BAIAT, baieti, s. m. 1. Copil de s*x barbatesc. ◊ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de s*x). 2. Persoana de s*x barbatesc iesita nu de mult din varsta copilariei; p. ext. adolescent, flacau. ◊ (Cu nuanta afectiva, despre barbati mai in varsta) Bun baiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, sluga. Baiat la vite. ◊ Baiat de pravalie = adolescent care invata negotul, lucrand intr-un magazin; p. ext. vanzator comercial. [Var.: (reg.) baiet s. m.] – Et. nec.

IED, iezi, s. m. Puiul (de s*x barbatesc al) caprei sau al caprioarei. – Lat. haedus.

MASCUL, -A, masculi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Individ de s*x barbatesc. ♦ (Adesea depr.) Barbat (viril). 2. Adj. (Despre flori si despre parti ale lor) Care contine elemente de fecundatie. – Din lat. masculus, it. masculo.

MASCULIN, -A, masculini, -e, adj. 1. De s*x barbatesc; p. ext. care este propriu masculului (1), barbatului; barbatesc. ♦ Alcatuit din barbati, de barbati. ♦ Gen masculin (si substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de fiinte de s*x barbatesc, precum si nume de lucruri care, prin traditie sau prin analogie cu cele dintai, sunt socotite de acelasi s*x. ♦ (Gram.) Care apartine genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p. ext. despre versuri) Care rimeaza pe ultima silaba accentuata. – Din lat. masculinus, fr. masculin.

FIU, fii, s. m. 1. Persoana de s*x barbatesc, considerata in raport cu parintii sai; copil¹, fecior, baiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adreseaza cineva mai in varsta unei persoane mai tinere de s*x barbatesc. 2. Fig. Cetatean, membru al unei colectivitati (de care acesta se simte foarte atasat). – Lat. filius.

MASCUL ~i m. si adjectival 1) Individ de s*x barbatesc. 2) mai ales depr. Barbat viril. /<lat. masculus, il. masculo

MASCULIN, -A adj. 1. De mascul; barbatesc. ◊ Gen masculin = forma pe care o ia un cuvant (substantiv, pronume etc.) pentru a denumi o fiinta sau un lucru considerat de s*x barbatesc sau care este in legatura cu un astfel de nume. 2. (Despre rime) Care rimeaza pe ultima silaba accentuata. [Cf. fr. masculin, lat. masculinus].

MASCUL s.m. Individ de s*x barbatesc. ♦ (Adesea depr.) Barbat (viril). // adj. (Despre flori sau parti ale lor) Care contine elementele de fecundatie; masculin. [Acc. si mascul. / < lat. masculus].

prunau, prunai, s.m. (inv. si reg.) 1. copil (de orice varsta si s*x); plod; s****i, sugar. 2. copil de s*x barbatesc considerat in raport cu parintii sai; fiu; baiat; baietandru, flacaiandru, flacau.

MASCUL I. s. m. individ de s*x barbatesc. ◊ (depr.) barbat (viril). II. adj. (despre flori sau parti ale lor) care contine elemente de fecundatie; masculin. (< lat. masculus, it. masculo)

MASCULIN, -A adj. 1. de mascul; propriu barbatului, barbatesc. ♦ gen ~ (si s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume de fiinte sau de lucruri de s*x barbatesc. 2. (despre rime) cu accent pe ultima silaba. (< fr. masculin, lat. masculinus)

BAIAT, baieti, s. m. 1. Copil de s*x barbatesc. 2. Persoana de s*x barbatesc iesita nu de mult din varsta copilariei; p. ext. adolescent, flacau. ◊ (Cu nuanta afectiva, chiar despre persoane mai in varsta) Bun baiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. Tanar angajat la un stapan sau la un patron. ◊ Baiat de casa = valet, fecior. ♦ (Iesit din uz) Chelner. [Var.: (reg.) baiet s. m.] – Din [im] baia.

CIRCUMCIZIE (CIRCUMCIZIUNE) (‹ lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu si initiere, constind in taierea imprejur a preputului, simbolizind omagiul omului fata de divinitate. La evrei, c. e indeplinita la copiii de s*x barbatesc in a opta zi de la nastere, atunci dindu-li-se si numele. 2. Excizie totala sau partiala a preputului utilizata in tratamentul fimozei; postectomie.

MASCULINIZARE, masculinizari, s. f. Faptul de a (se) masculiniza si rezultatul lui; spec. (Med.) aparitie sau dezvoltare a caracterelor s*xuale barbatesti la o persoana de s*x feminin ca urmare a unor tulburari endocrine. – V. masculiniza.

VIRILITATE s. f. Ceea ce constituie s*xul masculin, ceea ce este specific s*xului masculin; p. ext. vigoare barbateasca. – Din fr. virilite, lat. virilitas, -atis.

MIXT, -A I. adj. compus din elemente eterogene; ames-tecat. ♦ scoala (sau clasa) ~a = scoala (clasa) frecventata de elevi de ambele s*xe; cor ~ = cor format din voci barbatesti si femeiesti; (mat.) numar ~ = numar format din numere intregi si din fractii. II. s. f. pl. produse miniere naturale din minerale diferite, concrescute. ◊ produse intermediare continand atat materiale utile, cat si sterile. (< fr. mixte, lat. mixtus)

MIXT, -A, micsti, mixte, adj., s. f. pl. 1. Adj. Alcatuit din elemente deosebite (ca natura, origine, functie etc.); ◊ Scoala mixta = scoala in care invata elevi de ambele s*xe. Cor mixt = cor compus din voci barbatesti si voci femeiesti. Tren mixt = tren compus din vagoane de calatori si vagoane de marfa. Numar mixt = numar compus din numere intregi si din fractii ordinare. 2. S. f. pl. Produse miniere naturale constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfaramate in vederea separarii substantelor utile. – Din fr. mixte, lat. mixtus, -a, -um.

MIXT, -A adj. Format, compus din elemente eterogene; amestecat. ◊ Scoala mixta = scoala frecventata de elevi de ambele s*xe; cor mixt = cor format din voci barbatesti si voci femeiesti; (mat.) numar mixt = Numar format din numere intregi si din fractii. [Cf. fr. mixte, lat. mixtus – amestecat].