A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

NASTRATIN HOGEA, personaj legendar, erou a numeroase povestiri populare si anecdote, de sursa araba si persana, de unde a trecut in folclorul balcanic. Mesager al unei intelepciuni milenare, inzestrat cu un acut simt al umorului, a ridiculizat avaritia, lacomia, marginimea spiritului etc. In literatura romana, povestirile si anecdotele despre N.H. au fost culese si versificate de Anton Pann in culegerea „Nazdravaniile lui N.H.”.

CEHOV, Anton Pavlovici (1860-1904), scriitor rus. Opera sa, vasta fresca a societatii ruse, denuntind mediocritatea existentei cotidiene, releva o profunda cunoastere a sufletului uman. Creator de atmosfera, inzestrat cu un deosebit simt al observatiei, impleteste umorul subtil, amar, cu lirismul discret, intr-un limbaj de o mare economie a mijloacelor de expresie (nuvelele „Salonul nr. 6”, „Ordinul Anna”, „Omul in cutie”; piesele „Pescarusul”, „Unchiul Vania”, „Trei surori”, „Livada cu visini”).

BOCCACCIO, Giovanni (1313-1375), scriitor renascentist italian. Intemeietorul prozei artistice italiene. Comentator al lui Dante, prieten si admirator al lui Petrarca. Capodopera sa, „Decameronul”, culegere de o 100 de nuvele, savuros tablou de moravuri, prezinta, printr-o mare varietate de tipuri surprinse in ipostaze revelatorii, o adevarata „comedie umana”. A denuntat cu umor prejudecatile si excesele ascetismului medieval, opunindu-le idealul omului renascentist. Romanele sale, impletind ironia cu senzualitatea („Fiammetta”), prefigureaza proza psihologica moderna. Idilele pastorale („Poemul nimfelor de la Fiesole”, „Poemul nimfelor lui Ameto”) reinvie lumea mitologica, cu un proaspat simt al naturii. Lucrari de eruditie in limba latina.

simt ~uri n. 1) Insusire a organismului viu de a receptiona si de a prelucra e*******i externi sau interni sub forma de senzatii constiente. ◊ Organe de ~ organe care receptioneaza e*********e din mediul exterior si interior. 2) Capacitate de a intelege, de a prelucra real un lucru. ~ul responsabilitatii. ~ul masurii. ~ul umorului. ◊ ~ practic priceperea de a rezolva chestiuni practice. /v. a simti