EXTINDE, extind, vb. III. Tranz. si refl. A face sa ocupe sau a ocupa un spatiu mai mare decat cel initial; a (se) largi (ca sfera de actiune); a (se) intinde, a (se) mari. – Din lat. extendere (dupa intindere).

ORBITA, orbite, s. f. 1. Traiectorie in forma de curba (inchisa) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ◊ Orbita aparenta = drumul aparent proiectat pe bolta cereasca pe care se deplaseaza un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele doua cavitati osoase ale craniului, in care se afla globul ocular. 3. Fig. Sfera sau mediul unei activitati oarecare; sfera de actiune sau de influenta. – Din fr. orbite, lat. orbita.

A EXTINDE extind tranz. A face sa ocupe un spatiu mai mare; a largi sfera de actiune. /<lat. extindere

A SE EXTINDE ma extind intranz. A-si largi sfera de actiune. /<lat. extindere

EXTINDE vb. III. tr., refl. A (se) intinde, a (se) mari; a (se) largi (ca sfera de actiune). [P.i. extind, var. estinde vb. III. / < lat. extendere, cf. it. estendere, fr. etendre, dupa intinde].

ORBITA ~e f. 1) Traiectorie curba a unui corp ceresc, avand drept sursa de miscare un alt corp ceresc. 2) Cavitate osoasa in care se afla globul ocular. 3) fig. sfera de actiune sau de influenta. /<fr. orbite, lat. orbita

TEHNIC¹, -A I. adj. referitor la tehnica; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumeste o anumita notiune dintr-un domeniu al stiintei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte si deprinderi de productie, dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa actioneze asupra naturii inconjuratoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. 3. ansamblu de prescriptii metodologice folosite pentru o actiune eficienta, atat in sfera productiei materiale, cat si a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)

ARENA s.f. 1. Loc circular, acoperit cu nisip (sau cu rumegus), situat in mijlocul unui amfiteatru, al unui circ etc. ♦ Suprafata de teren din complexul unui stadion, dintr-o sala de sport etc. in care au loc competitiile sportive; (p. ext.) stadion. 2. (Petr.) Sediment continental neconsolidat, provenit din roci dezagregate. 3. (Fig.) Domeniu, sfera, loc unde se desfasoara o actiune. [< fr. arene, it., lat. arena].

A GRAVITA ~ez intranz. 1) A se afla intr-un camp de gravitatie. 2) A tinde spre un centru sau in jurul unui centru ca urmare a actiunii legii de gravitatie. 3) fig. A fi intr-o anumita sfera de influenta. /<fr. graviter

ORDONARE s. f. actiunea de a ordona. ♦ (log.) raport de ~ = cuprinderea unei notiuni in sfera unei alte notiuni mai generale. (< ordona)

ORDONARE, ordonari, s. f. actiunea de a ordona si rezultatul ei. ◊ Raport de ordonare = cuprindere a unei notiuni in sfera unei alte notiuni mai generale. – V. ordona.

ORDONARE s.f. actiunea de a ordona si rezultatul ei. ♦ (Log.) Raport de ordonare = cuprinderea unei notiuni in sfera unei alte notiuni mai generale. [< ordona].

RAZA, raze, s. f. 1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ Raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).

ROYAL DUTCH-SHELL CO roiəl datʃ ʃel], concern petrolier anglo-olandez, creat in 1907. In afara de Anglia si Olanda, sfera lui de activitate se intinde in Venezuela, Mexic, Germania etc. In trecut a detinut concesiuni si actiuni in Romania, mai ales prin Astra Romana. In 1964 a detinut cele mai importante active in dollari, ocupand locul patru printre monopolurile industriale ale lumii in ceea ce priveste cifra de afaceri.

GENERALIZARE, generalizari, s. f. actiunea de a (se) generaliza si rezultatul ei. ♦ Operatie logica prin care se trece de la notiuni cu o sfera mai restransa si un continut mai bogat la notiuni cu o sfera mai larga si un continut mai restrans. – V. generaliza.

SUBORDONARE s.f. actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta, supunere. ♦ Raportul de dependenta a unei propozitii de alta; cuprinderea unei notiuni cu sfera mai mica in alta cu sfera mai mare; raportul de la specie la gen. [Var. subordinare s.f. / < subordona].

SUBORDONARE s. f. 1. actiunea de a subordona; dependenta, supunere. 2. raport sintactic de dependenta gramaticala intre un element subordonat si un element regent. 3. cuprindere a unei notiuni cu sfera mai mica in alta cu sfera mai mare. (< subordona)

SOCIETATE s. 1. colectivitate, comunitate, obste, (inv.) obstime. (Opinia intregii ~ati.) 2. lume. (Iese prima oara in ~.) 3. anturaj, companie, tovarasie, (grecism inv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile in ~ ei.) 4. ambianta, anturaj, cadru, cerc, mediu, sfera, (inv.) mijloc, (fig.) atmosfera, climat. (In ce ~ se invarte?) 5. oranduire, regim, sistem. (~ capitalista.) 6. (IST.) societate feudala = feudalism, feudalitate, oranduire feudala. 7. asociatie, (inv.) reuniune. (~ legal constituita.) 8. (inv.) reuniune. (~ pe actiuni.)

SECTOR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan limitata de doua drepte concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua drepte; multimea punctelor din interiorul unei sfere, situata in interiorul conului avand ca baza un cerc mic al sferei, iar ca varf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de masina in forma de cerc, de roata (dintata). 2. Fiecare dintre zonele corespunzatoare unei delimitari de orice natura a unei suprafete; portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ Zona de actiune a unei unitati militare. ♦ Subimpartire administrativa in cadrul unui oras mai mare. 3. Domeniu sau ramura de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

FRONT ~uri n. 1) Teritoriu pe care se desfasoara actiuni militare in timp de razboi. 2) Grupare operativa compusa din mai multe armate, aflata sub o comanda unica pe un astfel de teritoriu. ~ul de nord. 3) Formatie de militari, de elevi sau de sportivi, aliniati cu fata la persoana care da dispozitii. 4) sfera de activitate; domeniu; taram. ~ ideologic. 5) fig. Grupare de forte obstesti in vederea unei activitati comune. 6) fig. Partea din fata a ceva. /<fr. front

TEREN ~uri n. 1) Intindere de pamant (delimitata in functie de relief); portiune de pamant. ◊ A pregati ~ul a face lucrari pregatitoare inainte de a intreprinde ceva. A sonda (sau a pipai, a tatona) ~ul a cerceta imprejurarile (inainte de a intreprinde ceva) pentru a-si asigura reusita. A castiga ~ a progresa intr-o actiune, reusind putin cate putin. A parasi ~ul a ceda; a se da batut. 2) Sol dintr-o portiune a scoartei terestre, conside-rat din punct de vedere al naturii sale. ~ argilos. 3) Suprafata de pamant special amenajata in vederea anumitelor lucrari sau activitati. 4) fig. Domeniu de activitate; sfera de preocupari. ◊ Pe ~ la fata locului; la locul de munca. /<fr. terrain

RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)