A GRAVITA ~ez intranz. 1) A se afla intr-un camp de gravitatie. 2) A tinde spre un centru sau in jurul unui centru ca urmare a actiunii legii de gravitatie. 3) fig. A fi intr-o anumita sfera de influenta. /<fr. graviter

ORBITA s.f. 1. Traiectorie inchisa a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie inchisa parcursa de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoasa a craniului in care este asezat ochiul. 3. (Fig.) Sfera de activitate; sfera de influenta. [< fr. orbite, cf. it. orbita].

SFERA, sfere, s. f. 1. Suprafata constituita de locul geometric al punctelor din spatiu egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect care are aproximativ aceasta forma. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cereasca”) Regiune cereasca unde se gasesc si se misca astrii; bolta cereasca. 3. Atmosfera. 4. Fig. Domeniul, limitele in cadrul carora exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva. sfera de influenta = intindere, spatiu, domeniu in cuprinsul caruia se exercita o influenta a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezinta capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi ce poseda insusirile reflectate in continutul acesteia. – Din fr. sphere, lat. sphaera.

EXPANSIUNE s.f. 1. Crestere a volumului unui gaz, al unui corp, al unui sistem fizico-chimic; dilatare, dilatatie. 2. Extindere a dominatiei sau a sferei de influenta politica si economica a unei tari asupra altei tari. 3. (Fig.) Expansivitate, exuberanta, vioiciune; comunicativitate. [Pron. -si-u-. / cf. fr. expansion, lat. expansio].

SFERA s.f. 1. (Geom.) Suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect avand aceasta forma; glob. 2. Regiune cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ sfera de influenta = intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se refera caracterele esentiale ale unei notiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphere, it. sfera].

EXPANSIUNE s. f. 1. crestere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere (3), detenta (1). 2. extindere a dominatiei, a sferei de influenta politica si economica a unei tari asupra altei tari. 3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactica de nivel inferior este transformata intr-o unitate de nivel superior; transformare a unei parti de propozitie in propozitie subordonata. ◊ orice element adaugat unui enunt, care nu modifica raporturile si functia elementelor preexistente. 4. (fig.) expansivitate, exuberanta, vioiciune; comunicativitate. (< fr. expansion, lat. expansio)

CHURCHILL [tʃə:tʃil], Sir Winston Leonard Spencer (1874-1965), om politic britanic. Initial conservator (1900-1904), apoi liberal (1904-1924) si din nou conservator si lider al Partidului Conservator (1940-1955). Ministru in repetate rinduri (din 1906). Seful guvernului de coalitie (1940-1945) si al guvernului conservator (1951-1955). Unul dintre cei mai fermi adversari ai nazismului. In faza finala a razboiului, initiatorul politicii sferelor de influenta in Europa Centrala si de Est („acordul de procentaj” C. – Stalin din 9-17 oct. 1944). Op. pr.: „Memorii asupra celui de-al doilea razboi mondial”. Premiul Nobel pentru literatura (1953).

ORBITA, orbite, s. f. 1. Traiectorie in forma de curba (inchisa) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ◊ Orbita aparenta = drumul aparent proiectat pe bolta cereasca pe care se deplaseaza un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele doua cavitati osoase ale craniului, in care se afla globul ocular. 3. Fig. sfera sau mediul unei activitati oarecare; sfera de actiune sau de influenta. – Din fr. orbite, lat. orbita.

ORBITA ~e f. 1) Traiectorie curba a unui corp ceresc, avand drept sursa de miscare un alt corp ceresc. 2) Cavitate osoasa in care se afla globul ocular. 3) fig. sfera de actiune sau de influenta. /<fr. orbite, lat. orbita

ORBITA s. f. 1. traiectorie inchisa parcursa de un mobil, de un electron etc. ◊ drum real parcurs de un corp ceresc. 2. fiecare dintre cavitatile osoase ale craniului in care se afla ochiul. 3. (fig.) sfera de activitate; zona de influenta exercitata de o persoana etc. (< fr. orbite, lat. orbita)

RAZA ~e f. 1) Fascicul ingust de lumina care porneste de la o sursa de lumina sau de la un obiect stralucitor. ~e solare. ◊ O ~ de speranta fapt pozitiv care, desi, neinsemnat, da curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilatiilor electromagnetice; radia-tie electromagnetica. ~e Rontgen. 3) mat. Segment de dreapta care uneste un punct al circumferintei cercului sau al suprafetei sferei cu centrul acestora. 4) Limita pana la care se extinde ceva. ~ de influenta. 5) Fiecare dintre fofezele unei vartelnite. [G.-D. razei] /<lat. radia

RAZA, raze, s. f. 1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ Raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).

sfera s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)

sfera ~e f. 1) Suprafata formata de multimea punctelor din spatiu egal departate de un punct fix, numit centru. 2) Corp geometric limitat de o astfel de suprafata. 3) Obiect de forma acestui corp geometric; glob. ◊ ~ cereasca bolta cereasca. 4) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; cerc; domeniu. ◊ ~ de influenta mediu in limitele caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva; zona de influenta. ~ele inalte cercurile guvernamentale ale unei societati. /<ngr. sphaira, lat. sphaera, fr. sphere, germ. Sphare

gamalie (gamalii), s. f. – 1. Cocolos, bulgare, bulb. – 2. Parte ingrosata in forma de sfera mica la capatul unui ac sau cui. – 3. (Arg.) Cap, minte, dovleac. Sb., slov., cr. gomolj „bulb” (Cihac, II, 144; Berneker 326; DAR), cf. mag. gomoly(a); „cocolos”, poate aflat si in legatura cu mag. gomboly „ac cu gamalie”. Este dublet al lui magalie, s. f. (Trans. si Mold., capsula de mac), cu metateza, poate sub influenta lui maciulie.