NUCLEIC, nucleici, adj. (In sintagma) Acid nucleic = acid organic complex care contine in molecula baze azotate de tip special, acid fosforic etc., avand un rol fundamental in sinteza proteinelor din organism si in transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. [Pr.: -cle-ic] – Din fr. nucleique.

RIBOZOM (‹ germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) Organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcatuit din ARN (60%) si proteine (40%); sunt prezenti in numar mare in celulele vii, fie liberi in citoplasma, fie atasati de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor avand loc sinteza proteinelor. Sunt numiti si granulele sau corpusculii lui Palade, dupa numele savantului american de origine romana G. Palade care i-a descoperit in 1953.

RIBONUCLEIC adj. acid ~ = acid nucleic din citoplasma celulelor, care are un rol deosebit in transmiterea informatiei genetice necesare sintezei proteinelor specifice. (< fr. ribonucleique)

BRACHET [brase], Jean Loius Auguste (1909-1998), biolog belgian. Contributii la cunoasterea mecanismului sintezei proteinelor la nivelul celulei si a rolului nucleului.

HAPLOTIP s. n. combinatie de determinati genetici care controleaza sinteza unor proteine specifice. (< fr. haplotype)

PALADE, George Emil (1912-2008, n. Iasi), medic si biolog american de origine romana. Stabilit in S.U.A. (1946). M. de onoare al Acad. Romane (1975), prof. univ. la Yale din New Haven. Studii de morfologie si fiziologie comparativa. A descoperit (1953) ribozomii, particule subcelulare (care-i poarta numele), sediu al sintezei de proteine („Microsomes and Ribonucleoprotein Particles. Microsomal Particles and Protein Syntethis”). Cercetari in domeniul organizarii structurale si functionale a celulei („Functional Changes in the Structure of Cell Components. Subcellular Particles”). Investigatii privind structura si functiile de transport ale peretilor sangvini („Structural Modulations of Plasmalemmal Vesicles”). Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina (1974), impreuna cu A. Claude si C. de Duve.

ARGININA s. f. (Biol.) Aminoacid care exista in proteine si participa la sinteza ureii in ficat. – Din fr. arginine.

ARGININA s.f. Aminoacid din proteine care participa la sinteza ureii in ficat. [< fr. arginine].

CISTRON s. m. (biol.) segment de gena cu functie proprie, care poate determina sinteza unui anumit tip de proteina. (< fr., engl. cistron)

SANGER, Frederick (n. 1918), biochimist britanic. Pentru lucrarile sale privind constitutia proteinelor si in special determinarea structurii chimice a moleculei de insulina si structura initiala a genei care codifica sinteza insulinei, a fost distins cu Premiul Nobel pentru chimie in 1958 si impreuna cu W. Gilbert si P. Berg in 1980. Cercetari fundamentale privind determinarea secventelor de baza in acizii nucleici si metabolismul acestora.