AGATA, agat, vb. I. 1. Tranz. A atarna, a suspenda ceva de un carlig, de un cui etc.; a spanzura. ♦ A prinde fara voie o tesatura intr-un obiect ascutit, care o gaureste sau o rupe. ♦ Refl. (Despre tesaturi) A se rupe, prinzandu-se intr-un obiect ascutit. ◊ (Fam.) A acosta o persoana (de s*x opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acata vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

COPULATIE, copulatii, s. f. 1. Unire a doua celule de s*x opus. 2. Actul imperecherii a doi indivizi de s*x opus, prin care elementele s*xuale masculine sunt depuse in organele genitale feminine; coit. – Din lat. copulatio, fr. copulation.

DRAGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multa) dragoste sau cu toata dragostea = cu (multa) placere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, fata de) cineva (sau de ceva) = a se indragosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i placea sa... A se topi (sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patima. ♦ (Concr.) Fiinta iubita; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legatura s*xuala; relatii amoroase. II. Planta erbacee cu frunze in forma de lance, dintate si cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.

IDILA, idile, s. f. Specie de poezie lirica si e*****a din sfera poeziei bucolice, in care este prezentata, in forma optimista sau idealizata, viata si dragostea in cadrul rustic; bucolica. ♦ Iubire curata, naiva si tinereasca intre persoane de s*x opus. [Var.: idil, -e s. n.] – Din fr. idylle. Cf. germ. Idyll.

INTRA², intru, vb. I. Intranz. I. (Despre fiinte) 1. A trece din afara inauntru, a merge dintr-un loc deschis intr-unul inchis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se baga. ◊ Expr. A intra in spital = a se interna. (Parca) a intrat in pamant = a disparut fara urma. A intra in pamant (de rusine) = a-i fi foarte rusine. 2. Fig. A patrunde, a se vari, a ajunge la... A intra in amanunte. ◊ Expr. A-i intra cuiva in voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam.) A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a castiga bunavointa cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se baga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ◊ Expr. A intra intr-o belea (sau incurcatura, impas, necaz) = a avea de indurat un necaz (sau o incurcatura etc.). A intra in hora = a incepe sa ia parte la o actiune. A intra in vorba cu cineva = a) a incepe o discutie cu cineva; b) (pop.) a lega relatii de prietenie, de dragoste cu o persoana de s*x opus. A intra de serviciu = a incepe garda la o unitate militara, la un spital etc. A intra in razboi (sau in lupta, in actiune etc.) = a incepe razboiul (sau lupta etc.). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul sa ajunga, sa apuce) o varsta, o epoca etc. 4. (Urmat de determinari introduse prin prep. „in” sau „la”) A imbratisa o indeletnicire; a se angaja intr-o slujba. 5. A adera, a se inscrie, a fi admis intr-o organizatie, intr-o asociatie etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A patrunde, a se infige, a se baga; a strabate. Acul intra in panza. Lumina intra pe fereastra. 2. Fig. A-si face loc, a se strecura; a ajunge in... ◊ Loc. vb. A intra boala in cineva (sau in oasele cuiva) = a se imbolnavi. A intra frica (sau groaza, spaima) in cineva (sau in oasele, in inima cuiva) = a se infricosa, a se ingrozi. ◊ Expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) in sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra in (sau sub) stapanirea cuiva = a ajunge in puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) in sange = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra in sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilitatile sau cu insistentele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a incapea. Cartea intra in servieta. ♦ (Mat.) A se cuprinde de un anumit numar de ori in alt numar. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui intr-o anumita proportie spre a realiza un anumit produs. La acest palton intra stofa multa. ♦ A face parte integranta (din ceva). 5. (In expr.) A intra la spalat = (despre tesaturi sau obiecte textile) a-si micsora dimensiunile prin spalare. A intra la apa = a) (despre tesaturi sau obiecte textile) a-si micsora dimensiunile la m*****a in apa; b) (despre oameni) a ajunge intr-o situatie neplacuta, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; in expr.) A intra in vigoare = a capata putere, a deveni aplicabil. 7. A incepe executarea unei parti dintr-o bucata muzicala. [Var.: (pop.) intra vb. I] – Lat. intrare.

IUBI, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A fi indragostit, a simti o mare afectiune pentru o persoana de s*x opus. ♦ Refl. recipr. A avea relatii s*xuale cu o persoana de s*x opus. 2. Tranz. si refl. recipr. A tine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i placea sa... – Din sl. ljubiti.

IUBIRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoana de s*x opus; relatii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afectiune (si admiratie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.

IUBIT², -A, iubiti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva il iubeste; drag. 2. S. m. si f. Persoana care este in relatii de dragoste cu o persoana de s*x opus; amant, amorez, ibovnic, dragut. – V. iubi.

INTRETINUT, -A, intretinuti, -te, s. m. si f. Persoana careia o alta persoana (de s*x opus, cu care traieste in c********j) ii asigura mijloacele de existenta. – V. intretine.

NUR, nuri, s. m. (Pop. si fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a placea (unei persoane de s*x opus) prin farmecul, dragalasenia, gratia ei; p. ext. aspect atragator al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare s. m. si f. 1. Persoana, popor, tara etc. care face sau a facut cuceriri. 2. Barbat sau femeie care reuseste sa atraga simpatia sau dragostea unei persoane de s*x opus. ♦ (Adjectival) Care cucereste (I 2). Zambet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor.

RIVAL, -A, rivali, -e s. m. si f. Persoana care aspira, in concurenta directa cu alta, la aceeasi situatie, la acelasi succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoana care aspira impreuna cu alta la dragostea aceleiasi persoane de s*x opus. ♦ Persoana care are merite egale cu alta persoana sau este la fel de talentata; egal. ◊ Loc. adj., adv. Fara rival = cu care nu se poate masura nimeni; fara pereche, fara asemanare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.

PANMIXIE, panmixii, s. f. (Biol.) Incrucisare intamplatoare din punct de vedere genetic intre doi indivizi de s*x opus. – Din engl. panmixia.

PASIUNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectiva si intelectuala deosebit de intensa si stabila, manifestata ca o tendinta care polarizeaza procesele psihice ale omului, determinandu-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenta actiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = inflacarat, entuziast; intens. 2. Inclinatie vie, insotita de placere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitata. ♦ Dorinta, aspiratie. 3. Dragoste puternica fata de o persoana (de s*x opus). 4. Tendinta puternica si nestapanita insotita de o preocupare excesiva si obsedanta pentru satisfacerea unor dorinte (reprobabile); patima, viciu. 5. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical inrudit cu oratoriul, dar al carui text este intotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucata muzicala apartinand acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.

COCHET, -A, cocheti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care cauta sa placa (unei persoane de s*x opus) mai ales printr-o imbracaminte ingrijita, cautata, printr-o comportare atragatoare; (despre manifestarile oamenilor) care exprima, tradeaza cochetarie. 2. (Despre obiecte) Dragalas, gratios, elegant, agreabil, placut. Interior cochet. – Din fr. coquet.

COCHETA, cochetez, vb. I. Intranz. A cauta sa placa, sa atraga atentia, interesul, simpatia unei persoane (de s*x opus) printr-un mod de comportare atragator; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

COCHETARIE, cochetarii, s. f. Purtare, atitudine, mod de a se imbraca (atragator) prin care o persoana cauta sa placa (altei persoane de s*x opus). – Din fr. coquetterie.

VEDERE, vederi, s. f. I. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul vazului; vedenie. ◊ Loc. adv. La vedere = in vazul tuturor, in public, deschis. Din vedere = a) (numai) privind; (numai) dupa infatisare, fara a-l fi cunoscut personal; b) la repezeala. ◊ Loc. prep. In vederea... = in scopul..., pentru... ◊ Expr. A avea pe cineva in vedere = a se interesa de aproape de cineva, a avea grija (de cineva), a tine in evidenta pentru un anumit scop. A avea ceva in vedere = a avea o intentie, a-si face un plan, a urmari realizarea unui scop. A pune (cuiva ceva) in vedere = a face cunoscut, a comunica cuiva o hotarare; a avertiza. A trece cu vederea = a nu tine seama, a nu lua in seama; a scuza cuiva o greseala; a omite. (Reg.) La buna vedere! formula de salut la despartire. ♦ (Pop.) Intalnire (pusa la cale de parinti sau de petitori) intre doua persoane de s*x opus, pentru mijlocirea unei casatorii. 2. Simtul vazului; ochii. ◊ Expr. A avea vederea scurta sau a fi scurt de vedere = a fi miop. 3. Infatisare, chip, aspect. 4. Priveliste, peisaj. ♦ Fotografie infatisind un peisaj; carte postala ilustrata. II. (Mai ales la pl.) Parere, idee, conceptie, convingere. – V. vedea.

PETITOR, -OARE, petitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care, in numele unui barbat, cere in casatorie o fata, de obicei adresandu-se parintilor sau rudelor acesteia; (inv. si pop.; la m.) barbat care cere (pentru sine) in casatorie o fata. ◊ Expr. Sa (ne) sada petitorii, formula glumeata cu care un musafir este invitat sa ia loc sau sa (mai) stea. 2. S. f. Femeie (de obicei mai in varsta) care mijloceste cunostinta a doua persoane de s*x opus pentru a le inlesni casatoria. – Peti + suf. -tor.

PLACEA, plac, vb. II. Intranz. si tranz. (Cu subiectul logic in dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. Stii ca-mi placi? sau ca mi-ai placut? exprima mirarea, dezaprobarea in fata unei propuneri, a unei afirmatii etc. care nu-ti convine, cu care nu esti de acord etc. Imi place sa cred ca... = sper sa... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admiratie, de placere, de iubire fata de o persoana de s*x opus, a-i fi drag, a indragi. 3. A avea un sentiment de satisfactie, de multumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere.

DRAG, -A, dragi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care este iubit, scump, nepretuit pentru cineva, pe care cineva il iubeste, il pretuieste. ◊ Loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se indragosti (de cineva). ◊ Expr. A-i fi cuiva drag sa... = a-i placea cuiva mult sa faca ceva, a se simti atras spre ceva. Cand ti-e lumea (sau viata) mai draga, se spune cand se iveste o intamplare neprevazuta si neplacuta intr-un moment cand erai linistit, fericit. Draga doamne = vorba vine, ca sa zic asa; chipurile. ♦ (Substantivat, fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbesti despre o asemenea persoana. 2. Care exprima iubirea, pretuirea; care este plin de afectiune; placut (ochiului). Cuvinte dragi. ◊ Expr. Cu draga inima = cu multa placere, foarte bucuros. II. S. m. si f. Persoana care iubeste pe alta de s*x opus, care se afla in relatii de dragoste cu aceasta; iubit(a). III. S. n. (Pop.) Iubire, dragoste. ◊ Loc. adj. Mai mare dragul = placut, frumos. ◊ Loc. adv. Cu (mare, mult, atata etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros, fericit. De drag = din (sau cu) placere. ◊ Loc. prep. De dragul... = pentru..., din dragoste sau din prietenie pentru... ◊ Expr. (Ti-e) mai mare dragul = e o mare placere, desfatare (sa...). – Din sl. dragu.

MANDRU, -A, mandri, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. „de”). Multumit, satisfacut, incantat; care are un sentiment de demnitate, de incredere in calitatile proprii; demn. 2. Care are incredere exagerata in calitatile proprii; orgolios, ingamfat, trufas. 3. (Pop.) Frumos, falnic, maret. II. S. m. si f. (Pop.) Persoana pentru care cineva de s*x opus simte o afectiune deosebita; drag, iubit. – Din sl. mondru „intelept”.

MANDRUT, -A, mandruti, -te, adj., s. m. si f. (Pop.) Diminutiv al lui mandru; (in special) persoana draga cuiva de s*x opus. – Mandru + suf. -ut.

MONTA, monte, s. f. 1. Impreunare a doua animale de s*x opus in vederea reproductiei; montare². 2. Herghelie de armasari pentru reproducere. – Din fr. monte.

DRAGOSTEALA, dragosteli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) dragosti; mangaiere, dezmierdare (intre doua fiinte de s*x opus care se iubesc); relatii de dragoste. – Dragosti + suf. -eala.

SOT, soti, s. m. 1. Barbat casatorit considerat in raport cu sotia lui; barbat. ♦ (La pl.) Cele doua persoane de s*x opus unite prin casatorie. ♦ (Inv.) Sotie, nevasta. 2. (Pop.) Tovaras, insotitor; asociat. 3. Obiect care, impreuna cu altul (similar), formeaza o pereche. ◊ Loc. adj. si adv. Cu (sau fara) sot = cu (sau fara) pereche, in numar pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.

COMPLEX, -A, complecsi, -xe, adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe parti; care imbratiseaza, care intruneste in sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Numar complex = numar alcatuit prin insumarea unui numar real cu un numar imaginar. 2. S. n. Intreg, unitate formata din mai multe parti, din mai multe elemente; sistem care intruneste in sine mai multe laturi, care imbratiseaza mai multe domenii; combinare, asociere intr-un tot a mai multor fenomene, stari de lucruri etc. ♦ Ansamblu de constructii, de unitati industriale sau comerciale etc. cu functii deosebite, grupate teritorial, care alcatuiesc un tot unitar servind aceluiasi scop. ♦ Complex sportiv = baza sportiva special amenajata pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendinte inconstiente formate in copilarie pe baza anumitor relatii familiale si sociale, care determina comportarea ulterioara a persoanei. ♦ Complex de inferioritate = sentiment de neincredere in fortele proprii, care se formeaza de obicei in copilarie, uneori in legatura cu o deficienta fizica sau psihica. (Psih.) Complexul lui Oedip = atasament e****c al copilului fata de parintele de s*x opus. – Din fr. complexe, lat. complexus.

CUPLU, cupluri, s. n. 1. Pereche formata din persoane (de s*x opus). 2. (Fiz.) Sistem compus din doua forte antiparalele. – Din fr. couple.

AMOR ~uri n. Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire; dragoste. ◊ ~ propriu pretuire exagerata a propriilor calitati; mandrie. /<lat. amor, it. amore

AMOREZ ~i m. fam. Persoana care intretine relatii de dragoste cu o persoana de s*x opus. ◊ Prim ~ actor care joaca pe scena rolul unui tanar indragostit. /Din amoreza

A SE AMOREZA ma ~ez intranz. A prinde dragoste (fata de o persoana de s*x opus); a se inamora; a se indragosti. /Din amorez

A SE CASATORI ma ~esc intranz. (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus. /Din inv. casator

COCHET ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care cocheteaza; preocupat de ideea de a placea unei persoane de s*x opus. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota eleganta; cu purtare placuta. Gest ~. Zambet ~. 3) (despre obiecte) Care se caracterizeaza prin eleganta; cu aspectul placut. Mobilier ~. Interior ~. Vila ~ta. /<fr. coquet

COMPLEX² ~e n. 1) Unitate economica care reuneste mai multe intreprinderi cu activitate de productie interdependenta; combinat. ◊ ~ agroindustrial unitate agricola care se ocupa cu producerea si prelucrarea industriala a materiei prime. 2) Ansamblu de constructii reunite in functie de utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) Ansamblu de sentimente, de tendinte si de stari de spirit inconstiente, formate in copilarie, care conditioneaza comportamentul ulterior al unei persoane. ◊ A avea ~e a fi timid. Fara ~e care actioneaza in mod firesc; fara ezitare. ~ de inferioritate sentiment de neincredere in fortele proprii. ~ul Edip atasament e****c fata de un parinte de s*x opus. /<fr. complexe, lat. complexus

COPULATIE ~i f. 1) Unire a doua celule de s*x opus. 2) Actul imperecherii a doi indivizi de s*x opus. [Art. copulatia; G.-D. copulatiei; Sil. -ti-e] /<fr. copulation, lat. copulatio, ~onis

CUCERITOR¹ ~i m. 1) Persoana (tara, popor etc.) care a cucerit (popoare, teritorii etc.). 2) Persoana care a reusit sa castige dra-gostea unei persoane de s*x opus. /a cuceri + suf. ~tor

CUPLU ~ri n. 1) Reunire de doua persoane de s*x opus, aflate intr-o anumita legatura; pereche. ~ de dansatori. 2) fiz. Sistem compus din doua forte egale si de sens opus, care actioneaza asupra aceluiasi corp. /<fr. couple

DRAGOSTE f. 1) Sentiment de afectiune si devotament fata de cineva sau de ceva; iubire: amor; drag. ◊ Cu multa ~ (sau cu toata ~ea) cu multa placere; foarte bucuros. 2) Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; amor; iubire. ◊ A prinde ~ fata de cineva a se indragosti. 3) Fiinta iubita. 4) Sentiment de afectiune foarte puternica (si durabila) (pentru cineva sau ceva); pasiune; patima. [Art. dragostea; G.-D. dragostei] /<sl. dragosti

A SE FECUNDA pers. 3 se ~eaza intranz. A provoca aparitia unui germen prin unirea a doua celule de s*x opus (in vederea procrearii). /<fr. feconder, lat. fecundare

A FLIRTA ~ez intranz. (despre persoane de s*x opus) A fi in flirt (cu cineva). /<fr. flirter

GAGIC ~ca (~ci, ~ce) m. si f. pop. Persoana care intretine relatii de dragoste nelegitime cu o alta persoana de s*x opus; amant; ibovnic. /<tig. gagi

IBOVNIC ~ca (~ci, ~ce) m. si f. pop. Persoana care intretine relatii de dragoste nelegitime cu alta persoana de s*x opus; amant. /<sl. ljuboviniku

IDILA ~e f. 1) Specie poetica de dimensiuni reduse cu subiect pastoral si amoros (care a avut o larga circulatie in sec. XVIII-XIX). 2) Poezie din aceasta specie in care se idealizeaza viata fara griji in sanul naturii. 3) fig. Mica aventura amoroasa si naiva (a unor tineri de s*x opus). /<fr. idylle

A IUBI ~esc tranz. 1) (persoane de s*x opus) A trata cu sentimente de dragoste. 2) A trata cu un deosebit atasament sufletesc. A-si ~ tara. A-si ~ mama. /<sl. ljubiti

IUBIRE ~i f. 1) v. A IUBI si A SE IUBI. 2) Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; dragoste; amor. 3) Atasament sufletesc (simpatie, prietenie, afectiune) puternic fata de cineva sau ceva. /v. a iubi

IUBIT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Persoana care intretine relatii de dragoste cu o persoana de s*x opus. /v. a iubi

A IMPERECHEA ~ez tranz. 1) (fiinte sau obiecte) A face sa se imperecheze. 2) (animale de s*x opus) A uni pentru reproducere; a se impreuna. /in + perechea

A SE IMPERECHEA ma ~ez intranz. 1) (despre fiinte sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre fiinte de s*x opus) A realiza actul s*xual (in vederea reproducerii); a se impreuna. /in + perechea

A SE IMPREUNA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formand un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se imbina. 2) (despre fiinte de s*x opus) A realiza actul s*xual (in vederea reproducerii); a se imperechea. /Din impreuna

A SE INAMORA ma ~ez intranz. A prinde dragoste (fata de o persoana de s*x opus); a se indragosti; a se amoreza. ~ de cineva. /in + amor

A SE INDRAGI ma ~esc intranz. rar A prinde dragoste (fata de o persoana de s*x opus); a se indragosti; a se inamora; a se amoreza. /in + drag

A SE INDRAGOSTI ma ~esc intranz. A prinde dragoste (fata de o persoana de s*x opus); a se inamora; a se amoreza. ~ de cineva. /in + dragoste

A SE INSOTI ma ~esc intranz. pop. 1) (despre persoane de s*x opus) A se uni prin casatorie; a se casatori. 2) pop. (despre animale de s*x opus) A realiza actul s*xual (in vederea reproducerii); a se impreuna; a se imperechea. /in + sot

A SE INTROLOCA ma introloc intranz. pop. 1) A se strange laolalta; a se aduna la un loc; a se intruni. 2) fam. (despre persoana de s*x opus) A se uni (din nou) intr-o familie. /Din intr-un loc

A SE LUA ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus; a se casatori. ◊ ~ cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare

MANDRU² ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care se afla in relatii de dragoste cu alta persoana de s*x opus; iubit. /<sl. mondru

MONTA ~e f. 1) Imperechere a doua animale de s*x opus in vederea reproductiei. 2) Loc special pentru imperecherea animalelor. /<fr. monte

PERECHE ~i f. 1) Grup de doua obiecte de acelasi fel intrebuintate impreuna. O ~ de ciorapi. 2) Grup de doua persoane de s*x opus aflate intr-o anumita legatura; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeasi specie. O ~ de gaini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i ~ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O ~ de foarfece. ◊ O ~ de carti un pachet de carti de joc. 6) la pl. Cate doi. A merge ~. 7) Persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ◊ Fara ~ fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la

A PLACEA plac 1. intranz. 1) A trezi simpatie sau dragoste; a fi pe plac; a fi drag. ◊ Stii ca-mi placi? exprima peiorativ dezacordul cu afirmatia sau propunerea cuiva. 2) (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A avea o deosebita satisfactie. Imi place sa dansez. 2. tranz. (persoane de s*x opus) A trata cu un sentiment de afectiune puternica (de natura e*****a); a iubi. /<lat. placere

SEXAPIL n. Atractie deosebita pe care o persoana o exercita asupra alteia de s*x opus; gratie; nuri. [Sil. s*x-a-pil] /<engl. s*x-appeal

TRAVESTIU ~ri n. rar Rol masculin interpretat de o femeie sau rol feminin interpretat de un barbat. ◊ In ~ deghizat pentru a interpreta rolul unui personaj de s*x opus. /<fr. travesti

COCHETA vb. I. intr. (Fam.) A incerca, a cauta sa fie pe placul unei persoane de s*x opus. ♦ (Fig.) A incerca sau a arata relatii de prietenie sau de alianta cu cineva; a flirta. [< fr. coqueter].

FECUNDATIE s.f. Fecundare; contopire a doua celule s*****e de s*x opus, din care rezulta celula-ou care asigura continuitatea speciei. [Gen. -iei, var. fecundatiune s.f. / cf. fr. fecondation].

COCHETARIE s.f. Purtare inspirata de dorinta de a placea unei persoane de s*x opus. [Gen. -iei. / cf. fr. coquetterie].

C********J s.n. Convietuire nelegitima intre doua persoane de s*x opus. [< fr. c*********e].

FLIRT s.n. 1. Schimb de complimente si de amabilitati intre doua persoane de s*x opus; galanterie, cochetarie. 2. Legatura de dragoste usoara, nestatornica. ♦ Persoana cu care se intretine o astfel de legatura. [< fr., engl. flirt].

INTRETINUT, -A adj., s.m. si f. (Persoana) care este in intretinerea altei persoane, mai ales de s*x opus (cu care traieste in c********j). [< intretine].

ALOTIP s. m. (biol.) individ cu s*x opus holotipului. (< fr. allotype)

ATRACTANTI s. m. pl. substante produse de insecte sau de alte organisme pentru a atrage indivizi de s*x opus. (< atrage + -ant)

COCHETA vb. intr. 1. a cauta sa fie pe placul unei persoane de s*x opus. 2. (fig.) a arata relatii de prietenie cu cineva; a flirta. (< fr. coqueter)

COCHETARIE s. f. purtare inspirata de dorinta de a placea unei persoane de s*x opus. (< fr. coquetterie)

C********J s. n. convietuire nelegitima intre doua persoane de s*x opus. (< fr. c*********e)

CUPLU s. n. 1. pereche de doua persoane de s*x opus. ◊ lucruri de acelasi fel considerate impreuna. 2. sistem de doua forte egale si de sensuri opuse. 3. piesa de constructie plasata transversal in coca unei ambarcatii sau a fuzelajului. (< fr. couple)

EPIGAMIE s. f. atractie reciproca dintre doi gameti de s*x opus. (< fr. epigamie)

FLIRT s. n. 1. schimb de complimente si amabilitati intre doua persoane de s*x opus; cochetarie. 2. legatura de dragoste usoara, nestatornica; aventura. ◊ persoana cu care se intretine o astfel de legatura. (< fr. flirt)

GAMET¹ s. m. celula s*****a, la animale sau plante, care, prin fecundarea alteia, de s*x opus, da nastere unui zigot; zigosfera. (< fr. gamete)

HIEROGAMIE s. f. impreunare a unui zeu cu o zeita sau a doua principii de s*x opus, care figureaza intr-un mare numar de religii. (< fr. hierogamie)

INTRETINUT, -A I. adj. (despre oscilatii mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine mentinuta constanta printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este in intretinerea altei persoane de s*x opus (cu care traieste in c********j). (< intretine)

OEDIPIAN, -A [E-DI-] adj. referitor la Oedip. ◊ complex oedipian = atasament s****l la copii fata de parintele de s*x opus si aversiunea fata de celalalt. (< fr. oedipien)

lega¹ [At: COD. VOR.¹ 10r/12 / Pzi: leg / E: ml ligare ] 1 vt (C. i. fire, funii, fasii dintr-o tesatura etc.) A uni strans capetele printr-un nod sau cu un ochi, funda etc. pentru a forma un intreg Si: a innoda, a strange, a innadi. 2 vt (Ie) A lega gura panzei, lega nodurile, lega la gura A innoda firele de la capatul urzelii inainte de a incepe tesutul unei panze pentru a nu se destrama batatura. 3 vt (Fig; iae) A incepe cu bine un lucru sau o afacere. 4 vt (Fig; iae) A incepe sa-i mearga bine cuiva. 5 vt (Reg; ie) A lega baierile de la punga A face economii. 6 vt (Reg; iae) A deveni mai econom, multumindu-se cu un trai mai modest. 7 vt (Ivp; ie) A lega tei (sau teie) de curmei (sau curmeie) A cauta subterfugii. 8 vt (Ivp; iae) A vorbi fara temei. 9 vt A innoda sireturi, nojite etc.. pentru a incheia sau pentru a fixa incaltamintea pe picior Si: a se incalta. 10 vt (Prc; c. i. opinci, obiele) A strange pe picior cu ajutorul nojitelor. 11 vt (Reg; ie) Cat ti-ai lega nojita (sau nojitele) la un picior Foarte repede. 12 vt A face noduri, ochiuri de impletitura sau de plasa Si: a innoda. 13 vt (Ic) Ac de ~t Croseta. 14 vt (Iac) Andrea. 15 A petrece in jurul gatului cravata, pe sub gulerul camasii, fixand in fata capetele printr-un nod special executat. 16 vt (Pex) A purta cravata dupa o anumita moda. 17 vrp (D. barbati indragostiti; ie) A-i lega caltaveta A fi foarte supus femeii iubite, facandu-i toate poftele. 18 vt A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc.. pentru a-i pastra sau a-i lua cu sine. 19 vt (Spc) A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc. pentru a-i oferi ca plata, ca pomana impreuna cu obiectul in care au fost pusi. 20 vt (C. i. fire, stergare, naframe etc. de o culoare cu o anumita semnificatie) A prinde de ceva prin innodare pentru a aminti ceva sau ca semn a ceva. 21 vt (Spc; c. i. cozile impletite ale femeilor; urmat de determinarile „in cununa”, „una peste alta”) A impreuna prin infasurare in jurul capului ori prin petrecerea peste cap dintr-o parte in alta. 22 vt (Spc; reg) A innoda frunzele a doua sau mai multe fire de porumb verde pentru a face umbra. 23-24 vtr (Fig; d. prietenie) A (se) consolida. 25 vt (C. i. saci, desagi, pungi etc.) A inchide la gura, adunand marginile si innodandu-le sau strangandu-le cu o sfoara ale carei capete se innoada. 26 vt (C. i. obiecte, materii etc..) A pune intr-o invelitoare, intr-un sac, intr-o punga etc. care se strange la gura sau la margini. 27 vt (Pop; ie) Leaga sacul pana e plin Averea trebuie administrata chibzuit inca de la inceput. 28 vt (Pop; ie) In sacul ~t nu stii ce-i ~t Se spune despre o femeie insarcinata despre care nu se stie daca va naste baiat sau fata. 29 vt (Pop; ie) A lega paraua cu sapte (sau noua, zece) noduri (ate) A cheltui cu economie o suma de bani. 30 vt (Pop; iae) A fi zgarcit. 31 vt (C. i. nervi, canalele unor glande, cordonul ombilical) A obtura prin strangulare. 32 vt (C. i. documente vechi, pergamente, teancuri de foi, cutii, pachete etc.) A impacheta prin infasurare si prindere cu panglici sau sfori pentru a nu se deteriora sau pentru a fi transportate. 33 vt (Reg) A petrece funii prinse de un druc de-a lungul sau de-a latul carului incarcat cu paie etc. pentru a le presa si a le tine strans. 34 vt (Spec) A aplica o pecete pe un document, pe o scrisoare etc. pentru a o sigila. 35 vt (C. i. fire de grau, de canepa sau nuiele, vreascuri etc.) A lua si a pune laolalta, strangandu-le cu ajutorului unei chite etc. astfel incat sa nu se risipeasca, sa nu se sfarame, sa fie usor manipulate. 36 vt A incinge cu o funie etc. snopuri, manunchiuri etc. pentru a nu se desface. 37-38 vt (Pop; ie) A (nu) ~ doua in (sau intr-un) tei (prin etimologie populara trei) A (nu) pune nimic de-o parte din castigul obtinut. 39 vt (Reg; ie) A nu lega doua A nu aduna deloc bani sau avere. 40 vt (Pop; gmt; ie) Sa-i legi cu tei (intr-un curmei) si sa-i dai pe apa (sau in garla) Se spune despre doi oameni la fel de netrebnici sau de ineficienti. 41 vt (C. i. parul oamenilor) A strange la un loc cu ajutorul unei panglici, al unei funde etc., pentru a nu se imprastia in dezordine, pentru a nu acoperi ochii. 42 vt (C. i. obiecte de imbracaminte sau parti ale acestora) A aduna pe langa corp facand din doua sau mai multe parti un tot, prin innodare sau prin impreunarea capetelor, a marginilor, etc. ori cu ajutorul unui cordon, al unui brau, al unei panglici etc. ca sa nu se desfaca, sa nu alunece sau sa nu stea neglijent Si: a incinge. 43 vt (Reg; c. i. opinci, urmat de determinarea „la cioc”) A strange, a increti marginile cu o sfoara, cu o curelusa trecuta prin mai multe gauri. 44-45 vtr (D. oameni) A (se) incinge cu un brau. 46 vt (Rar; c. i. panzele corabiei) A aduna la un loc Si: a strange. 47 vt (Rar) A incepe hora. 48 vt (C. i. usi, obloane, porti etc.) A consolida prin aplicarea unor drugi, a unei sine etc. pentru a mari rezistenta ori soliditatea Si: a fereca. 48 vt (Fig; ie) A avea inima ~ta cu curele A fi nepasator. 49 vt (Fig; iae) A fi insensibil. 50 vt A strange butoaie, lazi etc. cu sine sau cercuri de fier pentru a le spori rezistenta in utilizare. 51 vt A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 52 vr (Ivp; ie) Butia cu un cerc nicicum nu se leaga A nu putea anula un rau dintr-o data. 53 vt A intari rotile de lemn ale unor vehicole prin aplicarea unei sine peste obezi. 54 vt (C. i. carute, care) A imbraca in fier caroseria. 55 vt (C. i. mai ales obiecte de podoaba) A imbraca cu placi de metal pretios Si: a placa. 56 vt (C. i. piese de mobilier, pergamente sau acte de pret) A imbraca, prin acoperire integrala sau partiala, cu piele, cu catifea etc. pentru a proteja sau pentru a infrumuseta. 57 vt A prinde una de alta foile unei carti, prin coasere sau lipire si a-i pune scoarte Si: a brosa, a cartona, a coperta (reg) a compacta. 58 vr (Rar; d. oameni, urmat de „in zale”) A-si imbraca armura Si: (inv) a se implatosa, a se inzaua. 59 vt (C. i. obiecte dezmembrate sau piese detasabile ale unui obiect) A (re)compune prin punerea una langa alta a partilor componente sau desfacute, prin strangerea lor cu o funie, lama metalica, sarma etc. Si: (pfm) a drege. 60 vi (Ie) Viata ~ta cu ata Se spune despre existenta precara sau periclitata a cuiva. 61 vt (Inv; ie) A lega tabara (sau, rar, lagarul) A fortifica, prin diverse intarituri, in special prin care de lupta, o armata care stationeaza sau se afla in mars, pentru a impiedica intruziunea inamicului in randurile proprii. 62 (Inv; iae) A pune o armata in dispozitiv de lupta. 63 vt (C. i. obiecte de marime sau de greutate mica) A fixa pe loc sau unul de altul cu ajutorul unui lant, al unei franghii etc. pentru a nu se desprinde, pentru a nu cadea sau pentru a ramane in pozitia sau in locul dorit Si: a agata, a atarna, a prinde, a tintui. 64 vt (Ivp; spc) A construi plute, asambland trunchiuri de copaci. 65 vt (Ivp; c. i. parti detasabile ale unor obiecte precum condeiul, coasa etc..) A fi fixat in toc sau in legatoare, pentru a putea fi utilizat sau pentru a nu-l pierde. 66 vt (Spc; c. i. lastari de vita-de-vie ori tulpine ale unor plante de cultura agatatoare) A fixa pe araci Si: a araci. 67 vt (Pop; c. i. fuiorul sau caierul de lana) A pune in furca de tors o cantitate de lana si a o prinde de aceasta cu o panglica, cu o sfoara etc. 68 vt (C. i. ambarcatiuni; udp „de”, „la” care indica locul sau obiectul de care se fixeaza) A fixa prin parame Si: a acosta, a ancora. 69 vi (Mrn; ie) A lega in barba A ancora cu doua ancore ale caror lanturi sunt paralele. 70 vt (Mrn; ie) A lega la schela A opri intr-un port o corabie, fixand-o cu parame de stalpii cheiului. 71 vt (Ivr) A intinde panzele unei corabii. 72 vt (C. i. ustensile, aparate de mici dimensiuni, greutati) A fixa de o parte a corpului cu o funie, cu o curea, cu un lantisor etc. pentru a fi usor de purtat sau de folosit.. 73 vi (Reg; ie) A umbla cu ciolanele ~te la gat Se spune despre cineva care se comporta nefiresc. 74 vt (Ivr; ie) A-i ~ (cuiva) lingurile de gat A nu astepta cu masa pusa pe cineva invitat, care a intarziat. 75 vt (Ivr; iae) A lasa flamand pe cineva. 76 vt (Irg; ie) A-i ~ (cuiva) basica (sau tinicheaua) de coada A concedia pe cineva cu scandal. 77 vt (Irg; iae) A retrage cuiva bunavointa sau favoarea de care se bucura Si: a disgratia. 78 vt (Pop; ie) Soarecele nu incape-n gaura si-si mai leaga si-o tigva de coada Se spune despre oamenii care incearca sa faca mai mult decat pot. 79 vt (Fam; ie) A lega cartea (sau vornicia etc.) de gard A intrerupe o activitate. 80 vt (Reg; ie) A nu fi ~t de gard A nu fi etern sau fara sfarsit. 81-82 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul de altul. 83-84 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul pe altul de ceva sau de cineva. 85-86 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) atarna. 87-88 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) inlantui pentru a actiona ca o singura forta. 89 vt (Pop; ie) Bun sa-l legi la rana Se spune despre un om bland si generos. 90 vt (Pop; ie) Omul batran si nebun leaga-l de gard si-i da fan Se zice despre cel care nu mai poate fi educat sau indreptat. 91 vt (Reg; d. copii mici; ie) A fi ~t de poalele mamei A depinde total de ajutorul mamei. 92 vt (Fam; ie) A tine (pe cineva) ~t de fusta (cuiva) A fi nedeslipit de cineva. 93 vt (Pop; d. musafiri; ie) A fi ~t de scaun A nu mai pleca. 94 vt (Fig; c. i. sunete, cuvinte) A imbina in conformitate cu normele specifice unei limbi pentru a vorbi sau a citi cursiv. 95 vt (Fig; c. i. propozitii, fraze) A formula si a combina pentru a exprima ceva. 96-97 vt (Ie) A (nu) putea sa lege un cuvant, o vorba (sau vreo cateva cuvinte, vorbe) A (nu) putea rosti. 98-99 vt (Iae) A (nu) putea construi (decat) cu dificultate un enunt. 100 vt (Rar; ie) A lega vorbe fara sir A vorbi incoerent. 101 vt (Rar; ie) A nu lega doua A nu putea intelege nimic din vorbirea cuiva. 102 vt (Fig; rar; c. i. subiectul scrierii, sie a lega in stihuri“) A versifica. 103-104 vtr (D. activitati psihice, in fiziologia umana) A (se) forma. 105 vt (D. divinitate, persoane cu putere de decizie) A crea. 106 vt (Ilv; d. osti) A lega impresurare A se desfasura. 107 vr (Ivr; d. caldura) A se forma. 108 vr (Ivr; d. caldura) A se degaja. 109-110 vtr (D. cai de comunicatie, poduri etc.) A uni orase, locuri etc..aflate la o oarecare distanta unele de altele. 111-112 vtr (D. sali, camere, spatii din imobile) (A face sa comunice sau) a comunica. 113 vt (C. i. obiecte perechi, piese formate din doua parti identice) A uni prin alaturare sau prin strangere cu ajutorul unui siret, lantisor etc. 114 vt (C.i. pari, stalpi etc.) A uni pentru a ingradi sau a imprejmui ceva. 115 vt (C. i. grinzi, barne etc. folosite in constructie) A impreuna cu ajutorul cuielor sau prin incastrare. 116 vt A asambla partile componente ale unor piese din structura unor unelte agricole. 117-118 vtr (D. sprancene, linii geometrice sau ornamentale) A (se) imbina. 119 vt A (re)face conexiunea dintre vase sanguine, nervi, oase, tesuturi etc. 120 vt (Med) A sutura. 121 vr (Ivr) A se incleia. 122 vr (D. lapte) A se prinde. 123 vr (D. sirop) A se ingrosa, devenind cleios. 124 vt (Teh; c. i. conductori sau anumite piese si ansamble ale unui sistem electric, electronic sau de alt tip) A realiza o conexiune intre un element al acestuia si o sursa de alimentare Si: a conecta, a cupla, a racorda. 125 vt (Teh; spc) A instala aparatele si dispozitivele necesare conectarii la retea a unei masini, a unui aparat etc. 126 vt (C. i. piatra sau blocuri de piatra de constructie, pereti etc.) A fixa intr-un ansamblu omogen si de o mare soliditate Si: a incastra, a intepeni. 127-128 vtr (D. atomi, substante chimice sau alimente in stare fluida) A fi combinat sau a se combina cu… 129 vt A uni cuvintele cu ajutorul cratimei. 130 vt (C. i. cuvinte, propozitii, fraze) A nu marca grafic, prin spatii albe, unitatile unui enunt. 131-132 vtr (D. propozitii sau d. elemente ale acestora) (A fi in relatie sau) a se relationa cu…. 133-134 vtr (D. accentul silabic, sunete, secvente muzicale) (A fi unit sau) a se uni in chip armonios Si: a (se) armoniza. 135-136 vtr (Spc; d. cuvinte, idei, secvente narative) A (se) structura in mod logic, coerent. 137-138 vtr (Fig; c. i. oameni) A (se) aduna in aceeasi parte sau la un loc. 139 vt (C. i. lucruri, fenomene, creatii sau parti, aspecte ale acestora) A grupa pe baza unor insusiri comune ori pe baza unor aprecieri, consideratii etc. 140-141 vtr (D. regiuni geografice sau istorice) A (se) situa in acelasi plan ori in acelasi sistem. 142 vr (Ilv) A se lega prieteni A se imprieteni. 143 vr (Ilv) A se lega tovarasi A se intovarasi. 144 vr (Ilv) A se lega frati de cruce A deveni frati de cruce Si: (inv) a se infrati. 145-146 vtr (C. i. raporturi afective, de rudenie etc.) A (se) stabili o relatie de prietenie, rudenie etc. 147 vt (Fam; ilv) A ~ (o) cunostinta A cunoaste pe cineva. 148 vt (Ie) A lega vorba (sau vorba, inv, voroava) A intra in vorba cu cineva. 149 vt (D. primari, conducatori, state etc.) A intra in relatii diplomatice, politice, unilaterale etc. 150 vt (Inv; ie) A lega pacea (sau impacaciunea) A incheia pace. 151 vt (Ie) A lega cuvant A face un legamant. 152 vt (Ivr; ie) A lega tablele A ratifica un acord prin documente. 153-154 vtr (Inv) A (se) casatori. 155 vt (Ivp; ie) A-si lega viata (sau, rar, vietile) ori soarta (si viata) (de cineva) A se casatori. 156-157 vt (Ivp; ie) A fi ~t cu Duhul (sau, rar, cu cel necurat) A fi unit (cu Duhul Sfant sau) cu cel necurat. 158 vt (Ie) A-si lega destinul (soarta) de cineva (sau de soarta) destinul cuiva A impartasi aceeasi soarta, evolutie cu cineva. 159 vt (Rar; ie) A fi ~t cu vesnicia A fi predestinat vesniciei. 160 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se unui in jurul aceluiasi ideal. 161 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se asocia. 162 vt (D. neamuri, asezaminte) A (se) infrati. 163 vr (Rar; d. personalitati creatoare) A se asemana pe baza afinitatilor de creatie. 164-165 vtr (D. oameni, suflet, inima, minte) A fi atasat sau a se atasa de cineva. 166 vt (Rar; ie) A-si lega ochii (de ceva) A nu-si putea lua privirea de la ceva. 167-168 vtrp (Inv; ie) A lega de glie (sau de pamant, rar, de mosie) (A aduce pe cineva sau) a fi adus in situatia de rob, de subordonare din punct de vedere economic, politic si social fata de un anumit tinut, de o anumita mosie. 169-170 vti (Inv; pex; iae) A diminua sau a ingradi libertatea de miscare si de organizare a cuiva. 171 vi (Fig; urmat de „de pamant”, „de brazda”) A fi constrans sa duca o viata limitata spiritual. 172 vi A fi atasat de locul de munca, de rangul detinut sau oamenii de care depind acestea. 173 vi (Pex) A fi in subordinea sau la cheremul cuiva. 174 vr (Ivp) A se ocupa cu pasiune de ceva. 175 vt (Inv) A fi interesat de… 176 vt (Inv; c. i. nume, orgolii, functii) A-si face un merit, un renume etc. din ceva. 177 vr (Fam) A provoca la vorba, la certa, la bataie etc. prin cuvinte, gesturi, atitudini etc. sfidatoare sau violente Si: a se agata, (inv) a se alega¹, a persecuta, (irg) a agasa, a enerva, a sacai, a supara, a plicitisi, a zadari, (liv) a bate la cap, a tracasa, (reg) a se tine de capul cuiva, a se tine scai de cineva, a zahai. 178 vr (Ie) Ce te legi de (cineva)? Se spune cand o persoana nu este lasata in pace. 179 vr (Ivp; ie) A se lega de cineva ca scaiul de oaie, a se lega de capul (cuiva) A sta mereu in preajma cuiva, devenind uneori agasant. 180 vr (Rar; ie) A se lega de coada (cuiva) A se tine dupa cineva. 181 vr (Ivr; ie) A-si lega unul si altul gura (de cineva) A barfi. 182 vr (Pop; d. dor, dragoste, boala etc.) A pune stapanire pe… Si: a se aprinde, a se lipi. 183 vr (Ivp; d. blesteme, vraji) A se adeveri. 184 vr (Ie) ~-s-ar moartea de…! Blestem prin care se doreste moartea cuiva. 185 vt A acosta o persoana de s*x opus, cu intentia de a o seduce sau de a abuza s*xual de ea. 186 vt A face avansuri cuiva intr-un mod nepermis Si: a hartui s*xual. 187-188 vtr A pretinde pe nedrept ceva. 189-190 vtr A (se) folosi (de) ceva drept pretext pentru a face scandal, a se razbuna, etc. 191 vt (C.i. fenomene, procese, obiecte etc. aparent disparate) A fi in stransa conexiune cu… 192 vt (C. i. notiuni, concepte etc.) A fi in mod strict corelat cu …Si: a se corela, a se interconditiona. 193 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A determina. 194 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A conditiona. 195 vt (Pex; c.i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A influenta. 196 vt (C. i. oameni) A depinde de… 197-198 vtr (C. i. rezultatele unor activitati intelectuale sau artistice si consecintele unor fenomene, procese etc.; udp „cu“, „de“) A (se) asocia cu... 199-200 vtr (C. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) fundamenta. 201-202 vtr (Pex; c. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) explica prin… 203-204 vtr (Ie) A(-si) lega numele (de ceva) A (se) face cunoscut prin ceva. 205-206 vtr (Iae) A i (se) asocia reputatia cu ceva. 207 vt (C. i. opinii, idei etc. sau efecte, rezultate etc.) A desprinde pe cale de consecinta Si: a decurge, a deriva. 207 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A se referi la... 208 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A trimite la…. 209 vt (C. i. oameni) A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei funii, al unui lant, al unor catuse Si: a fereca, a incatusa, a inlantui, a pune in fiare. 210 vt (Spc; c. i. persoane urmarite, delincventi etc.) A lua prizonier Si: a aresta, a captura, a inchide, a intemnita. 211 vt (Ie) A ~ (pe cineva) fedeles (sau burduf, butuc, bute, cobza, nod, snopi, ivr, ca butuc) A imobliliza complet pe cineva prin legaturi (89) foarte bine stranse. 212 vt (Ie) A ~ (pe cineva) spate in spate (sau la spate) A imobilza intr-o singura legatura trupurile a doi oameni asezati spate la spate. 213 vt (Fig; ie) A ~ (pe cineva) de maini si de picioare A imobiliza total pe cineva. 214 vt (Fig; pex; iae) A priva pe cineva de libertatea de miscare sau de actiune. 215 vi (Fam; ie) A fi nebun (sau, rar bun) de ~t A fi bolnav psihic, aflat intr-o criza de agitatie psiho-motorie. 216 vi (Fam; iae) A se comporta ca un nebun. 217 vt (Inv; c. i. condamnati) A imobliza, prin fixarea cu diverse legaturi, de unul sau de doi stalpi, de cozile a doua camile, de varfurile a doi copaci, etc. pentru a pedepsi, pentru a supune la cazne sau pentru a ucide Si: a tintui. 217 vt (Rar; ie) A ~ (pe cineva) la stalpul infamiei A condamna pe cineva in public Si: a blama. 218-219 vtr (Fig) A (se) incurca. 220-221 vtr A (se) prinde in cursa. 222 vt (Ivp) A lua in stapanire Si: a supune. 223 vrp (Fig) A fi tinut in loc. 224 vrp (Fig) A fi impiedicat. 225 vt (Fig; ie) A lega mainile A lipsi de puterea de a actiona. 226 vt (Inv; ie) A fi cu mainile ~te la piept A-si impreuna mainile in semn de cucernicie sau de neputinta. 227 vt (Inv; pex; iae) A fi uluit. 228 vt (Ie) A lega limba (sau gura) cuiva A impiedica pe cineva sa vorbeasca. 229 vt (Iae) A reduce la tacere pe cineva. 230-231 vtr (Ie) A i (se) lega cuiva limba (A face sa nu mai vorbeasca sau) a nu mai putea vorbi Si: a amuti. 232-233 vtr (Spc; iae) A nu mai putea vorbi din motive de boala. 234 vt (Fam; ie) Leaga-ti gura (sau clanta, fleoanca, leorpa, troampa)! Nu mai vorbi. 235 vt (Rar; ie) A-i ~ (cuiva) fierul A impiedica pe cineva sa mai lupte, blocandu-i miscarea spadei Si: a dezarma. 236 vt (Inv) A impiedica miscarea unei roti. 237 vt (C. i. animale domestice, rar, pasari; udp „cu“, „de“, „la“) A fixa printr-un lant, printr-o funie etc. petrecuta pe dupa o parte a corpului, pentru a mana in directia dorita ori pentru a impiedica sa fuga. 235 vt (Ie) A (-si) ~ magarul (sau samarul) de gard A se imbogati in urma slujbei pe care o are. 236 vt (Rar; ie) A-si lega calul (reg, caii) A se linisti. 237 vt (Reg; ie) A lega cainele la gard A se lauda in mod justificat. 238 vt (Fam) A lega cateaua, leaga-ti cateaua (sau haita)! A se opri din vorbit. 239 vr (Pop; d. pesti) A se prinde in undita, navod etc. 240 vrr A se obliga sa indeplineasca sau sa respecte conditiile sau termenii unui contract, ai unei conventii etc. 241 vrr A cadea de acord Si: a se invoi. 242 vr (Pop) A paria. 243 vr (Pop; spc; d. calusari) A se constitui in formatie in urma unui juramant Si: a se jura. 244 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi constrans prin ceva fata de cineva sau ceva. 245 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi dator. 246 vt (Ie) A spune cuvinte care leaga A-si lua un angajament fata de cineva cu ocazia logodnei sau casatoriei. 247 vt (Spc) A pune drept zalog Si: (pop) a chiezasi. 248 vt (Inv; c. i. dari, impozite etc., legi, dispozitii etc.) A institui si a face sa intre in vigoare. 249 vt (Ivr) A fixa un legamant care implica un anumit tip de credinta morala. 250 vt (Bis; ivp; c. i. sarbatori sau posturi din calendarul crestin) A institui prin hotarare sinodala zilele de sarbatorire ale unui sfant si zilele sau perioadele de timp in care crestinii sunt datori sa posteasca. 251 vt (Pop) A impune o interdictie Si: a interzice. 252 vt (Inv) A anula printr-o lege (33), amendament etc. o dare, un impozit, etc. 253 vt(a) (Bis; ioc a dezlega; d. apostoli, preoti etc.) A opri, prin anumite dispozitii, reguli, canoane, etc., de la anumite fapte, conduite etc. Si: a interzice. 254 vt(a) (Bis; pex; ioc a dezlega) A lipsi de iertare abaterile de la canoanele instituite si pe oamenii care se fac vinovati de ele. 255 vt(a) (Bis; spc) A nu dezlega pacatele cuiva. 256 vt(a) (Pex; inv; d. oameni, institutii etc. cu mare influenta sau putere de decizie) A dispune dupa bunul plac de putere, de prerogativele etc. unei functii, meserii etc. 257 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A vraji pe cineva. 258 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A descanta de ceva pe cineva. 259 vt (Pex; ivp; c. i. oameni, sentimente, privirile acestora etc.) A aduce in imposibilitate de a actiona sau de a functiona normal. 253 vt (Ivp; c. i. barbati, trupul, virilitatea acestora) A face impotent prin farmece. 254 vt (C. i. miri, sau unirea s*xuala dintre acestia) A impiedica, prin vrajitorie sa se produca. 255 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna) A opri, prin vraji, descantece, sa survina. 256 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna etc.) A face prin vraji sa se abata asupra unui anumit tinut. 257 vt (Ivr; c. i. un ritual magic, o vraja, efectele acestora) A opri sa se produca Si: a anula, a desface, a suprima. 258-259 vtrp (Ie) A ~ (cuiva) drumul A impiedica pe cineva sa mearga pe unde doreste. 260-261 vtrp (Iae) A zadarnici planurile cuiva. 262 vt (Pop; c. i. bani, comori, etc.) A fi sub puterea unui blestem. 263 vt A acoperi, de obicei prin infasurare, cu ajutorul unei bucati de panza, a unei naframe etc. pentru a proteja. 264 vt (Spc) A acoperi gura, ochii pentru a impiedica pe cineva sa vada, sa vorbeasca etc. 265-266 vtr (D. femei) (A fi imbrobodit sau) a se imbrobodi. 267-268 vtr (D. barbati, urmat de „turceste“) (A fi infasurat sau) a-si infasura capul, dupa moda orientala, cu un sal, un turban etc. 267 vt (Ie) A-si lega capul cu…, a-si lega de cap necaz (sau nevoie) A se casatori. 268 vt (Iae) A-si complica existenta. 269-270 vti (Ie) A-si lega ochii, a lega la ochi A (se) amagi. 271-272 vti (Iae) A(-si) face iluzii. 273-274 vti (Spc; iae) A fermeca. 275 vt (Pop) A acoperi cu un val, basma etc. capul miresei in cadrul ceremoniei de nunta, in semn de trecere a acesteia in radul nevestelor. 276 vt A acoperi cu ceva corpul unei fiinte sau parti ale acestora pentru a le proteja. 277 vt (Reg; c. i. stoguri, clai, capite de fan, paie, etc.) A acoperi varful cu ceva pentru a proteja de umezeala, de vant etc. 278 vt A ingriji o rana sau pe cineva bolnav prin aplicarea de pansamente, comprese, bandaje Si: a bandaja, a pansa. 279 vr (Fam; ie) A se lega la cap fara sa-l doara A-si crea complicatii, greutati inutile. 280-281 vtrp (Pop) A (se) trata. 282 vt (Pop) A alina o durere sufleteasca. 283 vi (Ivp; d. plante de cultura, florile acestora) A se afla in perioada de fructificatie Si: a face fructe. 284 vi (Ie) A lega sec A nu rodi. 285 vi (Spec; d. varza) A face capatana. 286 vi (Ivp; d. pomi altoiti) A da nastere la tulpini secundare. 287-288 vir (D. roade, fructe etc.) A incepe sa se dezvolte, trecand de la stadiul de floare la cel de fruct. 289 vi (Pan; d. animale) A concepe. 290 vi (Rar; d. anumiti compusi chimici) A se solidifica in prezenta unui reactiv. 291 vr (Fig; d. oameni) A deveni mai vanjos Si: a se intari.

COMPLEX -A (‹ fr., lat.) adj., s. n. I. Adj. Format din mai multe parti; care intruneste in sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (MAT.) Numar c. = pereche de numere reale; pentru numerele complexe operatiile de adunare si inmultire se definesc astfel: (a,b) + (c,d) = (a+c, b+d); (a,b) • (c,d) = (ac-bd, ad+bc). N.c. (0,1) se numeste unitate imaginara si se noteaza cu i. Forma algebrica a n.c. (a,b) este a+b • i. Numerele b • i se numesc imaginare ∏. s. n. 1. Intreg format din mai multe parti, din mai multe elemente diferite; combinare, asociere intr-un tot a mai multor fenomene, stari de lucru. ♦ (CHIM.) Combinatie complexa. ◊ Complecsi π = combinatii complexe ale unor metale tranzitionale (fier, cupru, argint, paladiu, platina etc.) cu hidrocarburi; au importanta teoretica pentru studiul legaturilor chimice. ♦ Ansamblu de constructii, de unitati industriale sau comerciale etc. cu functii deosebite, grupate teritorial, care alcatuiesc un tot unitar servind aceluiasi scop (ex. c. scolar, c. pentru industrializarea lemnului, c. comercial). ◊ C. zootehnic = sistem de exploatare format din mai multe adaposturi pentru animale in care procesele de munca (hranire, intretinere, muls, asigurarea conditiilor de microclimat) sint mecanizate sau automatizate. C. mai cuprinde silozuri, finare, magazii etc., precum si terenul necesar asigurarii bazei furajere. C. de lansare = cosmodrom. ♦ C. sportiv = baza sportiva special amenajata pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 2. (In psihanaliza) Ansamblu de tendinte inconstiente, formate in copilarie pe baza anumitor relatii familiale si sociale, care determina comportarea ulterioara a persoanei. C. de inferioritate = termen introdus de A. Adler pentru a desemna sentimentul de neincredere in fortele proprii format in copilarie, uneori in legatura cu o deficienta fizica sau psihica. si care trezeste tendinta de compensare. C. lui Oedip = disponibilitate afectiva de atasare excesiva a copilului fata de parintele de s*x opus si de aversiune fata de parintele de acelasi s*x considerat ca rival. 3. (MED.) C. primar = unitate morfopatologica intilnita in tuberculoza pulmonara si care cuprinde leziunea de inoculare, adenopatia si limfagita. 4. (PEDOL.) C. adsorbativ al solului = ansamblu de compusi din sol cu suprafata activa, capabili sa manifeste fenomenul de adsorbtie. Se compune din substante minerale, organice si organo-minerale ce provin din dezagregarea rocii-mame si consecutiv actiunii microorganismelor asupra materiilor organice din sol. 5. C. fizico-geografic, totalitatea elementelor si fenomenelor fizico-geografice de pe un terit., legate intre ele prin relatii reciproce si care dau specificul peisajului geografic al unitatii respective.

s*xAPIL s. n. Atractie, farmec deosebit pe care il exercita o persoana asupra s*xului opus. [Scris si: s*x-appeal] – Din engl. s*x-appeal.

PSEUDOHERMAFRODITISM s. n. Anomalie in care caracterele s*xuale aparente sunt opuse s*xului respectiv; androginie (2). [Pr.: pse-u-] – Cf. fr. pseudo-hermaphrodisme.

TRAVESTI¹, travestiuri, s. n. Interpretare a unui rol masculin de catre o femeie sau a unui rol feminim de catre un barbat. ◊ Loc. adj. si adv. In travesti = deghizat sau deghizandu-se pentru a juca un rol opus s*xului sau. [Var.: (rar) travestiu s. n.] – Din fr. travesti.

s*x-APPEAL s.n. (Anglicism) Farmec, atractie puternica pentru s*xul opus. [Pron. s*xapil. / < engl., americ. s*x-appeal].

HETERONIM, -A I. adj. (despre o opera) publicat sub alt nume decat cel al autorului. ◊ (despre un autor) care scrie sub nume diferite. II. s. n. 1. corespondent al unui cuvant intr-o alta limba. 2. substantiv care are pereche pentru s*xul opus. (< fr. heteronyme)

s*xAPIL s. n. farmec, atractie puternica asupra s*xului opus. (< engl. s*x-appeal)

TRAVESTISM s. n. p*********e s*xuala constand in adoptarea tinutei vestimentare a s*xului opus; transvestism. (< fr. travestisme)

SORA surori f. (folosit si ca termen de adresare) 1) Persoana de s*x feminin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ buna (sau dreapta, adevarata). ◊ ~ vitrega sora numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ cu moartea strasnic, grozav. Sor-cu-frate planta erbacee semiparazita, cu frunze opuse si cu flori grupate in spice sau in raceme terminale, avand fructul o capsula. ~ de caritate infirmiera. 2) Calugarita de gradul cel mai mic. [G.-D. surorii] /<lat. soror