PARASIMPATIC, -A adj. Sistem parasimpatic = sistem nervos vegetativ care se afla alaturi de sistemul simpatic, centrii sai fiind situati la cele doua extremitati, de sus si de jos, ale simpaticului. [< fr. parasympathique].

PARASIMPATIC, -A adj. sistem ~ = sistem nervos vegetativ alaturi de sistemul simpatic, centrii sai fiind situati la cele doua extremitati, ale simpaticului. (< fr. parasympathique)

HIPERTONIE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei solutii hipertonice. 2. Crestere a tonusului muschilor scheletici sau ai diferitelor organe interne si a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.

VAGOTONIE, vagotonii, s. f. (Med.) Dezechilibru al functionarii sistemului nervos vegetativ parasimpatic. – Din fr. vagotonie.

PARASIMPATIC adj. (In sintagma) sistem (nervos) parasimpatic (si substantivat, n.) = una dintre cele doua parti periferice ale sistemului nervos vegetativ, care incetineste bataile inimii si accelereaza miscarile tubului digestiv. – Din fr. parasympathique.

VEGETATIV, -A, vegetativi, -e, adj. 1. Care indica natura proceselor fiziologice ce se petrec in afara controlului voluntar si se realizeaza intr-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului si conducerii scoartei). ◊ sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. Care se refera la organe sau parti ale plantelor (altele decat cele de reproducere sexuata). ◊ Inmultire vegetativa = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc. (si nu prin seminte spori). – Din fr. vegetatif, it. vegetativo.

ORTOSIMPATIC, -A, ortosimpatici, -ce, adj. (Med.) Al sistemului nervos vegetativ. – Din fr. orthosympathique.

DISTONIE, distonii, s. f. Dereglare functionala a sistemului nervos vegetativ. – Din fr. dystonie.

SIMPATICOTONIE s. f. Stare de dezechilibru a functiunii sistemului nervos vegetativ cauzata de exagerarea activitatii sistemului nervos simpatic. – Din fr. sympathicotonie.

DISTONIE ~i f. med. Stare patologica constand in dereglarea functionala a sistemului nervos vegetativ. [Art. distonia; G.-D. distoniei; Sil. -ni-e] /<fr. distonie

PARASIMPATIC adj. : sistem ~ parte a sistemului nervos vegetativ care incetineste ritmul c*****c si accelereaza miscarile tubului digestiv. /<fr. parasympathique

VEGETATIV, -A adj. 1. Care indica natura proceselor fiziologice petrecute in afara controlului voluntar si realizate intr-un sector special al sistemului nervos central. ◊ sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. Referitor la organe si parti ale plantelor, exceptand organele de reproducere s*****a. ◊ Inmultire vegetativa = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc. (si nu prin seminte sau spori). [< fr. vegetatif, lat. vegetativus, it. vegetativo].

NEUROvegetativ, -A adj. Referitor la sistemul nervos vegetativ. [< fr. neuro-vegetatif].

ORTOSIMPATIC, -A adj. Al sistemului nervos vegetativ. [< fr. orthosympathique].

NEUROvegetativ, -A adj. referitor la sistemul nervos vegetativ. ♦ sistem nervos ~ = totalitatea organelor nervoase ale organismului care regleaza functiile viscerale. (< fr. neurovegetatif)

BOGOMOLET, Aleksandr Aleksandrovici (1881-1946), fiziolog ucrainean. A studiat sistemul nervos vegetativ, problema batrinetii si a emis teoria rolului tesutului conjunctiv in imunitate si vindecare.

CLORPROMAZINA (‹ engl.) Medicament cu actiune sedativa asupra sistemului nervos vegetativ, folosit si in preanestezie si hibernare artificiala; largactil, clordelazin.

DISTONIE (‹ fr. {i}; {s} dis- + gr. tonos „vigoare”) s. f. Dereglare a tonusului functional al sistemului nervos vegetativ, manifestata fie prin simpaticotonie, fie prin vagotonie, fie prin existenta amandorura (amfotonie).

HAULICA, Ioan D. (1924-2010, n. Ipatele, jud. Iasi), medic si fiziolog roman. Acad. (1994), prof. univ. la Iasi. Cercetari privind anatomia si fiziologia sistemului nervos vegetativ („sistemul nervos vegetativ”), reglarile neuroendocrine, sistemul renina-angiotensina din creier si glandele anexe („Hormoni locali”).

COLINERGIC (‹ fr. {s} fr. choline „colina” + gr. ergon „actiune”) adj. Care se refera la o actiune stimulanta, activata sau transmisa prin intermediul colinei sau acetilcolinei. ◊ sistem c. = totalitatea substraturilor si enzimelor celulare cu rol in producerea si metabolizarea acetilcolinei. ◊ sistem nervos c. = denumire atribuita fibrelor nervoase care elibereaza acetilcolina la trecerea influxului nervos (ex. sistemul vegetativ parasimpatic).

SIMPATIC, -A adj. 1. care inspira simpatie; atragator. 2. cerneala ~a = cerneala care, dupa ce s-a scris cu ea, nu devine vizibila decat in urma tratarii cu diferite chimicale sau cu ajutorul caldurii. 3. sistem nervos ~ sau (s. n.) marele ~ = parte a sistemului nervos care regleaza functiile vegetative. (< fr. sympathique)

NICOTINIC, -A, nicotinici, -ce, adj. Care se refera la nicotina; care este produs din nicotina. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obtinut pe cale sintetica si folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupa de substante care actioneaza asupra neuronilor din ganglionii vegetativi si asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

SIMPATIC adj. 1. Care inspira simpatie; placut, drag, atragator. 2. Cerneala simpatica = cerneala care, dupa ce s-a scris cu ea, nu devine vizibila decat in urma tratarii cu diferite chimicale sau cu ajutorul caldurii. 3. (Anat.) sistem nervos simpatic (sau s.n.) marele simpatic = parte a sistemului nervos formata din ganglioni si fibre nervoase, care regleaza functiile vegetative. [Cf. fr. sympathique, it. simpatico < gr. syn – cu, pathos – afectiune].

MADUVA s. f. 1. Substanta moale, de culoare galbuie sau rosie, aflata in canalul oaselor, care ajuta la formarea sangelui si a tesutului osos. ◊ Maduva spinarii = parte a sistemului nervos central aflata in interiorul coloanei vertebrale, care coordoneaza reflexele neconditionate somatice si vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Pana in maduva sau pana in (sau la) maduva oaselor = pana in adancul fiintei, al sufletului; profund, adanc. 2. Zona interioara, centrala, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. seva, mazga. 3. Fig. (Rar) Partea esentiala a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esenta, miez. – Lat. medulla.

vegetativ, -A adj. 1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute in afara controlului voluntar si realizate printr-un sector special al sistemului nervos central. ♦ sistem nervos ~ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. referitor la structuri, organe sau functii care nu sunt implicate in procesul reproducerii. ♦ inmultire ~a = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc., nu prin seminte sau spori. (< fr. vegetatif, it. vegetativo)

vegetativ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de organele plantei; propriu organelor plantei. ◊ Inmultire ~a inmultire fara seminte (prin bulbi, butasi, rizomi etc.). Hibridare ~a hibridare prin unirea unor organe de la doua plante. 2) Care tine de activitatea fiziologica involuntara; propriu activitatii fiziologice involuntare. ◊ sistem nervos ~ sistem nervos compus din nervii simpatici si nervii parasim-patici, care dirijeaza o serie de functii ale organismului (respiratia, metabolismul, digestia etc.). /<fr. vegetatif, germ. vegetativ