SIGUR, -A, (I) siguri, -e, adj., (II) adv. I. Adj. 1. De a carui realitate sau realizare nu se poate indoi nimeni; neindoielnic. 2. Convins, incredintat. ◊ Expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplina incredere (in ceva sau in cineva), a se baza (pe cineva sau ceva). 3. Care este demn de incredere, pe care te poti bizui. ◊ Expr. A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta si a actiona in mod nesovaielnic, a fi constient de valoarea si de puterile proprii. (Fam.) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente si cu precizie, fara a-i lasa posibilitatea sa se eschiveze. A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la tinta, fara risc; a nu da gres. ♦ Care nu prezinta pericol, fara primejdie. Drum sigur. ◊ Expr. A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) intr-un loc ferit de orice pericol; a ascunde. 4. Care nu da gres; precis; fara defect. Judecata sigura. ♦ Hotarat, ferm. nesovaielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur. II. Adv. 1. Da. 2. In mod precis, negresit. ◊ Expr. (Fam.) Mai mult ca (sau decat) sigur = fara nici un fel de indoiala. – Din ngr. sighuros.

PROTAPIT, -A, protapiti, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemiscat, teapan. ♦ Fig. (Despre oameni) sigur de sine; ingamfat. 2. (Despre gura) Cascat, intepenit. – V. protapi.

APASAT ~ta (~ti, ~te) si adverbial 1) (despre mers, pasi etc.) Care este patruns de energie; cu incredere in sine; energic; sigur. 2) fig. (despre modul de a vorbi) Care este clar si hotarat; raspicat. A vorbi ~. /v. a apasa

INTELES² ~easa (~esi, ~ese) v. A INTELEGE. ◊ De ~ cu care te poti intelege. De la sine ~ fara indoiala; sigur; negresit. /v. a intelege

INTELES¹ adj. (in loc.) De la sine inteles = fara indoiala, sigur. – V. intelege.

A DOVEDI ~esc tranz. 1) A adeveri prin dovezi sau prin fapte concrete; a demonstra; a proba; a arata; a atesta. 2) pop. A infrange intr-o lupta sau intr-o intrecere; a invinge; a bate; a dispune; a birui. 3) A lasa in urma; a intrece; a depasi. 4) A duce pana la capat; a ispravi; a incheia; a termina. 5) (vina) A demonstra prin dovezi sigure. 6) A insemna prin sine; a vadi in mod clar. /<sl. dovesti

sigurANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) Politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta

SOLID, -A adj. 1. (si s. n.) (corp) care la temperatura normala isi pastreaza forma si dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur. 2. rezistent, durabil, trainic. 3. temeinic, serios; sigur. 4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (fig.) care infrunta cu tarie greutatile; darz. (< fr. solide, lat. solidus)

SOLID, -A adj. 1. (Adesea s.n.) Care la temperatura normala isi pastreaza forma si dimensiunea neschimbate; consistent; (p. ext.) tare, dur. 2. Rezistent, tare, durabil, trainic. 3. Temeinic, serios; sigur. 4. Voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (Fig.) Care infrunta cu tarie greutatile; darz. [Cf. fr. solide, lat. solidus].

sigur¹ adv. 1) Fara indoiala; negresit. ~ ca da. ◊ Mai mult ca ~ fara nici o indoiala; precis. 2) Cu incredere in sine. A se tine ~. /<ngr. sighuros

NEsigur, -A, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu ofera siguranta, pe care nu se poate conta; incert, indoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistenta. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de incredere (in sine), de fermitate; nehotarat, sovaielnic; p. ext. timid, stangaci. ♦ (Despre actiunile si manifestarile oamenilor) Care arata, exprima, tradeaza lipsa de convingere, de hotarare, de incredere, de fermitate; p. ext. care tradeaza, exprima stangacie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se afla inca in formare, care nu s-a format, nu s-a definitivat inca. – Ne- + sigur.