MOARTE morti f. 1) Oprire definitiva a tuturor functiilor vitale ale unui organism; incetare, stingere din viata; deces. ◊ ~ biologica incetare a tuturor proceselor vitale, care duce la pieirea organismului ca sistem biologic. ~ aparenta letargie. ~ clinica (sau relativa) prima faza a decesului, constand in incetarea activitatii c******e si a respiratiei, in care reanimarea este inca posibila. Pe viata si pe ~ a) din toate puterile; b) cu riscul vietii. A fi bolnav de ~ (sau a se zbate de ~, a se afla intre viata si ~, a fi pe patul de ~ sau a fi pe patul mortii, a trage de ~, a fi in gura mortii) a fi grav bolnav. A da mana cu ~ea (sau a vedea ~ea cu ochii) a se afla intr-o situatie foarte periculoasa. A muri de ~ buna a muri de batranete. Viata fara (de) ~ viata vesnica, nemuritoare. A fi uitat de ~ a fi foarte batran. 2) Lipsire de viata (premeditat sau din intamplare); omor; ucidere. ◊ A face ~ de om a comite o crima. 3) Fapt care duce la incetarea din viata. 4) Mortalitate cauzata de un dezastru. ◊ Asta e ~ea mea (ta, lui etc.) a) asta e preferinta (sau slabiciunea) mea (ta, lui etc.); b) acesta este lucrul cel mai nesuferit pentru cineva. 5) jur. Pedeapsa capitala; executie. 6) Faptura groaznica reprezentand un schelet cu o coasa, care secera vietile omenesti. ◊ Bun sa-l trimiti dupa ~ se spune despre o persoana, care, fiind trimisa undeva, este asteptata prea mult. 7): ~ea-puricelui planta erbacee, din familia compozeelor cu tulpina si frunzele paroase si cu flori galbene. [G.-D. mortii] /<lat. mors, ~tis

AUTOREGLARE s.f. Actiunea, faptul de a (se) autoregla; autoreglaj ; reglare automata. ♦ Proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a receptiona informatia, de a o transmite elementelor sistemului si de a selectiona raspunsul cel mai adecvat. [< auto¹- + reglare].

AUTOREGLARE s. f. actiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. ◊ proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a receptiona informatia, de a o transmite elementelor sistemului si de a selectiona raspunsul cel mai adecvat. (< autoregla)

BIONIC, -A, bionici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. (In sintagma) Bionica informationala= ramura a bionicii care studiaza mecanismele de receptie, stocare, prelucrare si transmitere a informatiei la sistemele biologice in vederea transpunerii lor in tehnica informationala. 2. Adj. De bionica (1).

FEEDBACK s. n. (Cib., Psih.) Retroactiune (1) care se manifesta la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) in scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului lor fata de influente exterioare; retroactiune inversa, conexiune inversa, cauzalitate inelara, lant cauzal inchis. [Pr.: fidbec] – Cuv. engl.

COSMOBOTANICA s. f. ramura a exobiologiei care isi propune sa produca alimente de natura vegetala in conditiile sistemului biologic inchis de la bordul navelor cosmice. (< cosmo- + botanica)

BIOENERGETICA (‹ bio + energetica) s. f. Ramura a biofizicii care studiaza mecanismele si legitatile transformarii energiei in cadrul proceselor desfasurate in sistemele biologice vii, precum si procesele energetice din biosfera.

FEEDBACK [FID-BEC] s. n. 1. conexiune inversa in sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru mentinerea stabilitatii si echilibrului lor fata de influentele exterioare; lant cauzal inchis; retroactiune (3). 2. (p. ext.) intoarcere, revenire. (< engl. feed-back)

BIOCIBERNETICA s.f. Ramura a ciberneticii care studiaza procesele biologice ca manifestari ale unor sisteme informationale cu autoreglare, folosind metode matematice; cibernetica biologica. [< fr. biocybernetique].

BIOCIBERNETIC, -A I. adj. referitor la biocibernetica. II. s. f. ramura a ciberneticii care studiaza procesele biologice ca manifestari ale unor sisteme informationale cu autoreglare, folosind metode matematice, modelarea analoaga etc. (< fr. biocybernetique)

UMOARE umori f. 1) Lichid biologic (sange, limfa) care intra in compozitia sistemelor organismului. ◊ ~ apoasa substanta lichida transparenta din camera anterioara a ochiului. 2) rar Stare sufleteasca; dispozitie. [G.-D. umoriii /<fr. humeur, lat. humor, ~oris

BERTALANFFY, Ludwig von (1901-1973), biolog austriac. Stabilit in Canada. Prof. univ. la Viena, Ottawa, Los Angeles, Edmonton. Pionier al abordarii organismice si sistematice a fenomenelor biologice („Biologie teoretica”, „Problemele vietii”). A elaborat o conceptie generalizata a sistemelor („Teoria generala a sistemelor”).

MONOGENEZA s.f. sistem bazat pe un singur mod de reproducere. ♦ Conceptie potrivit careia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. deriva dintr-un izvor comun. [< fr. monogenese, cf. gr. monos – unic, genesis – origine].

CONTA, Vasile (1845-1882, n. Ghindaoani, jud, Neamt), filozof roman. Prof. univ. de drept civil la Iasi. Autorul unui sistem filozofic materialist, cuprinzand o teorie senzualist-empirista a cunoasterii, o analiza evolutionista a faptului biologic, o teorie de determinismului universal, numit „fatalism” aplicata si fenomenelor psihice si sociale („Bazele metafizicii”, „Teoria ondulatiunii universale”, „Teoria fatalismului”). Sub influenta lui A. Compte si H. Spencer a sustinut posibilitatea sociologiei ca stiinta („Originea speciilor”).

HOMEOSTAZIE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-si mentine constantele fiziologice in conditii diferite de mediu. ◊ (genet.) mentinere constanta a genomului intr-o populatie. 2. tendinta a sistemelor autoreglabile de a-si mentine constante anumite stari sau coordonate de definitie; homeostaza. 3. echilibru natural, biologic si ecologic, in biosfera si ecosisteme. ◊ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homeostasie)

BIONICA (‹ engl. {i}) s. f. Disciplina care se ocupa cu studiul proceselor biologice si al structurii organismelor vii, in scopul rezolvarii prin similitudine a unor probleme tehnice si al crearii de sisteme tehnice (modele) care sa prezinte caracteristici functionale asemanatoare functiilor organismelor vii.

RETROCONTROL (‹ fr., lat.) s. n. Metoda de reglare a activitatii unui sistem, in care produsii rezultati prin functionarea sistemului respectiv controleaza tocmai procesele prin care au fost creati, intensificandu-le (r. pozitiv) sau inhibandu-le (r. negativ) desfasurarea. Numeroase procese biologice si biochimice sunt reglate prin r. negativ. Sin. conexiune inversa.

MECANISM ~e n. 1) sistem tehnic constand din mai multe elemente, folosit pentru a transmite sau a transforma o miscare. 2) Totalitate a pieselor, angrenajelor, ce constituie un astfel de sistem. 3) Ansamblu de elemente, coordonate intre ele, care formeaza un intreg, functionand ca un organism viu. 4) Mod de functionare; proces functional. ~ul gandirii. ~ul limbii. ~ biologic. /<fr. mecanisme, germ. Mechanisme

SELECTIVITATE s. f. 1. capacitatea de selectie a unui sistem tehnic sau fizico-chimic. ◊ proprietate a unui radioreceptor de a fi selectiv. 2. capacitate a omului de a efectua o anumita alegere intre elementele unei clase de fenomene, obiecte etc. 3. insusire a plantelor si animalelor de a face selectie naturala in procesele biologice si in comportarea lor fata de conditiile de mediu. (< fr. selectivite)