CHERESTEA s. v. osatura, schelet, sistem osos.

DABILA s. v. belea, bir, bucluc, cadavru, corp, dandana, dare, gloaba, hoit, impozit, incurcatura, les, martoaga, mortaciune, napasta, neajuns, necaz, nemultumire, nenorocire, neplacere, nevoie, osatura, pacoste, pocinog, rau, schelet, sistem osos, starv, suparare, trup.

OSATURA s. 1. v. sistem osos. 2. v. structura.

SCHELET s. 1. v. sistem osos. 2. v. schelarie. 3. v. structura.

SISTEM s. 1. ansamblu. (Un ~ coerent de idei; un ~ tehnic.) 2. structura. (Un ~ inchis.) 3. model, tip. (Un ~ nou de evacuare a apei.) 4. (ANAT., FIZIOL.) aparat. (~ circulator, c************r etc.) 5. (ANAT.) sistem nervos central = nevrax, ax cerebrospinal, sistem nervos cerebrospinal; sistem nervos cerebrospinal v. sistem nervos central; sistem nervos ortosimpatic = sistem nervos simpatic; sistem nervos simpatic v. sistem nervos ortosimpatic; sistem osos = osatura, schelet, (inv., in Transilv.) dabila, (fig.) cherestea. 6. (GEOGR.) sistem muntos = lant, (livr.) catena. 7. formatiune, oranduire. (~ social-economic.) 8. oranduire, regim, societate. (~ul capitalist.) 9. v. procedeu. 10. (TEHN.) metoda, procedeu, solutie. (~ de turnare.) 11. (FIZ., MAT.) sistem de referinta = referential. 12. doctrina, invatatura, teorie. (~ economic.) 13. (EC.) sistem monetar = mercantilism timpuriu. 14. (PED.) sistem monitorial v. lancasterianism. 15. (ASTRON.) sistem planetar v. lume; sistem solar v. lume; sistem stelar v. galaxie; sistemul heliocentric v. heliocentrism. 16. (CHIM.) sistemul periodic al elementelor = tabloul periodic al elementelor. 17. metoda. (O lucrare vadind lipsa de ~.) 18. fel, gen, maniera, mod, modalitate, regim, stil. (~ de viata.)

CARCASA s.f. 1. (Parte a unui) sistem osos al unui animal. 2. Cadru, osatura, schelet (al unei masini, al unei constructii etc.). [< fr. carcasse, cf. rus. karkas].

SCHELETO- elem. „schelet, sistem osos”. (< fr. squeletto-, cf. gr. skeletos)

CORSET, corsete, s. n. Centura elastica lata (si intarita cu balene), care serveste la strangerea taliei. ◊ Corset gipsat = (sau medical) = aparat special facut din ghips sau din alt material, care serveste la imobilizarea coloanei vertebrale sau pentru a corecta unele deformatii ale sistemului osos. – Din fr. corset.

OSTEOFON, osteofoane, s. n. Dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare in urechea interna prin intermediul sistemului osos al capului. [Pr.: -te-o-] – Din fr. osteophone.

OSTEOPATIE, osteopatii, s. f. Boala a unui os sau a sistemului osos. [Pr.: -te-o-] – Din fr. osteopathie.

OSOS, OSOASA, ososi, osoase, adj. 1. Privitor la oase, de oase; asemanator cu oasele. ◊ sistem osos = totalitatea oaselor din organismul vertebratelor; schelet. 2. Cu oase mari, iesite in relief; ciolanos; p. ext. uscativ, slab. – Os + suf. -os.

RAHITISM s. n. Boala caracteristica primei copilarii, provocata de lipsa vitaminei D, care produce tulburari in metabolismul fosforului si al calciului, cu repercusiuni, in special, asupra sistemului osos. – Din fr. rachitisme.

SCHELET, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor care sustin corpul unui vertebrat; sistemul osos asezat in pozitia sa naturala. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistenta al unei constructii sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau stiintifice; schema. – Din fr. squelette.

CARCASA ~e f. 1) Totalitate a elementelor care constituie baza unei constructii, a unei masini etc.; osatura; schelet. 2) Invelitoare de protectie a unui sistem tehnic; cutie de protectie. 3) rar sistemul osos al unui animal; schelet. [G.-D. carcasei] /<fr. carcasse

CHERESTEA ~ele f. 1) Material lemnos semiprelucrat folosit in constructii. 2) Partea lemnoasa care constituie scheletul unei constructii; lemnarie. 3) fig. rar Structura sistemului osos al unei persoane. [G.-D. cherestelei] /<turc. kereste

osos osoasa (ososi, osoase) 1) Care are oase mari si articulatii proeminente; colturos. 2) Care este caracteristic pentru oase; propriu oaselor. Tuberculoza osoasa. ◊ sistem ~ totalitate a oaselor din organismul unui animal vertebrat sau al omului; schelet. 3) Care are proprietati asemanatoare cu ale oaselor; ca osul. 4) pop. Care are corp format numai din muschi si oase; uscativ; costeliv. /os + suf. ~os

RAHITISM n. Stare patologica cauzata de insuficienta vitaminei D in organism, carac-terizata prin deformatii ale sistemului osos. /<fr. rachitisme

CORSET s.n. Centura lata, intarita uneori cu balene, pentru strangerea taliei. ◊ Corset ghipsat = obiect special, confectionat din ghips sau din alt material, servind la sustinerea unor organe sau la corectarea unor deformatii ale sistemului osos. [< fr. corset].

OSTEOFON s.n. Dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare in urechea interna prin intermediul sistemului osos al capului. [< fr. osteophone, cf. gr. osteon – os, phone – sunet].

OSTEOPATIE s.f. (Med.) Denumire generica a bolilor sistemului osos. [Gen. -iei. / < fr. osteopathie, cf. gr. osteon – os, pathos – boala].

ALVEOLOCLAZIE s. f. proces de distrugere progresiva a sistemului osos alveolar prin resorbtia tesutului osos. (< engl. alveoloclasia)

CRANIU s. n. scheletul, sistemul osos al capului. (< lat. cranium, gr. kranion, dupa fr. crane)

ORTOPEDIE s. f. ramura a chirurgiei care studiaza tratamentul bolilor si deformatiilor sistemului osos. (< fr. orthopedie, germ. Orthopedie)

OSTEOFON s. n. dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare in urechea interna prin intermediul sistemului osos al capului. (< fr. osteophone)

OSTEOPATIE s. f. denumire generica a bolilor sistemului osos. (< fr. osteopathie)

schelet (-te), s. n. – sistemul osos. Fr. squelette. – Der. scheletic, adj., din fr. squelettique.

CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea lata de piele, mai rar de panza, cu care se incing militarii peste mijloc si de care agata sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pana la centura = de la umeri pana la talie. ♦ Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = dispozitiv fixat in jurul taliei, care serveste la mentinerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centura de siguranta = dispozitiv de protectie a muncitorilor care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituita dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. 2. (In expr.) Cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. Centura de forturi = zona fortificata in jurul unei asezari care prezinta interes strategic. 3. (In expr.) Centura pelviana = oasele bazinului. – Fr. ceinture.

MADUVA s. f. 1. Substanta moale, de culoare galbuie sau rosie, aflata in canalul oaselor, care ajuta la formarea sangelui si a tesutului osos. ◊ Maduva spinarii = parte a sistemului nervos central aflata in interiorul coloanei vertebrale, care coordoneaza reflexele neconditionate somatice si vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Pana in maduva sau pana in (sau la) maduva oaselor = pana in adancul fiintei, al sufletului; profund, adanc. 2. Zona interioara, centrala, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. seva, mazga. 3. Fig. (Rar) Partea esentiala a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esenta, miez. – Lat. medulla.

osos, -OASA (‹ os) adj. 1. Care tine de oase, privitor la oase. ◊ sistem o. = totalitatea oaselor din organismul vertebratelor. La om este format din 250-260 segmente osoase; oasele craniului (8), oasele fetei (14), osul hioid (1), coloana vertebrala (33-34), coaste si stern (25), membre superioare (64), membre inferioare (60). Impreuna cu ligamentele articulare, cu tendoanele si muschii formeaza aparatul locomotor. V. schelet. 2. Cu osoase mari; ciolanos; p. ext. slab, uscativ.

SCHELET s. n. 1. partea osoasa sau calcaroasa a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat. 2. ansamblu de elemente care formeaza structura de rezistenta a unei constructii sau a unui sistem tehnic; osatura. 3. (fig.) plan, schema sumara a unei opere literare, stiintifice etc. 4. fractiune granulometrica a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm. 5. caracter tipografic (lung si subtire) format din conturul literelor. 6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvant. (< fr. squelette)

RETICULO-ENDOTELIAL (RETICULOHISTIOCITAR) (< fr.) sistem ~ = componenta a sistemului imunitar al organismului, reprezentata de o clasa de celule numite macrofage sau histiociti. care sunt raspandite difuz in toate organele corpului, atingand concentratii mari in maduva osoasa, ficat, splina si ganglioni limfatici. Celulele s.r. recunosc si distrug particulele straine, microorganismele patogene si resturi de celule, ca si celulele si tesuturile anormale sau imbatranite (ex. macrofagele din splina distrug eritrocitele si trombocitele batrane).

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].

SCHELET s.n. 1. Partea osoasa a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatura. 2. Totalitatea pieselor de rezistenta care formeaza o constructie sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan, schema sumara a unei opere literare, stiintifice etc. [< fr. squelette, cf. lat. sceletus, gr. skeletos].