RADIATOR ~oare n. 1) Dispozitiv pentru racirea apei sau a uleiului la motoarele cu ardere interna. 2) Bloc dintr-un sistem de incalzire centrala care consta din tuburi sau coloane tubulare, prin care circula un fluid cald; calorifer. 3) Dispozitiv de racire a tranzistoarelor. 4) Corp sau dispozitiv care elimina radiatii. ◊ ~ electric aparat electric de incalzire a incaperilor. [Sil. -di-a-] /<fr. radiateur, germ. Radiator

RETUR ~uri n. 1) Revenire la locul de plecare; drum intors. ◊ Tur-retur (sau tur si retur) dus si intors. 2) sport Intalnire revansa a doua echipe. 3) tehn. Conducta de intoar-cere a agentului termic sau frigorifer intr-un sistem de incalzire sau de racire. /<fr. retour

BOILER, boilere, s. n. Rezervor cilindric de apa, prevazut cu un sistem de incalzire si folosit la instalatiile de calorifer din cladiri. [Pr.: boi-] – Germ. Boiler (<engl.).

incalzire, incalziri, s. f. 1. Actiunea de a (se) incalzi si rezultatul ei. ◊ incalzire centrala = sistem de ridicare a temperaturii aerului dintr-o cladire prin folosirea unei surse unice producatoare de caldura, care difuzeaza, sub presiune, apa calda sau aer incalzit in radiatoare special amenajate. ♦ Ansamblu al procedeelor de incalzire. 2. Complex de exercitii fizice efectuate inaintea unui antrenament, a unei competitii etc. pentru adaptarea organismului la potential maxim. – V. incalzi.

CALORIFER² ~e n. 1) sistem de incalzire a incaperilor printr-o sursa producatoare de caldura. 2) Bloc al unui astfel de sistem, care consta din tuburi sau coloane tubulare; radiator. /<fr. calorifere

MULTITUBULAR, -A adj. (Despre sisteme de incalzire, cazane) A carui suprafata de incalzire este constituita din mai multe tuburi. [Cf. fr. multitubulaire].

MULTITUBULAR, -A adj. (despre sisteme de incalzire, cazane) cu suprafata de incalzire din mai multe tuburi. (< fr. multitubulaire)

RADIATOR s. n. 1. parte din instalatia de racire sau de ungere a motoarelor cu ardere interna. 2. sistem termic care emite radiatii. 3. corp de incalzire alcatuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circula un fluid incalzit, in scopul de a ceda caldura in mediul inconjurator. ♦ ~ electric = aparat electric de incalzire. 4. aparat emitator de unde acustice sau electromagnetice. (< fr. radiateur, germ. Radiator)

ECONOMIZOR, economizoare, s. n. 1. Instalatie pentru incalzirea apei inainte de a o introduce in sistemul de fierbere al cazanului cu abur. 2. Dispozitiv adaptat la carburatorul unui motor cu explozie pentru reducerea consumului de combustibil. – Din fr. economiseur.

RADIATOR s.n. 1. Aparat care serveste la racirea apei in motoarele cu ardere interna. 2. sistem termic care emite radiatii. ♦ Radiator electric = aparat electric de incalzire. 3. Corp de incalzire alcatuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circula un fluid incalzit, in scopul de a ceda caldura in mediul inconjurator. 4. Antena de emisiune. [Pl. -oare. / < fr. radiateur, germ. Radiator].

COWPER [caupə], Edward Alfred (1819-1893), inginer englez. Inventator al instalatiei de incalzire aerului pentru furnale, care-i poarta numele (1857), si al unui sistem de telegrafie cu electromagneti (1879).

RECESIUNE s. f. 1. retragere. ◊ (astr.) indepartare progresiva de sistemul solar a galaxiilor, a nebuloaselor etc. ♦ ~ glaciara – retragere a ghetarilor determinata de incalzirea climei. 2. faza de declin a activitatii economice mai putin grava decat depresiunea sau criza, constand in diminuarea productiei, reducerea investitiilor, scaderea cursului actiunilor la bursa etc. ◊ criza (economica). (< fr. recession)

MUFLA s. f. 1. camera cu pereti refractari ai unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de incalzit pentru a nu intra in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. sistem de scripeti pe acelasi ax sau pe axe in prelungire, care formeaza o parte a palanului. (< fr. moufle)

CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal in care se fierbe apa, se gateste mancare etc. 2. Rezervor metalic in care se poate introduce apa pentru a fi incalzita (si transformata in aburi). ♦ Instalatie compusa dintr-un focar si un sistem de tevi prin care trece apa care, transformata in aburi, serveste ca forta motrice, la incalzirea caloriferelor etc. ♦ Instalatie compusa dintr-un vas prin care trece o serie de tuburi, servind la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Caldare (II). Cazanele Dunarii. – Tc. kazan.

FOCAR ~e n. 1) Punct de intalnire a razelor luminoase convergente, reflectate sau refractate de un sistem optic. 2) geom. Punct de reunire a razelor vectoare ale unei curbe. 3) Parte a unei instalatii de incalzit in care are loc arderea combustibilului. 4) fig. Centru de concentrare si de raspandire a unor idei sau influente. ~ de stiinta. /foc + suf. ~ar

OMOGENIZARE, omogenizari, s. f. Actiunea de a omogeniza si rezultatul ei. ♦ Operatie de amestecare a componentilor unui sistem eterogen pentru a se obtine un amestec care sa aiba aceeasi compozitie mijlocie in toata masa lui. ♦ incalzire prelungita, la temperaturi inalte, a otelurilor, pentru a obtine difuzarea in toata masa lor a particelelor de alta compozitie; tratament termic aplicat anumitor aliaje in scopul realizarii omogenitatii lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanta, unitate a sonoritatii vocilor intr-un cor. [Var.: omogeneizare s. f.] – V. omogeniza.

RADIATOR, radiatoare, s. n. 1. Corp, aparat sau dispozitiv care emite radiatii. ◊ Radiator electric= aparat electric de incalzire (in care caldura este transmisa prin radiatii). 2. Corp de incalzire format din tuburi sau coloane tubulare prin care circula aburii sau apa calda, intr-o instalatie de incalzire centrala. 3. Dispozitiv care serveste la racirea apei in motoarele cu ardere interna. 4. Antena de emisie reprezentand elementul activ al unui sistem de antene. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiateur, germ. Radiator.

FOCAR s.n. 1. Punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. Punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. Parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (Fig.) Centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etc. 5. Focar de infectie = centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala; (p. ext.) loc murdar. [< foc + -ar, lat. focarium – sursa de caldura, dupa fr. foyer].

FOCAR s. n. 1. punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (fig.) centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etc. 5. centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala. (dupa fr. foyer)

CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal, de forma cilindrica sau tronconica, deschis, care serveste, in gospodarie sau in tehnica, la incalzit sau la fiert. 2. Rezervor metalic in care se poate introduce apa pentru a fi incalzita (si transformata in aburi). ◊ Cazan de abur = instalatie constituita dintr-un focar, dintr-un sistem fierbator, supraincalzitor de abur etc., utilizata pentru producerea aburului necesar in centralele termoenergetice, in industria textila etc. ♦ Instalatie, folosita pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor in vederea intrebuintarii vaporilor ca forta motrice, la incalzirea caloriferelor etc. ♦ Instalatie compusa dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosita la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Caldare (II). Cazanele Dunarii. - Din tc. kazan.

RESPIRATOR, -IE (‹ vr.) adj. (ANAT.) Care se refera la respiratie; care foloseste la respiratie.* Aparat r. = totalitatea organelor prin intermediul carora se realizeaza schimbul de gaze dintre organism si mediu. Structura a.r. este adaptata modului de viata al animalului si tipului de respiratie. La animalele cu respiratie acvatica (crustacee, pesti, unele moluste etc.), a.r. este reprezentat prin branhii; la animalele cu respiratie aeriana, a.r. este alcatuit dintr-un sistem de trahee ramificate si anastomozate (la insecte) si sau din plamani si din caile respiratorii (la vertebrate). La mamifere si la om, caile respiratorii (cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee si cu bronhii) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce aerul la si de la plamani si de a curata, a incalzi si a umezi aerul inspirat. Plamanii au rolul cel mai important in respiratie, schimbul gazos intre organism si mediu realizandu-se la nivelul alveolelor pulmonare.