GUST ~uri n. 1) Simt al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii si mucoasei bucale) proprietatile chimice ale substantei cu care vine in contact. 2) Senzatie produsa, in special de alimente, asupra mucoasei bucale si limbii. ~ sarat. ~ amar. ~ neplacut. ◊ A da de ~ (a prinde la ~) a incepe sa placa. 3) Facultate a omului de a intelege si a aprecia frumosul. ◊ Cu ~ cu simt estetic. De prost ~ a) lipsit de simt estetic; b) care produce o impresie neplacuta. 4) Preferinta deosebita pentru ceva; predilectie. ~ pentru carti vechi. ~ pentru calatorii. 5) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; pofta; chef. ◊ A-i trece (sau a i se taia) cuiva ~ul pentru ceva a nu mai dori ceva. /<lat. gustus

bun-gust (simt estetic) s. n., art. bunul-gust (dar: bunul sau gust), g.-d. art. bunului-gust

BUN-GUST s. n. sg. simt estetic rafinat. [Gen.-dat.: bunului-gust] – Din bun⁴ + gust.

VOLUPTATE ~ati f. 1) Placere mare a simturilor. 2) Placere estetica sau morala deosebita; desfatare sufleteasca; incantare. /<fr. volupte

ESTET, -A s.m. si f. Cel care intelege arta, cel caruia ii place arta; adept al estetismului. ♦ (Peior.) Om care aplica (uneori exagerat sau mecanic) normele estetice in diferite situatii. [< fr. esthete, it. esteta, cf. gr. aisthetes – simtitor, cel care simte].

SUPREMATISM s.n. Grupare abstractionista in pictura rusa a celui de-al doilea deceniu al sec. XX si teorie estetica care sustine suprematia sensibilitatii „pure”, exprimata prin actiunea formelor geometrice si a culorii asupra simturilor. [< rus. suprematizm].

SUPREMATISM s. n. grupare abstractionista in pictura rusa a celui de-al doilea deceniu al sec. XX si teorie estetica care sustine suprematia sensibilitatii „pure”, exprimata prin actiunea formelor geometrice si a culorii asupra simturilor. (< rus. suprematizm)

REALISM s.n. 1. Curent in arta si in literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice. ♦ (In ideologia marxista) Realism socialist = concept estetic desemnand tipul de arta care isi propune reflectarea veridica, istorica concreta a realitatii in dezvoltarea ei. ♦ Noul realism = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. ♦ (Curent) Atitudine care tine seama de realitate; simt al realitatii. 2. Conceptie opusa idealismului subiectiv prin teza conform careia lumea externa are o realitate independenta de subiectul cunoscator. [Cf. fr. realisme].