CATENARA, catenare, adj.f. (In sintagma) Suspensie catenara = sistem de sustinere a firului aerian de contact pentru tractiunea electrica, prin care acesta este suspendat de un cablu purtator prin intermediul unor fire verticale sau inclinate. – Din fr. catenaire.

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

SPALIER ~e n. 1) sistem de sustinere a vitei de vie si a unor pomi fructiferi, format din stalpi verticali intre care sunt intinse orizontal mai multe randuri de sarma, de care se leaga aceste plante. 2) Rand de plante sau de arbusti cu ramurile tunse care formeaza un perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastica constituit dintr-o scara fixata vertical pe un perete; scara fixa. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier

PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].

STEREOM s.n. (Bot.) sistemul de sustinere al tulpinii. [Pron. -re-om. / < fr. stereome].

FEDERALISM s.n. Oranduire de stat bazata pe principiul federatiei; curent politic care sustine acest sistem. [< fr. federalisme].

MARTINGALA s. f. 1. curea de ham care nu lasa calul sa sara in doua picioare. 2. (mar.) bara de metal fixata perpendicular sub bompres, care sustine subarbele. 3. sistem de joc bazat pe consideratii decurgand din calculul probabilitatilor, care urmareste asigurarea beneficiului prin marirea progresiva a mizei la jocurile de noroc si la cursele de trap. (< fr. martingale)

NEVROGLIE s. f. tesut conjunctiv de sustinere a sistemului nervos central. (< fr. nevroglie)

CARCASA, carcase, s. f. 1. Imbracaminte metalica exterioara a unui sistem tehnic, care sustine anumite elemente ale acestuia si, eventual, il protejeaza impotriva actiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcatuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei masini, al unei constructii etc. – Din fr. carcasse.

SASIU ~ri n. Cadru rigid care se monteaza pe roti si sustine organele unui sistem tehnic. /<fr. chassis

GLIAL, -A adj. referitor la nevroglie. ◊ tesut ~ = tesut de sustinere a elementelor sistemului nervos. (< fr. glial)

SCHELET, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor care sustin corpul unui vertebrat; sistemul osos asezat in pozitia sa naturala. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistenta al unei constructii sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau stiintifice; schema. – Din fr. squelette.

BERKELEISM s.n. sistem filozofic antistiintific, care sustine ca insusirile lucrurilor si insesi lucrurile nu sunt decat senzatii ale omului, cauza acestor senzatii fiind Dumnezeu. [Pron. ber-clism. / < fr. berkeleysme, cf. Berkeley – filozof idealist englez].

BERKELEISM BER-CLISM/ s. n. sistem filozofic antistiintific care sustine ca insusirile lucrurilor si insesi lucrurile nu sunt decat senzatii ale omului. (< fr. berkeleysme)

CAMPANELLA, Tommaso (n. Giovanni Domenico Campanella) (1568-1639), filozof italian. Calugar dominican. Adept, in tinerete, al naturalismului lui Telesio („Filozofia demonstrata prin simturi”); i s-au intentat mai multe procese pentru erezie. Ulterior, si-a modificat doctrina prin integrarea unor elemente de teologie catolica. Intemnitat (1599-1626) pentru faptul ca a condus un complot impotriva stapinirii spaniole din Calabria. A imaginat un sistem de comunism utopic sustinut de reguli teocratice („Cetatea soarelui”).

RULOU, rulouri, s. n. 1. Obiect in forma de sul. Rulou de hartie. 2. Organ de masina care se poate roti in jurul unei axe si care serveste la sustinerea si la rularea unui sistem tehnic, la transmiterea unei miscari, la transportul unor piese, la infasurarea unor fire etc. 3. Organ al compresoarelor rutiere, construit dintr-un cilindru cu greutate mare; tavalug de compresor. ♦ Sul subtire de lemn (prevazut cu un arc pentru a putea fi usor de manipulat) pe care se infasoara transperantul de la ferestre; p. ext. transperantul insusi. ♦ Jaluzea. 4. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat in forma de sul. 5. Produs de patiserie in forma de sul, facut din aluat, care se umple cu frisca, crema, dulceata etc. – Din fr. rouleau.

STRUCTURALISM s. n. Teorie lingvistica contemporana care sustine ca limba este un sistem autonom, ca alcatuieste o structura in care diversele parti se afla in relatii si se conditioneaza reciproc. ♦ P. gener. Teorie si metoda aplicata in domeniul unor stiinte umaniste, care isi propun sa descopere si sa descrie sistemele de relatii din stiinta data. – Din fr. structuralisme.

SUPORT, suporturi, s. n. Ceea ce sustine sau sprijina un obiect; piesa sau dispozitiv care serveste la sustinerea unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ Fig. Ajutor, sprijin, reazem. – Din fr. support.

DIRIJISM s. n. sistem economic si politic care sustine si practica o economie dirijata. (< fr. dirigisme)

LANCASTER [lænkəstər], Joseph (1778-1838), pedagog englez. In 1818 a emigrat in S.U.A. A fundat (1798) la Southwark prima scoala de ajutor mutual, unde si-a pus in practica propria metoda educativa, organizand elevii in grupe sau clase, supravegheate de monitori (selectati dintre elevii buni), care trebuiau sa asigure mentinerea disciplinei si insusirea lectiilor. Ideile sale novatoare (in competitie cu cele ale lui A. Bell, sustinut de Biserica), expuse in „sistemul de invatamant britanic”, au influentat considerabil sistemul educational englez din sec. 19.

LAXISM s. n. sistem (teologic, filozofic, politic) tolerant, care sustine ca in absenta unei interdictii, evidente, o actiune poate fi infaptuita, mai ales daca exista temeiuri bine determinate. (< fr. laxisme)

SUPORT I. s. n. 1. ceea ce sustine, sprijina un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de sustinere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicata emulsia fotosensibila. 3. echipament, material destinat memorarii, inregistrarii informatiei in sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a sustine un personaj sau un animal. (< fr. support)

CANTILEVER adj., s.n. (sistem de suspensie) care nu are o sustinere directa. // s.n. (Constr.) Tip de pod metalic ale carui grinzi principale nu au o sustinere directa si suspenda la randul lor o grinda cu o deschidere redusa. [< fr. cantilever].

SUSPENSIE s.f. 1. Atarnare. ♦ Intrerupere (intentionata) a sensului, a frazei. 2. sistem format din particule solide foarte fine care se gasesc in echilibru intr-un lichid. 3. Mod de sustinere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care sustin acest echipament. ♦ Legatura elastica dintre un sistem tehnic si piesa lui de reazem. [Gen. -iei, var. suspensiune s.f. / cf. fr. suspension, lat. suspensio].

CANTILEVER I. adj., s. n. (sistem de suspensie) care nu are o sustinere directa. II. s. n. tip de pod metalic ale carui grinzi principale nu au o sustinere directa, suspendand o grinda cu o deschidere redusa. (< fr. cantilever)

SUSPENSIE s. f. 1. intrerupere (intentionata) a sirului gandirii, a comunicarii. ♦ in ~ = suspendat temporar, amanat. 2. sistem format din particule solide foarte fine care se gasesc in echilibru intr-un lichid. 3. mod de sustinere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care sustin acest echipament. ◊ legatura elastica dintr-un sistem tehnic si reazemul lui, care amortizeaza zguduirile mai mari. (< fr. suspension, lat. suspensio)

TABLIER, tabliere, s. n. Totalitatea grinzilor care formeaza sistemul de rezistenta al unui pod metalic si care sustine calea de circulatie a acestuia. [Pr.: -bli-er] – Din fr. tablier.

CORSET s.n. Centura lata, intarita uneori cu balene, pentru strangerea taliei. ◊ Corset ghipsat = obiect special, confectionat din ghips sau din alt material, servind la sustinerea unor organe sau la corectarea unor deformatii ale sistemului osos. [< fr. corset].

SUPORT s.n. Ceea ce sustine, ceea ce sprijina un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de sustinere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porti. / < fr. support].

DOCTRINAR, -A I. adj. referitor la o doctrina, care genereaza o doctrina. II. s. m. f. 1. cel care intemeiaza sau sustine o doctrina. 2. adept al unor pareri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire)

SUSPENSIE, suspensii, s. f. 1. Intrerupere (intentionata) a sirului gandirii, a frazei. ◊ Loc. adj. si adv. In suspensie = amanat, oprit, suspendat (temporar). 2. (Chim.) sistem dispers solid-fluid, in care faza solida dispersa este in echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil. 3. (Tehn.) Fel de sustinere a partii mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care sustin echipamentul mobil al unui instrument. 4. Legatura elastica sau flexibila intre un sistem tehnic si elementele pe care se sprijina. ♦ Spec. Legatura elastica dintre sasiul unui vehicul si osiile lui, care amortizeaza socurile puternice si asigura mobilitatea si stabilitatea vehiculului. [Var.: suspensiune s. f.] – Din fr. suspension.

MARXISM n. sistem de idei filozofice, economice si social-politice de orientare materialista, care sustine principiul luptei de clasa in scopul instaurarii oranduirii comuniste. /<fr. marxisme, rus. marksizm

PLURALISM n. 1) Conceptie filozofica care sustine ca lumea este alcatuita dintr-o multime de entitati spirituale independente. 2) sistem politic bazat pe mai multe organe de conducere (partide, grupuri, miscari etc.). 3) Situatie caracterizata printr-o multiplicitate de factori. /<fr. pluralisme

PIEDICA, piedici, s. f. 1. Factor care impiedica realizarea unui tel, care sta in calea unei actiuni: stavila, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedica (sau piedici) = a impiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva sa cada, impiedicandu-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedica = a pune cuiva piciorul inainte pentru a-l face sa se impiedice si sa cada. ♦ (Rar) Greutate in vorbire. 2. (Concr.) Unealta, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau incetinirea miscarii unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la sustinere etc. ♦ Franghie sau lant cu care se leaga picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i impiedica sa fuga cand sunt lasati sa pasca. 3. (Bot.; in compusul) Piedica-vantului = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii si albastrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piedeca s. f.] – Din lat. pedica.

STRUCTURALISM s.n. 1. Termen care desemneaza o categorie de orientari si tendinte metodologice si epistemologice actuale, constand in a privi obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee operationale. ♦ Curent in lingvistica contemporana care sustine principiul unitatii interne a structurii limbii si priveste limba ca pe un sistem de relatii fonetice si gramaticale care se conditioneaza reciproc, dar o studiaza independent de istoria poporului. 2. (Rar) Gestaltism. [< fr. structuralisme].

CONSERVATISM s. n. Atitudine, sistem de idei, convingeri politice care acorda importanta institutiilor traditionale (religie, familie, proprietate) si sustin dezvoltarea treptata in locul schimbarilor bruste. – Din fr. conservatisme.

PIVOT I. s. n. 1. piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si il ajuta sa se roteasca; capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ◊ cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. 2. (fig.) centru, punct de sprijin esential. ◊ intoarcere pe un picior la baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 3. radacina in forma de fus fara ramificatii. II. s. m. jucator (inalt) care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. (< fr. pivot)

REAZEM ~e n. 1) Obiect care asigura sprijinirea unui corp. ◊ Punct de ~ loc de contact dintre doua corpuri solide unde se exercita forte de actiune si reactiune. 2) fig. sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin. ~ la batranete. 3) tehn. Legatura intre doua elemente ale unui sistem tehnic. /v. a (se) rezema

ELITISM s. n. teorie care sustine rolul determinant al elitelor in miscarea istorica si in conducerea societatii; teoria elitelor. ◊ politica, sistem care vizeaza formula elitelor. ◊ tendinta de a avea in mod constient o arta pentru elite. (< fr. elitisme, engl. elitism)

CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea lata de piele, mai rar de panza, cu care se incing militarii peste mijloc si de care agata sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pana la centura = de la umeri pana la talie. ♦ Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = dispozitiv fixat in jurul taliei, care serveste la mentinerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centura de siguranta = dispozitiv de protectie a muncitorilor care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituita dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. 2. (In expr.) Cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. Centura de forturi = zona fortificata in jurul unei asezari care prezinta interes strategic. 3. (In expr.) Centura pelviana = oasele bazinului. – Fr. ceinture.

PIVOT s.n. 1. Piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si care il ajuta sa se intoarca, sa se poata roti; (spec.) capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ♦ Cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. ♦ (Fig.) Centru, punct de sprijin esential. ♦ Intoarcere pe un picior la jocul de baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 2. Radacina in forma de fus fara ramificatii. // s.m. Jucator, de obicei inalt, care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. [Pl. -oturi, (s.m.) -oti. / < fr. pivot].

SAVIGNY [zavinii], Friedrich Karl von ~ (1779-1861), jurist si istoric al dreptului german. Prof. univ. la Berlin. Fondator al scolii istorice a dreptului, sustinand teza potrivit careia dreptul izvoraste organic din spiritul fiecarui popor. Lucrari: „Istoria dreptului roman in Evul Mediu”, „sistemul dreptului roman actual”, „Despre chemarea timpului nostru spre legiferare si stiinta juridica”.

LACORDAIRE [lakorder], Jean-Baptiste-Henri (1802-1861), calugar francez. Influentat de Chateaubriand. A sustinut ideea despartirii Bisericii de stat. Celebru datorita predicilor sale tinute la Notre-Dame din Paris. A condus Ordinul dominicanilor (1850-1854), contribuind la constituirea unui sistem educational prin infiintarea unor colegii. Ctitor al mai multor manastiri (la Nancy, 1843, Flavigny, 1848 si Paris, 1849). Autor al „Vietii Sfantului Dominic”.

BANDAJ s. n. 1. fasa cu care se leaga o rana, o parte bolnava a corpului; (p. ext.) pansament. ◊ aparat special pentru a sustine o hernie. ◊ fasa cu care boxerii isi infasoara pumnii pe sub manusi. 2. cerc metalic sau de cauciuc care se monteaza pe janta unei roti de vehicul. 3. sistem de inele din sarma cu care se consolideaza infasurarile rotoarelor masinilor electrice. (< fr. bandage)

SPALIER, spaliere, s. n. 1. Suport format din stalpi intre care sunt intinse, orizontal si paralel, fire de sarma zincata pentru sustinerea anumitor plante agatatoare sau a ramurilor unor pomi a caror crestere este dirijata de om. 2. Sir de tufe sau de arbusti cu ramurile tunse dupa un anumit sistem, formand un fel de perete de verdeata de-a lungul unei alei. ♦ Alee marginita de un asemenea perete de verdeata. 3. Aparat de gimnastica in forma de scara larga, fixat de perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.

BANDAJ s.n. 1. Fasa cu care se leaga o rana sau o parte bolnava a corpului; (p. ext.) pansament. ♦ Aparat special pentru a sustine o hernie. ♦ Fasa cu care boxerii isi infasoara pumnii pe sub manusi. 2. Cerc (de otel, de cauciuc etc.) care se monteaza pe janta unei roti de vehicul. 3. sistem de inele din sarma cu care se consolideaza infasurarile rotoarelor masinilor electrice. [Pl. -je. / < fr. bandage].

INFRASTRUCTURA, infrastructuri, s. f. 1. Ansamblul elementelor care sustin partea principala a unei constructii, care o fixeaza de teren si care transmite acestuia fortele. 2. Ansamblul instalatiilor de la sol necesare pentru decolarea, aterizarea, adapostirea si intretinerea avioanelor. 3. sistem de relatii intre elementele fundamentale ale unui macrosistem (social). – Din fr. infrastructure.

CATENAR, -A adj. (Rar) Dispus, asezat in lant, in forma de lant, in serii. ◊ Suspensie catenara (si s.f.) = sistem de suspendare a liniilor de tractiune electrica, realizat prin fire verticale sau inclinate prin care linia electrica este suspendata de unul sau de mai multe cabluri de otel care o sustin. [Cf. fr. catenaire].

INFRASTRUCTURA ~i f. 1) Partea inferioara a unei constructii care o sustine si o fixeaza de teren. 2) Ansamblu de instalatii de la sol (hangare, piste, faruri etc.), necesare aviatiei. 3) Organizare economica a societatii, care constituie fundamentul ideologiei ei. 4) Elemente ale bazei tehnico-materiale (sistemul de comunicatii si telecomunicatii, cai ferate, sosele). [ G.-D. infrastructurii; Sil. in-fra-struc-] /<fr. infrastructure

CENTRALISM s. n. sistem de organizare administrativa, economica sau politica, potrivit caruia institutiile locale se afla (in orice problema) in subordinea institutiilor centrale si lucreaza dupa dispozitiile acestora. ♦ (Iesit din uz) Centralism democratic = principiu de baza propriu organizarii si activitatii partidelor comuniste si muncitoresti, care sustinea imbinarea centralismului cu democratia, conducerea centralizata cu participarea membrilor colectivitatii. – Din fr. centralisme. Cf. rus. tentralizm.

SPATA, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesa la razboiul de tesut formata dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formand un fel de pieptene cu doua radacini printre dintii caruia trec firele de urzeala. ♦ Betisor peste care se petrec ochiurile cand se impleteste o retea sau o plasa. II. 1. Portiune a scapulei care sustine articulatia umarului; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat in spete = cu umeri largi, spatos, voinic. ♦ Os lat care sustine articulatia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. 2. (Reg.) Spatarul scaunului. III. (Inv.) Sabie cu lama lunga, dreapta si lata, cu doua taisuri. – Lat. spatha.

CONTA, Vasile (1845-1882, n. Ghindaoani, jud, Neamt), filozof roman. Prof. univ. de drept civil la Iasi. Autorul unui sistem filozofic materialist, cuprinzand o teorie senzualist-empirista a cunoasterii, o analiza evolutionista a faptului biologic, o teorie de determinismului universal, numit „fatalism” aplicata si fenomenelor psihice si sociale („Bazele metafizicii”, „Teoria ondulatiunii universale”, „Teoria fatalismului”). Sub influenta lui A. Compte si H. Spencer a sustinut posibilitatea sociologiei ca stiinta („Originea speciilor”).

RELAXA, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. in stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o noua stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scadea fara ca sa varieze deformatia corpului. 3. Refl. si tranz. Fig. A (se) linisti, a (se) destinde (dupa un efort sustinut); a deveni sau a face sa devina mai putin incordat. – Din fr. relaxer.

INFRASTRUCTURA s. f. 1. ansamblu de elemente care sustin partea principala a unei constructii, a unui drum. 2. parte a unei nave care se afla sub corpul principal al vasului. 3. totalitatea instalatiilor tehnice si a constructiilor la sol necesare activitatii de zbor. 4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materiala a unei societati. 5. ansamblu de elemente ori relatii care conditioneaza sau determina pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme. (< fr. infrastructure)

ORGA s. f. 1. instrument muzical complex, cu claviatura, bazat pe un sistem de tuburi sonore, in care sunetele se produc prin trecerea unui curent de aer sub presiune. ♦ ~ de lumini = a) set de becuri diferit colorate, cu aprindere si intensitate comandate electronic. b) totalitatea dispozitivelor de comanda a aparatelor de iluminat intr-o sala de spectacol, intr-un platou de filmare sau de televiziune. 2. ~ geologica = ansamblu de coloane verticale in unele roci, prin fisurare. ◊ sustinerea unei lucrari miniere subterane cu stalpi asezati unul langa altul. (< fr. orgue)

PACIFISM (‹ fr.) s. n. Curentul de gandire intemeiat pe umanism si pe rationalismul unor sisteme filozofice iluministe ai carui reprezentanti se pronunta impotriva oricaror razboaie, indiferent de caracterul lor. Considera ca razboaiele pot fi evitate prin negocieri, dezarmare, propaganda in favoarea pacii, avand un rol pozitiv in realizarea unui climat de destindere, de nonviolenta. Aspiratiile oamenilor catre pacea universala se regasesc din Antichitate (Xenofon, Socrate), capatand noi valente in Renastere. In epoca moderna Rousseau, J. Bentham, Novalis au elaborat tratate in care au sustinut aceasta idee. Initiativa, cu caracter democratic, a p. a fost sprijinita de activitatea unor institutii (Societatea Americana pentru Pace, 1828) sau de congrese internationale (Bruxelles, 1848, Paris, 1889 s.a.). In 1891 s-a deschis, la Berna, un Birou International Permanent de Pace. A. Nobel a instituit intre premiile acordate de Academia suedeza unul destinat militantilor pentru pace. Miscarile pentru pace au devenit si mai puternice in urma conflagratiilor mondiale si a razboaielor din Vietnam, Iraq s.a., O.N.U. si alte organisme europene si mondiale incurajand deschis activitatile pacifiste.

NERV, nervi, s. m. 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care uneste sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simt, muschi, glande etc.) si care este format din manunchiuri de fibre reprezentand prelungirile neuronului inconjurate de o teaca constituita din mielina. ◊ Boala de nervi = boala nervoasa. Bolnav de nervi = persoana care sufera de o boala nervoasa. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la cearta, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criza nervoasa, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi usor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervura (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm sustinut. – Din lat. nervus, it. nervo.