Rezultate din textul definițiilor
AL, simbol chimic pentru aluminiu.
Am, simbol chimic pentru americiu.
AS, simbol chimic pentru arsen.
Be, simbol chimic pentru Beriliu.
Bk, simbol chimic pentru berkeliu.
Br, simbol chimic pentru brom.
Ca, simbol chimic pentru Calciu.
Cd, simbol chimic pentru cadmiu.
Ce, simbol chimic pentru ceriu.
Cf, simbol chimic pentru californiu.
Ga, simbol chimic pentru galiu.
Na, simbol chimic pentru sodiu (natriu).
Ta, simbol chimic pentru tantal.
Ra, simbol chimic pentru radiu.
Cl, simbol chimic pentru clor.
He, simbol chimic pentru heliu.
Li, simbol chimic pentru litiu.
O6, simbol chimic pentru oxigen.
Ne, simbol chimic pentru neon.
Si, simbol chimic pentru siliciu.
Pa1, simbol chimic pentru protactiniu.
Mg, simbol chimic pentru magneziu.
Ar, simbol chimic pentru argon.
Sc, simbol chimic pentru scandiu.
Ti, simbol chimic pentru titan.
Au, simbol chimic pentru aur.
Ag, simbol chimic pentru argint.
Cr, simbol chimic pentru crom.
Mn, simbol chimic pentru mangan.
Mo, simbol chimic pentru molibden.
Fe, simbol chimic pentru fier.
Co, simbol chimic pentru cobalt.
Cu, simbol chimic pentru cupru.
Ni, simbol chimic pentru nichel.
Zn, simbol chimic pentru zinc.
Ge, simbol chimic pentru germaniu.
Se, simbol chimic pentru seleniu.
Kr, simbol chimic pentru kripton.
Rb, simbol chimic pentru rubidiu.
Sr, simbol chimic pentru strontiu.
Yb, simbol chimic pentru yterbiu.
Zr, simbol chimic pentru zirconiu.
Ir, simbol chimic pentru iridiu.
Nb, simbol chimic pentru niobiu.
Nd, simbol chimic pentru neodim.
Tc, simbol chimic pentru technetiu.
Te, simbol chimic pentru telur.
Ru, simbol chimic pentru Ruteniu.
Rh, simbol chimic pentru rodiu.
Sb, simbol chimic pentru antimoniu (stibiu).
Sn, simbol chimic pentru staniu.
In, simbol chimic pentru indiu.
Cs, simbol chimic pentru cesiu.
Xe, simbol chimic pentru xenon.
Hf, simbol chimic pentru hafniu.
Re, simbol chimic pentru reniu.
Os, simbol chimic pentru osmiu.
Pt, simbol chimic pentru platina.
Tl, simbol chimic pentru taliu.
Hg, simbol chimic pentru mercur (hidrargir). 1 mm Hg = 133,3 Pa.
Pu, simbol chimic pentru plutoniu.
Pb, simbol chimic pentru plumb.
Pd, simbol chimic pentru paladiu.
Po, simbol chimic pentru poloniu.
Rn, simbol chimic pentru radon.
Fr, simbol chimic pentru franciu.
Pr, simbol chimic pentru praseodim.
Pm, simbol chimic pentru prometiu.
Sm, simbol chimic pentru samariu.
Eu, simbol chimic pentru europiu.
Tb, simbol chimic pentru terbiu.
Dy, simbol chimic pentru disprosiu.
HAHNIU (‹ n. pr. Hahn) s. n. Element chimic (nr. at. 105) transuranic, cu durata de viata de 1,6 secunde. A fost semnalat (1967) de G.N. Flerov si descoperit (1970) pe cale artificiala de un colectiv de cercetatori de la Univ. Berkeley. Ultima denumire propusa (1997) este Dubnium (simbol chimic Db).
Db, simbol chimic pentru Dubniu.
Ho, simbol chimic pentru holmiu.
Er, simbol chimic pentru erbiu.
Tm, simbol chimic pentru tuliu.
Lu, simbol chimic pentru lutetiu.
Ac, simbol chimic pentru actiniu.
Th, simbol chimic pentru thoriu.
Np, simbol chimic pentru neptuniu.
Es, simbol chimic pentru einsteiniu.
Fm, simbol chimic pentru fermiu.
Md, simbol chimic pentru mendeleeviu.
No, simbol chimic pentru nobeliu.
Lr, simbol chimic pentru lawrentiu.
ECUATIE, ecuatii, s. f. Relatie matematica intre mai multe marimi cunoscute si necunoscute, valabila numai pentru anumite valori ale marimilor necunoscute. ◊ Ecuatie chimica = scriere prescurtata a reactiilor chimice cu ajutorul formulelor si simbolurilor chimice. ♦ Fig. Problema, chestiune greu de rezolvat. ♦ Ecuatia timpului = diferenta dintre timpul solar mediu si timpul solar adevarat, care apare datorita faptului ca miscarea soarelui pe bolta cereasca nu este uniforma. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. equation, lat. aequatio, -onis.
FORMULA, formule, s. f. 1. Enunt precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operatii; expresie precisa, generala si invariabila a unei idei, a unei relatii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formula de politete = forma conventionala de exprimare, consacrata prin uz, cu care te adresezi unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip folosita oral in anumite ocazii sau care, scrisa, cuprinde termenii expresi in care trebuie redactat un act, o sentinta etc. 2. Relatie alcatuita din litere, cifre si semne matematice, constituind o identitate in care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regula de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie in simboluri chimice care reprezinta compozitia calitativa si cantitativa a moleculei unei substante. 4. Parola. 5. Mijloc, solutie. – Din fr. formule, lat. formula.
SIMBOL, simboluri, s. n. 1. Semn, obiect, imagine etc. care reprezinta indirect (in mod conventional sau in virtutea unei corespondente analogice) un obiect, o fiinta, o notiune, o idee, o insusire, un sentiment etc. ♦ (In literatura si arta) Procedeu expresiv prin care se sugereaza o idee sau o stare sufleteasca si care inlocuieste o serie de reprezentari. 2. Spec. Semn conventional sau grup de semne conventionale folosit in stiinta si tehnica si care reprezinta sume, cantitati, operatii, fenomene, formule etc. ◊ Simbol matematic = semn care reprezinta notiuni, obiecte sau operatii matematice. simbol chimic = mod conventional de notare a atomilor elementelor chimice folosit in scrierea formulelor si a ecuatiilor chimice. 3. (Bis.; in sintagma) Simbolul credintei = rugaciune care reprezinta expunerea succinta a dogmelor fundamentale ale religiei crestine; crezul. [Acc. si: simbol. – Pl. si: (rar) simboale] – Din lat. symbolum, fr. simbole, germ. Symbol.
Ba, simbol chimic pentru Bariu.
BERZELIUS [bærselius], Jons Jacob, baron (1779-1848), chimist si mineralog suedez. Prof. univ. la Stockholm. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente: seleniul, siliciul, toriul, titanul si a introdus notatiile prin simboluri chimice, precum si notiunile de izomerie, alotropie, cataliza s.a. In 1814, a publicat o tabela de mase atomice (de echivalenti) pe baza teoriei electrochimice a afinitatii chimice (teoria dualista), pe care a elaborat-o in 1812.
Bi 1. simbol chimic pentru bismut. 2. Simbol pentru biot.
C s. m. invar. 1. A cincea litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (semiclusiva prepalatala surda in grupurile ce, ci, oclusiva palatala in grupurile che, chi si oclusiva velara surda in celelalte pozitii). 2. (MUZ.) a) Notatie literala pentru sunetul do; b) Semn de masura de 4 timpi si, respectiv (in forma ¢), de 2 timpi. 3. Cifra romana cu valoarea de 100. 4. (METR.) Simbol pentru coulumb. 5. simbol chimic pentru carbon. 6. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor complexe. 7. (INFORM.) Limbaj de programare situat intre limbajele de asamblare si limbajele de nivel inalt, orientate catre aplicatie.
B s. m. invar. 1. A patra litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (consoana oclusiva bilabiala sonora). 2. (MUZ.) Notatie literala pentru sunetul si; bemol. 3. simbol chimic pentru bor. 4. (METR.) Simbol pentru bel.
F s. m. invar. 1. A opta litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (consoana fricativa labiodentala surda). 2. (MUZ.) Notatie literala pentru sunetul fa. 3. (MUZ.) prescurtare pentru cuvantul forte. 4. (METR.) Simbol pentru farad. 5. simbol chimic pentru fluor.
H s. m. invar. 1. A zecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera, consoana constrictiva (sau fricativa) laringala. 2. (MUZ.) Notatie literala pentru sunetul si. 3. simbolul chimic pentru hidrogen. 4. (METR.) simbol pentru henry.
I s. m. invar. 1. A unsprezecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (vocala cea mai inchisa, nerotunjita, din seria anterioara). ◊ Expr. A pune punctul pe i = a reda esentialul intr-o discutie, a sublinia concluzia, faptele semnificative. 2. (LOG.) Simbol pentru judecata particular-afirmativa. 3. Cifra romana avand valoarea unu (1). 4. simbol chimic pentru iod.
K s. m. invar. 1. A paisprezecea litera a alfabetului limbii romane folosita in scrierea unor neologisme; sunetele notate cu aceasta litera: a) consoana oclusiva palatala surda, cu valoarea grupului de litere ch inainte de e si i; b) consoana oclusiva, velara, surda, cu valoarea literei c, in alte pozitii. 2. simbol chimic pentru potasiu (kaliu). 3. (INFORM.) Simbol pentru kilooctet sau kilobyte. 4. Banda K. = banda de frecvente cuprinse intre 18 si 27 GHz, utilizata in telecomunicatiile prin satelit.
N2 1. (METR.) Simbol pentru newton. 2. simbol chimic pentru azot (nitrogen). 3. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor naturale.
U s. m. invar. 1. A douazeci si sasea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (vocala inchisa, rotunjita, posterioara). 2. simbol chimic pentru uraniu.
V s. m. invar. 1. A douzeci si saptea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu acesta litera (consoana fricativa, labiodentala, sonora). 2. simbol chimic pentru vanadiu. 3. (METR.) Simbol pentru volt. 4. Simbol pentru cifra romana cu valoarea 5.
Y s. m. invar. 1. A treizecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (avand in general diversele valori ale lui „i”); se foloseste in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. (MAT.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuatii sau a unui sistem de ecuatii si pentru variabila independenta a unei functii. 3. (GENET.) Cromozomul Y = cromozom care intervine in determinarea sexului. La om si la mai multe specii de animale combinatia XY determina sexul masculin; in lipsa cromozomului X (cariotip OY) organismul nu este viabil. Are dimensiuni mai mici decat majoritatea celorlalti cromozomi. 4. simbol chimic pentru ytriu.
P s. m. invar. 1. A nouasprezecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat prin aceasta litera (consoana oclusiva, bilabiala, surda). 2. simbol chimic pentru fosfor. 3. (FIZ.) Simbol pentru poise. 4. (LOG.) Simbol pentru predicatul concluziei unui silogism.
La, simbol chimic pentru lantan.
ECUATIE s.f. Expresie matematica care arata o egalitate in care intra elemente cunoscute si necunoscute si care se verifica numai pentru anumite valori ale marimilor necunoscute. ◊ Ecuatie chimica = reprezentare a unei reactii chimice folosind simbolurile elementelor pentru a reprezenta atomii si moleculele care iau parte efectiv la reactie. ♦ (Fig.) Problema grea, dificila. [Pron. -cu-a-ti-e, scris si equatie, gen. -iei, var. ecuatiune s.f. / cf. fr. equation, lat. aequatio].
ECUATIE s. f. 1. relatie matematica exprimata sub forma egalitatii, in care intra elemente cunoscute si necunoscute si care se verifica numai pentru anumite valori ale necunoscutelor. 2. (fig.) problema dificila. ♦ ~ chimica = reprezentare a unei reactii chimice cu simbolurile elementelor pentru a desemna atomii si moleculele care iau parte efectiv la aceasta. 3. (astr.) ~ a timpului = diferenta dintre timpul solar mijlociu si cel adevarat. (< fr. equation, lat. aequatio)
FORMULA s. f. 1. expresie generala si invariabila a unei idei, a unei relatii etc. care poate fi aplicata in mai multe cazuri particulare. ♦ ~ de politete = forma conventionala de exprimare, pentru a se adresa unei autoritati sau unei persoane. ◊ fraza-tip in anumite ocazii sau la redactarea unor sentinte etc. 2. (mat.) expresie reprezentand o relatie generala intre mai multe marimi. 3. reprezentare in simboluri a compozitiei unei combinatii chimice. 4. solutie; mijloc, mod de a face ceva. 5. parola. (< fr. formule, lat. formula)
FORMULA s.f. 1. Expresie generala si invariabila a unei idei, a unei relatii etc. care poate fi aplicata in mai multe cazuri particulare. ◊ Formula de politete = forma conventionala de exprimare folosita pentru a se adresa unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip care cuprinde termenii formali si expresi in care trebuie compus un act, o sentinta etc. 2. Expresie matematica reprezentand o relatie generala intre mai multe marimi. 3. Expresie in simboluri care reprezinta compozitia unei combinatii chimice. 4. Solutie; mod de a face ceva, mijloc. 5. Parola. [< lat., it. formula, fr. formule].
simbol s.n. Semn care reprezinta, in mod conventional sau prin analogie, un obiect, o notiune, o idee etc. ♦ Orice semn conventional care abreviaza ceva; litera sau grup de litere care reprezinta numele unui element chimic; litera sau grup de litere care reprezinta o unitate de masura etc. ♦ simbolul credintei = crez. ♦ Figura de stil prin care se exprima o idee abstracta cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. [Cf. lat. symbolum, gr. symbolon – semn, marca, fr. symbole, it. simbolo].
TABLOU s.n. I. 1. Pictura sau desen executat pe o panza, pe un carton etc. (care se asaza de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonica alcatuita dintr-o singura parte, avand un program cu continut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. Descriere a unei privelisti, a unui obiect sau a unei persoane etc., facuta oral sau in scris (mai ales intr-o opera literara). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzand mai multe scene, care se desfasoara in acelasi decor. 5. Tabel, schema. 6. Grafic cuprinzand o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate in siruri si coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou in care elementele chimice sunt dispuse in siruri si coloane, dupa greutatea lor atomica. II. (Tehn.) Panou sau placa subtire de metal sau de marmura cuprinzand mai multe instrumente de masura, aparate de control etc., cu care este inzestrat un aparat, o masina etc. [< fr. tableau].
RADICAL4 ~i m. 1) mat. Numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radacina. 2) mat. simbol care indica operatia de extragere a radacinii. 3) chim. Grup de atomi care se comporta in reactiile chimice ca un element unic, fara a se modifica. 4) lingv. Parte a unui cuvant, dotata cu sens lexical, care este comuna tuturor cuvintelor din aceeasi familie; radacina. /<fr. radical, germ. Radikal
RADICAL, -A adj. I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de baza. ♦ (Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindeca complet. 2. Care preconizeaza, care propaga reforme mari, actiuni hotaratoare. 3. In termeni tehnici, in stil neologic. II. 1. Numar care, ridicat la o putere, da un alt numar. ♦ simbol matematic (?), care arata operatia de extragere de radacina. 2. Grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si care contine sensul lexical al cuvantului; radacina. [< fr. radical, it. radicale, cf. lat. radicalis < radix – radacina].
LAWRENCIU (‹ engl. {i}; {s} n. pr. Lawrence) s. n. Element chimic transuranic din grupa actinoidelor (Lr; nr. at. 103, m. at. 257), obtinut pe cale artificiala in 1961 prin bombardarea californiului cu ioni de bor accelerati. Initial, simbolul a fost Lw.
simbol s. n. 1. semn, obiect, imagine care reprezinta, in mod conventional sau prin analogie, o fiinta, o idee, un sentiment. 2. semn conventional, in stiinta si tehnica, pentru notarea anumitor notiuni, operatii, relatii matematice etc. ◊ denumire abreviata a elementelor chimice. ♦ ~ ul credintei = crez. 3. procedeu stilistic prin care se exprima o idee abstracta cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. (< fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon, germ. Symbol)
RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)
INDICATOR, -OARE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. Adj. Care indica, care face cunoscut. II.1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care serveste la indicarea anumitor marimi, fenomene, informatii etc. ◊ Indicator de panta = inclinometru. Indicator de acord; ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care serveste la indicarea directiei, distantei sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerica cu ajutorul careia se caracterizeaza cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compozitiei, structurii, schimbarii in timp, al legaturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tiparit care serveste ca indrumator intr-un anumit domeniu. Indicator de preturi. 5. S. m. Substanta cu ajutorul careia se determina caracterul acid sau bazic al altei substante ori sfarsitul unei reactii chimice. – Din fr. indicateur.
