sa treaca inainte; a se lasa depasit (in mers, in actiuni, in realizari). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pasi. ♦ Fig. Stadiu, etapa. ♦ Fig. Inaintare, propasire, progres. ♦ Fig. Actiune, act, fapta; hotarare. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, calcatura. ◊ Pas alergator = mers in fuga. Pas de front (sau de defilare) = mers ostasesc de parada, cu cadenta bine marcata. Pas de mars (sau de voie, de manevra) = mers ostasesc obisnuit, fara efortul de a pasi energic. ◊ Loc. adv. In pasul calului sau la pas = in ritm de mers obisnuit; fara sa fuga. ◊ Expr. A tine pasul = a) a pastra cadenta, ritmul de mers cu cineva; b) a se mentine la acelasi nivel cu cineva sau cu ceva. A merge in pas (cu cineva) = a avea aceeasi cadenta (cu cineva). (Rar) A se tine de pasul cuiva = a urmari pe cineva. (Rar) A da pas = a se grabi. A-si iuti pasul = a-si mari viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Miscare ritmica a picioarelor, caracteristica pentru fiecare dans. 3. Unitate de masura de lungime egala cu distanta dintre cele doua picioare ale omului departate in cursul mersului obisnuit; p. ext. distanta reprezentata de aceasta unitate de masura. 4. Urma lasata de talpa piciorului sau a incaltamintei in mers. ◊ Expr. (Inv.) A calca (sau a urma, a merge) pe pasii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; in sintagma) Pas genetic = distanta creata intre unul dintre parintii si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. II. S. n. 1. Distanta intre doua elemente alaturate identice ale unui sistem tehnic, masurata in directia in care se repeta elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanta dintre laturile paralele a doua spire consecutive, masurata de-a lungul axei filetului. ♦ Distanta dintre doi dinti consecutivi ai unei roti dintate. 2. (Inv. si reg.) Unealta de lemn asemanatoare cu un compas, folosita in dulgherie, dogarie etc. – Lat. passus.

PAT¹, paturi, s. n. 1. Mobila de lemn sau de metal, prevazuta de obicei cu somiera sau cu saltea; p. ext. mobila impreuna cu lenjeria, cu asternutul respectiv; asternut, culcus: crivat. ◊ Expr. A face patul = a) a pune asternutul pe pat pentru dormit; b) a strange asternutul de pe pat. A strange patul = a strange, a aduna asternutul in care s-a dormit. A cadea bolnav la pat = a se imbolnavi (grav). A fi pe patul de moarte (sau pe patul mortii) = a fi pe punctul de a muri, a fi in agonie, in coma. A muri in patul sau = a muri in casa sa, a nu muri intre straini. A boli in pat = a zacea greu bolnav. A parasi patul = a se face sanatos dupa o boala grea; a se restabili. 2. (Pop.) Targa, nasalie. 3. (Pop.) Rasadnita. 4. Parte a unei instalatii sau a unui sistem tehnic cu fata superioara plana si aproximativ orizontala, pe care se reazema (si aluneca) materiale sau anumite parti ale instalatiei sau ale sistemului tehnic. 5. Partea de lemn a pustii (sau a pistolului), pe care sunt fixate mecanismul si teava si care serveste la imobilizarea armei in pozitia dorita in timpul tragerii. ♦ (Sport) Planseta de pe care se executa trageri la tir. 6. Strat de material, orizontal sau inclinat, cu fata superioara aproximativ plana, pe care se reazema de obicei alte materiale. ◊ Pat de cale ferata = strat de balast pe care se asaza traversele de cale ferata. ♦ Partea mai joasa a unui teren. a unei depresiuni. 7. Strat din ceva. 8. Albie, matca. – Din ngr. patos „drum batut”.

PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.

ANCORA, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o nava sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pamant (pentru a impiedica deplasarea sau rasturnarea lui). – Din ancora.

ANCRASARE, ancrasari, s. f. Depunere de praf si de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care impiedica functionarea lor normala. – V. ancrasa.

ASIGURA, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garantie pentru infaptuirea unui lucru; a face ca infaptuirea sa fie sigura; a pregati ceva in mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garantii asupra unui lucru; a incredinta. ♦ Refl. A-si lua toate masurile de precautie. 3. Tranz. si refl. A incheia un contract de asigurare a vietii, a unui bun. 4. Tranz. A realiza impiedicarea desfacerii sau deplasarii elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A³- + sigur (dupa fr. assurer).

ANTIVIBRATOR, -OARE, antiv******ri, -oare, adj. (Despre un sistem tehnic) Care se opune transmiterii v*********r de o anumita frecventa. – Anti- + v******r.

ANUNCIATOR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunta modificari sau abateri in timpul functionarii unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a] – Din fr. annonciateur.

PERTURBARE, perturbari, s. f. 1. Deranjament, tulburare in starea sau in mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen. 2. Impiedicare, modificare, deranjament in functionarea normala a unui sistem tehnic, a unui organism etc.; perturbatie. – V. perturba.

PETICI, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haina rupta, un obiect stricat etc.; a carpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare si in mod provizoriu; a carpaci. ♦ A imbunatati intr-o masura oarecare un lucru prost facut. 2. Tranz. si refl. (Rar) A face sa ramana sau a ramane numai petice (1); a (se) rupe in bucati; a (se) zdrentui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile si sparturile unui drum cu material pietros. [Var.: peteci vb. IV] – Din petic.

PERETE, pereti, s. m. 1. Element de constructie asezat vertical (sau putin inclinat), facut din zidarie, din lemn, din piatra etc., care limiteaza, separa sau izoleaza incaperile unei cladiri intre ele sau de exterior si care sustine planseele, etajele si acoperisul. ◊ Loc. adj. De perete = care este fixat, prins de perete. Lampa de perete. ◊ Loc. adj. si adv. Perete in perete = cu unul din pereti comun sau lipit de cel al incaperii vecine; p. ext. (care este) in imediata vecinatate a (locuintei) cuiva. ◊ Expr. A da (sau a deschide, a lasa, a izbi etc.) usa (sau poarta) de perete = a deschide larg, la maximum usa, poarta. A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereti (sau de toti peretii) = a fi deznadajduit; a regreta enorm o greseala facuta. De cand (se) scria musca pe perete = de demult. Intre patru pereti = a) la adapost; b) in secret; izolat. Peretii au ochi (sau urechi), se zice pentru a atrage cuiva atentia sa fie precaut, sa se fereasca atunci cind spune ceva (secret). A vorbi la pereti = a vorbi zadarnic, fara sa fie ascultat. 2. Masiv pietros care se inalta (aproape) vertical. 3. Parte a unui obiect, a unui sistem tehnic etc. care se aseamana cu un perete (1), marginind, izoland, protejand; piesa dintr-un sistem tehnic care are rolul de a separa intre ele anumite spatii sau sistemul tehnic de spatiile inconjuratoare. ♦ Element anatomic, membrana etc. care inconjura o cavitate a corpului. [Var.: (reg.) parete s. m.] – Lat. paries, -tis.

PERFORMANTA, performante, s. f. Rezultat (deosebit de bun) obtinut de cineva intr-o intrecere sportiva; p. ext. realizare deosebita intr-un domeniu de activitate. ♦ Cel mai bun rezultat obtinut de un sistem tehnic, de o masina, de un aparat etc. – Din fr. performance.

REAZEM, reazeme, s. n. 1. Dispozitiv care asigura sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezematoare. ◊ (Mec.) Punct de reazem = punct fix in jurul caruia forta si rezistenta tind sa ajunga in echilibru. ♦ Parte a unui sistem tehnic prin care se face legatura intre doua corpuri si care impune anumite restrictii deplasarii relative a acestora. ♦ (Rar) Balustrada. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei actiuni; motiv, temei. [Var.: razam, reazam, reazim s. n.] – Din rezema (derivat regresiv).

PILOT¹, piloti, s. m. 1. Persoana calificata care conduce in mod efectiv o aeronava. 2. Persoana calificata care manevreaza carma unei nave (mai ales in regiunile in care navigatia este dificila). 3. Persoana care conduce sau ajuta la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile. 4. (In sintagmele) Pilot automat (de comanda) = sistem tehnic care conduce automat o aeronava sau o nava. Statie-pilot = inslalatie experimentala in care se fabrica de proba un anumit produs inainte de fabricarea in serie. Stiinta pilot = stiinta care orienteaza alte discipline prin notiunile si metodele ei. – Din fr. pilote.

POZITIONARE, pozitionari, s. f. Punere a unui obiect sau a unei scule intr-o anumita pozitie, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. [Pr.: -ti-o-] – Din pozitie.

PUNCT, puncte, s. n. I. 1. Semn grafic mic si rotund, asemanator cu o intepatura de ac, folosit ca semn de punctuatie, pentru a indica pauze intre propozitii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvant sau care se pune deasupra literelor „i”, „j” etc. ◊ Doua puncte = semn de punctuatie constand din doua puncte (I 1) asezate unul deasupra altuia, folosit pentru a arata ca urmeaza o vorbire directa, o enumerare, o explicare sau o concluzie. Punct si virgula = semn de punctuatie constand dintr-un punct (I 1) asezat deasupra unei virgule, folosit pentru a desparti partile componente ale unei perioade. Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuatie constand din trei (sau mai multe) puncte (I 1) asezate in linie orizontala, folosit pentru a arata o intrerupere in sirul gandirii, al actiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus. ◊ Expr. A pune punctul pe i = a preciza ce este esential intr-o chestiune, a trage concluzia. ♦ Fig. (Cu valoare de interjectie) Gata! destul! 2. Semn conventional in forma de punct (I 1), care indica pe o harta asezarile omenesti, care marcheaza zarurile, piesele de domino etc. sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a-i prelungi durata cu inca o jumatate din valoarea ei. 3. Punct (I 1) folosit in matematica, indicand efectuarea unei inmultiri. 4. Fel de a coase, de a broda, de a croseta; model de cusatura, de broderie etc. 5. (In sintagma) Punct tipografic = unitate de masura pentru lungime, folosita in tipografie, 0,376 mm. 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza departarii. ♦ Pata mica, rotunda, detasata pe un fond de alta culoare. 7. (In sintagma) Punct de ochire = locul din tinta in care tragatorul potriveste precis linia de ochire. II. 1. Figura geometrica plana fara nici o dimensiune (reprezentata prin partea comuna a doua linii care se intalnesc). ♦ Loc determinat pe o lungime, pe o suprafata, in spatiu. ◊ Punct medical (sau sanitar) = serviciu medical organizat in fabrici, uzine, santiere etc. 2. Valoare a unei marimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen. Punct de topire. III. 1. Parte determinata in cadrul unei actiuni, al unei discutii, al unei probleme etc. ◊ Expr. Punct de onoare = lucru, chestiune care angajeaza prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva. Punct de plecare (sau de pornire) = a) locul de unde pleaca cineva; b) inceputul unei lucrari, al unei actiuni. A fi pe punctul de a... = a fi gata de a..., a fi pregatit sa... Punct de vedere = aspectul sub care cineva priveste o problema sau atitudinea pe care o are fata de ea; mod de a gandi. Din punct de vedere = in privinta..., sub raportul... Din punct in punct sau punct cu punct = amanuntit, detaliat, pe larg. A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face sa functioneze in conditiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile asa cum trebuie, fara a neglija nici un amanunt; a restabili adevarul. A fi pus la punct = a fi aranjat, bine imbracat. A pune pe cineva la punct = a arata cuiva ce se cuvine si ce nu, a da cuiva o lectie de buna-cuviinta. 2. Moment, stadiu, faza, etapa de dezvoltare. ◊ Loc. adv. Pana la un (sau la acest) punct = pana la o anumita limita sau etapa; intr-o anumita masura. ◊ Expr. Pana la ce punct = in ce masura, pana unde... Punct mort = situatie fara iesire. ♦ (Adverbial) Exact, precis, fix. IV. Unitate de masura luata ca baza de clasificare, in special la sporturi. ♦ Unitate de masura pentru indicarea situatiei participantilor la unele jocuri (zaruri, carti, biliard etc.). ♦ Unitate de masura pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursa. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru rationalizarea anumitor produse industriale; tichet detasat dintr-o astfel de cartela. ◊ Loc. adj. si adv. Pe puncte = a) pe baza dreptului conferit de cartela; rationalizat; b) fig. fara a avea pregatirea corespunzatoare functiei pe care o ocupa. – Din lat. punctum (cu unele sensuri dupa fr. point).

PRESCRIPTIE, prescriptii, s. f. 1. Obligatie, dispozitie, prevedere (impusa printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instructiuni scrise cuprinzand conditiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Dispozitie legala in virtutea careia, dupa un anumit timp si in anumite conditii, se castiga ori se pierde un drept sau inceteaza efectele unei hotarari judecatoresti neexecutate. 3. Recomandatie data de medic unui bolnav (printr-o reteta); recomandatie de folosire a unui medicament; p. ext. reteta. – Din fr. prescription, lat. praescriptio.

LUMINA, lumini, s. f. I. 1. Radiatie sau complex de radiatii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fara flacara) sau luminescente si care impresioneaza ochiul omenesc; efectul acestei radiatii. ◊ Lumina alba = lumina mijlocie a zilei, care contine toate radiatiile spectrului vizibil. Lumina rece = lumina care contine un numar foarte mic de radiatii infrarosii si care are un efect termic redus. Lumina monocromatica = lumina formata din radiatii de o singura culoare spectrala. Lumina compusa = lumina care contine radiatii de mai multe lungimi de unda. Lumina naturala = lumina complet nepolarizata, caracterizata prin diversitatea directiilor de oscilatie ale radiatiilor electromagnetice care o compun, distribuite uniform in jurul directiei de propagare. Lumina polarizata = lumina alcatuita din radiatii electromagnetice ale caror directii de oscilatie nu sunt uniform distribuite in jurul directiei de propagare. (Astron.) Lumina antisolara = pata foarte slab luminoasa care se vede noaptea pe cer in locul opus soarelui. Lumina zodiacala = pata luminoasa care, la latitudinea noastra, se vede toamna spre est, inainte de rasaritul soarelui, si primavara spre vest, dupa apusul soarelui. (Fiziol.) Lumina animala = lumina produsa de unele organisme animale pe baza energiei chimice a unor substante. ◊ Loc. adv. La lumina mare = fatis, in vazul tuturor. Pe lumina = in timpul zilei, de la rasaritul pana la apusul soarelui, pana nu se insereaza. ◊ Loc. prep. In lumina... = prin prisma (unei anumite conceptii), din punctul de vedere al..., potrivit cu... (Rar) La lumina... = cu puterea..., cu ajutorul... ◊ Loc. vb. A da lumina = a lumina. ◊ Expr. A vedea lumina zilei = a) a fi inzestrat cu simtul vazului; a se naste. A rasari (sau a se arata) la lumina (sau la lumina zilei) = a aparea (dintr-o ascunzatoare), a iesi la vedere, a se arata. A iesi la lumina = a) a scapa de primejdie, a iesi dintr-o situatie grea; b) a iesi la iveala, a deveni evident, a se dezvalui. A scoate (pe cineva) la lumina = a) a scoate (pe cineva) dintr-o incurcatura; b) a ajuta (pe cineva) sa dobandeasca o situatie, a emancipa (pe cineva). A pune (ceva) in lumina = a scoate (ceva) in evidenta; a sublinia. A pune intr-o lumina buna (sau rea, urata etc.) = a scoate in evidenta aspectele pozitive (sau negative) din viata sau din activitatea cuiva. A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva intr-o lumina oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva intr-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite conceptii. A vedea lumina tiparului sau (inv.) a iesi la lumina = a fi publicat, tiparit. (Limpede) ca lumina zilei = de netagaduit, clar, evident. ♦ Fig. Stralucire; inseninare. 2. Izvor, sursa de lumina (I 1). ◊ Lumina electrica = iluminare pe baza de energie electrica. Lumina de control = indicatie luminoasa care serveste la controlul starii si al modului de functionare a unei instalatii de telecomanda, a macazurilor, a semnalelor de cale ferata etc. ♦ Spec. Sursa luminoasa (de obicei colorata) situata pe o nava, aeronava etc., folosita la indicarea pozitiei sau la semnalizare. ♦ Flacara, flacaruie. ♦ (Pop.) Lumanare. ♦ Unitate de masura pentru fluxul luminos. 3. (Si in sintagma lumina ochiului) Pupila; p. ext. ochi, privire. ♦ (Ca termen de comparatie) Fiinta, lucru, obiect etc. mai drag, mai de pret, mai scump. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag. A ingriji (sau a pazi) ca (pe) lumina ochilor = a ingriji, a feri cu cea mai mare atentie. II. Fig. Ceea ce aduce claritate in mintea omeneasca; invatatura, cultura, educatie. ◊ Expr. A arunca (o) lumina (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumina (intr-o chestiune) = a lamuri, a clarifica (o problema). A se face lumina in capul (sau in mintea) cuiva = a pricepe, a intelege. III. 1. Distanta libera dintre fetele interioare a doua piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fetele interioare opuse ale unui gol. 2. (Inv.; urmat de determinari) Suprafata. 3. Stavilarul morii. [Pl. si: (inv.) lumine] – Probabil din lume (inv.) „lumina”.

PROTECTIE, protectii, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apara; ansamblu de masuri care protejeaza; persoana, institutie etc. care protejeaza; dispozitiv, sistem tehnic etc. care serveste la protejare. ◊ Protectia muncii = ansamblu de masuri luate pentru ocrotirea vietii si a sanatatii celor ce muncesc, pentru asigurarea desfasurarii muncii in conditiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protectie = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoana influenta pentru obtinerea unui avantaj; p. ext. persoana care acorda acest sprijin. 2. (Inv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection.

PUTERE, puteri, s. f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, insusire, posibilitate fizica, morala, intelectuala de a actiona, de a realiza ceva; putinta. 2. Mare forta fizica, tarie, puternicie. ◊ Loc. adv. Din toate puterile = cu toate fortele, cu toata ravna. ◊ Loc. adv. si adj. In putere (sau in puteri) = puternic, sanatos, voinic. In (toata) puterea (varstei) = in plina vigoare, in floarea varstei. Cu puterea = cu sila, prin constrangere. ◊ Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva in putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experienta (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate, tarie. ♦ Grad mare de concentratie. Puterea unei bauturi. 5. Valoare, valabilitate. ◊ Putere de circulatie (sau circulatorie) a unei monede = insusirea monedei de a servi la vanzare-cumparare. Putere de cumparare (a banilor) = cantitatea de marfuri si de servicii care poate fi obtinuta in schimbul unei anumite sume de bani. II. 1. Autoritate, stapanire, dominatie; p. ext. influenta. ◊ Expr. A fi in puterea cuiva = a depinde de vointa, de bunul plac al cuiva. ◊ Mare putere = tara, stat care dispune de o mare forta economica, militara, politica etc. Puterile centrale = nume dat in primul razboi mondial Germaniei si Austro-Ungariei. ♦ (Concr.) Stat, tara (suverana). 2. Conducere de stat, guvernare. ◊ Putere de stat = atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al sau, infaptuieste conducerea societatii. Putere populara = regim social-economic in care conducerea politica, conducerea statului apartine clasei muncitore si aliatilor ei; stat cu un asemenea regim. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a detine (sau a ajunge sa detina) guvernarea intr-un stat. 3. Permisiune, voie; drept, imputernicire legala de a face ceva. ◊ Loc. prep. In puterea... = in virtutea..., in baza... ◊ Expr. A avea puteri depline = a avea dreptul nelimitat si neconditionat de a actiona in numele cuiva. Cu de la sine putere = fara a fi autorizat de nimeni; in mod abuziv. 4. Capacitate, potential. Cresterea puterii economice. ◊ Putere de munca = capacitatea unui om de a lucra si de a realiza anumite produse intr-un timp determinat. 5. (Pop.) Mijloace materiale, bani, avere; stare materiala si sociala a cuiva. 6. (Pop.) Punct, moment culminant; toi. In puterea noptii. ◊ Expr. In (toata) puterea cuvantului = in adevaratul inteles al cuvantului. III. 1. (Mat.) Rezultatul inmultirii unui numar cu sine insusi (de atatea ori de cate ori arata exponentul). ♦ Exponent care arata de cate ori trebuie inmultit un numar cu el insusi. ◊ Putere a unui punct fata de un cerc = valoarea absoluta a diferentei dintre patratul razei cercului si patratul distantei dintre punct si centrul cercului. 2. (Fiz., Tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit intr-o unitate de timp; energie primita sau cedata intr-o unitate de timp; marime caracteristica unui sistem tehnic. ◊ Putere instalata = suma puterilor nominale ale masinilor unei instalatii producatoare de energie. Putere nominala = putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – V. putea.

FACTOR, factori, s. m. I. 1. Element, conditie, imprejurare care determina aparitia unui proces, a unei actiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei inmultiri. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat. Factor comun = numar care imparte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Marime a carei valoare intra prin multiplicare intr-o relatie care caracterizeaza un sistem fizico-chimic. 4. Marime caracteristica pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilita prin raportul altor doua marimi diferite. II. Functionar al postei care duce corespondenta la destinatie; postas. [Acc. si: (II) factor] – Din fr. facteur, lat. factor.

OPTIMIZA, optimizez, vb. I. Tranz. A face ca randamentul unei masini, al unui sistem tehnic etc. sa fie optim, sa corespunda unor exigente sporite. – Din fr. optimiser.

MONTURA, monturi, s. f. Piesa sau parte a unui sistem tehnic in care se monteaza o alta piesa a acestuia. ♦ Spec. Mod de fixare a pietrelor pretioase intr-o bijuterie; garnitura de metal care fixeaza o piatra pretioasa intr-o bijuterie sau care adaposteste mecanismul unui ceasornic. – Din germ. Montur, fr. monture.

DISPOZITIV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu de piese legate intre ele intr-un anumit fel (de obicei imobil) si care indeplineste o functie bine determinata intr-un sistem tehnic. ◊ (Electron.; in sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos intr-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor in vederea unei actiuni de lupta sau a unei deplasari; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (impreuna cu zona in care se afla). 3. Parte finala a unei hotarari judecatoresti, in care se arata solutia data litigiului (si unele dispozitii accesorii). – Din fr. dispositif.

LUBRICARE, lubricari, s. f. Operatie de introducere a unui lichid intr-un sistem tehnic (sonda, conducta etc.) aflat sub presiune. – Cf. lat. lubricare.

LUCRARE, lucrari, s. f. 1. Actiunea de a lucra si rezultatul ei; munca, activitate. ◊ Expr. A pune in lucrare = a incepe executarea, a pune in practica. ♦ (Inv.) Munca, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o munca fizica sau intelectuala. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, opera artistica sau stiintifica. ♦ Spec. Operatie sau ansamblu de operatii efectuate cu ajutorul masinilor, utilajelor etc., precum si materialele si manopera respectiva, in vederea realizarii, repararii, transformarii etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operatie. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrarilor de arat, grapat etc. executate in vederea crearii unor conditii optime de incoltire si de crestere a plantelor. Lucrarea pamantului = agricultura. 2. Infaptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucratura (2). – V. lucra.

LOCAS, locasuri, s. n. 1. (Astazi rar) Incapere, casa; locuinta. ◊ Locas sfant (sau dumnezeiesc) = biserica, manastire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locas = a primi pe cineva in casa; a adaposti, a gazdui. 2. Spatiu lasat liber intr-o piesa sau intr-un sistem tehnic, in care urmeaza sa intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lacas s. n.] – Din magh. lakas (dupa loc).

MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, miscare dintr-un loc in altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau brosura care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii, fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgatoare). 3. Iesire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evolutie, dezvoltare, desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfasurare a unei activitati. ♦ (Mod de) functionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. – V. merge.

CONSOLIDA, consolidez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) intari, a se inchega. 2. Tranz. A mari (prin diferite operatii, lucrari etc.) capacitatea de rezistenta a unui sistem tehnic; a (se) intari. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

MONOBLOC, (1) adj. invar., (2) monoblocuri, s. n. 1. Adj. invar. Care este constituit dintr-o singura piesa, dintr-o singura bucata. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil. – Din fr. monobloc.

MONTA¹, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a imbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de functionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre pretioase intr-o bijuterie. 2. A pregati reprezentarea unui spectacol artistic, a pune in scena. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A intarata pe cineva impotriva cuiva; a atata. – Din fr. monter.

NOMINAL, -A, nominali, -e, adj. 1. Care contine nume, care indica un nume, de nume; dupa nume; pe nume. ◊ Valoare nominala = valoare indicata pe o actiune, pe o hartie-moneda (care uneori nu corespunde cu valoarea reala; valoare oficiala. Putere (sau valoare) nominala = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figureaza (numai) cu numele; care este de forma. ♦ Care este calculat in bani. 2. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care tine de categoria numelui, care se adauga la nume, care formeaza un nume. ◊ Flexiune nominala = declinare. Predicat nominal = predicat alcatuit dintr-un nume predicativ si un verb copulativ la un mod personal. – Din fr. nominal, lat. nominalis.

ECRANA, ecranez, vb. I. Tranz. A proteja o anumita regiune din spatiu, un sistem tehnic etc. contra unei actiuni fizice cu ajutorul unui ecran (2). – Din ecran.

NERVATURA, nervaturi, s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafata unui obiect, a unui sistem tehnic; nervatie (2). – Din it. nervatura.

EXPLOATARE, exploatari, s. f. Actiunea de a exploata si rezultatul ei. 1. (In teoria marxista) Insusirea fara echivalent a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de catre cei ce dispun de mijloace de productie. 2. Exploatatie. 3. Totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operatiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substantelor minerale utile, a rocilor, a titeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metoda de extragere a substantelor minerale utile in care procesul tehnologic se efectueaza sub cerul liber; cariera. ♦ Loc de unde se exploateaza o substanta utila, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv. – V. exploata.

CONTRAGREUTATE, contragreutati, s. f. Greutate care serveste intr-un sistem tehnic la echilibrarea totala sau partiala a unei forte fixe sau a unei greutati in miscare. [Pr.: -gre-u-] – Contra¹- + greutate (dupa fr. contrepoids).

ETANSOR, etansoare, s. n. Ansamblul organelor si partilor unui sistem tehnic, care asigura etanseitatea intr-o zona de asamblare. – Din etansa.

DISIPATOR, disipatoare, s. n. (Tehn.) Corp, sistem tehnic sau instalatie care disipeaza energie sau caldura. – Din fr. dissipateur.

TABLOU, tablouri, s. n. I. 1. Pictura, desen, gravura etc. executate pe o panza, pe un carton etc.; p. ext. pictura, desen, gravura, fotografie etc. inramate si asezate (in scop decorativ) pe peretii unei incaperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemiscate intr-o anumita pozitie, pentru a infatisa sau a evoca o scena simbolica. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. 2. Priveliste de ansamblu din natura, care evoca o reprezentare picturala si impresioneaza prin frumusete si pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare facuta prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marcheaza schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse in siruri si coloane). II. 1. Placa de marmura, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la actionarea unui sistem tehnic sau la controlul functionarii lui; placa impreuna cu aparatura respectiva. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele si instrumentele necesare controlului si manevrarii unui vehicul. 2. Placa prevazuta cu carlige de care se agata fisele muncitorilor dintr-o intreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

DECALA, decalez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) distanta in spatiu sau in timp in raport cu ceva, de obicei in raport cu ceva stabilit initial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanta doua sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiasi sistem tehnic in vederea asigurarii conditiilor optime de functionare. – Din fr. decaler.

TIJA, tije, s. f. 1. Tulpina aeriana a plantelor erbacee. 2. Bara de metal (cilindrica) facand parte dintr-un sistem tehnic, ca element de legatura sau de ghidare. – Din fr. tige.

TRACTIUNE, tractiuni, s. f. Actiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forte exterioare (animale sau mecanice); forta care pune in miscare un vehicul, un sistem tehnic etc. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. traction.

TRADUCTOR, traductoare, s. n. Dispozitiv, sistem tehnic care stabileste o corespondenta intre valorile unei marimi specifice acestui sistem si valorile unei marimi de alta natura, specifice altui sistem, utilizat in tehnica, electricitate si telecomunicatii; spec. aparat folosit in telegrafie pentru a traduce combinatiile de semnale electrice primite in caracterele tipografice corespunzatoare. – Din fr. traducteur.

TRAVERSA, traverse, s. f. Grinda de fier, de lemn, de beton armat etc., asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic si folosita ca piesa de rezistenta la construirea scheletului unei cladiri, al unui pod, al unei masini etc. ♦ Bara de lemn, de metal sau de beton armat care se asaza transversal sub sinele de cale ferata si de care acestea se fixeaza prin crampoane sau suruburi. ♦ Parama sau grinda transversala fata de directia unei nave, pe care se sprijina puntea. ♦ Fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. – Din fr. traverse.

TREPIDATIE, trepidatii, s. f. Miscare v********e continua, in general in directie verticala, cu amplitudine mica si cu frecventa mare, a unui sistem tehnic (masina, vehicul etc.) in cursul functionarii lui. ♦ Fig. Agitatie, neastampar. – Din fr. trepidation.

TUBULATURA, tubulaturi, s. f. Ansamblu de tevi care comunica intre ele sau care fac parte dintr-un sistem tehnic. – Din it. tubulatura.

RECUPERATOR, recuperatoare, s. n. 1. Parte dintr-un sistem tehnic care serveste la recuperarea totala sau partiala a energiei raspandite intr-o instalatie, a resturilor sau a deseurilor de materiale. 2. Preincalzitor de aer pentru cuptoare industriale. – Din fr. recuperateur.

RANDAMENT, randamente, s. n. Capacitate de productie a unui muncitor, a unei masini, a unui utilaj intr-o unitate de timp data (si in raport cu consumul); raportul dintre efectul obtinut si efortul depus intr-o activitate, actiune etc. ♦ Raportul dintre valoarea unei marimi (energie, putere etc.) cedata de un sistem tehnic sub forma utila, si valoarea aceleiasi marimi absorbita de acest sistem. ♦ Folos, beneficiu, eficienta. – Din fr. rendement.

REFUZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Expr. Pana la refuz = atat incat nu se mai poate adauga nimic; pana cand nu este loc pentru mai mult, pana la limita maxima. 2. Material ramas, dupa cernere, sortare sau clasare (in ciur sau pe sita). 3. Deficienta in functionarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care consta in producerea unor goluri rezultate din umplerea incompleta a formei cu metal topit. – Din fr. refus.

READUCATOR, readucatoare, s. n. Dispozitiv de restabilire totala sau partiala a conditiilor initiale de functionare ale unui sistem tehnic sau de readucere a unei marimi la o valoare cuprinsa in intervalul de reglare pentru a se obtine functionarea stabila a sistemului. [Pr.: re-a-] – Readuce + suf. -ator.

COMANDA, comenzi, s. f. 1. Actiunea de a comanda; ordin de executare a unei miscari, a unui exercitiu; porunca. ◊ Metoda de comanda = metoda folosita de un conducator care ia decizii personale si le impune colaboratorilor fara a-i consulta. Ton de comanda = ton poruncitor. ◊ Expr. La comanda = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intentionat. Plange la comanda. 2. Functie de conducere a unei unitati militare. ♦ Exercitare a functiei de comandant. ◊ Post de comanda = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. 3. Operatie manuala, semiautomata sau automata, prin care se pune in functiune, se regleaza sau se opreste un sistem tehnic. ◊ Post de comanda = loc unde sunt concentrate organele si aparatele de actionare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a caror actiune conduce un sistem tehnic. 4. Constructia cea mai inalta de pe puntea superioara a unei nave, de unde se efectueaza conducerea navei. ♦ Franghie subtire folosita la infasurarea capatului unei parame. 5. Cerere prin care o persoana, o intreprindere etc. solicita livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. ◊ Loc. adj. De comanda = care este sau a fost executat dupa indicatiile date de client. – Din fr. commande.

REGLABIL, -A, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. reglable.

RENOVARE, renovari, s. f. Actiunea de a renova si rezultatul ei; ansamblu de lucrari tehnice, partiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (masini, cladiri, instalatii etc.), fara a-i schimba in esenta destinatia, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienii sau al esteticii; renovatie. ♦ Fig. Innoire, schimbare. – V. renova.

RULOU, rulouri, s. n. 1. Obiect in forma de sul. Rulou de hartie. 2. Organ de masina care se poate roti in jurul unei axe si care serveste la sustinerea si la rularea unui sistem tehnic, la transmiterea unei miscari, la transportul unor piese, la infasurarea unor fire etc. 3. Organ al compresoarelor rutiere, construit dintr-un cilindru cu greutate mare; tavalug de compresor. ♦ Sul subtire de lemn (prevazut cu un arc pentru a putea fi usor de manipulat) pe care se infasoara transperantul de la ferestre; p. ext. transperantul insusi. ♦ Jaluzea. 4. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat in forma de sul. 5. Produs de patiserie in forma de sul, facut din aluat, care se umple cu frisca, crema, dulceata etc. – Din fr. rouleau.

DESCARCA, descarc, vb. I. Tranz. 1. A goli, partial sau in intregime, un vehicul de transport; a da jos incarcatura. 2. A suprima sau a micsora fortele care actioneaza asupra unei piese, unei constructii, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 3. A scoate incarcatura dintr-o arma de foc. ♦ A face sa ia foc, a declansa o arma; a trage, a s*****i un foc de arma. ♦ A consuma energia inmagazinata de un acumulator electric. ♦ Tranz. si refl. A face sa-si piarda sau a-si pierde incarcatura electrica. ♦ Refl. (Despre trasnet sau furtuna) A se dezlantui. 4. Fig. A da curs liber unor stari sufletesti, a se elibera sufleteste (impartasind ceva cuiva). ♦ Refl. A se usura de o vina, de un pacat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-si descarca constiinta (sau inima) = a-si usura constiinta, facand confidente cuiva. 5. A declara in mod oficial ca o gestiune a fost corecta si ca nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.

DECUPLA, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (2). – Din fr. decoupler.

SIGURANTA, (3) sigurante, s. f. 1. Lipsa de primejdie; sentiment de liniste si incredere pe care il da cuiva faptul de a se sti la adapost de orice pericol; securitate. 2. Lipsa de indoiala, convingere neclintita, incredere nestramutata; certitudine. ◊ Loc. adv. Cu siguranta = a) fara indoiala, desigur; sigur; b) cu incredere, cu hotarare, ferm. ♦ Fermitate, precizie, pricepere, indemanare. 3. Dispozitiv la armele de foc, care impiedica descarcarea accidentala a armei. ♦ Organ de masina, aparat sau dispozitiv care protejeaza un material sau un sistem tehnic impotriva efectelor daunatoare provocate de actiuni interioare sau exterioare. ◊ Siguranta in functionare = fiabilitate. ♦ Dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens. ◊ Siguranta automata = siguranta electrica de tipul unui intrerupator automat, care este repusa in functiune prin simpla apasare a unui buton. ♦ Ac de siguranta = ac prevazut cu o inchizatoare care ii acopera varful, pentru a evita intepatura sau pentru a impiedica desprinderea din locul unde este infipt. ♦ Dispozitiv care se introduce in broasca unei usi, pentru ca usa sa nu poata fi deschisa cu o cheie falsa. 4. Nume dat in trecut politiei secrete. [Var.: (inv.) sigurantie s. f.] – Sigur + suf. -anta.

SARCINA, sarcini, s. f. 1. Greutate, incarcatura pe care o duce un om sau un animal; povara. ♦ Apasare, greutate. ♦ Fig. Povara, balast. 2. Legatura (de lemne, de fan, de paie) care poate fi dusa in spinare sau cu bratele. 3. Obligatie, indatorire, raspundere (materiala sau morala). ◊ Expr. A da pe cineva in sarcina cuiva = a da pe cineva in grija cuiva. A pune (ceva) in sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau raspunzator (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Calitate, slujba, rol. 5. Starea femeii gravide; perioada cat o femeie este gravida; graviditate. 6. Marime fizica care produce o stare de solicitare mecanica intr-un corp solid deformabil sau intr-un sistem fizic. ♦ Sarcina electrica = marime scalara ce caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi actionat atunci cand se afla in campul electric al altui corp. ♦ Putere activa data sau luata de un sistem tehnic generator, transmitator sau transformator de energie. – Lat. sarcina.

SCHELARIE, schelarii, s. f. 1. Scheletul unei constructii, al unui sistem tehnic etc. 2. Totalitatea schelelor folosite la executarea sau la repararea unei constructii. – Schela + suf. -arie.

SECTIUNE, sectiuni, s. f. 1. Faptul de a sectiona; taietura, despartire; (concr.) portiune taiata in urma sectionarii; loc unde s-a facut o sectionare. 2. Suprafata rezultata prin intersectia unui corp solid cu o suprafata (plana sau curba). ♦ Aria unei sectiuni (2). 3. (Tehn.) Schita reprezentand suprafata determinata de intersectia unui plan (vertical sau orizontal) cu un sistem tehnic sau cu o piesa. 4. (Mat.) Intersectie a doua multimi. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. section, lat. sectio, -onis.

SCHIMBATOR, -OARE, schimbatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care se schimba (usor, repede); nestatornic, variabil, schimbacios. II. S. n. 1. sistem tehnic sau fizico-chimic care permite sa se modifice valoarea marimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, directia mersului unui vehicul etc. ♦ Schimbator de viteza = dispozitiv montat intre un motor de antrenare si organele care transmit miscarea unui alt sistem tehnic, permitand sa se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substante, de energie, de caldura intre doua medii. 3. (In sintagma) Schimbator de cale = instalatie care leaga intre ele doua sau mai multe linii de cale ferata, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. – Schimba + suf. -ator.

SERVICIU, servicii, s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji; forma de munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (In constructie cu verbele „a face”, „a aduce”) Fapta, actiune care serveste, avantajeaza pe cineva; indatorire, obligatie. ◊ Expr. A face un prost (sau un rau) serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) un rau. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil (pentru acces la dependinte). 2. Ocupatie pe care o are cineva in calitate de angajat; slujba. ♦ Indatorire care revine cuiva in calitate de angajat; indeplinirea acestei indatoriri. ◊ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligati, prin lege, cetatenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar in randurile fortelor armate. Serviciu comandat = insarcinare, atributie, misiune speciala incredintata cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujba religioasa. ◊ Expr. (Despre angajati, ostasi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) insarcinat cu o misiune speciala in cadrul obligatiilor profesionale. A intra in serviciu = a deveni salariat. ♦ Functie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune in administratia interna a unei institutii, intreprinderi etc. cuprinzand mai multe sectii; p. ext. colectivul de munca corespunzator. 4. Grup de obiecte care alcatuiesc un tot cu destinatie speciala. Serviciu de cafea. 5. Multime ordonata in timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere in joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.

SERVOELEMENT, servoelemente, s. n. Element al unui mecanism regulator dintr-un sistem tehnic cu ajutorul caruia se variaza direct sau indirect o anumita marime sau un anumit parametru al sistemului. [Pr.: -vo-e-] – Servo- + element.

SISTEMATIZA, sistematizez, vb. I. Tranz. A dispune elementele unei stiinte, ale unei doctrine, ale unei expuneri intr-un tot unitar, organizat, intr-un sistem; a efectua o sistematizare. ♦ A organiza o activitate practica dupa o metoda rationala sau dupa un plan bine chibzuit. ♦ A transforma si a organiza un sistem tehnic existent, pentru a corespunde anumitor cerinte moderne. – Din fr. systematiser.

STABILIZATOR, -OARE, stabilizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care face stabil, care da stabilitate. 2. S. n. Organ dintr-un sistem tehnic care asigura stabilitatea sistemului. 3. S. n. Aparat sau dispozitiv pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. S. n. Partea fixa a ampenajului orizontal al unui avion. 5. S. n. Legatura elastica intre capetele osiei unui autovehicul, care impiedica inclinarile mari ale acestuia. 6. S. m. Substanta care se adauga unei solutii pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza; stabilizant. – Din fr. stabilisateur.

SUBANSAMBLU, subansambluri, s. n. Grup de piese care alcatuiesc o parte componenta a unei masini, a unui sistem tehnic etc., actionand in cadrul acestora ca o unitate functionala distincta. – Sub¹- + ansamblu (dupa fr. sous-ensemble).

SUPRASARCINA, suprasarcini, s. f. Sarcina suplimentara fata de sarcina nominala pe care o are de suportat un sistem tehnic si care ar putea sa pericliteze siguranta in functionare a acestuia. – Supra- + sarcina (dupa fr. surcharge).

SUPORT, suporturi, s. n. Ceea ce sustine sau sprijina un obiect; piesa sau dispozitiv care serveste la sustinerea unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ Fig. Ajutor, sprijin, reazem. – Din fr. support.

SUSPENSIE, suspensii, s. f. 1. Intrerupere (intentionata) a sirului gandirii, a frazei. ◊ Loc. adj. si adv. In suspensie = amanat, oprit, suspendat (temporar). 2. (Chim.) Sistem dispers solid-fluid, in care faza solida dispersa este in echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil. 3. (Tehn.) Fel de sustinere a partii mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care sustin echipamentul mobil al unui instrument. 4. Legatura elastica sau flexibila intre un sistem tehnic si elementele pe care se sprijina. ♦ Spec. Legatura elastica dintre sasiul unui vehicul si osiile lui, care amortizeaza socurile puternice si asigura mobilitatea si stabilitatea vehiculului. [Var.: suspensiune s. f.] – Din fr. suspension.

CUPLA, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a doua elemente ale unui sistem tehnic sau a doua vehicule. ♦ Piesa de legare intre doua vehicule de cale ferata. – Din fr. couple.

AVARIERE s. deteriorare, stricare, (pop.) vatamare. (~ unui sistem tehnic.)

COMANDA vb. 1. v. ordona. 2. v. conduce. 3. (TEHN.) a controla, a regla. (A ~ un sistem tehnic.)

COMANDA s. 1. v. ordin. 2. conducere, sefie, (inv.) povata, povatuire. (Unitatea se afla sub ~ lui ...) 3. (TEHN.) control, reglaj. (~ intr-un sistem tehnic.)

MANEVRARE s. manevra, manipulare, manuire, (rar) manipulatie. (~ unui sistem tehnic.)

MANIPULANT s. 1. (rar) manevrant, manevrator, manipulator. (~ la un sistem tehnic.) 2. v. vat-man.

MODELARE s. 1. v. fasonare. 2. modelaj, modelat. (Operatii succesive de ~.) 3. v. sculptare. 4. modelizare. (~ a unui sistem tehnic.)

PERTURBARE s. 1. perturbatie, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbatie. (~ la un sistem tehnic.)

PERTURBATIE s. 1. v. perturbare. 2. deranjament, perturbare. (~ la un sistem tehnic.) 3. (FIZ.) perturbatii electromagnetice (pl.) = paraziti (pl.). (~ la un aparat de radio.)

STRICARE s. 1. degradare, deteriorare, invechire, uzare, (inv.) degradatie. (~ mobilei.) 2. de-gradare, deteriorare, ponosire, roadere, tocire, uzare, (rar) ponoseala. (~ hainelor.) 3. dara-panare, degradare, macinare, paraginire, ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere, deterio-rare, (pop.) vatamare. (~ unui sistem tehnic.) 5. fortare, spargere, violare. (~ unei incuietori.) 6. distrugere, nimicire, prapadire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire, alterare, descompunere, fermentare, imputire, inacrire. (~ mancarii.) 8. alterare, descompunere, rancezire. (~ materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptanaturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ sto-macului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului dintr-o incapere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decadere, depravare, p********e, viciere, (inv.) degradatie. (~ moravurilor.) 14. desfacere, rupere. (~ logodnei.)

V******E s. 1. (FIZ.) v. vibrare. (~ unui mediu elastic.) 2. vibrare, zbarnait. (~ coardei unui instrument muzical.) 3. trepidatie. (~ a unui sistem tehnic elastic.) 4. v. tremur.

filtru (aparat, sistem tehnic, bautura) s. n., art. filtrul; pl. filtre

A ANCORA ~ez 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de constructie) A fixa de pamant (sau de alt sistem tehnic) un element de constructie. /Din ancora

ANCRASARE ~ari f. Depunere de praf, de ulei ars si de alte impuritati pe detaliile unui sistem tehnic, impiedicand functionarea lui normala. /v. a ancrasa

A ASAMBLA ~ez tranz. (piese, mecanisme etc.) A reuni formand un sistem tehnic. [Sil. -sam-bla] /<fr. assembler

A ASIGURA asigur tranz. 1) A adeveri printr-o garantie; a garanta. ~ pacea in tara. ~ functionarea neintrerupta a uzinei. 2) A ajunge sa fie sigur; a capata siguranta; a incredinta. 3) A face sa se asigure. 4) (elemente ale unui sistem tehnic) A pune intr-o pozitie fixa; a face sa nu se desfaca sau sa nu se deplaseze. /a + sigur

CALE cai f. 1) Fasie de teren special amenajata pentru circulatia oamenilor, a vehiculelor sau a animalelor. ◊ Din ~ -afara peste masura. ~ea vietii cursul vietii. A-si face ~ (sau drum) a) a-si crea posibilitati de patrundere undeva; b) a cauta pretext pentru a vizita pe cineva. A gasi cu ~ a socoti ca este nimerit. A face cuiva ~ a lasa sa treaca. A sta in ~ea cuiva a impiedica pe cineva sa-si ajunga tinta. A-i tine ~ea cuiva a) a urmari pe cineva in mod insistent pentru a-i castiga bunavointa; b) a pandi trecerea cuiva. A pune tara la ~ a discuta multe si de toate. A fi pe ~ de a... a fi gata de a...; a fi pe punctul sa... A-si pune gura (sau burta) la ~ a manca pe saturate. ~ buna! urare facuta la plecarea cuiva; calatorie placuta! A face ~ intoarsa a se intoarce din drum. ~ea-valea fie; treaca-mearga. Ce mai ~ea-valea ce sa mai lungim vorba!; ce mai incolo-incoace! 2) inv. Strada care servea drept artera principala de circulatie intr-un oras. 3) Linie de comunicatie. ~ ferata. ~ aeriana. Pe ~ea aerului. 4) la pl.: Cai respiratorii sistem de organe care asigura respiratia; aparatul respirator. 5) Element al unui sistem tehnic, amenajat pentru a permite transportul pe el al unei masini, al unui aparat. ◊ ~ de rulare suprafata pe care ruleaza rotile sau rolele unui sistem tehnic. ~ de transmisiune ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiuni in radiodifuziune sau in telefonie. 6) fig. Directie de dezvoltare, de miscare. ◊ Pe ~ administrativa prin organele de administratie. Pe ~ ierarhica din instanta in instanta. A o lua pe alta ~ a incerca prin alta metoda. 7) Interval care separa doua puncte in spatiu; distanta; departare. A mers ~ de doua zile. [Art. calea; G.-D. caii] /<lat. callis

CARCASA ~e f. 1) Totalitate a elementelor care constituie baza unei constructii, a unei masini etc.; osatura; schelet. 2) Invelitoare de protectie a unui sistem tehnic; cutie de protectie. 3) rar Sistemul osos al unui animal; schelet. [G.-D. carcasei] /<fr. carcasse

CARTER ~e n. Invelis metalic de protectie a unui sistem tehnic. ~ul motorului. /<fr. carter

CELULA ~e f. 1) biol. Sistem anatomic elementar (constituit din membrana, citoplasma si nucleu) care sta la baza structurii si activitatii vitale a organismelor vii. ~ vegetala. 2) Fiecare dintre cavitatile unui fagure; alveola. 3) Incapere mica intr-o inchisoare, destinata detentiei izolate a celor intemnitati. 4) Camera mica de locuit intr-o manastire; chilie. 5) tehn. Fiecare dintre partile similare sau identice ale unui sistem tehnic. ~ de radiator. /<fr. cellule, lat. cellula

COMANDA ~enzi f. 1) Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala, spre a fi indeplinita de cei vizati; ordin; porunca. A da ~. ◊ Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea si dupa dorinta unui superior. 2) Functie de conducere militara. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei actiuni militare. 3) Cerere prin care se solicita livrarea unui produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. 4) Marfa comandata. 5) Operatie prin care se manevreaza un sistem tehnic. ~ programata. ~ manuala. 6) Element al unui mecanism care asigura functionarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfasurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placa pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda. [G.-D. comenzii] /<fr. commande

COMPENSATOR² ~oare n. Dispozitiv sau instalatie care efectueaza o compensare a anumitor dereglari dintr-un sistem tehnic, asigurandu-i un regim normal de functionare. ◊ ~ electric instalatie folosita in retelele de curent alternativ pentru compensarea puterii. ~ optic dispozitiv pentru masurarea diferentei de drum optic a doua raze de lumina. /<fr. compensateur

COMPONENT² ~ti m. 1) Element din structura unui corp. 2) Substanta care face parte dintr-un compus chimic. 3) Element integrat dintr-un sistem tehnic. /<germ. Komponente, it. componente

COMUNICATIE ~i f. 1) Mijloc de comunicare intre diferite puncte; legatura. Cai de ~. Linie de ~. Mijloace de ~. 2) sistem tehnic prin care comunica persoanele. 3) Mesaj comunicat prin acest sistem tehnic; anunt; aviz. [Art. comunicatia; G.-D. comu-nicatiei; Sil. -ti-e] /<fr. communication

CONTRAGREUTATE ~ati f. Greutate folosita intr-un sistem tehnic pentru echilibrarea unei forme sau a unei greutati in miscare. ~ de macara. [Sil. -gre-u-] /contra- + greutate

CORECTOR ~oare n. Dispozitiv pentru reglarea automata a functionarii unui sistem tehnic. /<fr. corecteur, lat. corrector

CUPLAJ ~e n. 1) Dispozitiv demontabil care serveste pentru legarea a doua elemente ale unui sistem tehnic. 2) Legatura intre cateva circuite electrice prin bobine, rezistoare sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 3) Program sportiv alcatuit din doua meciuri care se desfasoara in continuare, pe acelasi teren. /<fr. couplage

CUPLA ~e f. 1) Dispozitiv cu care se face cuplarea vagoanelor de tren. 2) Dispozitiv demontabil servind pentru legarea a doua vehicule sau a doua elemente ale unui sistem tehnic. /<fr. couple

DEFECT² ~e n. 1) Lipsa a unei insusiri fizice sau morale; neajuns; cusur; deficienta; meteahna. 2) Deranjament care nu permite unui sistem tehnic sa functioneze normal; defectiune. 3) Lipsa de integritate anatomica sau functionala a unui organ; deficienta. /<lat. defectus, germ. Defect

DEFECTIUNE ~i f. Deranjament care nu permite unui sistem tehnic sa functioneze normal; defect. [Art. defectiunea; G.-D. defectiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. defection, lat. defectio, ~onis

DISPOZITIV ~e n. 1) Ansamblu de piese sau organe, legate intre ele si dispuse in asa fel incat sa poata indeplini o anumita functie intr-un sistem tehnic. 2) Ansamblu de mijloace si forte militare, dispuse in conformitate cu un plan, in vederea unui anumit scop. /<fr. dispositif

EXPLOATATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival 1) Care exploateaza un bun natural sau un sistem tehnic. Intreprinderea ~oare de petrol. 2) Care exploateaza munca altuia insusindu-si aproape tot produsul; asupritor; opresor; impilator. /a exploata + suf. ~ator

GEOMETRIE f. 1) Ramura a matematicii care se ocupa cu studiul raporturilor si formelor spatiale. 2) Structura regulata a unui corp sau a unui sistem tehnic. /<fr. geometrie, lat. geometria

GRESAJ ~e n. Operatie de ungere a pieselor unui sistem tehnic. /<fr. graissage

GRESOR¹ ~oare n. Dispozitiv pentru gresarea pieselor unui sistem tehnic; ungator. /<fr. graisseur

GRESOR² ~i m. Muncitor specializat in operatiile de gresare a pieselor unui sistem tehnic; ungator. /<fr. graisseur

INTERSCHIMBABIL ~a (~i, ~e) (de-spre elementele unui sistem tehnic) Care poate fi schimbat unul cu altul. /inter- + a schimba

IMBINARE ~ari f. 1) v. A IMBINA si A SE IMBINA. 2) Asamblare a unor elemente componente (in cadrul unui sistem tehnic, al unei constructii etc.). ~ de colt. 3) Loc unde se imbina doua sau mai multe elemente. /v. a imbina

INCETINITOR ~oare n. Dispozitiv pentru micsorarea vitezei sau a ritmului unui sistem tehnic. /a incetini + suf. ~tor

INTARITURA ~i f. 1) Loc intarit (cu santuri, ziduri etc.) pentru aparare. 2) Element de intarire a rezistentei unui sistem tehnic sau a unei constructii. 3) inv. Iscalitura sau pecete care legalizeaza un document. /a intari + suf. ~tor

MANIPULANT ~ti m. Persoana care manipuleaza (un sistem tehnic, un aparat sau o masina); manipulator. /<germ. Manipulant

MANIPULATOR ~oare n. 1) Aparat pentru manipularea pieselor fierbinti intr-o uzina sau intr-un atelier. 2) Dispozitiv pentru conectarea sau deconectarea circuitului la transmiterea semnalelor telegrafice. 3) Persoana care manipuleaza (un sistem tehnic, un aparat sau o masina); manipulant. /<fr. manipulateur

MANTA ~le f. 1) Haina lunga si larga, confectionata din stofa groasa (de obicei, impermeabila), care se imbraca deasupra pe vreme rea. ~ de ploaie. ~ soldateasca. ◊ A-si gasi ~ua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva pana a izbuti sa faca ceva. A festeli ~ua cuiva a strica reputatia cuiva. A-si intoarce ~ua dupa vant a-si schimba parerea, atitudinea dupa imprejurari. 2) inv. Haina lunga si larga, fara maneci, care se purta peste alta imbracaminte; mantie. 3) Invelis protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [Art. mantaua; G.-D. mantalei] /cf. pol., ucr. manta

MERS n. 1) v. A MERGE. 2) Deplasare dintr-un loc in altul (a oamenilor si a vehiculelor, pe cai de comunicatie). ◊ Din ~ fara a se opri. ~ul trenurilor orarul de circulatie a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. ~ usor. ~ apasat. 4) Mod de functionare a unui sistem tehnic. ~ul motorului. 5) Felul sum se desfasoara un fenomen sau un proces. ~ul lucrurilor. /v. a merge

MODERATOR² ~oare n. Dispozitiv care regleaza viteza unei masini sau a unui sistem tehnic. /<fr. moderateur, lat. moderator, it. moderatore

A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter

MONTURA ~i f. 1) Parte dintr-un sistem tehnic in care se monteaza o piesa. 2) Garnitura pretioasa a unei bijuterii. [G.-D. monturii] /<germ. Montur, fr. monture

A OPTIMIZA ~ez tranz. (randamentul unei masini, al unui sistem tehnic) A face optim. /<fr. optimiser

ORGAN¹ ~e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste anumite functii. 2) Piesa sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publicatie periodica (ziar, revista). ~ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la pl. Institutie cu functii speciale intr-un domeniu anumit al vietii sociale. /<ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe

PACHET ~e n. 1) Obiect constand din ceva invelit sau legat in asa fel incat sa fie comod de transportat sau de pastrat. ◊ ~ individual pachet constand din tifon si vata sterila pentru pansarea ranilor pana la acordarea ajutorului medical. 2) Ambalaj (de carton, de hartie etc.) in care este invelit ceva. 3) Ansamblu de piese identice, legate intre ele, folosit intr-un sistem tehnic. /<fr. paquet, germ. Paket

PANOU ~ri n. 1) Suprafata plana (de lemn, de metal, de stofa etc.) servind pentru afisarea unor informatii (afise, anunturi, avize, lozinci etc.). 2) Suport de lemn al unui tablou. 3) Prefabricat folosit la construirea cladirilor. 4) Placa de lemn pe care este fixat cosul de baschet. 5): ~ de comanda placa pe care sunt instalate dispozitivele de comanda ale unui sistem tehnic. /<fr. panneau

PAT¹ ~uri n. 1) Mobila formata dintr-o suprafata orizontala fixata pe patru picioare, avand, de obicei, doua rezematoare laterale, care serveste omului pentru dormit sau pentru a sta culcat. ~ cu somiera. ~ cu saltea. ◊ ~ pliant pat usor si pliabil din panza (de cort), montata pe un schelet metalic. Fotoliu ~ fotoliu care se poate intinde pentru a fi folosit ca pat. A sta la ~ a fi (grav) bolnav. A fi pe ~ul de moarte (sau mortii) v. MOARTE. ~ul lui Procust masura in care cineva incearca sa potriveasca ceva cu forta. 2) Asternut sau tot ce se asterne pentru culcat; culcus. ~ din paie. ~ moale. ◊ A face (sau a asterne) ~ul a pregati asternutul pentru culcare. A strange ~ul a aduna asternutul. 3) rar Targa pe care sunt purtate sicriile; nasalie. 4) Strat de material pe care se asaza alte materiale. ~ de beton. ◊ ~ de cale ferata strat de balast pe care se asaza traversele unei cai ferate. 5) Element al unui dispozitiv, al unei masini sau al unui sistem tehnic pe care se reazema, aluneca sau se rostogolesc alte elemente ale acestora. ~ de strung. 6) Partea de lemn a armei pe care sunt fixate teava si mecanismul; stratul pustii. /<ngr. patos

PALNIE ~i f. 1) Obiect de forma unui con gol si prelungit printr-un tub ingust, care serveste la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. 2) Instrument acustic de forma conica, care serveste la amplificarea sunetelor emise sau receptionate. 3) Dispozitiv de forma conica din componenta unui sistem tehnic, cu ajutorul caruia se evacueaza sau se incarca un material. 4) Depresiune de teren de forma conica; vagauna. /<sl. plunije

PERFORMANTA ~e f. 1) Rezultat (deosebit de bun) obtinut de o persoana intr-o competitie sportiva. 2) Succes deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate; record. 3) tehn. Indice calitativ de functionare sau de randament (al unui motor, sistem tehnic, al unei masini-unelte etc.). /<fr. performance

PIESA ~e f. 1) Element constitutiv (al unui ansamblu); parte componenta (a unui tot). ~ de muzeu. ~ vestimentara. 2) Obiect cu semnificatie speciala; figura. ~ de sah. 3) Ban de metal de mica valoare; moneda. 4) Act scris cuprins intr-un dosar sau intr-o colectie. 5) Element component (al unui sistem tehnic). 6) Creatie literara destinata reprezentarii pe scena. 7) Opera muzicala de proportii reduse (de obicei instrumentala); bucata; compozitie. [G.-D. piesei] /<fr. piece

PROIECT ~e n. 1) Plan prin care se intentioneaza realizarea unor actiuni viitoare. 2) Text initial al unui plan de activitate sociala care urmeaza sa fie discutat, completat, aprobat si apoi pus in aplicare. 3) Schema a unui sistem tehnic sau a unei constructii care contine calculele, desenele si explicatiile necesare. [Sil. -iect] /<germ. Projekt, lat. projectus

PROTOTIP ~uri n. 1) Tip primar; model prim; original. 2) Primul exemplar de proba al unui sistem tehnic, care se experimenteaza inaintea producerii lui in serie. 3) Model perfect. /<fr. prototype

PUPITRU ~e n. 1) Masa mica avand partea de deasupra inclinata, la care se poate citi, scrie sau desena. 2) Suport pentru note muzicale. ◊ La ~ la conducerea unei orchestre in calitate de dirijor. 3) Suport pentru manuscrise, folosit de corectori. 4) : ~ de comanda panou pe care sunt instalate dispozitivele de comanda ale unui sistem tehnic; panou de comanda; tablou de comanda. /<fr. pupitre

RACORD ~uri n. 1) Element de legatura intre doua parti ale unui sistem tehnic. 2) Tub care face legatura intre doua conducte, prin care circula un fluid. 3) Portiune dintr-un circuit electric care face legatura intre un receptor de energie electrica si reteaua de distributie. 4) Cadru care face legatura intre doua secvente de film. 5) Imbinare care face legatura intre doua benzi magnetice de sunet. /<fr. raccord

A RACORDA ~ez tranz. 1) (parti ale unui sistem tehnic) A uni printr-un racord; a cupla. 2) mat. (doua curbe sau doua drepte) A uni printr-o curba tangenta. /<fr. raccorder

RANDAMENT ~e n. 1) Raport dintre efortul depus si rezultatul unei actiuni. ~ al productiei. 2) Caracteristica a eficientei unui sistem tehnic, bazata pe raportul dintre energia folosita util si energia consumata de acest sistem. 3) Capacitate de productie (a unui muncitor, a unei masini etc.) intr-o unitate de timp; spor; productivitate. A nu avea ~ la lucru. /<fr. rendement

RAPEL ~uri n. 1) Readucere la starea initiala a unei piese sau a unui sistem tehnic. 2) med. Revaccinare facuta cu scopul de a prelungi imunitatea obtinuta printr-o vaccinare anterioara. /<fr. rappel

REAZEM ~e n. 1) Obiect care asigura sprijinirea unui corp. ◊ Punct de ~ loc de contact dintre doua corpuri solide unde se exercita forte de actiune si reactiune. 2) fig. Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin. ~ la batranete. 3) tehn. Legatura intre doua elemente ale unui sistem tehnic. /v. a (se) rezema

RECONDITIONARE ~ari f. Restabilire a unui sistem tehnic deteriorat sau uzat pentru ca acesta sa poata fi utilizat din nou. [Sil. -ti-o-] /v. a reconditiona

REGIM ~uri n. 1) Forma de guvernamant a unui stat; guvernare. ~ parlamentar. 2) Sis-tem de reglementare a unei activitati sau de functionare a unei institutii sau intreprinderi. 3) Ansamblu de conditii care determina func-tionarea unui sistem tehnic. 4) lingv. Raport gramatical dintre doua cuvinte dependente unul de altul. ~ul verbului. 5) Totalitate a conditiilor de viata, de lucru etc. a unei persoa-ne; mod de viata. 6) Totalitate a regulilor impuse modului de viata sau de alimentare a unui bolnav. /<fr. regime

REGULATOR² ~oare n. Dispozitiv care reguleaza parametrii unui sistem tehnic. ~ centrifugal. /<fr. regulateur, germ. Regulator

REPARATIE ~i f. 1) v. A REPARA. 2) Complex de lucrari pentru readucerea in stare normala a unui obiect (cladire, sistem tehnic etc.). ~a unei case. 3) jur. Compensare a unei pagube; despagubire. ~i de razboi. [G.-D. reparatiei; Sil. -ti-e] /<fr. reparation, lat. reparatio, ~onis, germ. Reparation

ROATA¹ roti f. 1) Parte a unui vehicul, in forma de cerc, care se invarteste in jurul unei osii, punand vehiculul in miscare. ◊ A fi cu trei ~e la car a fi smintit. A pune pe ~e a face ceva sa functioneze normal. A merge ca pe ~e a se desfasura bine. A fi a cincea ~ la caruta a fi de prisos. (A fi) cat ~a carului (a fi) foarte mare. A-i lua cuiva boii de la ~e a ruina pe cineva. ~a vremii (sau ~a lumii) mersul evenimentelor. S-a intors ~a se spune despre o situatie, care s-a schimbat radical. 2) Organ dintr-un sistem tehnic, de forma circulara, care se roteste in jurul unei axe si serveste la transmiterea unei miscari de rotatie. ~a morii. 3) Obiect sau produs fabricat in forma de cerc. ~ de franghie. ~ de cascaval. ◊ ~a norocului obiect in forma de cerc, la jocurile de hazard, pe care sunt indicate numerele castigatoare. 4) (in evul mediu) Instalatie de tortura si de executie a osanditilor. A trage pe ~. 5) Figura in forma de cerc. ◊ A face ~ in jurul cuiva a inconjura pe cineva. A se strange ~ a forma un cerc. 6) Miscare circulara; rotire; rotocol. ◊ A se duce de-a ~a a se rostogoli. [G.-D. rotii; in expresii si roate] /<lat. rota

ROST ~uri n. 1) Destinatie a unui lucru in functie de utilitatea lui; noima; sens. A sti ~ul vietii. 2) Baza rationala care justifica existenta unui lucru sau realizarea unei ac-tiuni; sens. ◊ Fara ~ fara folos; degeaba. A-si avea ~ul a) a fi indreptatit; b) a avea o anumita destinatie. N-are ~ nu face. Ce ~ are? a) nu are nici o baza rationala; b) la ce foloseste? la ce bun? 3) Situatie in societate. ◊ Om cu ~ om aranjat in viata; gospodar. A-si face un ~ in viata a se aranja. A face ~ de ceva a procura ceva care nu se gaseste usor. 4) Stare de lucruri. ◊ A fi in ~ul lui a fi la locul cuvenit. A nu-si afla ~ a fi cuprins de neastampar. A-si pierde ~ul a se pierde cu firea. 5) (la razboiul de tesut) Spatiu (in forma de unghi) format de cele doua plane ale firelor de urzeala, prin care se trece suveica cu batatura. ~ul panzei. ◊ Sa creasca ~ul mare formula de urare spusa intr-o casa unde se lucreaza la razboiul de tesut. 6) Spatiu ingust, lasat intre doua elemente ale unei constructii sau ale unui sistem tehnic. 7) inv. Cavitatea dintre maxilarul superior si cel inferior, marginit de buze; gura. ◊ A invata pe de ~ a insusi un text pentru a-l putea reproduce din memorie. A lua la ~ a cere cuiva socoteala pentru cele infaptuite, certan-du-l. /<lat. rostrum

SARCINA ~i f. 1) Indatorire pe care o indeplineste cineva. ◊ A cadea (sau a reveni) in ~a cuiva a fi de datoria cuiva. A pune ceva in ~a cuiva a face pe cineva sa raspunda de ceva. 2) Legatura care poate fi dusa in spinare sau in brate. ~ de lemne. ~ de fan. 3) Stare a femeii gravide. 4) Forta generala, transformata sau transmisa de un sistem tehnic. ◊ ~ electrica marime care caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi pus in miscare atunci cand se afla in campul electric al altui corp. [G.-D. sarcinii] /<lat. sarcina

SELECTIVITATE f. 1) Capacitate de selectie a unui sistem tehnic sau fizico-chimic. 2) biol. Insusire a plantelor si a animalelor de a face selectie naturala in procesul de fecundare si in comportarea fata de conditiile de viata. /<fr. selectivite

SESIZOR ~oare n. Organ al unui sistem tehnic menit sa sesizeze anumite marimi. /a sesiza + suf. ~or

SIGURANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) Politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta

STARTER¹ ~e n. 1) Mecanism pentru pornirea unui sistem tehnic. 2) Dispozitiv pentru aprinderea lampilor fluorescente. /<fr., engl. starter

SUBANSAMBLU ~ri n. 1) Subdiviziune a unui ansamblu. 2) Grup de piese ale unui sistem tehnic care constituie o unitate functionala. [Sil. sub-an-sam-blu] /sub- + ansamblu

SUPAPA ~e f. tehn. 1) Organ al unui sistem tehnic care serveste pentru reglarea miscarii unui fluid intr-un circuit. 2) Dispozitiv pentru inchiderea si deschiderea unui orificiu prin care trece un fluid; ventil. /<fr. soupape

SUSPENSIE ~i f. 1) Legatura elastica (sau prin cablu) dintre un sistem tehnic si elementele sale de sprijin. 2) Totalitate a particulelor formate intr-o substanta solida dispersata intr-un fluid. ◊ In ~ a) se spune despre actiuni (juridice) amanate temporar; b) se spune despre o substanta dispersata intr-un fluid. 3) Intrerupere a vorbirii (reprezentata in scris prin trei puncte). Puncte de ~. [G.-D. suspensiei; Sil. -si-e] /<fr. suspension, lat. suspensio, ~onis

SASIU ~ri n. Cadru rigid care se monteaza pe roti si sustine organele unui sistem tehnic. /<fr. chassis

SINA ~e f. 1 ) Fiecare din cele doua bare de otel fixate pe traverse si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu sant. 2) Tija pentru ghidarea unor piese mobile intr-un sistem tehnic. 3) Cerc de otel imbracat pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de caruta. 4) Banda metalica cu care se incinge pe la margini un obiect (lada, usa etc.) pentru a-i mari rezistenta. [G.-D. sinei] /<germ. Schiene

TIJA ~e f. 1) Parte aeriana a plantelor erbacee. 2) tehn. Bara metalica prin care se realizeaza legatura dintre doua piese ale unui sistem tehnic. [G.-D. tijei] /<fr. tige

TRAVERSA ~e f. 1) Bara de rezistenta asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic. 2) Fiecare dintre barele transversale instalate sub sinele de cale ferata de care se fixeaza prin suruburi. /<fr. traverse

TREPIDATIE ~i f. 1) V******e continua, rapida si de mica amplitudine, de obicei verticala, a unui sistem tehnic pus in functie. 2) fig. Agitatie mare. [G.-D. trepidatiei; Sil. -ti-e] /<fr. trepidation

TUBULATURA ~e f. Retea de tevi comunicante in componenta unui sistem tehnic. /<fr. tubulature

UNGATOR¹ ~oare n. Dispozitiv pentru ungerea pieselor unui sistem tehnic; gresor. /a unge + suf. ~ator

CAPACITATE s.f. 1. Calitatea de a fi incapator. ♦ Intindere sau marime a unui lucru in raport cu ceea ce contine sau poate contine; continutul unui obiect (mai ales al unui vas). 2. Indemanare, abilitate, aptitudine, forta de a face ceva intr-un anumit domeniu. ♦ Om destoinic, priceput; invatat, savant. ♦ (In trecut) Examen pentru obtinerea titlului de profesor secundar. 3. Posibilitatea unui sistem tehnic sau a unui dispozitiv de a executa o operatie, de a produce un efect sau de a suferi o transformare. 4. Drept, putere (legala) de a face un act. [Cf. fr. capacite, lat. capacitas].

CARACTERISTICA s.f. 1. Caracter predominant propriu unei fiinte, unui lucru, unui proces etc.; insusire tipica. 2. Partea intreaga a unui logaritm. 3. Curba reprezentand modul in care variaza o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv in functie de o anumita variabila. ♦ Marime sau element care determina dintr-un anumit punct de vedere modul de functionare a unui sistem tehnic. 4. (Statist.) Caracteristica statistica = trasatura cantitativa comuna a unui fenomen sau a unui proces social-economic. [Cf. fr. caracteristique].

mentenanta s. f. Totalitatea operatiilor de intretinere si reparatie ale unui sistem tehnic. (< fr. maintenance)

INPUT s.n. (Tehn.) 1. Intrare, introducere. ♦ Energie, forta introdusa intr-un sistem tehnic. ♦ Elemente initiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. Introducere de date intr-un sistem electronic. ◊ Input-output = raportul dintre energia sau forta introdusa intr-un sistem tehnic, fizic sau natural si energia sau forta produse de acestea; ansamblu de operatii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. [< engl., fr., it. input < engl. in – in, put – a pune, a introduce, a calcula].

INVENTIE s.f. 1. Crearea, infaptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri inchipuite, neadevarate; (p. ext.) nascocire, plasmuire; minciuna. 3. Gasirea argumentelor intr-un discurs sau a temelor si a formelor celor mai expresive si mai potrivite intr-o creatie artistica. [Gen. -iei, var. inventiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention].

MORSA s.f. 1. Mamifer carnivor din marile arctice si antarctice asemanator cu foca si al carui mascul are doi colti foarte mari, care ies afara din gura. 2. Dispozitiv cu dinti care permite imbucarea a doua piese ale unui sistem tehnic. [< fr. morse].

PIVOT s.n. 1. Piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si care il ajuta sa se intoarca, sa se poata roti; (spec.) capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ♦ Cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. ♦ (Fig.) Centru, punct de sprijin esential. ♦ Intoarcere pe un picior la jocul de baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 2. Radacina in forma de fus fara ramificatii. // s.m. Jucator, de obicei inalt, care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. [Pl. -oturi, (s.m.) -oti. / < fr. pivot].

PORTANTA s.f. 1. Cea mai mare sarcina pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. 2. Componenta a fortei aerodinamice, perpendiculara pe directia vitezei unui corp in miscare, care actioneaza asupra acestuia. [< fr. portance].

SAS s.n. (Tehn.) Parte a unui canal intre cele doua porti ale unei ecluze. ♦ Compartiment dintr-un sistem tehnic care poate comunica alternativ cu alte compartimente sau cu exteriorul. [< fr. sas].

SCHELET s.n. 1. Partea osoasa a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatura. 2. Totalitatea pieselor de rezistenta care formeaza o constructie sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan, schema sumara a unei opere literare, stiintifice etc. [< fr. squelette, cf. lat. sceletus, gr. skeletos].

SECTIUNE s.f. 1. Faptul de a sectiona; taietura (transversala) facuta intr-un corp, intr-un sistem tehnic etc.; locul unde s-a facut aceasta taietura. ♦ Curba obtinuta prin intersectarea unei suprafete cu un plan. ♦ Suprafata care apare la intretaierea dintre un plan si un sistem tehnic sau natural. 2. Desen care reprezinta detaliile unui corp care se gasesc la suprafata obtinuta daca s-ar taia acel corp cu un plan. 3. (Mat.) Intersectie a doua multimi. 4. V. sectie. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. section, lat. sectio < secare – a taia].

SISTEM s.n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. 2. (Anat.) Grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (Biol.) Ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (Geol.) Succesiune de strate care corespunde aceleiasi perioade. ♦ (Min.) Sistem cristalin = ansamblu de forme de baza. 4. Ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ◊ Sistem solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor, planetoizii si cometele periodice; sistem de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; sistem tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide si folosit in tehnica. 5. Mod de organizare a unui proces, a unei operatii, a unei activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc. [Pl. -me, -muri, var. sistema s.f. / cf. fr. systeme, it. sistema, engl. system, lat., gr. systema].

TRANSFORMATOR, -OARE adj. Care transforma, preface, schimba; innoitor. // s.n. 1. Aparat care transfera energia de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ♦ Aparat electric care transforma tensiunea unui curent alternativ fara a-i modifica frecventa. 2. Aparat fotogrammetric care transforma unele imagini in altele. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. transformateur].

COMANDA s. f. 1. ordin, dispozitie, porunca. ◊ ton de ~ = ton poruncitor. 2. conducere a unei unitati militare. ◊ post de ~ = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultana a unei miscari. 3. actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuarii ei. ◊ dubla ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloti sa actioneze comenzile. ♦ (inform.) instructiune, parte integranta a informatiei transmise calculatorului de catre utilizator. 4. cerere de marfa adresata unui furnizor, lucrare ceruta unui meserias, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandata. ◊ de ~ = executat dupa indicatiile clientului. 5. (mar.) suprastructura pe o nava in care se afla timoneria, camera hartilor, cabina comandantului etc. 6. parama subtire (saula) cu care se infasoara capatul unei parame groase, impiedicandu-i despletirea. (

ANCORA vb. I. 1. intr. A scufunda ancora in apa pentru a fixa o nava care stationeaza; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de pamant pentru mai multa stabilitate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) fixa pe o baza solida. [< it. ancorare].

ANTIVIBRATOR, -OARE adj. (Despre un sistem tehnic) Care impiedica v********e de o anumita frecventa. [Cf. fr. anti-v*******r].

ANUNCIATOR s.n. Aparat care anunta modificari sau abateri in timpul functionarii unui sistem tehnic. [Pron. -ci-a-, pl. -oare. / cf. fr. annonciateur].

COMANDA s.f. 1. Ordin, porunca. ◊ Metoda de comanda = metoda folosita de un conducator care ia decizii personale fara sa-si consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unitati militare. ◊ Post de comanda = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. 3. Actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuarii ei. 4. Cerere de marfa, de efectuare a unei lucrari etc., facuta unui meserias, unui negustor etc. ◊ De comanda = executat dupa indicatiile clientului. 5. (Mar.) Constructia cea mai inalta pe puntea superioara a unei nave, de unde se efectueaza conducerea navei. ♦ Parama de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando].

CORECTOR, -OARE s.m. si f. Cel care face corectura la o carte, la o publicatie etc. // s.n. Aparat automat destinat sa modifice intr-un sens definit modul de functionare al unui sistem tehnic. [Cf. fr. correcteur].

CUPLA vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].

CUPLAJ s.n. 1. Cuplare; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. Dispozitiv demontabil pentru legarea a doua circuite electrice sau a doua elemente ale unui sistem tehnic. 3. (Sport) Program sportiv alcatuit din doua meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. [< fr. couplage].

CUPLA s.f. Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [in DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru doua vehicule. ♦ Piesa cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferata. [< fr. couple].

DECADA s.f. 1. Perioada de zece zile consecutive. 2. Grupare de zece elemente identice ale unui sistem tehnic. [< fr. decade, cf. it. decade, lat. decas, gr. dekas].

DEZMEMBRABIL, -A adj. (Despre un sistem tehnic) Care poate fi desfacut in partile componente. [< dezmembra + -bil].

DISPOZITIV s.n. 1. Ansamblu de piese care indeplineste o anumita functie intr-un sistem tehnic. 2. Dispozitie pe teren a unor trupe pentru lupta, pentru o operatie militara. 3. Parte finala a hotararii unui organ de jurisdictie. [< fr. dispositif, it. dispositivo].

ECHILIBRARE s.f. Actiunea de a (se) echilibra; echilibraj. ♦ Anulare a fortelor dinamice asimetrice care se exercita asupra pieselor unui sistem tehnic datorita miscarii accelerate a acestora. ♦ Reducere a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicatii. [< echilibra].

ETANSOR s.n. Ansamblul organelor si partilor unui sistem tehnic care asigura etanseitatea intr-o zona de asamblare. [Cf. fr. etancheur].

EXPLOATARE s.f. 1. Actiunea de a exploata si rezultatul ei. ♦ Insusirea fara echivalent de catre un proprietar privat al unor mijloace de productie a plusprodusului sau chiar a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de bunuri materiale. 2. Totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Taiere de paduri. ♦ (Fig.) Faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv din ceva. [< exploata].

FIABIL, -A adj. (Despre un sistem tehnic, un aparat etc.) Care prezinta siguranta in functionare. [Pron. fi-a-. / < fr. fiable].

FIABILITATE s.f. 1. Totalitatea calitatilor unui sistem tehnic care determina capacitatea acestuia de a functiona fara defectiuni intr-un interval de timp in anumite conditii date. 2. Marime care caracterizeaza siguranta in functionare a unui sistem tehnic in conformitate cu normele prescrise. ◊ Teoria fiabilitatii = ramura a stiintei care studiaza masurile generale ce trebuie avute in vedere la proiectarea, fabricarea si exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maxima eficienta in utilizarea lor. [Pron. fi-a-. / cf. fr. fiabilite].

FRIGORIFER adj.n. (Despre un sistem tehnic) Care produce si mentine frigul. // s.n. Constructie cu instalatii pentru producerea frigului artificial. [< fr. frigorifere, cf. lat. frigus – frig, ferre – a purta].

INDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. Numar, cifra. ♦ Cifra dintr-un plan economic care trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie cantitativ si calitativ. 3. Marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s.n. 1. Index. ◊ Indice de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. (Fiz.) Indicator al scarii unui instrument de masura. [< lat. index, cf. it., fr. indice].

INSTALATIE s.f. 1. Instalare. 2. Totalitatea constructiilor, masinilor etc. montate impreuna pentru a executa anumite lucrari, operatii etc.; felul in care sunt montate piesele, partile unui astfel de sistem tehnic. [Gen. -iei, var. instalatiune s.f. / cf. fr. installation].

MANTA s.f. 1. Haina lunga care se poarta peste celelalte haine pentru a apara de frig, de ploaie etc. ♦ Manta. 2. Imbracaminte de tabla, de material plastic etc. care protejeaza un sistem tehnic. 3. Membrana care secreta cochilia la moluste; palium (3). [< fr. manteau].

LUBRICARE s.f. Introducere a unui lichid intr-un sistem tehnic aflat sub presiune. [Cf. lat., it. lubricare].

PACHET s.n. 1. Reunire de obiecte legate sau invelite laolalta; legatura; obiect, lucru invelit in hartie, in carton etc. 2. Ansamblu de piese de acelasi fel, folosite intr-un sistem tehnic. [< fr. paquet, cf. germ. Packet, fr., engl. packet].

PAS¹ s.n. Portiune de lungime constanta care se repeta in lungul sau in latul unui sistem tehnic. ♦ Pas de dintare = distanta dintre elementele de acelasi fel a doi dinti consecutivi ai unui angrenaj cilindric sau ai unei freze; pas de filet = distanta dintre doua puncte consecutive ale unei spire de filet. [Pl. -suri. / < fr. pas].

PROTOTIP s.n. 1. Originalul, primul tip, primul model al unui aparat etc.; primul exemplar (de proba) al unui sistem tehnic. 2. Exemplu perfect, exemplar-tip, model desavarsit. [< fr. prototype, cf. lat. prototypus, gr. prototypos].

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de productie a unei intreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj intr-o unitate de timp data. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs si energia consumata de un sistem tehnic (masina, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

RAPEL s.n. 1. Readucerea la pozitia initiala a unei piese sau a unui sistem tehnic. 2. (Alpinism) Manevra de coarda care asigura coborarea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate. ♦ Coborare in rapel = coborare in alpinism a unui perete abrupt printr-un sistem de coarda dubla. 3. (Med.) Reinnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestari sau a unei interventii. [Pl. -le, -luri. / < fr. rappel].

REGIM s.n. 1. Modul de organizare a vietii economice, politice si sociale a unui stat. 2. Sistem de norme, proprii activitatii unei institutii, unei intreprinderi etc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viata si de alimentare al cuiva. 3. Totalitatea conditiilor de functionare la un moment dat a unui sistem tehnic. 4. Raport gramatical dintre doua cuvinte, astfel legate incat ele sunt dependente unul de altul. [< fr. regime].

REGLA vb. I. tr. 1. A reduce sau a mari regimul de functionare al unui sistem tehnic. 2. (Med.) A reglementa functionarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orandui, a potrivi. [< fr. regler].

REGULATOR, -OARE adj. Care regularizeaza o miscare, o functie. // s.m. si f. Cel care stabileste un sistem de reglare, care indrumeaza, conduce. // s.n. Dispozitiv folosit pentru reglarea automata a functionarii unui sistem tehnic. [Cf. fr. regulateur].

RELEU s.n. 1. (Tehn.) Aparat sau dispozitiv de comanda pentru anumite modificari (inchiderea sau deschiderea unui circuit etc.) ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. Dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ♦ Comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. (Rar) Cai, atelaj de schimb pentru anumite drumuri lungi, postati din loc in loc. ♦ Loc unde se tin caii de schimb si se face schimbarea acestora. ♦ Cainii de vanatoare carora li se da drumul pentru a-i inlocui pe cei obositi de goana. [Pl. -ee, -euri. / < fr. relais].

REGLABIL, -A adj. (Despre un sistem tehnic, un tir) Care se poate regla. [Cf. fr. reglable].

REFUZ s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Pana la refuz = atat incat nu este loc pentru mai mult. 2. Material ramas dupa cernere intr-un ciur sau intr-o sita. 3. Deficienta in functionarea unui sistem tehnic. ♦ (Metal.) Defect de turnare constand in producerea unor goluri rezultate din umplerea incompleta a formei cu metal topit. [< fr. refus].

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

SOLICITARE s.f. Actiunea de a solicita si rezultatul ei; cerere insistenta. ♦ Stabilirea unei tensiuni mecanice, a unui camp electric sau a unei temperaturi intr-un material sau intr-un sistem tehnic. [< solicita].

SUPORT s.n. Ceea ce sustine, ceea ce sprijina un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de sustinere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porti. / < fr. support].

SUPRASARCINA s.f. Excesul de sarcina fata de sarcina nominala sau normala a unui sistem tehnic. ♦ Sarcina anormala, superioara celei nominale, care pericliteaza sistemul tehnic unde se stabileste. [< supra- + sarcina, dupa fr. surcharge].

SUSPENSIE s.f. 1. Atarnare. ♦ Intrerupere (intentionata) a sensului, a frazei. 2. Sistem format din particule solide foarte fine care se gasesc in echilibru intr-un lichid. 3. Mod de sustinere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care sustin acest echipament. ♦ Legatura elastica dintre un sistem tehnic si piesa lui de reazem. [Gen. -iei, var. suspensiune s.f. / cf. fr. suspension, lat. suspensio].

TELEREGLAJ s.n. Dispozitiv pentru reglarea de la distanta a unui sistem tehnic; telereglare. [< fr. telereglage].

TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate in serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac servind la descretirea si paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].

UZURA s.f. 1. Deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorita unei intrebuintari indelungate; uzaj. ♦ Pierdere de material la suprafata unei piese din cauza frecarii. ♦ (Fig.) Slabire, oboseala, epuizare. 2. (Fig.; rar) Coruptie, desfrau. [< fr. usure, it., lat. usura].

ANCORA vb. I. intr. a imobiliza o nava, o mina cu ajutorul ancorei (1). II. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pamant pentru mai multa stabilitate. III. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o baza solida. (< it. ancorare)

ANTIJIVRAJ s. n. sistem tehnic pentru prevenirea sau remedierea jivrajului. (< fr. antigivrage)

ANTIVIBRATOR, -OARE adj. (despre un sistem tehnic) care impiedica v********e de o anumita frecventa. (< fr. anti-v*******r)

ANUNCIATOR s. n. aparat care semnaleaza anumite modificari in timpul functionarii unui sistem tehnic. (< fr. annonciateur)

APARAT s. n. 1. sistem tehnic care serveste pentru o operatie tehnica, stiintifica etc. ◊ instalatie, unealta pentru exercitii gimnastice. 2. (anat.) ansamblu de organe care indeplinesc aceeasi functie in organism. 3. totalitatea serviciilor unei institutii. 4. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care indeplinesc functiile acestuia. 5. totalitatea procedeelor si mijloacelor intr-o anumita munca. ♦ ~ stiintific = totalitatea mijloacelor de cercetare intr-o munca stiintifica; ~ critic = notele explicative care insotesc un text, comentat de editor. (< lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

AXA s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)

CAMERA s. f. I. 1. incapere intr-un apartament. ♦ muzica de ~ = muzica destinata unui numar redus de interpreti. 2. compartiment intr-un sistem tehnic (instalatie, masina, aparat). ♦ ~ obscura = a) incapere neluminata sau cu lumina de o anumita culoare, in care se lucreaza cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran imaginea rasturnata a unui obiect; ~ fotografica = a) aparat fotografic; b) camera obscura de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii si transformarea ei in semnale video; ~ de combustie = incapere a motorului cu ardere interna in care se aprinde amestecul de gaze. II. tub inchis de cauciuc care se umfla cu aer si care se asaza pe roata sub anvelopa. ◊ balon de cauciuc al unei mingi de sport. III. 1. adunare parlamentara constituita; organ suprem al puterii de stat. 2. (ec.) institutie avand ca obiectiv sprijinirea activitatii dintr-un anumit domeniu. (< it. camera)

CAPACITATE s. f. 1. calitatea de a fi incapator. ◊ intindere, marime a unui lucru in raport cu ceea ce contine; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil sa inteleaga sau sa faca ceva. ◊ om destoinic, priceput; invatat, savant. 4. (in trecut) examen pentru obtinerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operatie, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legala de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfarsitul a opt clase elementare. (< fr. capacite, lat. capacitas)

CARACTERISTIC, -A I. adj. care constituie trasatura distinctiva a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. insusire tipica predominanta, proprie unei fiinte, unui lucru, fenomen etc. 2. partea intreaga a unui logaritm. 3. curba reprezentand variatia unei marimi importante a unui sistem fizic sau tehnic in functie de un anumit parametru. ◊ marime, element care determina, dintr-un anumit punct de vedere, modul de functionare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trasatura cantitativa comuna a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr. caracteristique)

COMPENSATOR, -OARE I. adj. care compenseaza; compensativ, compensatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic care lucreaza in vederea obtinerii unei compensari de variatie, de efort etc. 2. masina electrica rotativa pentru imbunatatirea factorului de putere in retele de curent alternativ. 3. instrument electric de masura bazat pe metoda compensarii. III. s. m. specialist autorizat sa efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave. (< fr. compensateur)

CONSOLIDA vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) intari, a (se) inchega. II. tr. a mari capacitatea de rezistenta a unui sistem tehnic. (< fr. consolider, lat. consolidare)

CONSUM s. n. 1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesitati. ♦ bunuri de larg ~ = produse ale industriei usoare sau alimentare destinate consumatiei individuale. 2. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumata pentru functionarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operatii etc. ♦ ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumita unitate. (< germ. Konsum/verein/)

CONTROL s. n. 1. verificare a unei activitati pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ♦ cifra de ~ = exponent care indica limitele cantitative ale productiei; lucrare de ~ = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor si studentilor. ◊ urmarire a functionarii unui sistem tehnic, proces tehnologic etc. ◊ supraveghere continua (morala sau materiala). 2. stapanire. ◊ dirijare a propriilor miscari si manifestari. 3. institutie insarcinata cu supravegherea unor activitati. 4. (pl.) registru de evidenta a personalului (si a animalelor) unei unitati militare. (< fr. controle)

CORECTOR², -OARE s. n. aparat automat destinat sa modifice intr-un sens diferit modul de functionare al unui sistem tehnic. (< fr. correcteur, lat. corrector)

CUPLA vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)

CUPLAJ s. n. 1. cuplare; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. dispozitiv demontabil pentru legarea a doua circuite electrice sau a doua elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj. 3. program sportiv din doua meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. (< fr. couplage)

DECADA s. f. 1. perioada de zece zile consecutive. 2. grupare de zece elemente identice ale unui sistem tehnic. ◊ reunire de zece carti, de zece capitole etc. 3. deceniu. (< fr. decade)

DEPANOR s. n. aparat pentru cautarea si descoperirea penelor unui vehicul, ale unui sistem tehnic etc.; depanator (II). (< fr. depanneur)

DERANJAMENT s. n. 1. perturbare, defect la o masina, intr-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. derangement)

DEZMEMBRABIL, -A adj. (despre un sistem tehnic) care poate fi desfacut in partile componente. (< dezmembra + -bil)

DISIPATOR s. n. corp, sistem tehnic disipativ. ♦ ~ hidraulic de energie = element al unei constructii hidrotehnice destinat a reduce viteza curentilor de apa in aval de un baraj, de un deversor etc. (< fr. dissipateur)

DISPOZITIV s. n. 1. ansamblu de piese care indeplineste o anumita functie intr-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru lupta, pentru o operatie militara. 3. parte finala a hotararii unui organ de jurisdictie. (< fr. dispositif)

DURABILITATE s. f. 1. calitatea a ceea ce este durabil; trainicie. 2. perioada de timp cat poate fi utilizat un sistem tehnic. (< fr. durabilite, lat. durabilitas)

ECHILIBRARE s. f. 1. actiunea de a (se) echilibra. 2. anulare a fortelor dinamice asimetrice care se exercita asupra unui sistem tehnic cu miscare periodica. 3. aducere a unui circuit sau a unei retele electrice in starea caracterizata prin valoarea nula a intensitatii curentului. 4. reducere a perturbatiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicatii, prin compensarea asimetriilor. (< echilibra)

ETANSOR s. n. ansamblul organelor si partilor unui sistem tehnic care asigura etanseitatea. (< fr. etancheur)

EXPLOATARE s. f. 1. actiunea de a exploata. 2. insusirea fara echivalent, de catre un proprietar privat al unor mijloace de productie, a plusprodusului sau chiar a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de bunuri materiale. 3. totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ◊ taiere de paduri. 4. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv. (< exploata)

FACTOR s. m. 1. conditie, element, imprejurare care poate determina, influenta sau explica un proces, un fenomen, o actiune etc. ♦ ~ de productie = componenta a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat; ~ comun = numar sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. marime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentand raportul a doua marimi de natura diferita. 4. coeficient; postas. 5. functionar, agent postal care distribuie corespondenta. (< fr. facteur, lat. factor)

FIABILITATE s. f. 1. capacitate de functionare a unui aparat, a unui sistem tehnic fara defectiuni o perioada indelungata de timp. 2. ramura a stiintei care studiaza masurile generale ce trebuie avute in vedere la proiectarea, fabricarea si exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maxima eficienta in utilizarea lor. 3. (biol.) probabilitate de supravietuire a unui organism, exprimata prin vitalitate, capacitate de adaptare la conditiile de mediu. (< fr. fiabilite, engl. fiability)

FRIGORIFIC, -A adj. care produce, care pastreaza frigul; referitor la frig. ♦ agent ~ = agent termic care produce sau transfera frig; instalatie ~a = sistem tehnic care produce racirea unei incaperi, a unui recipient etc. prin transfer de caldura; capacitate ~a = caldura preluata de un agent frigorific in timp de o ora. (< fr. frigorifique, lat. frigorificus)

GEOMETRIE s. f. 1. ramura a matematicii care studiaza formele si proprietatile figurilor spatiale. ♦ ~ descriptiva = ramura a geometriei care se ocupa cu reprezentarea corpurilor din spatiu prin figuri plane. 2. structura geometrica a unui sistem tehnic. 3. (arte) aranjament, compozitie. (< fr. geometrie)

INDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. numar, cifra. ◊ cifra dintr-un plan economic ce trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie. 3. marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s. n. 1. index. ♦ ~ de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. indicator al scarii unui instrument de masura. (< fr., it. indice, lat. index)

INPUT s. n. 1. intrare, introducere. *energie, forta introdusa intr-un sistem tehnic. *elemente initiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. introducere de date intr-un sistem electronic. ♦ ~ out-put = raportul dintre energia sau forta introdusa intr-un sistem tehnic, fizic sau natural si energia sau forta produse de acestea; ansamblu de operatii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. (< engl. input)

INSTRUMENT s. n. 1. unealta, aparat propriu pentru a face o anumita operatie. ◊ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, masurarea sau controlul unor marimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoana, lucru de care se foloseste cineva pentru a indeplini o actiune, a atinge un scop. ♦ ~ de ratificare = document special prin care statele comunica ratificarea unui tratat international. 4. ~ gramatical = cuvant cu functie exclusiv gramaticala, care nu se poate folosi singur in vorbire, exprimand doar raporturi (prepozitiile, conjunctiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum)

LUBRICARE s. f. introducere a unui lichid intr-un sistem tehnic sub presiune. (< lat. lubricare)

MANIPULANT, -A s. m. f. 1. manuitor al unui aparat, mecanism, sistem tehnic etc.; manipulor (I); vatman. 2. manuitor de bani, de obiecte, de materiale. (< germ. Manipulant, fr. manipulant)

MANTA s. f. 1. haina lunga care se poarta peste celelalte haine. 2. (constr.) partea superioara a cintrului pe care se reazema bolta in timpul executiei. 3. invelis din tabla, material plastic etc. care protejeaza un sistem tehnic. 4. membrana care secreta cochilia la moluste; palium (3). 5. a doua geosfera a Pamantului, sub scoarta. (< fr. manteau)

MASINA s. f. 1. sistem tehnic format din organe si mecanisme cu anumite miscari, care transforma o forma de energie in alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinarii unor marimi fizice. ◊ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ◊ locomotiva. ◊ batoza. (< fr. machine, germ. Maschine)

MECANISM s. n. 1. sistem tehnic din piese fixe si mobile care sunt in contact si ale carui elemente mobile antreneaza miscarea celorlalte. 2. ansamblul elementelor care formeaza un intreg, functionand ca un organism. ◊ sistem, mod de organizare. (< fr. mecanisme, germ. Mechanismus)

MORSA s. f. 1. mamifer carnivor din marile polare asemanator cu foca. 2. dispozitiv cu dinti care permite imbucarea a doua piese ale unui sistem tehnic. (< fr. morse)

OPTIMIZA vb. tr. a face sa devina optim, a imbunatati. ◊ a face ca randamentul unei masini, al unui sistem tehnic etc. sa corespunda unor exigente sporite. (< fr. optimiser)

PERTURBA vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a impiedica functionarea normala a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare)

PIVOT I. s. n. 1. piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si il ajuta sa se roteasca; capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ◊ cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. 2. (fig.) centru, punct de sprijin esential. ◊ intoarcere pe un picior la baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 3. radacina in forma de fus fara ramificatii. II. s. m. jucator (inalt) care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. (< fr. pivot)

PORTANTA s. f. componenta a fortei aerodinamice, perpendiculara pe directia vitezei unui corp in miscare, care actioneaza asupra acestuia, asigurand sustentatia; forta portanta; (p. ext.) cea mai mare sarcina pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. (< fr. portance)

PROPULSIE s. f. forta exercitata asupra unui vehicul, obiect etc. pentru a-i provoca miscarea de inaintare. ◊ sistem tehnic prin care se realizeaza aceasta actiune. (< fr. propulsion, lat. propulsio)

RACORDA vb. tr. 1. a stabili un racord (1). ◊ (tehn.) a realiza legatura dintre doua elemente ale unui sistem tehnic. 2. a lega doua portiuni ale unui drum, ale unei cai ferate prin introducerea intre ele a unui tronson curb. 3. (mat.) a uni doua trepte sau doua curbe printr-un arc de curba tangent la fiecare dintre ele. (< fr. raccorder)

RANDAMENT s. n. 1. raportul dintre efectul obtinut si efortul depus intr-o activitate. ◊ (ec.) efectul util al unui factor al procesului de productie intr-o anumita unitate de timp. ◊ eficienta, folos, beneficiu. 2. raportul dintre valoarea unei marimi (energie, putere etc.) cedata de un sistem tehnic sub forma utila si valoarea aceleiasi marimi absorbita de acest sistem. (< fr. rendement)

RAPEL s. n. 1. readucere la pozitia initiala a unei piese, a unui sistem tehnic. 2. (mar.) semnal de goarna pentru rechemarea abordorilor patrunsi pe o nava a adversarului. 3. (alp.) manevra de coarda care asigura coborarea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate. 4. reinnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestari sau a unei interventii. (< fr. rappel)

RECEPTOR, -OARE I. adj. care recepteaza (o actiune mecanica, un curent, o unda etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat sa primeasca o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta utilizabila. 2. aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; ansamblu, cuprinzand un amplificator, care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. 3. mediu natural (rau, lac, mare) care primeste apele de evacuare. III. s. m. organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei stimulului extern in influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoana care primeste si decodeaza un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeste sange de la un donator. (< fr. recepteur)

RECUPERATOR², -OARE I. adj. care recupereaza: recuperatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic cu care se recupereaza deseurile de materiale sau energia care se pierde in mod obisnuit. 2. subansamblu al unei guri de foc de artilerie care readuce partile reculante in pozitia initiala. 3. preincalzitor de aer pentru cuptoare industriale. (< fr. recuperateur)

REDUCTOR, -OARE I. adj. care reduce. II. s. n. aparat, mecanism care reduce o marime (presiune, turatie etc.) proprie unui sistem tehnic. III. s. m. (chim.) substanta care in prezenta altei substante cedeaza electroni, oxidandu-se. (< fr. reducteur)

REFUZ s. n. 1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ pana la ~ = atat incat nu este loc pentru mai mult. 2. material ramas dupa cernere intr-un ciur, intr-o sita. 3. deficienta in functionarea unui sistem tehnic. ◊ (metal.) defect de turnare prin producerea unor goluri rezultate din umplerea incompleta a formei cu metal topit. (< fr. refus)

REGENERATOR, -OARE I. adj. care regenereaza; innoitor. II. s. n. sistem tehnic pentru regenerarea unui material. (< fr. regenerateur)

REGIM s. n. 1. mod, sistem de organizare a vietii economice, politice si sociale a unui stat. 2. ansamblu de reglementari proprii activitatii unei institutii, intreprinderi etc. ◊ totalitatea regulilor impuse modului de viata si de alimentare al cuiva. ♦ ~ de economii = sistem de masuri privind folosirea cat mai rationala a resurselor materiale, financiare si de munca; ~ fluvial = evolutie medie a debitelor unei ape curgatoare in timp de un an. 3. totalitatea conditiilor de functionare la un moment dat a unui sistem tehnic. 4. mod de evolutie ciclica a unui fenomen natural. 5. (lingv.) rectiune. (< fr. regime)

REGLA vb. tr. 1. a reduce sau a mari regimul de functionare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa functionarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ◊ a aranja, a orandui. (< fr. regler)

REGULATOR, -OARE I. adj. care regularizeaza o miscare, o functie. II. s. m. f. cel care stabileste un sistem de reglare, care indrumeaza, conduce. III. s. n. aparat, dispozitiv pentru reglarea automata a functionarii unui sistem tehnic. (< fr. regulateur, germ. Regulator)

RELEU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comanda pentru anumite modificari ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ◊ comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. mod de inlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a cainilor in timpul vanatorii sau a stafetelor in timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau stafeta. (< fr. relais)

RESTRICTIE s. f. 1. masura care limiteaza, ingradeste un drept, o libertate etc. ♦ fara ~ = fara rezerve, pe deplin. 2. (tehn.) limitare a valorilor marimilor variabile si a conditiilor de servicii ale unui sistem tehnic. (< fr. restriction, lat. restrictio)

SAS s. n. 1. parte a unui canal intre cele doua porti ale unei ecluze. 2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalatie, situat intre doua spatii inchise ori intre un spatiu inchis si exterior, putand comunica alternativ cu acestea. ◊ tub de otel sau al unui cheson (3) pneumatic care leaga camera de lucru cu celula de aer. (< fr. sas)

SCHELET s. n. 1. partea osoasa sau calcaroasa a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat. 2. ansamblu de elemente care formeaza structura de rezistenta a unei constructii sau a unui sistem tehnic; osatura. 3. (fig.) plan, schema sumara a unei opere literare, stiintifice etc. 4. fractiune granulometrica a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm. 5. caracter tipografic (lung si subtire) format din conturul literelor. 6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvant. (< fr. squelette)

SECTIUNE s. f. 1. faptul de a sectiona; taietura intr-un corp, sistem tehnic etc. ◊ curba prin intersectarea unei suprafete cu un plan. ◊ suprafata din intretaierea dintre un plan si un sistem tehnic sau natural. 2. desen, forma si dimensiunile unei sectiuni (1) printr-o constructie sau element de constructie, printr-o piesa, un corp etc. 3. (mat.) intersectie a doua multimi. 4. (lingv.) locul de intalnire al protezei cu apodoza intr-o perioada (2). (< fr. section, lat. sectio)

SELECTIVITATE s. f. 1. capacitatea de selectie a unui sistem tehnic sau fizico-chimic. ◊ proprietate a unui radioreceptor de a fi selectiv. 2. capacitate a omului de a efectua o anumita alegere intre elementele unei clase de fenomene, obiecte etc. 3. insusire a plantelor si animalelor de a face selectie naturala in procesele biologice si in comportarea lor fata de conditiile de mediu. (< fr. selectivite)

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

SERVOELEMENT s. n. element al unui mecanism de reglare dintr-un sistem tehnic cu ajutorul caruia se variaza o anumita marime. (< fr. servo-element)

SERVOFRA'NA s. f. mecanism avand rolul de a amplifica forta de franare a unui sistem tehnic. (dupa fr. servofrein)

SIGURANTA s. f. 1. lipsa de primejdie. 2. lipsa de indoiala, convingere neclintita; certitudine. 3. capacitate a unui sistem tehnic de a-si pastra calitatile functionale pentru care a fost creat. 4. dispozitiv la o arma de foc care impiedica descarcarea intamplatoare a acesteia. 5. dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric, in cazul depasirii valorii nominale a acestuia. 6. (in trecut) politia politica secreta. (< sigur + -anta)

SIMULATOR s. n. 1. sistem tehnic destinat rezolvarii ecuatiilor care caracterizeaza un anumit obiect sau fenomen ori functionarea, evolutia unui aparat. 2. (mil.) aparat care reproduce o situatie tactica, servind la instruirea personalului pe timpul aplicatiilor. 3. aparat special pentru a facilita studiul conditiilor de pilotaj al unui avion. ◊ dispozitiv identic cu cel al unui vehicul spatial pentru antrenamentele astronautilor. 4. program sau echipament (de calcul) capabil a reprezenta cu ajutorul unui ordinator functionarea unei masini, a unui sistem sau fenomen. (< fr. simulateur, engl. simulator)

SOLICITARE s. f. 1. actiunea de a solicita. 2. stabilire a unei tensiuni mecanice, a unui camp electric sau a unei temperaturi intr-un material sau intr-un sistem tehnic. (< solicita)

SUPORT I. s. n. 1. ceea ce sustine, sprijina un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de sustinere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicata emulsia fotosensibila. 3. echipament, material destinat memorarii, inregistrarii informatiei in sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a sustine un personaj sau un animal. (< fr. support)

SUPRASARCINA s. f. sarcina care se adauga la sarcina nominala sau normala a unui sistem tehnic si care pericliteaza siguranta in functionare a acestuia. ◊ greutate suplimentara a unei constructii etc. la suprafata solului. (dupa fr. surcharge)

SUSPENSIE s. f. 1. intrerupere (intentionata) a sirului gandirii, a comunicarii. ♦ in ~ = suspendat temporar, amanat. 2. sistem format din particule solide foarte fine care se gasesc in echilibru intr-un lichid. 3. mod de sustinere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care sustin acest echipament. ◊ legatura elastica dintr-un sistem tehnic si reazemul lui, care amortizeaza zguduirile mai mari. (< fr. suspension, lat. suspensio)

TELEREGLAJ s. n. dispozitiv pentru reglarea de la distanta a unui sistem tehnic cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar. (< fr. telereglage)

TERMOSTAT s. n. 1. aparat, instalatie pentru controlul si reglarea automata a temperaturii intr-o incapere sau intr-un sistem tehnic; termoregulator. 2. spatiu in care se mentine o temperatura constanta. (< fr. thermostat)

TRANSFORMATOR, -OARE I. adj. care transforma; innoitor. II. s. n. 1. aparat, instalatie, masina care transfera energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ◊ dispozitiv electric care transforma tensiunea unui curent alternativ fara a-i modifica frecventa. 2. aparat fotogrammetric care transforma unele imagini in altele. (< fr. transformateur)

TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate in serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac la descretirea si paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de doua sau trei roti cu ajutorul caruia avionul ruleaza pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvente si amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)

ANCORA, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A lasa ancora in apa pentru a asigura impotriva valurilor sau a curentilor o nava care stationeaza; p. ext. a se opri din plutire. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pamant (pentru a impiedica deplasarea sau rasturnarea lui). – Din ancora.

ANCORA, ancore, s. f. 1. Piesa grea de metal cu mai multe brate cu gheare, fixata la capatul unui lant, pe care marinarii o infig in pamantul din fundul apei spre a imobiliza vasul pe care navigheaza. 2. Piesa (de metal) care serveste la ancorarea unui sistem tehnic. ♦ Cablu cu care se fixeaza de pamant anumiti stalpi, constructii inalte etc. – It. ancora (lat. lit. ancora).

ANCRASARE, ancrasari, s. f. Depunere de praf si reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care impiedica functionarea lor normala. – Dupa fr. encrassement.

ANUNCIATOR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunta modificari sau abateri in timpul functionarii sau utilizarii unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a] – Dupa fr. annonciateur.

CALE (lat. callis) s. f. I. 1. Fisie de teren amenajata pentru a permite circulatia oamenilor, a vehiculelor si a animalelor; drum. ♦ Loc. Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, foarte. ♦ Expr. A gasi (sau a socoti) cu cale = a crede ca este potrivit. A pune la cale = a pregati ceva, a aranja. ♦ C. ferata = sistem de transport terestru, pentru calatori si marfuri, in care vehiculele ruleaza si sint ghidate continuu pe doua sine din otel laminat profilat; cale de comunicatie (linie) destinata vehiculelor feroviare. Prima c. f. a fost construita de G. Stephenson in Anglia (1832). Pe terit. Romaniei prima c. f. a fost construita intre Oravita si Bazias (1846-1854). ♦ (Art., urmat de determinari care indica numele) nume dat unor strazi lungi si largi. 2. (Inv.) Artera de penetratie intr-un oras, facind legatura cu o sosea importanta. 3. Element al unui sistem tehnic, amenajat pentru a permite transportul pe el al unei masini, al unui aparat etc. ♦ C. de rulare = suprafata pe care ruleaza rotile sau rolele unui sistem tehnic (transportor, placa turnanta etc.). 4. Succesiune de linii si centrale intermediare prin care se realizeaza legatura telefonica sau telegrafica intre doua localitati. ♦ C. de transmisiune = ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiunea unilaterala (ex. in radiodifuziune) sau bilaterala (ex. in telefonie), la distanta, a unui flux de informatii. 5. (AV.) Distanta dintre rotile coaxiale (ecartament) ale trenului de aterizare al unui avion. 6. C. de curent = ramura a infasurarii indului masinilor electrice cu colector. 7. (INFORM.) C. de date = legatura stabilita intre doua registre ale unei memorii, care permite transferul continutului registrului sursa in registrul destinatie. 8. Calatorie. 9. Departare, distanta. Cale de doua ceasuri. 10. (MED.) Ansamblu de organe cavitare si formatiuni tubulare ce permit deplasarea unor materii organice (ex. c. digestiva, c. u*****a) sau a aerului (ex. c. respiratorie). ♦ C. nervoasa = formatiune neuronala ce asigura transmiterea influxului nervos de la receptori la centrii nervosi sau de la acestia la efectori (ex. c. optica, c. olfactiva, c. piramidala). C. de administrare = modalitatea de introducere a unui medicament in organism (ex. c. orala, c. externa, c. parentala, prin injectii). C. de transmitere sau de infectie = locul prin care patrunde in organism agentul cauzal al unei boli infecto-contagioase (ex. c. digestiva, c. respiratorie, c. cutanata etc.). II. Linie, directie luata de o miscare, de o actiune, de o dezvoltare. ♦ Procedeu, modalitate, mijloc, metoda. ♦ (Dr.) C. de atac = mijloc prin care partea nemultumita de hotarirea unui organ de jurisdictie, precum si unele organe prevazute de lege sesizeaza organul competent in vederea desfiintarii horaririi si rejudecarii litigiului (ex. recurs, revizuire, recurs extraordinar) ♦ Loc. Pe cale... = prin intermediul...

CELULA (‹ fr.; {s} lat. cellula „camaruta”) s. f. 1. (BIOL.) Element constitutiv al organismelor vii, alcatuit din membrana, citoplasma si nucleu; in interiorul c. se afla organite celulare (condriomul, aparatul lui Golgi etc.), precum si unele formatiuni nepermanente (vacuole, granule etc.). Linga nucleu se afla centrozomul. Diferentele dintre c. animala si cea vegetala sint determinate de natura membranei (protoplasmatica, la animale, si celulozica, la plante), de frecventa si marimea vacuolelor si a granulelor, precum si de prezenta plastidomului in c. vegetala. Variabile ca forma si dimensiuni si diferentiate functional, c. sint sediul unor procese biologice fundamentale. In functie de prezenta si calitatea materialului nuclear, c. sint: procariote (materialul nuclear nu este delimitat de o membrana si au, de regula, un singur cromozom) si eucariote (materialul nuclear este delimitat de o membrana nucleara); c. pot avea un singur nucleu (mononucleare), doi (binucleare) sau mai multi (polinucleare). ♦ Celula-gazda = tip de c. ale carei reactii metabolice sint utilizate pentru a asigura cresterea si reproducerea virusurilor. ♦ Celule plasmatice = tip de c. care se formeaza in cadrul procesului de diferentiere stimulat de antigenul limfocitelor B; in ele, reticulul endoplasmatic este foarte bine dezvoltat, rolul lui fiind acela de a secreta diferiti anticorpi. 2. C. electrochimica = sistem electrochimic care consta din doi electrozi sau poli legati prin intermediul unui conductor ionic (solutie de electrolit, topitura salina sau solid de obicei oxidic). 3. (ZOOT.) Cavitate hexagonala a fagurelui de ceara, in care albinele depun mierea, cresc puietul sau depoziteaza hrana. Un fagure este alcatuit din 8.000-9.000 de c. 4. (TEHN.) Fiecare dintre compartimentele aproximativ egale care intra in componenta unui sistem tehnic (de ex. c. de siloz, c. de redresare) ♦ C. flexibila (de fabricatie) = structura complexa in procesul de fabricatie ce permite adaptarea succesiunii operatiilor de prelucrare in momentul schimbarii produsului de fabricat, fara modificarea structurii c.; componentele c. sint elemente de automatizare, roboti industriali si mijloace de productie ce actioneaza simultan pentru prelucrarea complexa a produsului. 5. (ELT.) Parte a unei instalatii electrice de distributie care contine echipamentul de inalta tensiune corespunzator unui singur circuit si constituie o unitate distincta. ♦ C. solara = dispozitiv care transforma direct energia radiatiei solare in energie electrica. Au fost produse pentru prima data in 1954. C. fotoelectrica v. fotoelectric. 6. (AV.) Ansamblu format din fuzelajul, aripile si ampenajul unui avion. 7. (INFORM.) C. de memorie = ansamblu de elemente dintr-un dispozitiv de memorie al unui calculator electronic, destinat stocarii unui cuvint de calculator sau a unei parti din acesta (de ex., un octet, un bit). 8. (Dr.) Incapere strimta intr-o inchisoare, folosita pentru izolarea unor arestati sau a unor condamnati la pedepse privative de libertate.

CALA, cale, s. f. 1. Incapere situata in fundul unei nave si destinata incarcaturii. 2. Platforma usor inclinata pe care se construiesc sau se repara nave. 3. Piesa folosita pentru: a) impiedicarea punerii in miscare a unei masini; b) mentinerea distantei intre anumite parti ale unui sistem tehnic. – Fr. cale.

CELULA, celule, s. f. 1. Element morfofiziologic viu (treapta in dezvoltarea materiei vii) format in general din nucleu, protoplasma si membrana si reprezentand cea mai simpla unitate anatomica. ♦ Fig. (In structura organizatorica a unora dintre partidele comuniste si muncitoresti) Grupa organizatorica, unitate de baza. 2. Fiecare dintre cavitatile hexagonale ale fagurilor, in care albinele depun mierea. 3. Incapere (stramta) la inchisori, unde sunt tinuti arestatii sau condamnatii. 4. Ansamblu format din aripile si fuzelajul unui avion. 5. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alaturate si cu aceeasi functie, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celula de siloz. – Fr. cellule (lat. lit. cellula).

COEFICIENT (‹ fr.) s. m. 1. Constanta care multiplica o marime variabila. 2. Marime, de obicei fara dimensiuni, care caracterizeaza o anumita proprietate a unui sistem tehnic, a unei substante etc. si care are valoare constanta pentru anumite conditii date (ex. c. de frecare, c. de concentrare, c. de conductibilitate termica, c. de siguranta, c. de excedent de aer etc.). 3. Marime relativa care exprima raportul dintre doi indicatori, aratand, printr-un numar intreg sau fractionar, cite unitati din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca baza de raportare (ex.: locuitori pe km²). 4. C. unghiular (al unei drepte) = panta unei drepte. 5. C. de scurgere = raportul dintre cantitatea de apa provenita din precipitatii si cea care se scurge pe o suprafata de teren, intr-o unitate de timp. ◊ C. hidrotermic, corelatie intre temperatura si precipitatii caracterizind indirect gradul de umezeala sau de uscaciune al unei regiuni (ex. c.h. de Martonne, Seleaninov, Thornthwaite etc.). 6. (EC.) C. de specializare = gradul de specializare atins de o tara; raportul dintre suma si diferenta exporturilor si importurilor. ◊ C. bugetar = indice de pret care reprezinta raportul dintre cheltuielile efectuate pentru un produs si totalitatea cheltuielilor. 7. (FIZIOL.) C. de inteligenta = raportul dintre virsta mentala si cea cronologica a unui individ; 2-3% din populatie dispune de inteligenta foarte mare, h**********i mintal sint in acelasi procent, iar restul populatiei se situeaza la nivel mediu.

CONTROL (‹ fr.) s. n. 1. Verificare permanenta, periodica sau inopinata, facuta intr-un domeniu oarecare cu scopul de a cunoaste realitatile si modul cum se desfasoara activitatea im domeniul respectiv spre a preintimpina sau a lichida eventualele lipsuri si a imbunatati activitatea. ◊ Lucrare de c. = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor si ale studentilor. ◊ (Dr.) Drept de c. = dreptul unor organe competente de a verifica, potrivit legii, temeinicia si legalitatea hotaririlor pronuntate de un organ de jurisdictie (ex. c. asupra hotaririlor arbitrale). ◊ C. financiar-bancar = control exercitat permanent de organele financiare ((superioare si locale), ce are ca scop respectarea legalitatii fiscale, cunoasterea modului cum sint gospodarite mijloacele materiale si financiare, cum sint realizate obiectivele de consolidare a echilibrului financiar, monetar si valutar al economiei nationale. ◊ C. tehnic de calitate = verificarea, efectuata de organe de specialitate, privind calitatea materiilor prime si a materialelor, respectarea in procesul de productie a documentatiei tehnice si a tehnologiei de fabricatie, calitatea produselor finite, omologarea produselor etc. ◊ C. sanitar = control efectuat de organele medicale de specialitate pentru stabilirea starii igienice si sanitare a alimentelor, locuintelor, intreprinderilor etc. ◊ C. fitosanitar = control efectuat asupra culturilor agricole, plantatiilor si produselor agricole pentru a constata starea lor de sanatate. ♦ (TEHN.) Urmarirea functionarii unui sistem tehnic, unui proces tehnologic etc. prin masurarea directa sau indirecta a marimilor care caracterizeaza sau de care depinde functionarea acestuia. ♦ Supraveghere continua (materiala si morala); stapinire, dominatie. ♦ Verificare, dirijare a propriilor miscari si manifestari. 2. Organ care are insarcinarea de a face control. 3. (Impr.) Comanda, reglaj. ◊ C. automat = reglaj automat.

CUPLARE (‹ fr.) s. f. Realizare a unei legaturi intre doua elemente ale unui sistem tehnic prin cuplaje, resorturi, legaturi electrice etc., pentru a face posibil un transfer de energie intre acestea. ♦ (CHIM.) Reactie de c. = reactie intre un diazo-derivat si o amina sau un fenol, care sta la baza prepararii colorantilor azoici.

REGLARE (‹ regla) s. f. Actiunea de a regla. ♦ Ansamblu de operatii executate cu ajutorul unor dispozitive si legaturi prin care o marime fizica a unui proces tehnic sau a unei instalatii este adusa si mentinuta intr-o dependenta prestabilita fata de o alta marime. Poate fi automata sau manuala. ♦ Ansamblu de operatii efectuate asupra unui sistem tehnic inainte de punerea lui in functiune, cu scopul stabilirii unor valori prescrise sau optime ale tuturor parametrilor caracteristici elementelor sau functionarii sistemului respectiv.

RECTIFICARE (‹ rectifica) s. f. 1. Actiunea de a rectifica si rezultatul ei; indreptare, corectare. 2. (CHIM.) Operatie de separare a componentilor volatili cu puncte de fierbere diferite dintr-un amestec lichid, printr-o succesiune de evaporari si de condensari, in care o parte din lichidul rezultat prin condensarea vaporilor este recirculat in coloana sub forma de reflux. Se executa in coloana de r. (sau de fractionare). V. si distilare. 3. (TEHN.) Operatie de supernetezire prin aschiere, executata la masinile de rectificat cu ajutorul sculelor abrazive, pentru obtinerea fie a unor suprafete foarte netede, fie a unor dimensiuni realizate cu mare precizie, fie a ambelor calitati. ♦ Operatie sau asamblare de operatii de readucere a unui corp (ex. unealta), a unui sistem tehnic (ex. cale ferata), a unei constructii sau a unui sistem natural (ex. un curs de apa) la forma sau la starea initiala, anterioara unei deformari, sau la o forma si stare noua, stabilita printr-un proiect. R. cursurilor de apa (r. de albie) prin taierea meandrelor are ca scop facilitarea navigatiei, o mai buna utilizare a terenurilor de lunca etc. Poate insa sa afecteze biodiversitatea prin restrangerea zonelor umede. 4. (Dr.) Inlaturarea, printr-o incheiere (2), de catre un organ de jurisdictie, a erorilor materiale strecurate in dispozitivul hotararii asupra numelui, calitatii sau sustinerilor partilor ori asupra unui calcul.

APARAT, aparate, s. n. 1. Sistem de piese care serveste pentru o operatie mecanica, tehnica, stiintifica etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. sistem tehnic care transforma o forma de energie in alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la indeplinirea unei functiuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigura bunul mers al unei institutii sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care indeplinesc functiile acestuia; totalitatea angajatilor acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat stiintific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigatie stiintifica folosite de un cercetator. Aparat critic = totalitatea notelor si comentariilor care insotesc o editie critica. – Din lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat (cu unele sensuri dupa fr. appareil).

BRACARE s. f. Rotire a partii mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate intr-o anumita pozitie sau directie. – Dupa fr. braquage.

CIBERNETIC, -A, cibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2. Adj. Care apartine ciberneticii (1), privitor la cibernetica. – Din fr. cybernetique.

INTELIGENTA, inteligente, s. f. 1. Capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior; desteptaciune. ◊ Inteligenta artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtine performante cvasiumane. ♦ Persoana inteligenta. 2. (Inv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteliginta s. f.] – Din fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia.

INCETINITOR, incetinitoare, s. n. Dispozitiv care micsoreaza viteza unor sisteme tehnice ♦ (In expr.) Cu incetinitorul = procedeu cinematografic de obtinere a incetinirii miscarii. – Incetini + suf. -tor.

MASINA, masini, s. f. 1. sistem tehnic alcatuit din piese cu miscari determinate, care transforma o forma de energie in alta forma de energie sau in lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, masinarie. ◊ Masina-unealta = masina de lucru care prelucreaza materiale prin operatii mecanice. 2. Locomotiva. 3. Autovehicul, automobil. 4. Soba de bucatarie, care serveste la pregatirea mancarii. 5. Fig. (De obicei urmat de determinari) Ansamblu de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucreaza mult si cu miscari automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

MANEVRABIL, -A, manevrabili, -e, adj. (Rar; despre sisteme tehnice) Care poate fi manevrat (3), pe cale manuala sau automata. – Din fr. manœuvrable.

MANIPULANT, -A, manipulanti, -te, s. m. si f. Persoana care manuieste comenzile unor masini, aparate, mecanisme, sisteme tehnice etc.; manipulator (3). ♦ Spec. Persoana care conduce un tramvai; vatman. – Din germ. Manipulant.

ROTATIV, -A, rotativi, e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre miscari) Circular. 2. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. 3. S. f. Masina pentru tiparirea ziarelor si a publicatiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare si suprafata de presiune cilindrice. – Din fr. rotatif.

ECHIPAMENT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de imbracaminte, de incaltaminte si de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive si de mecanisme, impreuna cu elementele de legatura, apartinand unei instalatii, unei masini etc. si indeplinind o anumita functie in cadrul acestor sisteme tehnice. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme si instalatii care serveste pentru controlul zborului si functionarii motorului unui avion, precum si pentru asigurarea conditiilor de confort in interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care il poarta soldatii pe front sau la instructie. – Din fr. equipement.

PROTEJAT, -A, protejati, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucura de protectia cuiva; ocrotit, aparat, pazit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalatii etc.) Inzestrat cu un sistem de protectie. – V. proteja.

PROPULSIE, propulsii, s. f. Forta care se exercita asupra unui obiect (de obicei asupra unui vehicul), provocand inaintarea lui. ♦ sistem tehnic prin care se realizeaza propulsarea unui vehicul. [Var.: propulsiune s. f.] – Din fr. propulsion, lat. propulsio, -onis.

OPTIMIZAT, -A, optimizati, -te, adj. (Despre masini, sisteme tehnice etc.) Al carui randament a devenit optim. – V. optimiza.

CORECTOR, -OARE, corectori, -oare, subst. 1.S. m. si f. Persoana insarcinata cu citirea si cu marcarea pe o corectura a greselilor fata de textul original, in vederea inlaturarii lor in tipografie. 2. S. n. Aparat, de obicei automat, folosit in diverse sisteme tehnice pentru corectarea functionarii acestora. [Acc. si: corector] – Din fr. correcteur, lat. corrector.

MECANISM, mecanisme, s. n. 1. sistem tehnic alcatuit din mai multe piese mobile si fixe care sunt angrenate intre ele, astfel incat unele elemente mobile, transmitand fortele de la elementul conducator la elementele conduse, pot antrena miscarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcatuiesc un astfel de sistem; masinarie. 2. Mod de functionare a unui mecanism (1). 3. Mod in care se desfasoara un fenomen, o reactie etc. 4. P. a**l. Sistem, mod de organizare politica, economica, sociala etc. – Din fr. mecanisme, germ. Mechanismus.

DISIPATIV, -A, disipativi, -e, adj. (Tehn.; despre corpuri, sisteme tehnice, instalatii) Care disipeaza energie sau caldura. – Din fr. dissipatif.

TANDEM, tandemuri, s. n. 1. Bicicleta pentru doua persoane, cu doua sei asezate una in spatele celeilalte, actionata de doua perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tavalugi, egali ca marime, ca forma si ca greutate. 3. sistem tehnic actionat din doua sau mai multe puncte situate pe directia miscarii intregului sistem pe directia miscarii elementului conducator al mecanismului motor. ♦ Masina-unealta cu mai multe posturi de lucru pentru operatii succesive de prelucrare a aceleiasi piese. 4. Fig. Grup de doua persoane (nedespartite). – Din fr. tandem.

TEHNOCRATIE s. f. 1. Orientare sociologica potrivit careia, in societatea contemporana, rolul de conducere ar reveni specialistilor din domeniul tehnicii. 2. sistem de guvernare in care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialisti din domeniul tehnic. ♦ Intelectualitate tehnica (cu rol conducator). – Din fr. technocratie.

COLECTOR, -OARE, colectori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) In care se aduna, se colecteaza gaze sau lichide. 2. S. n. Incapere, recipient sau conducta pentru adunarea si conducerea lichidelor sau a gazelor in diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor masini electrice, care schimba legaturile dintre infasurarea rotorului si circuitul exterior. 4. S. m. Persoana care strange sau achizitioneaza de la producatori marfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.

RECEPTOR, -OARE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. sistem tehnic destinat sa primeasca (si sa dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalatie, masina, dispozitiv destinate sa primeasca energie de o anumita forma si sa o transforme in energie utila. Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile curentului electric produs de un microfon telefonic in v******i sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care inregistreaza anumite modificari ale mediului extern sau intern si transmite e*********e la centrii nervosi. 4. Adj. (Tehn.) Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.

REGENERATOR, -OARE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenereaza; innoitor. 2. S. n. sistem tehnic care serveste la regenerarea unui material uzat. – Din fr. regenerateur.

DEGRADA, degradez, vb. I. 1. Tranz. A injosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge intr-o stare de decadere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. si refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face sa devina neproductiv. – Din fr. degrader, lat. degradare.

SEMIAUTOMAT, -A, semiautomati, -te, adj. (Despre sisteme tehnice) Care efectueaza automat numai unele dintre miscarile pe care este capabil sa le execute, celelalte fiind dirijate prin interventii din exterior; automatizat numai in parte. [Pr.: -mi-a-u-] – Semi- + automat.

SERVO- Element de compunere care intra in denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor marimi caracteristice acestora) in care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comanda, se declanseaza dezvoltarea unei energii utile mari. – Din fr. servo-.

SIMULATOR, simulatoare, s. n. 1. sistem tehnic destinat rezolvarii ecuatiilor care caracterizeaza un anumit obiect sau fenomen. 2. Ansamblu de aparate si dispozitive care simuleaza situatiile posibile intr-o activitate, folosit pentru antrenarea si verificarea reactiilor operatorilor umani. – Din fr. simulateur.

COMUNICATIE, comunicatii, s. f. 1. Mijloc de comunicare intre puncte diferite; legatura, contact. 2. sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicatiei. 3. (In sintagma) Comunicatii de masa = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informatiilor (posta, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicatii etc.). [Var.: (inv.) comunicatiune s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis.

AVARIAT adj. deteriorat, stricat. (sistem tehnic ~.)

DEFECTA vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (sistemul tehnic s-a ~.)

A ACORDA² ~ez tranz. 1) (instrumente muzicale) A regla stabilind tonalitatea necesara. 2) (sisteme tehnice) A regla egaland frecventa. /<fr. accorder

APARAT ~e n. 1) sistem tehnic care serveste la executarea anumitor operatii (tehnice, mecanice, electrice etc.). ~ de radio. ~ fotografic. ◊ ~ de gimnastica ansamblu de instalatii care servesc la efectuarea de exercitii gimnastice. 2) Totalitate a organelor care indeplinesc o functie in organism. ~ circulator. ~ digestiv. 3) Totalitate a serviciilor si a personalului dintr-o institutie, dintr-un stat. ~ administrativ. ◊ ~ critic explicatiile care insotesc un text. /<germ. Apparat, lat. apparatus

A AUTOMATIZA ~ez tranz. 1) (procese de lucru, operatii) A face sa se efectueze automat. 2) (intreprinderi, sisteme tehnice etc.) A inzestra cu utilaj automat. /<fr. automatiser

A SE AVARIA se ~eaza intranz. (despre sisteme tehnice) A suferi o avarie; a iesi din functiune; a nu mai functiona normal; a se defecta; a se strica; a se deteriora. /<fr. avarier

A BLINDA ~ez tranz. (sisteme tehnice, masini de lupta) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder

A CAPTUSI ~esc tranz. 1) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A inzestra cu captuseala. 2) (sisteme tehnice) A acoperi cu un material protector sau/si izolator. 3) fam. A apuca brusc si cu putere; a inhata; a insfaca. /<germ. Kapptuch

A COMPUTERIZA ~ez tranz. 1) A prelucra cu ajutorul computerului. ~ o informatie. 2) (intreprinderi, sisteme tehnice etc.) A inzestra cu computere. /<engl. computerize

CONVEIER ~e n. 1) sistem tehnic cu miscare continua, care actioneaza mecanic, servind la transportarea diferitelor obiecte. ~ cu banda. 2): ~ verde sistem de aprovizionare continua a animalelor cu nutret proaspat. [Sil. -ve-ier] /<engl. conveyer

A DECALA ~ez tranz. 1) A face sa se decaleze. 2) (doua sau mai multe sisteme tehnice) A distanta pentru a asigura conditii optime de functionare. /<fr. decaler

A DECUPLA ~ez tranz. (sisteme tehnice) A scoate din cuplaj. /<fr. decoupler

A DEFECTA ~ez tranz. (sisteme tehnice) A face sa se defecteze; a strica; a deteriora; a deregla; a avaria. /Din defect

A SE DEFECTA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre sisteme tehnice) A capata un defect; a iesi din functiune; a nu functiona normal; a se deteriora; a se strica; a se deregla; a se avaria; a degrada. /Din defect

A SE DEGRADA ma ~ez intranz. 1) A ajunge in stare de declin moral; a decadea; a se corupe; a se p******i; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A inceta sa functioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-si pierde productivitatea. /<fr. degrader, lat. degradare

A SE DEREGLA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre sisteme tehnice) A iesi din functiune; a nu mai functiona normal; a se strica; a se defecta; a se deteriora; a se avaria. /<fr. deregler

A SE DETERIORA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre sisteme tehnice) A iesi din functiune; a nu mai functiona normal; a se defecta; a se degrada; a se strica; a se deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. deteriorer, lat. deteriorare

A SE DETRACA pers. 3 se ~cheaza intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-si iesi din minti; a se sminti; a se scranti; a innebuni; a se ticni; a se trasni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A iesi din functiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a inceta sa functioneze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer

FIABILITATE f. Capacitate a sistemelor tehnice de a functiona un timp determinat, mentinandu-si parametrii prestabiliti. [Sil. fi-a-] /<fr. fiabilite

FUNCTIUNE f. Stare de functionare a unui sistem (tehnic, organic sau social). ◊ A pune in ~ a face sa functioneze. A intra in ~ a incepe sa functioneze. In exercitiul ~ii in procesul indeplinirii indatoririlor oficiale. [Art. functiunea; G.-D. functiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. fonction, lat. fonctio, ~onis

A INOVA ~ez 1. tranz. (domenii de activitate, sisteme tehnice) A supune unei inovatii. 2. intranz. A face inovatii intr-un anumit domeniu de activitate. /<fr. innover, lat. innovare

A INVERTI ~esc tranz. 1) (sisteme tehnice) A supune unei inversiuni; a face sa se transforme; a transforma; a schimba; a preface; a preschimba; a modifica. 2) (zahar) A transforma in glucoza si fructoza cu ajutorul invertazei sau al unor acizi diluati. /<fr. invertir, lat. invertere

A INTARI ~esc tranz. 1) A face sa se intareasca. 2) A fixa, conferind stabilitate. 3) (sisteme tehnice, terenuri, cetati) A face mai rezistent. 4) (acte, scrisori, semnaturi) A face valabil, legal (prin aplicarea unei stampile sau printr-o semnatura); a legaliza; a autentifica; a certifica. 5) (persoane) A numi definitiv intr-un grad sau intr-un post; a confirma; a definitiva. /in + tare

MACARA ~le f. sistem tehnic, construit pe principiul scripetilor, care serveste la ridicarea si deplasarea pe distante scurte a greutatilor mari. /<it. makara

MASINA ~i f. 1) sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

MECANISM ~e n. 1) sistem tehnic constand din mai multe elemente, folosit pentru a transmite sau a transforma o miscare. 2) Totalitate a pieselor, angrenajelor, ce constituie un astfel de sistem. 3) Ansamblu de elemente, coordonate intre ele, care formeaza un intreg, functionand ca un organism viu. 4) Mod de functionare; proces functional. ~ul gandirii. ~ul limbii. ~ biologic. /<fr. mecanisme, germ. Mechanisme

MONDOVIZIUNE f. sistem tehnic care asigura realizarea concomitenta a emisiunilor televizate in diferite parti ale lumii, prin intermediul satelitilor artificiali. /<fr. mondovision

MONTAJ ~e n. 1) sistem tehnic obtinut din montarea unor piese, mecanisme. 2) Revenire intr-o anumita ordine a unor elemente independente (fotografii, vederi, fragmente literare etc.). 3) Asamblare a secventelor imaginii si a sunetului unui film intr-o anumita succesiune. 4): ~ radiofonic combinare succesiva a diferitelor fragmente literare sau muzicale in vederea unei transmisiuni radiofonice. /<fr. montage

PATENT² ~ta (~ti, ~te) (despre sisteme tehnice) Care exclude defectele in procesul de functionare; cu garantii de functionare buna. ◊ Cleste ~ cleste special pentru apucat si taiat sarma, tabla etc. /<germ. Patent

A PROPULSA ~ez tranz. (mijloace de transport, sisteme tehnice) A face sa se miste inainte (prin exercitarea unei forte de impingere). /<fr. propulser, lat. propulsare

REDUCTOR² ~oare n. Aparat sau mecanism care reduce o marime (viteza, presiune etc.) caracteristica unui sistem teh-nic. /<fr. reducteur

REGENERATOR² ~oare n. sistem tehnic care regenereaza. /<fr. regenerateur

A REGLA ~ez tranz. 1) (sisteme tehnice, mecanisme etc.) A face sa functioneze normal. 2) (tirul armelor, artileriei etc.) A fixa asupra tintei prin corectarea directiei. 3) (actiuni, miscari, functii) A dirija cu scopul de a face regula. /<fr. regler

REGLOR ~i m. Muncitor specializat in reglarea unor sisteme tehnice. /<fr. regleur

REPER ~e n. 1) Obiect sau detaliu din teren care serveste drept punct de orientare. 2) Semn trasat pe diferite piese care urmeaza sa fie asamblate. 3) mat. Ansamblu de vectori avand origine comuna si formand un sistem de referinta. 4) tehn. sistem tehnic de orientare. /<fr. repere

A RODA ~ez tranz. 1) (sisteme tehnice noi, automobile noi) A supune rodajului. 2) fig. (lucruri, actiuni noi) A pune la punct prin incercari, prin repetare deasa. /<fr. roder

ROTATIV ~a (~i, ~e) 1) (despre piese, sisteme tehnice etc.) Care are proprietatea de a se roti; care face miscari de rotatie. Ciur ~. 2) (despre miscari) Care descrie un cerc; circular. /<fr. rotatif

A RULA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile, fire etc.) A infasura in forma de sul; a suci. 2) (corpuri, sisteme tehnice etc.) A face sa se miste prin rostogolire. 3) (terenuri, suprafete) A netezi cu ajutorul unui obiect in rostogolire. 4) (fonduri banesti) A face sa circule; a pune in circulatie. 2. intranz. 1) (de-spre vehicule) A se deplasa cu ajutorul rotilor sau al rotilelor. 2) (despre filme) A se proiecta pe ecran; /<fr. rouler

SCHIMBATOR² ~oare n. sistem tehnic sau fizico-chimic cu ajutorul caruia se pot face modificari intr-un alt sistem. ◊ ~ de viteze mecanism pentru schimbarea vitezei de functionare sau de deplasare a unei masini. ~ de cale dispozitiv pentru trecerea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta. /a schimba + suf. ~ator

SELECTIV ~a (~i, ~e) 1) Care se efectueaza prin selectie. 2) (despre sisteme tehnice) Care poate realiza o selectie intre mai multe elemente de aceeasi natura. /<fr. selectif

A SESIZA ~ez tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a ajunge sa patrunda cu mintea; a intelege; a pricepe; a concepe. 2) (organe oficiale) A pune la curent (pentru a se lua masuri). 3) (despre sisteme tehnice) A descoperi, semnalizand. /<fr. saisir

SINCRON ~a (~i, ~e) 1) v. SINCRONIC. 2) (despre fapte, fenomene, evenimente, sisteme tehnice sau fizice) Care contine un fenomen cu evolutie simultana. /<fr. synchrone

SUPRASARCINA ~i f. tehn. Sarcina mai mare decat cea nominala (care constituie un pericol pentru sistemele tehnice). /supra- + sarcina

A TELEREGLA ~ez tranz. (sisteme tehnice) A regla de la distanta (prin mijloace de telecomunicatie). /tele- + a regla

A URNI ~esc tranz. 1) (obiecte imobile) A misca (putin sau cu greu) din loc; a clinti; a stramuta. ◊ Nu-l ~esti cu una cu doua e greu de miscat din loc. 2) (masini, sisteme tehnice etc.) A face sa functioneze; a scoate din starea de inactivitate. ◊ ~ carul din loc a incepe realizarea unei actiuni (care trebuia facuta demult). /<sl. urinonti

UTILAJ ~e n. Ansamblu de sisteme tehnice (dispozitive, aparate, masini etc.) si de unelte necesare pentru a realiza un proces de productie. /<fr. outillage

BRACARE s.f. (Tehn.) Actiunea de a braca si rezultatul ei; rotire a partii mobile a unor sisteme tehnice; bracaj. ♦ Inclinare a comenzilor unui avion pentru viraj. [< fr. braca].

COMPENSATOR s.n. sistem tehnic care lucreaza in vederea obtinerii unei compensari de variatie, de efort etc. [Cf. fr. compensateur].

MASINA s.f. 1. sistem tehnic format din piese cu anumite miscari, care transforma o forma de energie in alta forma de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus in miscare de o forta in scopul obtinerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse in miscare prin diferite feluri de motoare: a) locomotiva; b) batoza; c) automobil. 3. (Pop.) Masinarie; mecanism. [Var. machina s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].

MECANISM s.n. 1. sistem tehnic compus din piese fixe si mobile care sunt in contact si ale carui elemente mobile antreneaza miscarea celorlalte; (p. ext.) mod de functionare a unui astfel de sistem. 2. Ansamblul elementelor care formeaza un intreg, functionand ca un organism. 3. (Fig.) Sistem, organizare, organizatie. [Var. mehanism s.n. / < fr. mecanisme, cf. lat. mechanisma].

RECUPERATOR, -OARE adj. Care recupereaza. // s.n. 1. sistem tehnic cu care se recupereaza deseurile de materiale sau energia care se pierdea in mod obisnuit. 2. Preincalzitor de aer pentru cuptoare industriale. [Cf. fr. recuperateur].

RETRACTABIL, -A adj. Care se poate retracta, retrage. ♦ (Tehn.; despre o piesa) Care poate fi retrasa spre (in) sistemul tehnic din care face parte. [Cf. fr. retractable].

SIMULATOR s.n. sistem tehnic destinat rezolvarii ecuatiilor care caracterizeaza un anumit obiect sau fenomen. ♦ Dispozitiv identic cu cel al unui vehicul spatial, in care se efectueaza antrenamentele astronautilor. [Cf. fr. simulateur].

TRANZISTORIZA vb. I. tr. A realiza aparate, instrumente, sisteme tehnice cu ajutorul tranzistoarelor. ♦ A echipa cu tranzistoare. [Var. transistoriza vb. I. / cf. it. transistorizzare].

APARAT s.n. 1. sistem tehnic care serveste pentru o operatie tehnica, stiintifica etc. bine determinata. ♦ Instalatie, unealta etc. servind la efectuarea de exercitii gimnastice. 2. Ansamblu de organe care indeplinesc aceeasi functie in organism. V. sistem. 3. Totalitatea serviciilor unei institutii. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care indeplinesc functiile acestuia; personalul acestor organe. 4. Totalitatea procedeelor si mijloacelor folosite intr-o anumita munca. ◊ Aparat stiintific = totalitatea mijloacelor de cercetare intr-o munca stiintifica; aparat critic = notele explicative care insotesc un text (vechi), comentat de editor. [< lat. apparatus, cf. fr. apparat, appareil, germ. Apparat].

PROPULSIE s.f. Exercitare a unei forte asupra unui vehicul, asupra unui obiect etc. pentru a-i provoca miscarea de inaintare. ♦ sistem tehnic prin care se face propulsarea unui vehicul. [Gen. -iei, var. propulsiune s.f. / cf. fr. propulsion].

RECEPTOR, -OARE adj. Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent etc.). // s.n. sistem tehnic care primeste o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; (p. ext.) piesa care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei e**********i exterior in energie nervoasa. [Cf. fr. recepteur].

REGENERATOR, -OARE adj. Care regenereaza; innoitor; regenerativ. // s.n. sistem tehnic folosit pentru regenerarea unui material uzat. [Cf. fr. regenerateur].

ROTATIV, -A adj. 1. (Despre miscari) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice) Care poate face o miscare de rotatie; rotant. ♦ Motor rotativ = motor cu cilindrii rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ♦ Presa rotativa (si s.f. ) = presa de imprimat la care suportul cliseului si organul de presiune sunt cilindrice. [Cf. fr. rotatif, engl. rotative, it. rotativo].

TANDEM s.n. 1. Bicicleta cu tractiune dubla pentru doua persoane, avand seile asezate una in spatele celeilalte. 2. Cilindru compresor mecanic cu doua tavaluguri, egale ca marime, ca forma si ca greutate. 3. (Tehn.) In tandem = pozitie de montare a doua sisteme tehnice care lucreaza impreuna, astfel incat axele lor longitudinale sa fie in prelungire. [< fr., engl. tandem < lat. tandem – in sfarsit, intr-o enumerare].

TREPIDATIE s.f. Miscare v********e care are loc de jos in sus, produsa in functionarea unor sisteme tehnice. ♦ (Fig.) Agitatie, neastampar. [Gen. -iei. / cf. fr. trepidation].

BLINDAJ s. n. 1. cuirasa de otel la protectia navelor, a tancurilor, avioanelor impotriva proiectilelor. 2. element de constructie servind ca mijloc de protectie a unor piese sau sisteme tehnice. (< fr. blindage)

CIBERNETIC, -A I. adj. referitor la cibernetica; bazat pe principiile ciberneticii. II. s. f. stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii, pentru proiectarea si construirea masinilor si a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operatii. (< fr. cybernetique)

DECUPLA vb. tr. 1. a deconecta (I, 2). 2. a desface legatura dintre doua sisteme tehnice sau dintre doua organe cuplate. (< fr. decoupler)

DISIPATIV, -A adj. (despre corpuri, sisteme tehnice) care disipeaza energie sau caldura. (< fr. dissipatif)

INTELIGENTA s. f. capacitate a individului de a se adapta la imprejurari noi, de a sesiza relatiile esentiale si de a gasi o iesire dintr-o anumita situatie, de a rezolva probleme noi; desteptaciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtine performante cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)

ROTATIV, -A adj. 1. (despre miscari) circular. 2. (despre sisteme tehnice) care poate face o miscare de rotatie. ♦ motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ◊ (s. f.) presa de imprimat la care suportul cliseului si organul de presiune sunt cilindrice. (< fr. rotatif)

RULANT, -A adj. (despre sisteme tehnice) care se deplaseaza cu ajutorul unor organe de rostogolire. ♦ pod ~ = macara mobila cu un pod, care poate deplasa greutati pe orizontala; material ~ = totalitatea vehiculelor (locomotive, vagoane) care circula pe liniile ferate. (< fr. roulant)

SELECTIV, -A adj. 1. care constituie, efectueaza o selectie (2). 2. (despre sisteme tehnice sau fizico-chimice) care realizeaza o alegere adecvata a anumitor marimi sau elemente dintr-un grup. ◊ (despre un aparat radioreceptor) care poate receptiona clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 3. (stat.) cercetare ~a = cercetare a unei colectivitati pe baza unui esantion. (< fr. selectif)

TANDEM s. n. 1. bicicleta cu tractiune dubla pentru doua persoane, avand seile asezate una in spatele celeilalte. 2. cabrioleta descoperita, trasa de doi cai inhamati unul dupa altul. 3. cilindru compresor mecanic cu doua tavaluguri, egale ca marime, ca forma si greutate. 4. pozitie de montare a doua sisteme tehnice care lucreaza impreuna, astfel incat axele lor longitudinale sa fie in prelungire. 5. (fam.) asociatie de doua persoane (nedespartite). (< fr., engl. tandem)

TRANZISTORIZA vb. tr. a inlocui in aparate, instrumente, sisteme tehnice vechi tuburile electronice cu tranzistoare; a echipa cu tranzistoare. (< fr. transistoriser, engl. transistorize)

TREPIDATIE s. f. 1. v******e care are loc de jos in sus, produsa in functionarea unor sisteme tehnice. 2. (fig.) agitatie febrila, neastampar. (< fr. trepidation)

masina (masini), s. f. – 1. sistem tehnic. – 2. Automobil. – 3. Primus, spirtiera. – Var. (inv.) ma(c)hina. Mr. machina, megl. masina. Fr. machine si anterior (sec. XVIII) din lat. machina. – Der. masinal (var. inv. machinal),adj. (mecanic), din fr. machinal; masinaliceste, adv., dupa fr. machinalement; masinarie, s. f. (mecanism), din fr. machinerie; masinist, s. m. (mecanic); masinism, s. n. A masina, vb., din fr. machiner este un galicism.

ARON [arŏ], Raymond (1905-1983), filozof, sociolog si publicist francez. Prov. univ la Sorbona si la College de France. A criticat interpretarea marxista a istoriei („Fillozofia critica a istoriei”), fiind unul dintre creatorii conceptiei tehnocratice a „societatii industriale”, in care predomina stiinta si tehnica, sistemele de organizare si gestiune si se reduce rolul ideologiei („Opiul intelectualilor”, „18 lectii despre societatea industriala”).

BIONICA (‹ engl. {i}) s. f. Disciplina care se ocupa cu studiul proceselor biologice si al structurii organismelor vii, in scopul rezolvarii prin similitudine a unor probleme tehnice si al crearii de sisteme tehnice (modele) care sa prezinte caracteristici functionale asemanatoare functiilor organismelor vii.

APARAT, aparate, s. n. 1. Sistem de piese care serveste pentru o operatie mecanica, tehnica, stiintifica etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. sistem tehnic care transforma o forma de energie in alta. 3. (Anat.) Totalitatea organelor care servesc la indeplinirea unei functiuni; sistem. Aparatul digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigura bunul mers al unei institutii. Aparatul administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor administrative ale statului. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat stiintific = totalitatea mijloacelor de investigatie stiintifica folosite de un cercetator. Aparat critic = prezentarea (si discutarea) de catre un editor, in alcatuirea unei editii critice, a variantelor unui manuscris. – Fr. appareil, apparat (lat. lit. apparatus).

CIBERNETICA (‹ fr. {i}) s. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlul in sistemele tehnice si organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu si din acela al constitutiei si al functionarii lor). Are numeroase si variate aplicatii in toate domeniile tehnicii, in economie, biologie, medicina etc. In anul 1938, in lucrarea „Psihologia consonantista”, savantul roman St. Odobleja face prima expunere ampla a unor principii cibernetice, inainte cu zece ani de aparitia lucrarii „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic. ♦ C. economica = ramura a c. care se ocupa cu aplicarea ideilor si metodelor c. la sistemele economice; priveste economia, precum si verigile structurale si functionale ale acesteia, ca in sisteme in care se desfasoara procese de reglare si de comanda realizate prin circulatia si transformarea informatiei.

ROTATIV, -A (< fr.) adj. 1. (Despre miscari) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. ♦ (Substantivat, f.) Masina de inalta productivitate pentru tiparirea publicatiilor de tiraj mare, la care forma de imprimare si suprafata de presare (printre care trece hartia) sunt cilindrice; exista r. pentru hartie in coli si r. pentru hartie in bobine.

ROBOTICA s. f. Domeniu pluridisciplinar al stiintei si tehnicii care studiaza proiectarea si tehnica construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte si a robotilor, in scopul inlocuirii partiale sau totale a omului in actiunea sa asupra mediului inconjurator; (rar) robotologie. – Din fr. robotique, engl. robotics.

FEEDBACK s. n. (Cib., Psih.) Retroactiune (1) care se manifesta la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) in scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului lor fata de influente exterioare; retroactiune inversa, conexiune inversa, cauzalitate inelara, lant cauzal inchis. [Pr.: fidbec] – Cuv. engl.

PROZODIE f. 1) Ramura a poeticii care se ocupa cu studiul tehnicii versificatiei. 2) sistem de pronuntare a silabelor (accentuate si neaccentuate, lungi si scurte). /<ngr. prosodia, fr. prosodie

SINCRONIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent si in mod identic. Oscilatii ~ce. 2) Care tine de fapte, fenomene sau evenimente ce exista sau se produc concomitent. ◊ Tabele ~ce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in aceeasi perioada. 3) (despre metode de cercetare) Care studiaza obiectul in starea lui actuala (fara a tine cont de evolutia istorica); independent de evolutia istorica. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care functioneaza in acelasi timp; cu functionare simultana. [Sil. sin-cro-] /<fr. synchronique

PARAMETRU s. m. 1. (mat.) litera intr-o expresie sau ecuatie care, considerata in calcule, constanta, poate lua diferite valori. 2. marime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristica constructiva sau functionala. ♦ ~ economic = unitate de masura a aspectelor cantitative si calitative ale proceselor si fenomenelor economice. 3. (stat.) marime masurabila care permite prezentarea mai simpla a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic. ◊ (inform.) simbol care desemneaza datele preluate de catre o procedura. 4. element constant intr-un calcul, intr-o operatie intelectuala. (< fr. parametre)

ROBOTICA (‹ engl., fr.) s. f. Domeniu pluridisciplinar al stiintei si tehnicii care studiaza proiectarea si tehnica construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte si a robotilor, in scopul inlocuirii totale sau partiale a omului in procesele tehnologice, in actiunea asupra mediului inconjurator etc. Multe aspecte ale r. implica inteligenta artificiala: robotii pot fi echipati cu senzori echivalenti cu organele de simt ale omului, pentru vedere, pipait, perceperea temperaturii. Unii au chiar capacitatea de a lua decizii simple, iar in prezent cercetarile in domeniu sunt orientate spre obtinerea de roboti cu un grad de autocontrol care sa le permita mobilitatea si luarea de decizii intr-un mediu necontrolat direct de catre oameni.

INSTABIL, -A, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu este stabil, care nu prezinta stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbator; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis.

PATENT¹, -A, patenti, -te, adj. (Despre sisteme si obiecte tehnice) Construit in chip special pentru a prezenta garantii de soliditate, de buna functionare sau pentru a putea fi folosit usor; care functioneaza perfect. ◊ Cleste patent (si substantivat, n.) = cleste special cu care se pot executa diferite operatii de apucare, de taiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsa, buton de incheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de tarnacop, folosit in mine. – Din germ. Patent.

ROBOtehnicA s. f. Domeniu al tehnicii consacrat construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte si a robotilor. – Robot¹ + tehnica.

COD ~uri n. 1) Ansamblu de reguli, de precepte sau de prescriptii referitoare la conduita. ~ de onoare. ~ul vietii. 2) Culegere de reguli juridice dintr-o anumita ramura a dreptului; codice ~ul muncii. ~ penal. 3) sistem de simboluri, care are destinatia de a reprezenta si a transmite o informatie; cifru. ~ secret. 4) Culegere de simboluri, care are destinatia de a reprezenta si a transmiteo informatie secreta; cifru. ~ international. 5) sistem riguros de relatii structurale intre semne si ansambluri de semne. ~ lingvistic. ~ grafic. ◊ ~ postal sistem de cifre, indicand localitatea si numarul oficiului postal al destinatarului, care se inscrie pe trimiterile postale, pentru a fi cartate cu ajutorul tehnicii automate. ~ genetic sistem de inregistrare, conservare si de transmitere a infor-matiei ereditare. /<fr. code

FRIGORIFER² ~a (~i, ~e) (despre sisteme fizico-chimice, tehnice sau despre agenti fizici) Care produce si mentine frigul artificial; prevazut pentru producerea si mentinerea frigului artificial. /<fr. frigorifere

PERPETUUM s.n. Realizare a unei entitati vesnice, perpetue. ◊ Perpetuum mobile = sistem fizic sau tehnic imaginar care ar putea functiona la infinit, producand lucru mecanic sau energie fara a primi energie din afara. ♦ (Muz.) Compozitie clasica cu caracter de virtuozitate, bazata pe revenirea repetata a aceleiasi teme. [Pron. -tu-um. / < lat. perpetuum mobile].

CONVERSIUNE s. f. 1. modificare a conditiilor initiale ale unui imprumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare intr-o valoare de alta natura. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor marimi date. ◊ transformare, in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare in ordine liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme, cu sau fara schimbarea intelesului ori functiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvant; hipotaxa. 4. (log.) rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvant, numar sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. 6. mecanism psihic care face sa apara un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede in constiinta fara a provoca o reactie de angoasa. (< fr. conversion, lat. conversio)

FEEDBACK [FID-BEC] s. n. 1. conexiune inversa in sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru mentinerea stabilitatii si echilibrului lor fata de influentele exterioare; lant cauzal inchis; retroactiune (3). 2. (p. ext.) intoarcere, revenire. (< engl. feed-back)

ILUMINAT s. n. 1. iluminare (1). ♦ ~ de avertizare = lumina intermitenta care se declanseaza automat pentru a atrage atentia asupra functionarii defectuoase a unor sisteme, instalatii, aparate. 2. tehnica producerii si raspandirii luminii artificiale. (< ilumina)

REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)

SINCRON, -A adj. 1. (si adv.) sincronic (1). ◊ (despre sisteme fizice sau tehnice) care executa mai multe operatii in acelasi timp sau operatii diferite cu aceeasi frecventa. 2. (inform.; despre masini, semnale sau informatii) ale caror ritmuri sunt egale, multiple sau submultiple. (< fr. synchrone)

INERTIE, inertii, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de repaus sau de miscare in care se afla atat timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reactiona slab sau cu intarziere la actiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendinta unei persoane sau a unei colectivitati de a ramane in repaus, in inactivitate; lipsa de energie, indolenta, apatie. 4. (Med.; in sintagma) Inertie uterina = lipsa de contractie si retractare a muschiului uterin dupa nastere. – Din fr. inertie, lat. inertia.

UZURA¹ s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin intrebuintare indelungata); uzaj. ♦ Modificare progresiva a (dimensiunilor) unei piese tehnice, in cursul functionarii sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slabire, oboseala, epuizare. 2. Fig. (Rar) Coruptie, desfrau. – Din fr. usure.

FRIGORIFER, -A, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transfera frigul. ◊ Lant frigorifer = serie de instalatii frigorifice prin care se asigura conservarea si transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transfera frig la un mediu ce trebuie racit de la un mediu care se afla la o temperatura mai joasa. ♦ (Substantivat; impr.) Cladire sau incapere prevazuta cu instalatii de racire sub temperatura mediului inconjurator si folosita pentru conservarera unor cantitati mari de alimente, medicamente etc.; instalatie frigorifica. – Din fr. frigorifere.

ANTIACCIDENT adj. invar. (Despre sisteme complexe de caracteristici tehnice) Care preintampina accidentele. [Pr.: -ti-ac-] – Anti- + accident.

ORIGINE, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; inceput, provenienta; izvor, obarsie. ◊ Loc. adj. De origine = a) de provenienta, de natura; b) originar. 2. Apartenenta prin nastere la o anumita familie, la un anumit grup social, la o anumita natiune. ◊ Loc. adj. De origine = de obarsie, de bastina, de neam, de nationalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvant). 3. Punct pe o linie, pe o suprafata sau in spatiu, de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotatie sau cu o gradatie, de la care incepe numerotatia sau gradatia. [Var.: origina s. f.] – Din lat. origo, -inis, fr. origine.

SATURA, saturez, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic in stare de saturatie. – Din fr. saturer, lat. saturare.

SATURATIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai contine valente libere si deci nu mai poate aditiona alte elemente in molecula lui; stare a unei solutii in care nu se mai poate dizolva o noua cantitate din substanta dizolvata; stare a unui mediu gazos in care nu se mai poate evapora o noua cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumita marime caracteristica a atins valoarea ei maxima. ◊ Loc. adv. Pana la saturatie = a) pana la completarea tuturor valentelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maxima a unui fenomen, satisfacere maxima a cuiva; p. ext. plictiseala, oboseala, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.

sistemATIZARE, sistematizari, s. f. Actiunea de a sistematiza si rezultatul ei; aranjare, ordonare, clasare (a unui material) dupa un anumit sistem. ♦ Ansamblu de masuri tehnice, economice si legislative referitoare la spatiile de locuit, la desfasurarea activitatii, la repaus, la circulatia oamenilor etc., care au drept scop asigurarea unor conditii de viata optime pentru populatia de pe un anumit teritoriu. ♦ Ramura a urbanismului care se ocupa cu proiectarea si reorganizarea stiintifica a asezarilor urbane si rurale in scopul crearii conditiilor optime de viata pentru populatie. – V. sistematiza.

REPER s.n. 1. Semn (obiect, punct de teren etc.) folosit pentru orientare. 2. Semn facut pe suprafata unei piese pentru orientare. ♦ Fiecare dintre piesele componente ale unui obiect tehnic mai complex. 3. (Mat.) sistem de referinta pentru o dreapta in raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei. [Pl. -re, -ruri. / < fr. repere, cf. lat. reperire – a gasi].

FRIGORIFER I. adj. (despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) care transfera frigul. II. s. n. instalatie frigorifica. ◊ nava echipata cu o asemenea instalatie. (< fr. frigorifere)

INERTIE s. f. 1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgenta, apatie. ♦ ~ uterina = lipsa de contractie si de retractare a muschiului uterin dupa nastere. 2. proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de miscare sau de repaus in care se afla, atata timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 3. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reactiona slab, sau cu intarziere la actiunea factorilor externi. 4. (fig.) tendinta de a ramane in activitate; indolenta, apatie. (< fr. inertie, lat. inertia)

INSTABIL, -A adj. 1. (despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) care nu prezinta stabilitate. 2. (fig.) nestatornic, schimbator. (< fr. instable, lat. instabilis)

SATURABIL, -A adj. (despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) care poate sa produca o stare de saturatie. (< fr. saturant)

SATURATIE s. f. 1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite marimi au atins valoarea maxima; stare a unei solutii care contine cea mai mare cantitate posibila dintr-un corp dizolvat in ea. ◊ stare a unui compus care nu mai contine valente libere. 2. (fig.) satisfacere maxima a cuiva; (p. ext.) imbuibare; satietate (2). ♦ pana la ~ = atat cat poate suporta cineva. (< fr. saturation, lat. saturatio)

TRIBOtehnicA s. f. prelungire a vietii unui motor prin sistemul de ungere. (< tribo- + tehnica)

QIGONG, ansamblu de tehnici de sanatate chinezesti, clasificat in doua tipuri: 1) tehnici respiratorii si mentale, statice (in picioare, sezand, culcat), pentru a imbunatati functionarea sistemelor circulator, respirator etc.; 2) tehnici dinamice: gimnastica, masaj etc., pentru fortificarea trupului. In religiile din China (Buddhism, Daoism), tehnicile de Q. sunt practicate pentru dobandirea unor stari de constiinta superioare.

MULTIPROGRAMARE, multiprogramiri, s. f. (Inform.) tehnica de exploatare a unui sistem de calcul prin care doua sau mai multe programe sunt rulate simultan de un calculator. – Dupa engl. multiprogrammy.

TELECOMUNICATIE, telecomunicatii, s. f. 1. Transmitere si receptie la distanta a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optica etc. 2. Legatura intre doua puncte intre care se realizeaza telecomunicatia (1). ◊ sistem de telecomunicatii = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicatii, care formeaza o unitate. – Din fr. telecommunication.

VERIFICATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana autorizata cu verificarea unor sisteme din punct de vedere tehnic, contabil sau administrativ. /<fr. verificateur

MULTIPROGRAMARE s.f. (Cib.) tehnica de exploatare a unui sistem de calcul prin care doua sau mai multe programe dispun simultan de resursele unui calculator. [Et. incerta].

TELECOMUNICATIE s.f. 1. Transmitere si receptie la distanta a unor sunete, a unor semne sau imagini, folosind numai fenomenele electromagnetice sau optice. 2. Legatura intre doua puncte intre care se realizeaza telecomunicatia (1). ♦ sistem de telecomunicatii = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicatii, care formeaza o unitate. [Gen. -iei. / cf. fr. telecommunication].

TELECOMUNICATIE s. f. 1. transmitere si receptie la distanta a unor sunete, a unor semne sau imagini, folosind numai fenomenele electromagnetice sau optice. 2. legatura intre doua puncte intre care se realizeaza telecomunicatia (1). ♦ sistem de ~tii = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicatii, care formeaza o unitate. (< fr. telecommunication)

INTERCONEXIUNE, interconexiuni, s. f. 1. Legatura stabilita intre mai multe retele electrice prin intermediul unor linii de transport de energie electrica; interconectare. 2. Ansamblul mijloacelor tehnice necesare pentru realizarea interconexiunii (1) unor sisteme energetice. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. interconnexion.

FABRICA, fabrici, s. f. Intreprindere industriala care foloseste un sistem de masini si de instalatii tehnice in vederea executarii operatiilor de transformare a materiei prime in produse finite, in serie si in cantitati mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) in fabrica = a certa, a reprosa, a cere socoteala (cuiva); a bate (pe cineva). A intra in fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reprosa, a i se cere socoteala; a fi batut de cineva. [Pl. si: (pop.) fabrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.

RADIOFONIE ~i f. 1) Comunicatie bilaterala prin unde radio. 2) Ramura a teh-nicii care se ocupa cu studiul sistemelor de transmitere si de receptionare a informatiei prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiophonie

ETOtehnicA s.f. sistem de reguli de conduita morala; tehnica morala. [< etos + tehnica].