PECIE, pecii, s. f. (Inv. si reg.) Carne macra de vita, de oaie sau de porc (mai ales de pe langa sira spinarii). – Din magh. pecsenye.

COLOANA s. 1. (ARHIT.) (inv.) columna. (Templu cu ~e.) 2. (ANAT.) coloana vertebrala = sira spinarii, (reg.) sira spatelor, (inv.) greabanul spinarii, osul spinarii. 3. (MIL.) (pop.) sirag, (inv.) stol. (O ~ de ostasi in mers.) 4. v. convoi. 5. v. vartej. 6. (CINEMA) coloana sonora = pista sonora. 7. coloana de extractie v. teava de extractie. 8. coloana de sinteza = reactor catalitic.

GREABANUL SPINARII s. v. coloana vertebrala, sira spinarii.

OSUL SPINARII s. v. coloana vertebrala, sira spinarii.

SIRA SPATELOR s. v. coloana vertebrala, sira spinarii.

SIRA s. 1. (Mold. si Transilv.) gireada, (Transilv.) sacastru. (~ de paie, de fan.) 2. (ANAT.) sira spinarii = coloana vertebrala, (reg.) sira spatelor, (inv.) greabanul spinarii, osul spinarii.

COLOANA ~e f. 1) Stalp inalt, cilindric, servind pentru sustinere sau ca ornament al frontonului sau al partilor interioare ale unui edificiu. 2) fig. Masa a unui fluid, care este inchisa intr-un tub cilindric sau care tasneste dintr-o conducta. ~ de mercur. 3) tehn. Aparat alcatuit dintr-o manta verticala cilindrica, continand materiale absorbante, filtrante etc. 4) poligr. Fragment vertical al unei pagini tiparite, despartit printr-o linie verticala sau printr-un spatiu alb. 5) Rubrica intr-un registru etc. 6) Sir de oameni sau de masini care merg succedandu-se. ~ de manifestanti. ~ de tractoare. 7) Formatie a trupelor dispuse in adancime. ~ de mars. 8): ~ sonora ansamblul de cuvinte si muzica ce insoteste imaginile unui film. 9): ~ vertebrala totalitate a vertebrelor care formeaza axul scheletului; sira spinarii. [G.-D. coloanei; Sil. co-loa-] /<fr. colonne

RAHIANESTEZIE ~i f. Anestezie partia-la obtinuta in urma injectarii unei substante anestezice in sira spinarii; anestezie rahidiana. [G.-D. rahianesteziei; Sil. -hi-a-] /<fr. rachianesthesie

VERTEBRA s.f. Fiecare dintre oasele in forma de inel care alcatuiesc coloana vertebrala, in canalul careia se afla maduva spinarii. // In forma vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „care are vertebre”; „(referitor la) sira spinarii”, „coloana vertebrala”, „vertebrat”. [< fr. vertebre, cf. it., lat. vertebra < vertere – a intoarce].

COLOANA s. f. 1. stalp cilindric de piatra, marmura etc. destinat sa sustina un antablament. ♦ formatie cu aspect de stalp aparuta in pesteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmita. ◊ coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. masa a unui fluid care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise. ♦ rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. sir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate in chimie si in industria chimica, dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge randuit in siruri paralele in adancime. ◊ coloana a cincea = grup de tradatori in slujba dusmanului, care organizeaza diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloana sonora = ansamblu de sunete care insoteste imaginile unui film. (<fr. colonne)

COLOANA s.f. 1. Stalp de piatra, de marmura etc. de forma cilindrica, destinat sa sustina o parte dintr-un edificiu. ◊ Coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ Parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. Masa a unui fluid, care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. Sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise; continutul acesteia. ♦ Rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. Sir vertical de cifre. 5. Denumire a mai multor aparate folosite in chimie si in industria chimica, alcatuite dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, materiale filtrante etc. 6. Convoi de oameni, de animale, de vehicule care merge oranduit in siruri paralele in adancime. 7. (Cinem.) Coloana sonora = ansamblul de sunete care insoteste imaginile unui film. [Cf. lat. columna, fr. colonne, it. colonna, ngr. kolona].

nerges adj. m. (reg.; despre cai) cu sira spinarii curbata.

pecie, pecii, s.f. (inv. si reg.) 1. carne macra de vita, de oaie sau de porc (mai ales de pe langa sira spinarii), buna pentru friptura. 2. bucata sau felie de carne macra, sarata si afumata. 3. friptura. 4. tocana de carne. 5. bucata de slanina cat lungimea porcului. 6. peritoneu. 7. (in sintagma) pecia popii = bucata de colac pe care o ia preotul la biserica. 8. maruntaie.

pohoiala, s.f. (inv. si reg.) 1. boala de ochi la cai, datorita careia acestia nu mai vad drumul (cataracta, leucom, epitora, urdoare). 2. membrana care inveleste diferite organe interne ale corpului, in special stomacul si intestinele; prapur. 3. partea de jos a burtii animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situata intre ultima coasta si osul soldului, formand o adancitura; desert, flamanzare. 5. (in forma: povaiala) sira spinarii, spatele. 6. (la pl.; in forma: povaieli) marginile blanii de miel care nu sunt acoperite de lana si care din aceasta cauza nu se pot folosi la caciuli si pieptare.

catina (-ni), s. f. – Numele mai multor specii de arbusti; catina alba, Hippophae rhamnoides; catina de garduri, Lycium vulgare; catina mica, Tamarix germanica; catina rosie, Tamarix gallica. Lat. catanum „planta asemanatoare cu drobul”, cuvint documentat in Spania in sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influenta lui catena, cf. mr. catira „sira spinarii”. In orice caz, nu este probabila der. propusa de DAR, din lat. catena, si cu atit mai putin originea anterioara indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. catinar, s. m. (pasare mica neidentificata); catinat, adj. (cu frunzisul des); catinet, s. n. (desis, hatis).

RAHIALGIE s.f. Durere de-a lungul coloanei vertebrale. [Pron. -hi-al-, gen. -iei. / < fr. rachialgie, cf. gr. rachis – sira spinarii, algos – durere].

RAHIANESTEZIE s.f. (Med.) Anestezie obtinuta printr-o injectie (cu novocaina etc.) in sira spinarii. [Pron. -hi-a-, gen. -iei. / cf. fr. rachianesthesie].

coloana (oa dift.) f., pl. e (fr. colonne, d. lat. columna). Stilp cilindric cu baza si capitel. O parte dintr´o pagina impartita din sus in jos: ziar pe sapte coloane. Fiz. Masa de fluid in forma cilindrica: colcana de aer, de apa. Anat. Coloana vertebrala, totalitatea vertebrelor (sira spinarii) de care se leaga cele-lalte oase ale vertebratelor. Fig. Sprijin, suport: Traian a fost una din coloanele latinitatii. Sir de trupe in mers (lat. agmen) sau dispuse in lungime, fiind oamenii asezati unu dupa altu (in opoz. cu „linie, front”): trecerea escadronului din linie in coloana. Coloanele lui Ercule [!], cei doi munti ai strimtorii Gibraltar. A pune pe cineva pe doua coloane, a tipari pe o coloana ceia ce a scris el, si pe alta, ceia ce a scris autoru dupa care a plagiat. – Rar columna.

SIRA, sire, s. f. 1. Gramada mare de paie, de snopi etc. cladita in forma de prisma si terminata la partea superioara cu o coama (ascutita); claie, stog. 2. (In sintagma) sira spinarii = coloana vertebrala. [Var.: sura s. f.] – Din lat. *sira.

FILE, fileuri, s. n. Carne de calitate superioara din lungul sirei spinarii unei vite, unui porc sau unui peste; preparat alimentar pregatit din astfel de carne. ◊ (Adjectival) Muschi file. – Din fr. filet.

MUSCHI², muschi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele si la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un tesut fibros si carnos care, datorita proprietatilor lui fundamentale, contractibilitatea si elasticitatea, pune in miscare diferite organe si parti ale corpului. 2. Bucata de carne de animal desprinsa din regiunea sirei spinarii, intrebuintata in alimentatie. – Lat. musculus (din mus).

COAMA ~e f. 1) (la unele animale) Par lung si aspru pe partea superioara a gatului sau de-a lungul sirei spinarii. 2) Parul lung si aspru al unui om. 3) Partea cea mai inalta a unui deal sau munte; creasta; varf; culme; spinare; crestet; pisc. 4) Linie de intersectie a versantelor unui acoperis. 5) fig. Coroana deasa a unui copac. [Sil. coa-ma] /<lat. coma

FILE ~uri n. 1) Fasie de carne fara oase, scoasa din lungul sirei spinarii unui animal; muschi. 2) Fel de mancare pregatita din astfel de carne. /<fr. filet

FILE s.n. 1. Carne de buna calitate din lungul sirei spinarii unei vite sau a unui peste. ♦ Mancare pregatita din astfel de carne. 2. Tricot cu orificii uniform repartizate pe suprafata lui. [< fr. filet].

cerbice s. f. – 1. Ceafa, grumaz. – 2. sira spinarii. – 3. Parte a jugului care se sprijina pe ceafa animalelor de tractiune. – Istr. cerbice. Lat. cervῑcem (Puscariu 340; Candrea-Dens., 308; REW 1848; DAR); cf. sard. kervija „ceafa”, abruz. servicare „a scutura”. Celelalte cuvinte romanice sint neol. Cuvintul rom. este inv., odinioara de uz curent in literatura scrisa, astazi folosit de anumiti scriitori, intr-un mod putin artificial. – Der. cerbicie, s. f. (tenacitate, indirjire, neinduplecare); cerbicos, adj. (indirjit, orgolios, neimblinzit), pentru al carui semantism cf. v. sard. kerbiclia „vointa” (Atzori 98).

RAHIDIAN, -A adj. Care apartine sirei spinarii, al coloanei vertebrale. ♦ Canal rahidian = canal format din vertebre, in care se afla maduva spinarii; anestezie rahidiana = rahianestezie. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rachidien].

SACRUM s.n. (Anat.) Os triunghiular al bazinului, asezat la partea inferioara a sirei spinarii si care impreuna cu oasele pelviene formeaza bazinul. [Var. sacru s.n. / < fr. , lat. sacrum].

SCOLIOZA s.f. Deviatie patologica laterala a sirei spinarii, in special in regiunea dorsala. [Pron. -li-o-. / < fr. scoliose, cf. gr. skolios].

FILE s. n. carne de buna calitate din lungul sirei spinarii unei vite sau a unui peste. ◊ mancarea pregatita. (< fr. filet)

sira ~e f. 1) pop. Gramada inalta (de paie, de coceni, de fan etc.) cladita in forma de prisma; scarta; gireada. 2): ~a spinarii coloana vertebrala. /cf sir

spinare ~ari f. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spate. Maduva ~arii. sira ~arii. ◊ In (sau pe) ~(sau de-a ~area, cu ~area) in spate. A cadea in ~area cuiva a reveni in sarcina cuiva. A arunca ceva in ~area cuiva a da vina pe o persoana (nevinovata). A trai pe ~area cuiva a trai pe cheltuiala altuia. 2) Partea cea mai inalta a unui deal sau a unui munte; creasta; coama; pisc; varf; culme; crestet. [G.-D. spinarii] /<lat. spinalis