EXECUTIV, -A, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozitiile organelor superioare. ◊ Organ executiv = organ de stat cu functii de organizare si de asigurare a executarii legilor. (In organizarea unor state) Putere executiva = sistem de organe compus din guvern si intreg aparatul administrativ, reprezentand una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevazute de principiul separatiei puterilor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. executif.

RESPIRATOR, -OARE, respiratori, -oare, adj. Care tine de respiratie, privitor la respiratie; care foloseste la respiratie. ◊ (Anat.) Aparat respirator = sistem de organe care asigura respiratia, structura lui fiind adaptata modului de viata al animalului respectiv si tipului de respiratie. [Var.: respiratoriu, -ie adj.] – Din fr. respiratoire.

CALE cai f. 1) Fasie de teren special amenajata pentru circulatia oamenilor, a vehiculelor sau a animalelor. ◊ Din ~ -afara peste masura. ~ea vietii cursul vietii. A-si face ~ (sau drum) a) a-si crea posibilitati de patrundere undeva; b) a cauta pretext pentru a vizita pe cineva. A gasi cu ~ a socoti ca este nimerit. A face cuiva ~ a lasa sa treaca. A sta in ~ea cuiva a impiedica pe cineva sa-si ajunga tinta. A-i tine ~ea cuiva a) a urmari pe cineva in mod insistent pentru a-i castiga bunavointa; b) a pandi trecerea cuiva. A pune tara la ~ a discuta multe si de toate. A fi pe ~ de a... a fi gata de a...; a fi pe punctul sa... A-si pune gura (sau burta) la ~ a manca pe saturate. ~ buna! urare facuta la plecarea cuiva; calatorie placuta! A face ~ intoarsa a se intoarce din drum. ~ea-valea fie; treaca-mearga. Ce mai ~ea-valea ce sa mai lungim vorba!; ce mai incolo-incoace! 2) inv. Strada care servea drept artera principala de circulatie intr-un oras. 3) Linie de comunicatie. ~ ferata. ~ aeriana. Pe ~ea aerului. 4) la pl.: Cai respiratorii sistem de organe care asigura respiratia; aparatul respirator. 5) Element al unui sistem tehnic, amenajat pentru a permite transportul pe el al unei masini, al unui aparat. ◊ ~ de rulare suprafata pe care ruleaza rotile sau rolele unui sistem tehnic. ~ de transmisiune ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiuni in radiodifuziune sau in telefonie. 6) fig. Directie de dezvoltare, de miscare. ◊ Pe ~ administrativa prin organele de administratie. Pe ~ ierarhica din instanta in instanta. A o lua pe alta ~ a incerca prin alta metoda. 7) Interval care separa doua puncte in spatiu; distanta; departare. A mers ~ de doua zile. [Art. calea; G.-D. caii] /<lat. callis

RESPIRATOR ~oare (~ori, ~oare) Care tine de respiratie; propriu respiratiei. Caile ~oare. ◊ Aparat ~ sistem de organe care asigura respiratia. [Var. respiratoriu] /<fr. respiratoire

STIMULENT s.n. 1. Ceea ce stimuleaza, da un avant nou; impuls, imbold, indemn. 2. Medicament, substanta care e****a activitatea unui organ sau a unui sistem de organe. [Cf. fr. stimulant].

STIMULENT s. n. 1. ceea ce stimuleaza; impuls, imbold, indemn. 2. medicament, substanta care e****a activitatea unui organ sau sistem de organe. (dupa fr. stimulant)

MUSCULATURA, musculaturi, s. f. Totalitatea muschilor² (1) corpului sau ai unui organ; sistemul muscular al corpului. [Var.: muschiulatura s. f.] – Din fr. musculature.

DIRECTIE² ~i f 1) Organ de conducere a unei institutii sau a unei intreprinderi; administratie; carmuire. 2) (in sistemul organelor de conducere a statului) Institutie care dirijeaza o anumita ramura de activitate. 3) Functia de director; directorat. [Art. directia; G.-D. directiei; Sil. -ti-e] /<fr. direction, lat. directio, ~onis

ANTAGONISM s. n. 1. contradictie antagonista; rivalitate. 2. (fiziol.) opozitie functionala intre doua sisteme, organe sau substante. 3. simbioza avantajoasa numai unuia dintre simbionti. (< fr. antagonisme)

DIRECTIE s. f. I. 1. orientare in spatiu a unui obiect, a unei miscari fata de un punct de referinta: sens de desfasurare a unei actiuni. 2. (mat.) proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa data. II. 1. (organ de) conducere a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ ~ de scena = regie. 2. functie de director; biroul directorului. ◊ subdiviziune in cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumita ramura de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijeaza un vehicul. ◊ parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio)

SINERGIE s. f. 1. asociere a mai multor organe, sisteme, factori care desfasoara activitati simultane; sinergism. 2. coordonarea mai multor actiuni in vederea unui rezultat comun cu economie de mijloace. (< fr. synergie)

EXTEROCEPTOR, exteroceptori, s. m. (Anat.) organ din sistemul nervos central care recepteaza stimuli din mediul extern. – Din fr. exterocepteur.

TORACE, torace, s. n. Cavitate in corpul vertebratelor cuprinsa intre gat si abdomen, care contine principalele organe ale sistemelor circulator si respirator; cosul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.

STIMULENT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimuleaza; impuls, imbold, indemn. 2. Spec. Medicament, substanta care e****a activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant impotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. stimulant.

SASIU ~ri n. Cadru rigid care se monteaza pe roti si sustine organele unui sistem tehnic. /<fr. chassis

TORACE n. 1) Cavitate a corpului, pana la diafragma, in care se afla principalele organe ale sistemului respirator si circulator; cosul pieptului. 2) (la insecte) Partea mijlocie a corpului de care se tin picioarele si aripile. /<fr. thorax

TREN ~uri n. 1) Vehicul constand dintr-un sir de vagoane de cale ferata trase de o locomotiva. ~ de pasageri. ◊ ~ de marfa marfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor si ranitilor. ~ subteran metrou. A scapa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabila; a rata. 2) Sir de vehicule formand o unitate de transport. ~ de automobile. ◊ ~ de lupta convoi de vehicule care aprovizioneaza cu munitii liniile de lupta. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizeaza impreuna o anumita operatie. ◊ ~ de laminare dispozitiv al masinii de filat cu ajutorul caruia sunt descretite si asezate paralel fibrele. ~ de roti sistem de roti dintate care se afla pe acelasi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamant (sau pe apa). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train

RUAJ s.n. 1. Totalitatea rotilor unei masini. 2. (Fig.) Masinarie cu roti. ♦ Mecanism, sistem, organism, organ (minor) intr-o munca administrativa. [Pron. ru-aj. / < fr. rouage].

TORACE s.n. Cavitate a corpului marginita de vertebrele regiunii dorsale, coaste si stern, in care se afla principalele organe ale sistemului respirator si circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (In forma toraco-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracica”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].

CONVERTOR s. n. organ al sistemelor de reglare automata sau al aparatelor ori instrumentelor de masura electrice, care transforma datele dintr-o forma intr-o alta forma de reprezentare, fara a modifica valoarea informatiei. (< engl. converter)

DEVASCULARIZARE s. f. excizie sau intrerupere chirurgicala a continuitatii sistemului vascular dintr-un sistem sau organ. (< de¹- + vasculariza)

RUAJ s. n. 1. ansamblul pieselor unei masini. 2. (fig.) masinarie cu roti. ◊ mecanism, sistem, organism, organ (minor) intr-o munca administrativa. (< fr. rouage)

TORACE s. n. 1. cavitate a corpului marginita de vertebrele regiunii dorsale, coaste si stern, in care se afla principalele organe ale sistemului respirator si circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax)

HIPOFUNCTIE, hipofunctii, s. f. Diminuare a activitatii unui organ, a unui sistem, a unei functii. [Var.: hipofunctiune s. f.] – Din fr. hypofonction.

EPUIZARE, epuizari, s. f. 1. Actiunea de a (se) epuiza; terminare, ispravire. 2. Operatie de indepartare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei sapaturi sau al unui batardou in vederea executarii unor lucrari de constructii. 3. Pierdere a capacitatii functionale a unui organ, a unui sistem sau a intregului organism in urma unei solicitari excesive; extenuare, oboseala, uzura [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza

DISFUNCTIE, disfunctii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a functiei unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptarii sau integrarii unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione.

CONSTITUTIE, constitutii, s. f. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; structura fizica generala a corpului omenesc. 2. Lege fundamentala a unui stat, investita cu o forta juridica superioara celorlalte legi, care cuprinde principiile esentiale ale organizarii lui, stabileste drepturile si datoriile principale ale cetatenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme si locale etc., reflectand astfel stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constitutiune s. f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis.

DISTROFIE, distrofii, s. f. Stare patologica constand in alterarea structurii unui tesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, in urma tulburarilor de nutritie. – Din fr. dystrophie.

DECALA, decalez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) distanta in spatiu sau in timp in raport cu ceva, de obicei in raport cu ceva stabilit initial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanta doua sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiasi sistem tehnic in vederea asigurarii conditiilor optime de functionare. – Din fr. decaler.

REPREZENTATIV, -A, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezinta o colectivitate si actioneaza in numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin insusirile sale) reprezinta, ilustreaza epoca, mediul, curentul din care face parte. ♦ (Substantivat, f.) Echipa care reprezinta o asociatie sportiva, o tara etc. – Din fr. representatif.

STABILIZATOR, -OARE, stabilizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care face stabil, care da stabilitate. 2. S. n. organ dintr-un sistem tehnic care asigura stabilitatea sistemului. 3. S. n. Aparat sau dispozitiv pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. S. n. Partea fixa a ampenajului orizontal al unui avion. 5. S. n. Legatura elastica intre capetele osiei unui autovehicul, care impiedica inclinarile mari ale acestuia. 6. S. m. Substanta care se adauga unei solutii pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza; stabilizant. – Din fr. stabilisateur.

CREIER ~i m. 1) organ central al sistemului nervos la om si la animale, aflat in cutia craniana; encefal. ◊ ~ul mare parte a creie-rului care se afla in regiunea anterioara si superioara a craniului. ~ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. A-si zbura (sau a-i zbura cuiva) ~ii a-si trage (sau a-i trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratiune; intelect. 3) fig. Forta organizatorica si conducatoare a unei actiuni. 4): ~ii (sau ~ul) muntilor locurile centrale, inalte si greu accesibile ale muntilor. [Sil. cre-ier] /<lat. crebrum

DISFUNCTIE ~i f. Tulburare functionala a unui organ, aparat sau sistem. /<germ. Dysfunktion

REPREZENTATIV ~a (~i, ~e) 1) Care reprezinta; cu proprietatea de a reprezenta. 2) (despre organe sau despre sisteme de guvernare) Care reprezinta o colectivitate si actioneaza in numele ei. /<fr. representatif

SESIZOR ~oare n. organ al unui sistem tehnic menit sa sesizeze anumite marimi. /a sesiza + suf. ~or

SUPAPA ~e f. tehn. 1) organ al unui sistem tehnic care serveste pentru reglarea miscarii unui fluid intr-un circuit. 2) Dispozitiv pentru inchiderea si deschiderea unui orificiu prin care trece un fluid; ventil. /<fr. soupape

DISFUNCTIE s.f. 1. (Med.) Tulburare functionala a unui organ, aparat sau sistem. 2. (Fil.) Actiune a carei consecinta este reducerea integrarii sau adaptarii unei unitati date la contextul social respectiv. [Gen. -iei. / < it. disfunzione, germ. Dysfunktion, cf. gr. dys – dificil, lat. functio – activitate].

REGLA vb. I. tr. 1. A reduce sau a mari regimul de functionare al unui sistem tehnic. 2. (Med.) A reglementa functionarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orandui, a potrivi. [< fr. regler].

TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate in serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac servind la descretirea si paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].

CONSTITUTIE s. f. I. 1. totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ. 2. conformatie; arhitectura (3). II. lege fundamentala a unui stat, care stabileste principiile de baza ale organizarii lui, drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme si locale (< fr. constitution, lat. constitutio)

DISFUNCTIE s. f. 1. (med.) tulburare a functiei unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) reducere a adaptarii sau integrarii unui subsistem la sistemul din care face parte. 3. (fil.) actiune a carei consecinta este reducerea integrarii sau adaptarii unei unitati date la contextul social respectiv. (< germ. Dysfunktion)

INSUFICIENTA s. f. 1. situatia, starea a ceea ce este insuficient. 2. (med.) incapacitate a unui organ, aparat sau sistem de a functiona normal. (< it. insufficienza, lat. insufficientia)

NEUROVEGETATIV, -A adj. referitor la sistemul nervos vegetativ. ♦ sistem nervos ~ = totalitatea organelor nervoase ale organismului care regleaza functiile viscerale. (< fr. neurovegetatif)

REGLA vb. tr. 1. a reduce sau a mari regimul de functionare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa functionarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ◊ a aranja, a orandui. (< fr. regler)

TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate in serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac la descretirea si paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de doua sau trei roti cu ajutorul caruia avionul ruleaza pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvente si amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)

BRONK, Detlev W. (1897-1975), fiziolog american. Cercetari privind fiziologia organelor de simt, sistemului nervos si circulatia singelui.

SCARPA, Antonio (1752-1832), chirurg si anatomist italian. Prof. la Pavia. Cercetari originale asupra asupra sistemului nervos si organelor de simt. Studii privind maladiile oftalmologice; inovatii in tehnica chirurgiei ochiului.

HIPERTONIE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei solutii hipertonice. 2. Crestere a tonusului muschilor scheletici sau ai diferitelor organe interne si a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.

VEGETATIV, -A, vegetativi, -e, adj. 1. Care indica natura proceselor fiziologice ce se petrec in afara controlului voluntar si se realizeaza intr-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului si conducerii scoartei). ◊ sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. Care se refera la organe sau parti ale plantelor (altele decat cele de reproducere sexuata). ◊ Inmultire vegetativa = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc. (si nu prin seminte spori). – Din fr. vegetatif, it. vegetativo.

ETANSOR, etansoare, s. n. Ansamblul organelor si partilor unui sistem tehnic, care asigura etanseitatea intr-o zona de asamblare. – Din etansa.

NEUROVEGETATIV, -A, neurovegetativi, -e, adj. 1. (In sintagma) sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisiune ale organismului care regleaza functiile de nutritie. 2. Care tine de sistemul nervos neurovegetativ, care apartine sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovegetatif.

COLECTOR, -OARE, colectori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) In care se aduna, se colecteaza gaze sau lichide. 2. S. n. Incapere, recipient sau conducta pentru adunarea si conducerea lichidelor sau a gazelor in diferite sisteme tehnice. 3. S. n. organ al rotorului unor masini electrice, care schimba legaturile dintre infasurarea rotorului si circuitul exterior. 4. S. m. Persoana care strange sau achizitioneaza de la producatori marfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.

VEGETATIV, -A adj. 1. Care indica natura proceselor fiziologice petrecute in afara controlului voluntar si realizate intr-un sector special al sistemului nervos central. ◊ sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. Referitor la organe si parti ale plantelor, exceptand organele de reproducere s*****a. ◊ Inmultire vegetativa = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc. (si nu prin seminte sau spori). [< fr. vegetatif, lat. vegetativus, it. vegetativo].

ETANSOR s.n. Ansamblul organelor si partilor unui sistem tehnic care asigura etanseitatea intr-o zona de asamblare. [Cf. fr. etancheur].

ETANSOR s. n. ansamblul organelor si partilor unui sistem tehnic care asigura etanseitatea. (< fr. etancheur)

MASINA s. f. 1. sistem tehnic format din organe si mecanisme cu anumite miscari, care transforma o forma de energie in alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinarii unor marimi fizice. ◊ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ◊ locomotiva. ◊ batoza. (< fr. machine, germ. Maschine)

VEGETATIV, -A adj. 1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute in afara controlului voluntar si realizate printr-un sector special al sistemului nervos central. ♦ sistem nervos ~ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. referitor la structuri, organe sau functii care nu sunt implicate in procesul reproducerii. ♦ inmultire ~a = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc., nu prin seminte sau spori. (< fr. vegetatif, it. vegetativo)

MALFORMATIE, malformatii, s. f. (Med.) Anomalie morfologica congenitala a unui organ, a unui aparat sau sistem sau a unei parti a corpului unei fiinte. – Din fr. malformation.

PIEDICA, piedici, s. f. 1. Factor care impiedica realizarea unui tel, care sta in calea unei actiuni: stavila, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedica (sau piedici) = a impiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva sa cada, impiedicandu-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedica = a pune cuiva piciorul inainte pentru a-l face sa se impiedice si sa cada. ♦ (Rar) Greutate in vorbire. 2. (Concr.) Unealta, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau incetinirea miscarii unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la sustinere etc. ♦ Franghie sau lant cu care se leaga picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i impiedica sa fuga cand sunt lasati sa pasca. 3. (Bot.; in compusul) Piedica-vantului = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii si albastrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piedeca s. f.] – Din lat. pedica.

EFECTOR, efectori, s. m. (Biol.; adesea adjectival) 1. Organ care actioneaza sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiti de organele receptoare. 2. Substanta care modifica activitatea unor enzime. – Din fr. effecteur, lat. effector.

CREIER, creieri, s. m. 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la animale, organ al gandirii si al constiintei la om, situat in cutia craniana si compus din trunchiul cerebral, creierul mic si emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara si superioara a craniului. 2. Fig. Minte, inteligenta, judecata. ♦ Element care organizeaza si conduce o actiune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntilor = locurile cele mai inalte si mai greu accesibile ale muntilor. [Var.: (inv.) crier s. m.] – Lat. c(e)rebellum.

GERONTOCRATIE ~i f. sistem de guvernare in care organele de conducere sunt dominate de batrani. /<fr. gerontocratie

NERV ~i m. 1) Formatie anatomica, cu aspect fibros, albicioasa, care se ramifica de la sistemul nervos central spre diversele organe interne si exteme. ~ul optic. 2) la pl. sistem nervos; constitutii nervoase. ◊ Boala de ~i stare de nervozitate extrema. 3) la pl. Stare de enervare, iritare; nervozitate; surescitare. ◊ A avea ~i a fi enervat. A-si calma ~ii a-si potoli surescitarea. Razboiul ~ilor stare de tensiune extrema intre adversari. 4) la sing. fig. Putere vitala; vigoare; vitalitate. ◊ A avea ~ a fi plin de viata; energic; dinamic. 5) Ligament sau fibra musculara. 6) la sing. Parte esentiala, de baza. /<lat. nervus, it. nervo

ORGANISM ~e n. 1) Corp viu cu sistem de autoreglare; totalitate de organe care constituie un corp viu. ~ animal. ~ vegetal. 2) fig. Ansamblu organizat de elemente, coordonate intre ele, care constituie un tot intreg in stare sa functioneze; mecanism. ~ social. ~ administrativ. /<lat. organismus, ngr. organismos, germ. Organismus, fr. organisme

ANALIZATOR s.n. Instrument pentru determinari analitice. ♦ Aparat cu ajutorul caruia se studiaza polarizarea luminii. // s.m. Aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simt, din nervi si dintr-un numar de celule ale creierului, care are functia de a analiza, de a diferentia insusirile obiectelor si ale fenomenelor. [Pl. -oare, (rar, s.m.) -ori. / < analiza + -tor, dupa fr. analyseur].

ANIMAL s.n. 1. Fiinta care are organe de simt, de miscare, sistem nervos etc. 2. (Fig.) Om josnic, stapanit de instincte proprii animalelor. // adj. De animal, referitor la animale, propriu animalelor. [Cf. fr. animal, it. animale, germ. Animal < lat. animal].

ANALIZATOR s. m. aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simt, din nervi si centrii corespunzatori din scoarta cerebrala. (dupa fr. analyseur)

ANIMAL I. s. n. 1. fiinta care are organe de simt, de miscare, sistem nervos etc. 2. (fig.) om josnic, stapanit de instincte. II. adj. de animal, propriu animalelor. (< fr., lat. animal)

BIOPOTENTOR s. n. aparat care stimuleaza irigarea sangvina si distributia hormonala, actionand benefic asupra sistemului nervos si asupra muschilor organelor genitale. (< biopotent/ial/ + -or)

DECUPLA vb. tr. 1. a deconecta (I, 2). 2. a desface legatura dintre doua sisteme tehnice sau dintre doua organe cuplate. (< fr. decoupler)

SCHIMBATOR, -OARE, schimbatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care se schimba (usor, repede); nestatornic, variabil, schimbacios. II. S. n. 1. sistem tehnic sau fizico-chimic care permite sa se modifice valoarea marimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, directia mersului unui vehicul etc. ♦ Schimbator de viteza = dispozitiv montat intre un motor de antrenare si organele care transmit miscarea unui alt sistem tehnic, permitand sa se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substante, de energie, de caldura intre doua medii. 3. (In sintagma) Schimbator de cale = instalatie care leaga intre ele doua sau mai multe linii de cale ferata, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. – Schimba + suf. -ator.

PLURALISM n. 1) Conceptie filozofica care sustine ca lumea este alcatuita dintr-o multime de entitati spirituale independente. 2) sistem politic bazat pe mai multe organe de conducere (partide, grupuri, miscari etc.). 3) Situatie caracterizata printr-o multiplicitate de factori. /<fr. pluralisme

NERV, nervi, s. m. 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care uneste sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simt, muschi, glande etc.) si care este format din manunchiuri de fibre reprezentand prelungirile neuronului inconjurate de o teaca constituita din mielina. ◊ Boala de nervi = boala nervoasa. Bolnav de nervi = persoana care sufera de o boala nervoasa. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la cearta, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criza nervoasa, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi usor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervura (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm sustinut. – Din lat. nervus, it. nervo.

AX s. 1. (TEHN.) fus, osie. (~ul este un organ de masina.) 2. (ANAT.) ax cerebrospinal v. sistem nervos central.

CIRCULATOR ~oare (~ori, ~oare) Care tine de circulatia sangelui; propriu circulatiei sangelui. ◊ Aparat ~ totalitate a organelor care asigura circulatia sangelui in organism; sistem c************r. /<fr. circulatoire, lat. circulatorius

ROTARY s.n. 1. sistem de foraj petrolier mecanic, cu circulatie continua si cu rotirea garniturii de foraj. 2. sistem de telefonie automata, in care unele organe sunt actionate de o miscare de rotatie continua. [< engl., fr. rotary].

CORSET s.n. Centura lata, intarita uneori cu balene, pentru strangerea taliei. ◊ Corset ghipsat = obiect special, confectionat din ghips sau din alt material, servind la sustinerea unor organe sau la corectarea unor deformatii ale sistemului osos. [< fr. corset].

ANALOGIE s. f. 1. corespondenta, asemanare intre doua sau mai multe situatii, obiecte, fenomene, notiuni etc. 2. metoda de studiu al unui sistem bazata pe analogia (1) dintre acesta si un alt sistem cunoscut. 3. (biol.) asemanare relativa a doua organe (de animale) analoage. 4. (jur.) metoda de solutionare a unui caz neprevazut de lege, dar asemanator. 5. asemanare partiala de forma, sau de continut a doua elemente de limba, care determina modificarea unuia dintre ele sub influenta celuilalt. (< fr. analogie, lat. analogia)

ROTARY s. n. 1. sistem de foraj petrolier mecanic, cu circulatie continua si cu rotirea garniturii de foraj. 2. sistem de telefonie automata in care unele organe sunt actionate de o miscare de rotatie continua. (< engl. rotary)

APARAT, aparate, s. n. 1. sistem de piese care serveste pentru o operatie mecanica, tehnica, stiintifica etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. sistem tehnic care transforma o forma de energie in alta. 3. (Anat.) Totalitatea organelor care servesc la indeplinirea unei functiuni; sistem. Aparatul digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigura bunul mers al unei institutii. Aparatul administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor administrative ale statului. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat stiintific = totalitatea mijloacelor de investigatie stiintifica folosite de un cercetator. Aparat critic = prezentarea (si discutarea) de catre un editor, in alcatuirea unei editii critice, a variantelor unui manuscris. – Fr. appareil, apparat (lat. lit. apparatus).

TRACTUS s. n. (Anat.) Ansamblu de fibre sau de organe care urmeaza unul dupa celalalt, alcatuind un sistem – Din fr., lat. tractus.

SECURITATE s. f. 1. Faptul de a fi la adapost de orice pericol; sentiment de incredere si de liniste pe care il da cuiva absenta oricarui pericol. ♦ Protectie, aparare. * Securitate colectiva = stare a relatiilor dintre state, creata prin luarea pe cale de tratat a unor masuri de aparare comuna impotriva unei agresiuni. 2. (Iesit din uz) Totalitatea organelor de stat care aveau ca sarcina apararea sistemului social-economic si politic al statului comunist. – Din fr. securite, lat. securitas, -atis.

SIMPATIC ~ca (~ci, ~ce) (mai ales despre persoane) Care inspira simpatie; placut; nostim. Om ~. Lucru ~. ◊ sistem nervos ~ (sau marele ~) parte a sistemului nervos, care dirijeaza functiile glandelor si ale organelor interne. Cerneala ~ca cerneala incolora folosita in scrierea secreta, care devine vizibila numai la caldura sau la tratarea cu solutii speciale. /<fr. sympathique, it. simpatico

APARAT s.n. 1. sistem tehnic care serveste pentru o operatie tehnica, stiintifica etc. bine determinata. ♦ Instalatie, unealta etc. servind la efectuarea de exercitii gimnastice. 2. Ansamblu de organe care indeplinesc aceeasi functie in organism. V. sistem. 3. Totalitatea serviciilor unei institutii. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care indeplinesc functiile acestuia; personalul acestor organe. 4. Totalitatea procedeelor si mijloacelor folosite intr-o anumita munca. ◊ Aparat stiintific = totalitatea mijloacelor de cercetare intr-o munca stiintifica; aparat critic = notele explicative care insotesc un text (vechi), comentat de editor. [< lat. apparatus, cf. fr. apparat, appareil, germ. Apparat].

CENTRALISM s. n. sistem de subordonare administrativa, economica sau politica a organelor locale, directivelor sau dispozitiilor organelor centrale. ♦ ~ democratic = principiu de baza al organizarii si activitatii partidelor comuniste si al statelor socialiste. (< fr. centralisme)

RULANT, -A adj. (despre sisteme tehnice) care se deplaseaza cu ajutorul unor organe de rostogolire. ♦ pod ~ = macara mobila cu un pod, care poate deplasa greutati pe orizontala; material ~ = totalitatea vehiculelor (locomotive, vagoane) care circula pe liniile ferate. (< fr. roulant)

DEGENERESCENTA, degenerescente, s. f. Modificarea patologica regresiva, anatomica si functionala, a unui tesut sau a unui organ, ca urmare a suprimarii legaturii lor cu sistemul nervos sau cu circulatia sangvina, a unei intoxicatii grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. degenerescence.

SECURITATE s. f. 1. stare de siguranta, de lipsa de primejdie. 2. protectie, aparare. ♦ Consiliu de S~ = principalul organ permanent al ONU, avand ca sarcina fundamentala mentinerea pacii si securitatii internationale. 3. totalitatea organelor de stat care in trecut, aveau sarcina sa apere sistemul social economic si politic; sistem politico- politienesc represiv. (< fr. securite, lat. securitas)

IRIGA vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sange) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -gheaza. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].

IRIGA vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sange) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)

LACUNAR adj. care prezinta lacune. ◊ (despre minerale) cu interstitii in punctele de jonctiune. ♦ sistem ~ = ansamblu de cavitati discontinue care umplu interstitiile celulelor, tesuturilor si organelor. (< fr. lacunaire)

VOCODER s. n. 1. organ de analiza a sunetelor, care permite reconstituirea codificata intr-un sistem informatic. 2. aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrarii si sintezei electrice. (< engl., fr. vocoder)

APARAT, aparate, s. n. 1. sistem de piese care serveste pentru o operatie mecanica, tehnica, stiintifica etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. sistem tehnic care transforma o forma de energie in alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la indeplinirea unei functiuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigura bunul mers al unei institutii sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care indeplinesc functiile acestuia; totalitatea angajatilor acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat stiintific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigatie stiintifica folosite de un cercetator. Aparat critic = totalitatea notelor si comentariilor care insotesc o editie critica. – Din lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat (cu unele sensuri dupa fr. appareil).

JUSTITIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdictie dintr-un stat; ansamblul legilor si al instantelor judecatoresti; sistemul de functionare a acestor instante. 2. Una dintre formele fundamentale ale activitatii statului, care consta in judecarea pricinilor civile sau penale si in aplicarea pedepselor prevazute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) in fata justitiei = a cita (sau a se prezenta) la judecata. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justitia.

A SESIZA ~ez tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a ajunge sa patrunda cu mintea; a intelege; a pricepe; a concepe. 2) (organe oficiale) A pune la curent (pentru a se lua masuri). 3) (despre sisteme tehnice) A descoperi, semnalizand. /<fr. saisir

LACUNAR adj. Care prezinta lacune; cu intreruperi. ◊ sistem lacunar = ansamblu de cavitati discontinue care umplu interstitiile celulelor, tesuturilor si organelor. [Cf. fr. lacunaire].

FIRMWARE FIRMUAR/ s. n. (inform.) microprograme elementare stocate in organele de memorie ale unui calculator, care nu se sterg, constituind pentru sistemele moderne o sursa indestructibila deja elaborata. (< engl. firmware)

NOTOCORDA, notocorde, s. f. organ elastic in forma de nuia, situat in axa corpului unor animale, sub sistemul nervos si deasupra tubului digestiv, din care deriva coloana vertebrala. [Var.: notocord s. n.] – Din fr. notochorde.

CENTRALISM n. sistem de organizare si de conducere centralizata a vietii social-politice conform caruia organele locale se afla in subordinea celor centrale. /<fr. centralisme

A E****A e***t tranz. 1) (tesuturi, organe, celule si functiile lor) A face sa-si intensifice activitatea; a stimula. 2) (sisteme fizice) A prevedea cu un surplus de energie. 3) (masini electrice) A asigura cu un camp magnetic. 4) (persoane) A face sa se e***te. /<fr. e***ter, lat. e***tare

DEFECT² ~e n. 1) Lipsa a unei insusiri fizice sau morale; neajuns; cusur; deficienta; meteahna. 2) Deranjament care nu permite unui sistem tehnic sa functioneze normal; defectiune. 3) Lipsa de integritate anatomica sau functionala a unui organ; deficienta. /<lat. defectus, germ. Defect

MATRICE s.f. I. organ al mamiferelor in care se dezvolta fatul pana la nastere; uter. II. (Mat.) sistem de numere grupate intr-un tablou dreptunghiular cu un anumit numar de linii sau randuri, fiecare rand avand acelasi numar de numere dispuse in coloane. [Var. matrita s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice].

SIMPATIC, -A, simpatici, -ce, adj. 1. Care inspira simpatie; placut, atragator. 2. (Inv.) Care da dovada de simpatie, plin de simpatie. ♦ (Rar) Favorabil, avantajos. 3. (In sintagma) Cerneala simpatica = cerneala incolora, care devine vizibila numai la caldura sau prin tratarea cu diferite solutii speciale (si care se intrebuinteaza pentru a scrie texte secrete). 4. (Anat.; in sintagmele) sistem nervos simpatic sau (substantivat) marele simpatic = sistem nervos format din ganglioni si din fibre nervoase care regleaza, sub controlul scoartei cerebrale, functiile glandelor si ale organelor interne. Ganglioni (sau nervi etc.) simpatici = ganglioni (sau nervi etc.) care fac parte din sistemul nervos simpatic. – Din fr. sympathique.

RULOU, rulouri, s. n. 1. Obiect in forma de sul. Rulou de hartie. 2. organ de masina care se poate roti in jurul unei axe si care serveste la sustinerea si la rularea unui sistem tehnic, la transmiterea unei miscari, la transportul unor piese, la infasurarea unor fire etc. 3. organ al compresoarelor rutiere, construit dintr-un cilindru cu greutate mare; tavalug de compresor. ♦ Sul subtire de lemn (prevazut cu un arc pentru a putea fi usor de manipulat) pe care se infasoara transperantul de la ferestre; p. ext. transperantul insusi. ♦ Jaluzea. 4. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat in forma de sul. 5. Produs de patiserie in forma de sul, facut din aluat, care se umple cu frisca, crema, dulceata etc. – Din fr. rouleau.

VEGETATIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de organele plantei; propriu organelor plantei. ◊ Inmultire ~a inmultire fara seminte (prin bulbi, butasi, rizomi etc.). Hibridare ~a hibridare prin unirea unor organe de la doua plante. 2) Care tine de activitatea fiziologica involuntara; propriu activitatii fiziologice involuntare. ◊ sistem nervos ~ sistem nervos compus din nervii simpatici si nervii parasim-patici, care dirijeaza o serie de functii ale organismului (respiratia, metabolismul, digestia etc.). /<fr. vegetatif, germ. vegetativ

EXPERT, -A, experti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (Adesea adjectival) Persoana care poseda cunostinte temeinice intr-un anumit domeniu; specialist de mare clasa. ♦ Spec. Persoana competenta intr-un anumit domeniu, numita de un organ de stat sau de partile interesate pentru a face o expertiza. 2. Adj. (Inform.; in sintagma) sistem expert = program de exploatare inteligenta a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicatie. – Din fr. expert, lat. expertus.

REPAUS, repausuri, s. n. 1. Stare in care orice functie sau activitate este temporar intrerupta si care are rolul de a reface capacitatea de munca a organismului; odihna, inactivitate. ♦ Suspendare temporara a unei activitati, avand rolul de a restabili capacitatea de munca a unui organ sau a intregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp in raport cu alt corp sau cu un sistem de referinta, in care distantele dintre punctele corpului sau ale sistemului de referinta nu variaza cu timpul. 3. (Fil.) Moment integrant al miscarii, avand in raport cu acesta un caracter relativ si conditionand stabilirea relativa a lucrurilor. 4. (Biol.; in sintagma) Repaus mamar = perioada dintre incheierea unei lactatii si urmatoarea fatare, specifica unor animale. [Pr.: -pa-us. – Var.: repaos s. n.] – Lat. *repausum.

DISPOZITIV ~e n. 1) Ansamblu de piese sau organe, legate intre ele si dispuse in asa fel incat sa poata indeplini o anumita functie intr-un sistem tehnic. 2) Ansamblu de mijloace si forte militare, dispuse in conformitate cu un plan, in vederea unui anumit scop. /<fr. dispositif

CENTRU s.n. si m. I. 1. (Mat.) Punct fata de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se afla la egala departare. ♦ Punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raporteaza celelalte puncte ale ansamblului. 2. Punct de mijloc, central, al unui spatiu, al unei suprafete. ♦ (Sport) Centru-inaintas = jucator de la mijlocul liniei de inaintare (la anumite jocuri). II. Loc, punct unde sunt localizate anumite functii, activitati; sediu al unei activitati. ♦ Loc catre care converg anumite forte. ♦ Oras mare in care sunt concentrate organele de conducere ale judetului, ale regiunii etc. ♦ Institutie superioara conducatoare; putere administrativa centrala. ♦ Centri nervosi = parti ale sistemului nervos unde se primesc e*********e periferice si de unde pornesc e*********e centrale. [Pl. -re, -ri. / < lat. centrum, cf. it. centro, fr. centre].

APARAT s. n. 1. sistem tehnic care serveste pentru o operatie tehnica, stiintifica etc. ◊ instalatie, unealta pentru exercitii gimnastice. 2. (anat.) ansamblu de organe care indeplinesc aceeasi functie in organism. 3. totalitatea serviciilor unei institutii. 4. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care indeplinesc functiile acestuia. 5. totalitatea procedeelor si mijloacelor intr-o anumita munca. ♦ ~ stiintific = totalitatea mijloacelor de cercetare intr-o munca stiintifica; ~ critic = notele explicative care insotesc un text, comentat de editor. (< lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

DISPOZITIV s.n. 1. Ansamblu de piese care indeplineste o anumita functie intr-un sistem tehnic. 2. Dispozitie pe teren a unor trupe pentru lupta, pentru o operatie militara. 3. Parte finala a hotararii unui organ de jurisdictie. [< fr. dispositif, it. dispositivo].

DORSAL, -A I. adj. 1. referitor la partea posterioara a corpului sau a unui organ. ♦ (s. m.) marele ~ = cel mai lat muschi al spatelui. 2. (despre foneme) articulat in spatele limbii. II. s. f. 1. sistem muntos care se intinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separand doua bazine. 2. lant muntos care se intinde pe spatiul unui continent. 3. relief mai putin accidentat, care separa unitati de relief mai joase. 4. prelungire a unui anticiclon intre doua zone cu presiune atmosferica mai coborata, care poate fi asemanata cu un „bot de deal”. (< fr. dorsal)

TRADUCTOR s. n. 1. dispozitiv al unui sistem cu reglare automata care transforma in semnal unificat o marime pentru a putea fi masurata cu o alta marime. 2. organ al unui aparat telegrafic sau al unui receptor Morse care traduce impulsurile electrice primite in semnale sonore sau vizuale. 3. (cib.) dispozitiv la care alfabetul de iesire e diferit de cel de intrare. (< fr. traducteur)

RETICULO-ENDOTELIAL (RETICULOHISTIOCITAR) (< fr.) sistem ~ = componenta a sistemului imunitar al organismului, reprezentata de o clasa de celule numite macrofage sau histiociti. care sunt raspandite difuz in toate organele corpului, atingand concentratii mari in maduva osoasa, ficat, splina si ganglioni limfatici. Celulele s.r. recunosc si distrug particulele straine, microorganismele patogene si resturi de celule, ca si celulele si tesuturile anormale sau imbatranite (ex. macrofagele din splina distrug eritrocitele si trombocitele batrane).

ORGAN¹ ~e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste anumite functii. 2) Piesa sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publicatie periodica (ziar, revista). ~ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la pl. Institutie cu functii speciale intr-un domeniu anumit al vietii sociale. /<ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe

SENAT s.n. 1. (Ant.) organul suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. Corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, format din membri alesi sau de drept. ♦ Loc unde se aduna senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei institutii de invatamant superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. senat, it. senato, lat. senatus < senex – batran].

DISPOZITIV s. n. 1. ansamblu de piese care indeplineste o anumita functie intr-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru lupta, pentru o operatie militara. 3. parte finala a hotararii unui organ de jurisdictie. (< fr. dispositif)

E****A vb. tr. 1. a activa, a stimula functia unei celule, a unui tesut, organ etc. 2. (fig.) a irita, a atata. ◊ a provoca o senzatie, un sentiment. 3. (fiz.) a comunica un plus de energie unui sistem fizic. ◊ a produce un camp magnetic intr-o masina electrica. (< fr. e*****r, lat. e******e)

SENAT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, din membri alesi sau de drept. ◊ loc unde se aduna senatorii. 3. consiliul profesoral al unei institutii de invatamant superior. (< fr. senat, lat. senatus)

INCOMPATIBILITATE s. f. 1. faptul de a fi incompatibil. ◊ nepotrivire de grupa sangvina intre doi indivizi; respingere reciproca intre doi gameti, intre doua tesaturi sau organe. 2. (jur.) interdictie legala ca cineva sa poata ocupa simultan doua functii, doua atributii care, prin caracterul lor, sunt contradictorii. 3. (mat.) insusire a unui sistem de (in)ecuatii de a fi incompatibil; proprietate a unui sistem de axiome care contine afirmatii ce nu concorda cu altele. (< fr. incompatibilite)

SESIUNE ~i f. 1) Perioada in care au loc sedintele unui organ reprezentativ al puterii de stat, judiciar sau stiintific, unde se iau in discutie si se rezolva probleme importante. 2) : ~ de examene perioada de examene in sistemul invatamantului. [G.-D. sesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. sessio, ~onis, fr. session

E****A vb. I. tr. 1. A activa, a stimula functia unei celule, a unui tesut, a unui organ etc. 2. (Fig.) A irita, a starni, a atata. ♦ A provoca o senzatie, o emotie, un sentiment. 3. (Fiz.) A comunica un plus de energie unui sistem fizic. ♦ A produce un camp magnetic intr-o masina electrica. [Pron. ecs-ci-, p.i. e***t si -tez, var. escita vb. I. / cf. fr. e***ter, lat. e***tare].

RESORBTIE, resorbtii, s. f. 1. (Med.) Proces de disparitie lenta, prin absorbtie treptata, a unui tesut sau organ, de obicei strain organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui tesut sau a unui organ, de obicei datorita fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din tesutul interstitial in sistemul circulator. 2. (Fiz.) Absorbtie sau adsorbtie a gazelor sau a vaporilor proveniti din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. resorption.

DEVIATIE s. f. 1. abatere fata de o directie normala data. ♦ ~ de sept = deformare a septului nazal. ◊ (biol.) transformare a unui organ intr-altul, cu alta structura si alta functie. ♦ ~ s*****a = practicarea relatiilor e*****e intre parteneri apartinand aceluiasi s*x; homos*xualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergenta dintr-un sistem cu cea incidenta; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenta maselor de metal situate la bord. (< fr. deviation, lat. deviatio)

sistem s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)

REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)

APARAT ~e n. 1) sistem tehnic care serveste la executarea anumitor operatii (tehnice, mecanice, electrice etc.). ~ de radio. ~ fotografic. ◊ ~ de gimnastica ansamblu de instalatii care servesc la efectuarea de exercitii gimnastice. 2) Totalitate a organelor care indeplinesc o functie in organism. ~ circulator. ~ digestiv. 3) Totalitate a serviciilor si a personalului dintr-o institutie, dintr-un stat. ~ administrativ. ◊ ~ critic explicatiile care insotesc un text. /<germ. Apparat, lat. apparatus

ROTATIV, -A adj. 1. (despre miscari) circular. 2. (despre sisteme tehnice) care poate face o miscare de rotatie. ♦ motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ◊ (s. f.) presa de imprimat la care suportul cliseului si organul de presiune sunt cilindrice. (< fr. rotatif)

REZONATOR, -OARE I. adj. 1. care face sa sune. ♦ organ ~ = organ in forma de punga, sub coardele vocale superioare la maimutele antropide si la animale rumegatoare, care amplifica sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care ofera o imagine amplificata a realitatii. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil sa amplifice oscilatii prin rezonanta. ◊ dispozitiv care indica existenta fenomenului de rezonanta. 2. parte a cavitatii bucale sau nazale care participa la emiterea sunetelor. (< fr. resonateur)

REGULATOR, -OARE, regulatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care reguleaza, sistematizeaza, care stabileste regularitatea unei miscari sau a unei functii; care indrumeaza sau conduce. 2. S. n. Aparat sau instalatie care efectueaza un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; in sintagma) Regulator de competenta = act prin care organul de jurisdictie superior celor intre care s-a ivit un conflict de competenta stabileste care dintre ele este competenta sa judece conflictul. 4. S. m. si f. Persoana care stabileste, indrumeaza sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. regulateur, germ. Regulator.

ROTATIV, -A adj. 1. (Despre miscari) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice) Care poate face o miscare de rotatie; rotant. ♦ Motor rotativ = motor cu cilindrii rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ♦ Presa rotativa (si s.f. ) = presa de imprimat la care suportul cliseului si organul de presiune sunt cilindrice. [Cf. fr. rotatif, engl. rotative, it. rotativo].

DIRECTIE s.f. I. 1. Orientare in spatiu a unei persoane sau a unui obiect fata de un punct de referinta; loc catre care se indreapta cineva sau ceva; sens al unei miscari, al unei pozitii etc. 2. (Mat.) Proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa. II. 1. Conducere, dirijare (a unei institutii, a unei intreprinderi etc.). ◊ Directie de scena = regie. 2. Functie de director; (p. ext.) durata cat o persoana indeplineste aceasta functie. 3. organ care conduce o intreprindere, o institutie etc. ♦ Diviziune in cadrul unui minister, al unei mari institutii etc., care se ocupa de o anumita ramura de activitate. 4. Birou, local unde functioneaza o directie. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijeaza un vehicul. ♦ Parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. [Gen. -iei, var. directiune s.f. / cf. fr. direction, lat. directio].

ROBOTICA (‹ engl., fr.) s. f. Domeniu pluridisciplinar al stiintei si tehnicii care studiaza proiectarea si tehnica construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte si a robotilor, in scopul inlocuirii totale sau partiale a omului in procesele tehnologice, in actiunea asupra mediului inconjurator etc. Multe aspecte ale r. implica inteligenta artificiala: robotii pot fi echipati cu senzori echivalenti cu organele de simt ale omului, pentru vedere, pipait, perceperea temperaturii. Unii au chiar capacitatea de a lua decizii simple, iar in prezent cercetarile in domeniu sunt orientate spre obtinerea de roboti cu un grad de autocontrol care sa le permita mobilitatea si luarea de decizii intr-un mediu necontrolat direct de catre oameni.

RECEPTOR, -OARE adj. Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent etc.). // s.n. sistem tehnic care primeste o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; (p. ext.) piesa care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. // s.m. organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei e**********i exterior in energie nervoasa. [Cf. fr. recepteur].

COMUNITATILE EUROPENE, sistem de organizatii internationale guvernamentale, cu sediul la Bruselles, creat prin Tratatul de la Bruxelles din 1965, intrat in vigoare in 1967, in scopul coordonarii activitatii a trei entitati: Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Tote cele trei comunitati au aceiasi membri si aceleasi organe principale. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxenburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986). Principalele organe sint Comisia Comunitatilor Europene, Consiliul European (format din sefi de state si de guvern), Consiliul Ministerial, Parlamentul (Vest-) European (Adunarea Europeana), Curtea de Justitie si Curtea de Control Financiar. Alte organe comune: Banca Europeana de Investitii, Comitetul Economic si Social, Fondul European de Cooperare Monetara s.a. In 1971, Consiliul Ministerial a adoptat un program privind realizarea unei uniuni economice si monetare, in vederea deplasarii treptate a centrelor de decizie economica de pe plan national pe plan comunitar si a crearii unui sistem monetar de flotare concertata.

RESPIRATOR, -IE (‹ vr.) adj. (ANAT.) Care se refera la respiratie; care foloseste la respiratie.* Aparat r. = totalitatea organelor prin intermediul carora se realizeaza schimbul de gaze dintre organism si mediu. Structura a.r. este adaptata modului de viata al animalului si tipului de respiratie. La animalele cu respiratie acvatica (crustacee, pesti, unele moluste etc.), a.r. este reprezentat prin branhii; la animalele cu respiratie aeriana, a.r. este alcatuit dintr-un sistem de trahee ramificate si anastomozate (la insecte) si sau din plamani si din caile respiratorii (la vertebrate). La mamifere si la om, caile respiratorii (cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee si cu bronhii) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce aerul la si de la plamani si de a curata, a incalzi si a umezi aerul inspirat. Plamanii au rolul cel mai important in respiratie, schimbul gazos intre organism si mediu realizandu-se la nivelul alveolelor pulmonare.

RECEPTOR, -OARE I. adj. care recepteaza (o actiune mecanica, un curent, o unda etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat sa primeasca o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta utilizabila. 2. aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; ansamblu, cuprinzand un amplificator, care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. 3. mediu natural (rau, lac, mare) care primeste apele de evacuare. III. s. m. organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei stimulului extern in influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoana care primeste si decodeaza un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeste sange de la un donator. (< fr. recepteur)

FILTRU¹, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalatie care separa, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate in suspensie in masa lui. ◊ Hartie (de) filtru = hartie poroasa, speciala, fabricata din bumbac pur, care serveste ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticla, lichid), care filtreaza unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selecteaza, dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite, oscilatiile cu frecventele cuprinse intre anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua dupa ce a fost fiarta pentru a separa lichidul de zat; p. ext. cafea obtinuta in acest fel. 4. (In sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de politie pe o artera de circulatie, la toate vehiculele. [Pl. si.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.

RECEPTOR, -OARE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. sistem tehnic destinat sa primeasca (si sa dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalatie, masina, dispozitiv destinate sa primeasca energie de o anumita forma si sa o transforme in energie utila. Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile curentului electric produs de un microfon telefonic in v******i sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) organ care inregistreaza anumite modificari ale mediului extern sau intern si transmite e*********e la centrii nervosi. 4. Adj. (Tehn.) Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.

CAMERA s. f. I. 1. incapere intr-un apartament. ♦ muzica de ~ = muzica destinata unui numar redus de interpreti. 2. compartiment intr-un sistem tehnic (instalatie, masina, aparat). ♦ ~ obscura = a) incapere neluminata sau cu lumina de o anumita culoare, in care se lucreaza cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran imaginea rasturnata a unui obiect; ~ fotografica = a) aparat fotografic; b) camera obscura de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii si transformarea ei in semnale video; ~ de combustie = incapere a motorului cu ardere interna in care se aprinde amestecul de gaze. II. tub inchis de cauciuc care se umfla cu aer si care se asaza pe roata sub anvelopa. ◊ balon de cauciuc al unei mingi de sport. III. 1. adunare parlamentara constituita; organ suprem al puterii de stat. 2. (ec.) institutie avand ca obiectiv sprijinirea activitatii dintr-un anumit domeniu. (< it. camera)