ABERATIE, aberatii, s. f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defectiune a unui sistem optic, care duce la obtinerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberatie vizuala = astigmatism (2). Aberatia luminii = variatia aparenta a pozitiei unui astru pe cer datorita miscarii Pamantului in jurul Soarelui si faptului ca lumina se propaga cu viteza finita. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, ineptie, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio.

aberatie s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, notiune, comportament; aberanta; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomiala = modificare a numarului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse intr-un sistem optic. ◊ ~ cromatica = defect al imaginilor produse de lentile, constand in formarea de irizatii pe marginea imaginilor. 3. unghi format de directia adevarata si de cea aparenta din care este vazut un astru de pe Pamant. (< fr. aberration, lat. aberratio)

ASTIGMATISM s. n. Aberatie a unui sistem optic, care formeaza o imagine intinsa pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei si cristalinului ochiului omenesc, care consta intr-o abatere de la forma sferica, ele avand razele de curbura diferite in doua plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme.

CAUSTIC, -A, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substante chimice) Care arde, distruge tesutul animal si vegetal. ◊ Soda caustica = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe intrebuintari in industrie. 2. Adj. Fig. Muscator, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pata luminoasa de forma unei suprafete care infasoara razele reflectate sau refractate intr-un sistem optic, reprezentand imaginea deformata a unei surse de lumina. – Din it. caustico, lat. causticus.

HELIOSTAT, heliostate, s. n. Instrument alcatuit dintr-un sistem optic, pus in miscare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare intr-o directie determinata. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliostat.

IMAGINE, imagini, s. f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect in mintea omeneasca sub forma unor senzatii, perceptii sau reprezentari; spec. reprezentare vizuala sau auditiva; (concr.) obiect perceput prin simturi. 2. Reproducere a unui obiect obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastica a infatisarii unei fiinte, a unui lucru, a unei scene din viata, a unui tablou din natura etc., obtinuta prin desen, pictura, sculptura etc. ♦ Reflectare artistica a realitatii prin sunete, cuvinte, culori etc., in muzica, in literatura, in arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figura obtinuta prin unirea punctelor in care se intalnesc razele de lumina sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imagina, -i s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri dupa fr. image).

ORTOSCOPIC, -A, ortoscopici, -ce, adj. (Despre un sistem optic) Care formeaza imagini corecte, fara distorsiuni; rectiliniar. – Din fr. orthoscopique.

FOCAR, focare, s. n. 1. Punct in care se intalnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentila, oglinda, etc.) pe care au cazut raze paralele. ◊ Focar real = punctul in care se strange un fascicul de lumina convergent, obtinut prin reflexia pe o oglinda sau prin refractia printr-o lentila a unui fascicul luminos paralel. Focar virtual = punctul din care par ca izvorasc razele unui fascicul de lumina divergent, obtinut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentila divergenta. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele doua puncte din planul unei curbe ale caror distante pana la punctele curbei dau o suma, o diferenta sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele doua puncte ale caror distante pana la punctele unei suprafete dau o suma, o diferenta sau un produs constant. 3. Parte a cuptoarelor, a caldarilor de abur sau a instalatiilor de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (Geol.; in sintagmele) Focar magmatic = bazin magmatic. Focar seismic = hipocentru. 5. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare si de raspandire (a unor actiuni, idei, sentimente etc.). 6. (Med.; in sintagma) Focar de infectie = centru al unui proces inflamator, loc in care se colecteaza puroiul; loc de unde se pot raspandi microbi provocatori de infectii; p. ext. loc murdar, neingrijit. 7. (Inv. si pop.) Fochist. – Foc¹ + suf. -ar (dupa fr. foyer).

PARAXIAL, -A, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumina) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial.

ANASTIGMATISM s. n. Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de astigmatism. – Din fr. anastigmatisme.

VIRTUAL, -A, virtuali, -e, adj. Care exista numai ca posibilitate, Fara a se produce (inca) in fapt; al carui efect este potential, si nu actual. ◊ Imagine virtuala = imagine in care punctele convergente se gasesc in prelungirea razelor de lumina ale unui sistem optic, neputand fi prinse pe un ecran. [Pr.: -tu-al] – Din fr. virtuel.

PROIECTOR, proiectoare, s. n. Aparat care concentreaza (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) intr-un fascicul intens razele produse de o sursa de lumina si care se foloseste pentru semnalizari luminoase ori pentru luminare la autovehicule, in sali de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursa luminoasa si dintr-un sistem optic. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projecteur.

PUPILA, pupile, s. f. 1. Deschizatura rotunda din mijlocul irisului, prin care se face adaptarea vederii in functie de luminozitate, de distanta etc.; lumina ochiului. 2. (Fiz., in sintagmele) Pupila de intrare = deschidere reala sau o imagine a sa care limiteaza cantitatea de lumina care patrunde intr-un instrument optic. Pupila de iesire = deschidere reala sau o imagine a sa care limiteaza conul de raze de lumina emergente dintr-un sistem optic. – Din fr. pupille, lat. pupilla.

VERGENTA, vergente, s. f. (Fiz.) Marime caracteristica unui sistem optic centrat, egala cu inversul distantei focale. – Din fr. vergence.

ORTOSCOPIE s. f. Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu prezenta imagini deformate. – Din fr. orthoscopie.

CONJUGAT, -A, conjugati, -te, adj. Unit, legat impreuna. ◊ (Biol.) Nervi conjugati = nervi care au aceeasi functie. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel asezate incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se unesc in celalalt si invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de pe imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = doua numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. Regula conjugata = reunirea a doua sau mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugue.

RECTILINIARITATE s. f. (Fiz.) Calitate a unui sistem optic de a forma imagini corecte, fara distorsiuni. [Pr.: -ni-a-] – Rectiliniar + suf. -itate.

STIGMATIC, -A, stigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem optic) Care prezinta stigmatism. – Din fr. stigmatique.

STIGMATISM s. n. Proprietate a unui sistem optic de a forma pentru fiecare punct al unui obiect o imagine care este tot un punct (si nu o imagine deformata). – Din fr. stigmatisme.

ACROMATISM n. Proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic. /<fr. achromatisme

ANASTIGMATISM n. Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de astigmatisme. /<fr. anastigmatisme

ASTIGMATISM ~e n. 1) fiz. Aberatie a unui sistem optic care da o imagine deformata. 2) Defect al vederii, cauzat de inegalitatea curburii corneei sau a cristalinului. [Sil. a-stig-] /<fr. astigmatisme

FOCAL ~a (~i, ~e) Care este caracteristic pentru focarul unui sistem optic. ◊ Distanta ~a distanta dintre centrul unei lentile si focarul ei. /<fr. focal

FOCAR ~e n. 1) Punct de intalnire a razelor luminoase convergente, reflectate sau refractate de un sistem optic. 2) geom. Punct de reunire a razelor vectoare ale unei curbe. 3) Parte a unei instalatii de incalzit in care are loc arderea combustibilului. 4) fig. Centru de concentrare si de raspandire a unor idei sau influente. ~ de stiinta. /foc + suf. ~ar

STIGMATISM n. Insusire a unui sistem optic de a forma pentru fiecare punct al unui obiect o imagine care este tot un punct. /<fr. stigmatisme

ACROMATIZARE s.f. Actiunea de a acromatiza. ♦ Ansamblu de tehnici si operatii avand ca scop obtinerea acromatismului unui sistem optic. [< acromatiza].

ANACROMATIC, -A adj. (Despre un sistem optic) Care da imagini cu contururi estompate. [Cf. gr. ana – in urma, chroma – culoare].

APLANETIC, -A adj. (Despre un sistem optic) Care prezinta aplanetism. [< fr. aplanetique].

APLANETISM s.n. Proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plana, perpendiculara pe axa sa, pentru un obiect de asemenea plan, perpendicular pe aceasta axa. [< fr. aplanetisme].

APOCROMATIC, -A adj. (Fiz.; despre un sistem optic) A carui corectie cromatica a fost realizata pentru toate culorile spectrului. [< fr. apochromatique].

CATADIOPTRIC, -A adj. (Despre un sistem optic) Format din lentile si o oglinda. [Pron. -di-op-. / < fr. catadioptrique].

CAUSTICA s.f. Pata luminoasa obtinuta prin intalnirea razelor reflectate sau care strabat un sistem optic. [Pron. ca-us-. / cf. fr. caustique].

FOCAL, -A adj. Referitor la focarul unui sistem optic. ◊ Distanta focala = distanta dintre unul din focarele principale ale unui sistem optic central si planul principal corespunzator. [< fr. focal].

MACROSCOP s.n. Aparat pentru examinarea suprafetei materialelor cu un sistem optic care poate mari pana la de 50 de ori. [< fr. macroscope].

COMA s. f. 1. aberatie a unui sistem optic in forma de coada de cometa, cauzata de fascicule de raze incidente, lungi si oblice. ◊ aberatie a lentilelor electronice in aparitia unei estompari spre periferia imaginii. 2. nebulozitate gazoasa care inconjura nucleul unei comete. (

ABERATIE s.f. 1. Abatere de la o norma etc.; deformare, denaturare; ratacire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenita la unii indivizi, sub actiunea conditiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformatie a unei imagini, produsa de un sistem optic. ♦ Aberatie vizuala = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de directia adevarata si de directia aparenta din care este vazut un astru de pe Pamant. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se indeparta].

ACROMATISM s.n. 1. Lipsa aberatiei cromatice. 2. Proprietate a unui sistem optic de a nu descompune raza de lumina in culorile ei componente. [Cf. fr. achromatisme].

ANASTIGMATISM s.n. Insusire a unui sistem optic de a fi lipsit de astigmatism. [< fr. anastigmatisme].

VERGENTA s.f. (Fiz.) Marime egala cu inversul distantei focale a unui sistem optic central. [< fr. vergence].

BRONHOSCOP s.n. (Med.) Tub prevazut cu un sistem optic, folosit in bronhoscopie. [< fr. bronchoscope].

COMA s.f. (Fiz.) Aberatie a unui sistem optic in forma de coada de cometa, cauzata de fascicule de raze incidente, largi si oblice. [< fr. coma].

CONJUGAT, -A adj. Unit, legat impreuna. ◊ Nervi conjugati = nervi care indeplinesc aceeasi functie; focare conjugate = sistem optic in care focarele sunt asezate astfel incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se reunesc in celalalt focar si invers; frunze conjugate = frunze cu foliolele imperecheate; numere conjugate = numere complexe care au acelasi coeficient. [Cf. fr. conjugue].

FOCAR s.n. 1. Punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. Punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. Parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (Fig.) Centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etc. 5. Focar de infectie = centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala; (p. ext.) loc murdar. [< foc + -ar, lat. focarium – sursa de caldura, dupa fr. foyer].

LUMINOZITATE s.f. 1. Transparenta, limpezime. ♦ Proprietate a unui sistem optic de a transmite cat mai mult din lumina pe care o primeste. ♦ (Astr.) Stralucire a stelelor. 2. Insusire a unui loc, a unei incinte etc. de a fi luminoase. 3. (Fig.) Seninatate, limpezime, optimism. [Cf. fr. luminosite].

OBIECTIV s.n. 1. Lentila sau sistem optic care formeaza intr-o luneta, intr-un microscop, intr-un aparat fotografic etc. o imagine reala a obiectului observat. 2. Loc, punct, localitate etc. care constituie tinta unei actiuni militare. ♦ Tinta asupra careia se trage cu o arma de foc. 3. Intreprindere, uzina, constructie etc. care urmeaza sa fie realizata. ♦ Loc care prezinta interes pentru turisti. ♦ (Fig.) Scop, tel, tinta. [Pron. o-biec-. / cf. fr. objectif].

ORTOSCOPIC, -A adj. (Despre un sistem optic) Care nu produce distorsiuni; rectiliniar. [< fr. orthoscopique].

ORTOSCOPIE s.f. Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni. [Gen. -iei. / < fr. orthoscopie].

PARAXIAL, -A adj. (Despre raze de lumina, despre puncte) Situat in apropierea axei unui sistem optic. [Pron. -xi-al. / < fr. paraxial].

STIGMATIC, -A adj. (Despre un sistem optic) Care prezinta stigmatism. [< fr. stigmatique].

STIGMATISM s.n. Proprietate a unui sistem optic de a da pentru fiecare punct al unui obiect o imagine care este tot un punct. [< fr. stigmatisme].

ACROMAT, -A adj., s. n. (sistem optic) acromatic. (< fr. achromat, germ. Achromat)

ACROMATISM s. n. proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic. (< fr. achromatisme)

ANACROMATIC, -A adj. (despre un sistem optic) care nu corecteaza aberatiile cromatice. (< fr. anachromatique)

ANAMORFOZA s. f. 1. deformare a imaginii unui obiect intr-o oglinda curba sau intr-un sistem optic nesferic. 2. efect optic, in pictura, caracterizat prin a deforma ceea ce, vazut dintr-un anumit unghi, pare normal. (< fr. anamorphose)

APLANAT adj., s. n. (sistem optic) aplanetic. (< fr. aplanat)

APLANETISM s. n. proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plana, perpendiculara pe axa sa, pentru un obiect de asemenea plan, perpendicular pe aceasta axa. (< fr. aplanetisme)

ASTIGMAT, -A I. adj., s. m. f. astigmatic (II). II. adj., s. n. (sistem optic) astigmatic. (< fr. astigmate, germ. Astigmat)

BILENTILA s. f. sistem optic din doua semilentile, obtinut prin sectionarea in diametru a unei lentile convergente. (< bi- + lentila)

BINOCULAR, -A adj. 1. cu doi ochi. ◊ (despre vedere) realizat cu ambii ochi. 2. (despre un sistem optic) cu doua oculare. (< fr. binoculaire)

CATADIOPTRIC, -A adj. (despre un sistem optic) care presupune refractie si reflexie in acelasi timp. (< fr. catadioptrique)

CATADIOPTRU s. n. sistem optic care rasfrange razele luminoase in directia lor de incidenta. (< fr. catadioptre)

CAUSTIC, -A I. adj. 1. (despre substante) care distruge tesuturile animale si vegetale. 2. (fig.) muscator, ironic, rautacios, satiric. II. s. f. pata luminoasa obtinuta intr-un sistem optic. (< fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

CONJUGAT, -A adj. unit, legat impreuna. ♦ nervi ~ti = nervi care indeplinesc aceeasi functie; focare e = focarele unui sistem optic asezate astfel incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se reunesc in altul si invers; puncte e = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de la imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; frunze e = frunze cu foliolele imperecheate; numere e = numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. (< fr. conjugue)

CONVERGENTA s. f. 1. faptul de a converge. ♦ teoria ~tei = teorie burgheza care preconizeaza evolutia celor doua sisteme social-economice si politice, socialismul si capitalismul, spre un tip comun de societate, fara a fi nevoie de revolutia sociala. 2. proprietate a unui fascicul de radiatii de a-si micsora sectiunea, concentrandu-se intr-un singur punct. ◊ insusire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente in fascicule convergente. 3. (mat.) proprietate a unui sir si a unei serii de a fi convergente. 4. (biol.) aparitie, in cursul evolutiei, a unor caractere structurale sau functionale aparent similare la specii inrudite, datorita adaptarii la aceleasi conditii de viata. (< fr. convergence)

DIAFRAGMA vb. tr. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumina care trec printr-un sistem optic. (< fr. diaphragmer)

DIAFRAGMA s. f. 1. muschi care desparte toracele de abdomen. 2. membrana care reproduce sunetele prin v********e sale. 3. placa subtire, opaca, cu deschidere reglabila, care limiteaza fasciculele de lumina la trecerea printr-un sistem optic; blenda (2). 4. dispozitiv de inchidere a unui recipient. 5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitarilor orizontale; planseu, placa. 6. dispozitiv format dintr-o membrana cu orificiu pentru masurarea debitelor sau vitezelor intr-o conducta. 7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei. (< fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

DIOPTRIE s. f. unitate de masura a convergentei, caracterizand un sistem optic (lentila, ochi) a carui distanta focala este de 1 m. (< fr. dioptrie)

DIVERGENTA s. f. 1. deosebire, opozitie de pareri, de conceptii etc.; (p. ext.) neintelegere, conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radiatii pornind din acelasi punct de a-si mari sectiunea. ◊ insusire a unui sistem optic (lentila, oglinda) de a transforma fasciculele paralele sau convergente in fascicule divergente. 3. (biol.) deosebire intre indivizi, specii etc. in procesul de adaptare la conditii variate de mediu, in lupta pentru viata. 4. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergenta. (< fr. divergence, lat. divergentia)

FOCAL, -A adj. referitor la focar (1). ♦ distanta ~a = distanta dintre unul din focarele principale ale unui sistem optic central si planul principal corespunzator. (< fr. focal)

FOCAR s. n. 1. punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (fig.) centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etc. 5. centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala. (dupa fr. foyer)

IMAGINE s. f. 1. reflectare in constiinta a realitatii inconjuratoare pe baza impresiilor dobandite prin simturi. ◊ reprezentare vizuala sau auditiva. 2. reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic. ◊ reflectare artistica a unui obiect, peisaj etc. 3. (fiz.) locul in care se intalnesc razele de lumina izvorate dintr-un punct sau prelungirile acestor raze dupa ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate in lentile, prisme etc. ♦ ~ de televiziune = imagine optica a scenei transmisa prin televiziune, asa cum apare ea pe ecranul televizorului. 4. (mat.) simbol. (dupa fr. image, lat. imago, -inis, it. immagine)

LUMINOZITATE s. f. 1. insusire a unui corp, a unui loc etc. de a fi luminos. ◊ proprietate a unui sistem optic de a transmite lumina pe care o primeste. ◊ stralucire a stelelor, energia radianta emisa de acestea in unitatea de timp. 2. (fig.) seninatate, optimism. (< fr. luminosite)

MICROOBIECTIV s. n. sistem optic destinat microfilmarilor. (< micro¹- + obiectiv)

MONOCULAR, -A adj. 1. (despre vedere) cu un singur ochi. 2. (despre un sistem optic) cu un singur ocular. (< fr. monoculaire)

OCULAR, -A I. adj. referitor la ochi. ♦ martor ~ = cel care poate depune marturie pentru fapte pe care le-a vazut petrecandu-se sub ochii sai. II. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop in partea unde se gaseste ochiul observatorului. (< fr. oculaire, lat. ocularius)

ORTOSCOPIC, -A adj. (despre un sistem optic) care formeaza imagini corecte. (< fr. orthoscopique)

ORTOSCOPIE s. f. calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni. (< fr. orthoscopie)

PUPILA s. f. 1. orificiu central al irisului ochiului, prin care patrund razele de lumina. 2. deschidere, reala sau imaginara, care limiteaza fluxul luminos ce strabate o lentila sau un sistem optic. (< fr. pupille, lat. pupilla)

STIGMATIC, -A adj. 1. referitor la stigmat (3). 2. (despre un sistem optic) care prezinta stigmatism. (< fr. stigmatique)

STIGMATISM s. n. proprietate a unui sistem optic de a da pentru fiecare punct al unui obiect o imagine care este tot un punct. (< fr. stigmatisme)

VERGENTA s. f. marime a unui sistem optic centrat, inversul distantei focale. (< fr. vergence)

ABERATIE, aberatii, s. f. 1. Abatere de la normal. 2. Imagine deformata pe care o da un sistem optic. ♢ Aberatie vizuala = astigmatism (2). 3. Ceea ce e inadmisibil, absurd; absurditate, nebunie. – Fr. aberration (lat. lit. aberratio, -onis).

AFOCAL, afocale, adj. n. (In expr.) Sistem afocal = sistem optic format din doua (grupuri de) lentile asezate astfel incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. – Fr. [systeme] afocal.

ABERATIE, aberatii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defectiune a unui sistem optic, care duce la obtinerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberatie vizuala = astigmatism. Aberatia luminii = variatia aparenta a pozitiei unui astru pe cer datorita miscarii Pamantului in jurul Soarelui, in jurul axei proprii, si faptului ca lumina se propaga cu viteza finita. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, ineptie, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio.

ANASTIGMATISM s. n. Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de astigmatism. – Fr. anastigmatisme.

CHAPPE [sap], Claude (1763-1805), inginer francez. A construit un sistem optic de telegrafiere cu brate mobile (1794), larg raspindit in Europa la inceputul sec. 19.

AFOCAL, -A, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din doua (grupuri de) lentile, asezate astfel incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal.

UNIOCULAR, -A, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.

FOCOMETRIE s. f. (Fiz.) Capitol al opticii care se ocupa cu determinarea distantei focale a sistemelor optice. – Din fr. focometrie.

OCULAR, -A, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care tine de ochi¹, privitor la ochi¹, al ochiului¹. ◊ Martor ocular = persoana care a vazut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. sistem optic convergent sau divergent alcatuit dintr-o lentila sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care serveste la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius.

MONOCULAR, -A, monoculari, -e, adj. 1. (Med.; despre vedere) Care se realizeaza cu un singur ochi. 2. (Fiz.; despre sisteme optice) Cu un singur ocular. – Din fr. monoculaire.

DIVERGENT, -A, divergenti, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se departeaza dintr-un punct comun in directii diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a carui sectiune creste pe masura departarii de un punct de referinta; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumina ce se departeaza unele de altele. ♦ (Mat.; despre siruri de numere) Care nu are o limita finita, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre pareri, conceptii, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic intre ele; care urmaresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis.

DIVERGENTA, divergente, s. f. 1. Deosebire, dezacord de pareri, de conceptii, de atitudini; p. ext. neintelegere. ◊ Expr. A face (sau a fi in) divergenta = (despre o parte a unui complet de judecata) a-si exprima sau a avea pareri deosebite de ale majoritatii asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze si fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ♦ (Mat.) Marime a unui camp vectorial egala cu suma derivatelor partiale ale componentelor vectorului intr-un punct dat. – Din fr. divergence, lat. divergentia.

COMA, come, s. f. (Fiz.) 1. Aberatie a sistemelor optice care consta in aparitia unei imagini in forma de cometa. 2. Aberatie a lentilelor electronice, caracterizata prin aparitia unei estompari spre periferia imaginii. – Din fr. coma.

ORTOSCOPIC adj. (FIZ.) rectiliniar. (sistem optic ~.)

REDRESOR² ~oare n. 1) Aparat pentru redresarea curentului electric; supapa electrica. 2) sistem optic care serveste la redresarea imaginii rasturnate date de obiectivul unui instrument. 3) med. Aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. /<fr. redresseur

ASTIGMAT, -A adj., s.m. si f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].

BILENTILA s.f. sistem optic format din doua semilentile, obtinute prin sectionarea in diametru a unei lentile convergente. [< bi- + lentila].

VEHICUL s.n. 1. Mijloc de transport (caruta, vagon de tren, automobil, bicicleta etc.) 2. (Fig.) Mijloc de transmitere a unei boli etc. ♦ Mediu de dispersie a substantelor active care intra in componenta medicamentelor. 3. sistem optic care da imaginea dreapta in lunetele terestre. [Cf. fr. vehicule, lat. vehiculum].

AFOCAL adj.n. Sistem afocal = sistem optic format din doua lentile astfel asezate incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. [< fr. afocal].

CATADIOPTRU s.n. sistem optic care rasfrange razele luminoase in directia lor de incidenta; ochi-de-pisica. [Pron. di-op-. / < fr. catadioptre].

REDRESOR, -OARE adj. Care redreseaza. // s.n. 1. Aparat pentru transformarea unui curent electric alternativ in curent continuu. 2. sistem optic servind pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ♦ (Med.) Aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol oarecare. [Cf. fr. redresseur].

ACROMATIC, -A adj. 1. (despre sisteme optice) care nu prezinta aberatie cromatica; acromat. 2. (despre constituenti celulari) necolorabil. (< fr. achromatique)

AFOCAL adj. (despre sisteme optice) format din doua (grupuri de) lentile astfel asezate incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. (< fr. afocal)

ANASTIGMATIC, -A adj. (despre sisteme optice) construit din sticle speciale, care corecteaza toate aberatiile si da o imagine clara: anastigmat. (< fr. anastigmatique)

ASTIGMATIC, -A I. adj. (despre sisteme optice) care prezinta astigmatism; deformat datorita astigmatismului. II. adj., s. m. f. (suferind) de astigmatism; astigmat (I). (< germ. astigmatisch)

FOCOMETRIE s. f. capitol care are ca obiect determinarea distantei focale a sistemelor optice. (< fr. focometrie)

RECTILINIAR, -A adj. (despre sisteme optice) ortoscopic. (< fr. rectilineaire)

UNIOCULAR, -A adj. 1. (despre sisteme optice) cu un singur ocular. 2. (despre vedere) care se face cu un singur ochi. (< fr. unioculaire)

NERV ~i m. 1) Formatie anatomica, cu aspect fibros, albicioasa, care se ramifica de la sistemul nervos central spre diversele organe interne si exteme. ~ul optic. 2) la pl. sistem nervos; constitutii nervoase. ◊ Boala de ~i stare de nervozitate extrema. 3) la pl. Stare de enervare, iritare; nervozitate; surescitare. ◊ A avea ~i a fi enervat. A-si calma ~ii a-si potoli surescitarea. Razboiul ~ilor stare de tensiune extrema intre adversari. 4) la sing. fig. Putere vitala; vigoare; vitalitate. ◊ A avea ~ a fi plin de viata; energic; dinamic. 5) Ligament sau fibra musculara. 6) la sing. Parte esentiala, de baza. /<lat. nervus, it. nervo

MICROSCOP ~oape n. Aparat optic constand dintr-un sistem dublu de lentile, folosit pentru obtinerea unor imagini marite ale obiectelor extrem de mici. /<fr. microscope, germ. Mikroskop

MICROSCOP s.n. Aparat optic compus dintr-un sistem dublu de lentile, folosit pentru observarea si cercetarea obiectelor extrem de mici, a microorganismelor etc. [< fr. microscope, germ. Mikroskop, cf. gr. mikros – mic, skopein – a examina].

MICROSCOP, microscoape, s. n. Aparat optic construit pe baza unui sistem de lentile, care mareste foarte mult imaginea obiectelor foarte mici. – Din fr. microscope, germ. Mikroskop.

MICROSCOP s. n. instrument optic de laborator cu un sistem de lentile, pentru observarea si cercetarea obiectelor si formatiunilor extrem de mici, care nu pot fi vazute cu ochiul liber. (< fr. microscope, germ. Mi-kroskop)

TELESTEREOSCOP s. n. aparat optic care, cu ajutorul unui sistem de oglinzi, permite vederea in relief a obiectelor observate la distanta. (< engl. telestereoscope)

CAPTOR s.n. Dispozitiv care transforma semnalele acustice sau optice in semnale electrice, folosit in sistemele de transmisiune a sunetelor sau a imaginilor. [< fr. capteur].

ANDRIES, Andrei Mihai (n. 1933, Chisinau), fizician roman. M. al Acad. Rep. Moldova. Cercetari privind proprietatile electrice si optice in semiconductori amorfi, in vederea aplicarii lor in sistemele de inregistrare si prelucrare a informatiei optice. M. de onoare al Acad. Romane (1991).

LASER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisiune fortata a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzatoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

OBIECTIV¹ ~e n. 1) fiz. Lentila (sau sistem de lentile convergente), facand parte dintr-un aparat optic (luneta, microscop, aparat de fotografiat etc.), care este orientata spre obiectul supus cercetarii. 2) Punct asupra caruia este orientata o operatie militara; tinta. 3) fig. Scop precis spre care tinde cineva. /<fr. objectif

ANoptic, -A adj. (tv.) sistem ~ = sistem de redare a imaginilor care nu foloseste mijloace optice. (< fr. anoptique)

SEMNALIZARE, semnalizari, s. f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; instiintare, comunicare prin semnale. 2. (Psih.) Punere a organismului in legatura cu mediul, prin anumite semnale. ◊ sistem de semnalizare = totalitatea semnalelor prin care organismul se pune in legatura cu mediul inconjurator, prin intermediul scoartei cerebrale. Primul sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare legata de „semnalele directe”, adica de insusirile optice, acustice, olfactive etc. ale obiectelor din realitate. Al doilea sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare specifica oamenilor, legata de cuvinte, denumite de Pavlov semnale ale semnalelor directe; limbajul. 3. (Concr.) Instalatie pe un aerodrom, la o cale ferata, intr-un port, la intersectiile strazilor cu ajutorul careia se fac comunicari prin semnale la distanta. – V. semnaliza.

TELECOMUNICATIE s.f. 1. Transmitere si receptie la distanta a unor sunete, a unor semne sau imagini, folosind numai fenomenele electromagnetice sau optice. 2. Legatura intre doua puncte intre care se realizeaza telecomunicatia (1). ♦ sistem de telecomunicatii = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicatii, care formeaza o unitate. [Gen. -iei. / cf. fr. telecommunication].

CONDENSOR s. n. dispozitiv optic din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau aparat de proiectie. (< fr. condenseur, engl. condenser)

TELECOMUNICATIE s. f. 1. transmitere si receptie la distanta a unor sunete, a unor semne sau imagini, folosind numai fenomenele electromagnetice sau optice. 2. legatura intre doua puncte intre care se realizeaza telecomunicatia (1). ♦ sistem de ~tii = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicatii, care formeaza o unitate. (< fr. telecommunication)

TELECOMUNICATIE, telecomunicatii, s. f. 1. Transmitere si receptie la distanta a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optica etc. 2. Legatura intre doua puncte intre care se realizeaza telecomunicatia (1). ◊ sistem de telecomunicatii = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicatii, care formeaza o unitate. – Din fr. telecommunication.

CONDENSOR s.n. Dispozitiv optic, format din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau al unui aparat de proiectie. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / < fr. condenseur, cf. engl. condenser].

COMPACT-DISC s. n. disc optic, de proportii reduse (12 cm diametru), continand date digitalizate, decodabil prin sistem laser. (<engl. compact-disk)

ANALIZOR s. n. 1. instrument pentru determinari analitice. 2. dispozitiv optic cu care se studiaza polarizarea luminii. 3. orice aparat cu un sistem de receptionare si de analiza a unor informatii. (< fr. analyseur)

HAMILTON [hæmiltən], Sir William Rowan (1805-1865), matematician irlandez. Prof. univ. la Dublin. Lucrari de algebra si de calcul vectorial. Contributii in optica si in mecanica analitica (a formulat principiul minimei actiuni si a elaborat sistemul de ecuatii diferentiale ale mecanicii). A creat teoria cuaternionilor.

LENTILA s. f. 1. piesa optica transparenta si cu suprafetele curbate, care refracta razele luminoase. ♦ ~ electronica = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinatii de magneti si de electromagneti, care poate modifica traiectoriile electronilor; o ~ de contact = lentila din materie plastica, ce se aplica direct pe globul ocular pentru corectarea vederii. 2. inel metalic de legatura intre doua tevi de metal, sau intre o teava si un perete de metal. 3. lupa. 4. incluziune in sol de forma unei lentile (1). (< fr. lentille)

LENTILA s.f. 1. Piesa optica transparenta si cu suprafetele curbate, care refracta razele luminoase. ◊ Lentila electronica = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinatii de magneti si de electromagneti. 2. Inel metalic de legatura intre doua tevi de metal sau intre o teava si un perete de metal. 3. Lupa. [< fr. lentille].

REDRESOR, -OARE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentila, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a indrepta imaginea rasturnata data de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent de fluid abatut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redreseaza. – Din fr. redresseur.

AXA s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)

REDRESOR, -OARE I. adj. care redreseaza. II. s. n. 1. aparat, instalatie care transforma curentul electric alternativ in curent continuu. 2. sistem de lentile sau de prisme pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ◊ (med.) aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol. (< fr. redresseur)

COMPENSATOR² ~oare n. Dispozitiv sau instalatie care efectueaza o compensare a anumitor dereglari dintr-un sistem tehnic, asigurandu-i un regim normal de functionare. ◊ ~ electric instalatie folosita in retelele de curent alternativ pentru compensarea puterii. ~ optic dispozitiv pentru masurarea diferentei de drum optic a doua raze de lumina. /<fr. compensateur