si adv. – 1. La fel, tot asa. – 2. Chiar, in plus, insa. – Si mai. – Si mai si. – 3. Deja, indata. – 4. (Conj.) Plus, cu. – Mr., megl., istr. si. Lat. sῑc (Puscariu 1588; REW 7892), cf. it., prov., cat., sp. si, port. sim. Inv. folosit si enclitic pentru a intari pron. sau adv., cf. atuncesi, acelasi, totusi etc. (Tiktin).

EPPUR (E PUR) SI MUOVE (it.) si totusi de misca – Cuvinte pe care le-ar fi murmurat Galileo Galilei dupa ce, constrans de biserica, s-a dezis in public de teoria sa heliocentrica. Exprima convingerea neclintita in adevarul opiniei sustinute.

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.