SENAT s. 1. (IST.; in Roma antica) sfatul batranilor. 2. (POL.) (inv.) singlit.

SFAT s. 1. indemn, indrumare, invatatura, povata, povatuire, vorba, (pop.) invat, (inv.) consiliu, cuget, dascalie, gand, povatuiala, povatuitura, sfatuiala, sfatuire, socoteala. (I-a ascultat toate ~urile.) 2. v. recomandare. 3. v. adunare. 4. (IST.) consiliu, divan, (inv.) scaun, tanaci. (~ domnesc.) 5. (IST.; in Roma antica) sfatul batranilor = senat. 6. v. taifas. 7. consiliu, primarie, (inv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinta.)

SENAT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. Corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, format din membri alesi sau de drept. ♦ Loc unde se aduna senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei institutii de invatamant superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. senat, it. senato, lat. senatus < senex – batran].

SENAT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, din membri alesi sau de drept. ◊ loc unde se aduna senatorii. 3. consiliul profesoral al unei institutii de invatamant superior. (< fr. senat, lat. senatus)

SENAT, senate, s. n. 1. (In Roma antica) sfatul batranilor; (sub republica) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire data camerei superioare a Parlamentului care, impreuna cu Camera Deputatilor, constituie corpurile legiuitoare in unele tari. 3. (Si in sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei institutii de invatamant superior, format din profesori universitari si reprezentanti ai studentilor, prezidat de rector. 4. Loc in care se aduna senatorii. – Din fr. senat, lat. senatus.

GERUZIE s.f. sfatul batranilor in vechea Sparta, care ajuta pe rege in carmuirea statului. [Gen. -iei, scris si gerusia. / < fr. gerousie, gr. gerousia].

GERUSIA f. (in Sparta antica) sfat al batranilor, format din doi regi si 28 de membri avand peste 60 de ani. /<Cuv. gr.

pargar, pargari, s.m. (inv. si reg.) 1. concetatean; orasean, targovet. 2. membru in sfatul administrativ al unui oras sau al unui targ; batran, jurat. 3. vatasel la primarie. 4. om usuratic, neserios. 5. flacau care organizeaza programul tinerilor in sarbatorile de iarna. 6. pandar. 7. (inv.) muncitor la ocnele de sare.