CATANIE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu militar; militarie. – Catana + suf. -ie.

ARMA, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste in lupta impotriva inamicului, la vanat, in unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (In sintagma) Arma ecologica = nume generic dat metodelor si tehnicilor de razboi destinate modificarii conditiilor normale ale mediului inconjurator al inamicului. 4. Fig. Mijloc de lupta (pe planul ideilor, al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a invinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stema, de pe un blazon etc. – Lat. arma.

MILITIE, militii, s. f. 1. (In fostele tari socialiste din Europa) Institutie de stat avand drept scop mentinerea ordinii publice si respectarea regulilor de convietuire sociala; reprezentantii acestei institutii; p. ext. cladirea in care isi avea sediul aceasta institutie; politie. 2. (In vechea organizare militara) Armata nepermanenta sau de rezerva, care cuprindea si unele corpuri speciale de armata; p. ext. (pop.) serviciu militar, armata. – Din lat. militia, rus. milicya.

TERIST, teristi, s. m. Soldat care beneficiaza de reducerea termenului de serviciu militar. – Din pronuntarea initialelor t[ermen] r[edus] + suf. -ist.

ARMATA s. (MIL.) 1. oaste, ostire, putere, trupe (pl.), (inv. si reg.) armada, sirag, tabara, (inv.) armie, ordie, ostasime, ostime, sila, tarie, (fig.) sabie. (Orasul a fost cucerit de ~ dusmana.) 2. militarie, (inv. si pop.) ostasie, (reg.) militie, (Transilv.) catanie, (inv.) voinicie. (Merge la ~.) 3. militarie, stagiu, serviciu militar, (pop. si fam.) catanie, (inv.) ostenie, soldatie. (Isi face ~ la...)

CATANIE s. v. armata, militarie, serviciu militar, stagiu.

MILITARIE s. 1. v. armata. 2. armata, stagiu, serviciu militar, (Transilv.) catanie, (inv.) ostenie, soldatie. (Isi face ~ la artilerie.)

OSTENIE s. v. armata, conflict, militarie, razboi, serviciu militar, stagiu.

SERVICIU s. 1. functie, post, slujba, (inv. si reg.) poslusanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breasla, (inv.) cin, huzmet, mansup, (inv., in Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un ~ modest.) 2. (MIL.) serviciu militar v. armata. 3. (BIS.) ceremonie, oficiu, slujba. (~ divin.) 4. (SPORT) (rar) serva. (Cine e la ~ ?) 5. v. domeniu. 6. (pop.) priinta, (inv.) slujba. (I-a facut un real ~.) 7. v. ajutor. 8. folos. (A adus imense ~ii stiintei.)

catana (-ne), s. f. – Soldat, recrut. – Var. catana. Mag. katona (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 488; Galdi, Dict., 87); cf. sb., cr., tc. katana, pol. katan. – Der. catanesc, adj. (militar); cataneste, adv. (soldateste); catani, vb. (a se inrola; a merge la oaste); catanie, s. f. (serviciu militar); catanime, s. f. (trupa de soldati).

cazon (cazona), adj. – De cazarma, militaresc. Rus. kazjonnyi „care apartine finantelor publice” (Philippide, Viata rom., IV (1907), p. 38; DAR); s-a spus mai intii despre obiecte, imbracaminte, munitii sau hrana, puse la dispozitia soldatilor de catre Stat. – Der. cazonie, s. f. (serviciu militar).

ARMATA s. f. 1. totalitatea fortelor militare ale unui stat; oaste. ◊ serviciu militar. ◊ mare unitate operativa formata din mai multe unitati de arme intrunite. 2. (fig.) mare colectivitate de oameni; multime, ceata. (< it. armata)

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

sluji (-jesc, -it), vb. – 1. A servi pe cineva, a fi in serviciul cuiva. – 2. A fi angajat, a munci. – 3. A oficia o slujba religioasa. – 4. A servi la ceva, a fi util. – 5. A ajuta, a favoriza. – 6. A-si face serviciul militar. – 7. A servi de, a lua locul. – 8. (Refl.) A se servi, a se folosi, a se intrebuinta. – Mr. slujǫs, slujiri. Sl. sluziti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59; Tiktin), cf. sluga. – Der. slujba, s. f. (serviciu, munca de servitor; functie, insarcinare; serviciu militar; serviciu religios; serviciu, favoare, ajutor, privilegiu), din sl. sluziba; slujbas, s. m. (angajat, lucrator mai ales angajat la stat); slujitor, s. m. (sluga, servitor; inv., soldat; preot, oficiant; servant la tun); slujitoare, s. f. (servitoare); slujitoresc, adj. (servil; inv., militar); slujitorie, s. f. (inv., serviciu in armata); slujitorime, s. f. (multime de slujitori); slujnic, s. m. (sluga), inv. din sl. sluziniku; slujnica, s. f. (servitoare); slujnicar, s. m. (amant de slujnice), cuvint lansat de N. Filimon; slujnicarie, s. f. (conditie de parvenit care vrea sa progreseze datorita relatiilor sale cu slugile). – Cf. sluger.

sold (-duri), s. n. – Diferenta intre debitul si creditul unui cont; rest de plata; marfa cu pret redus. Fr. solde. – Der. solda, s. f. (salariu in armata); solda, vb. (a calcula soldul unui cont; a lichida o socoteala; a vinde o marfa cu pret redus), din fr. solder; soldat, s. m., din fr. soldat; soldatesc, adj. (militar); soldatie, s. f. (serviciu militar; cariera de soldat); soldatime, s. f. (multime de soldati).

ARMA, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste la atac sau la aparare. ◊ Arma de foc = arma care foloseste pulbere exploziva. Arma automata = arma de foc la care armarea se produce automat, loviturile succedandu-se neintrerupt cat timp se apasa pe tragaci. Arma alba = arma de otel, cu varf ascutit si margini taioase. ◊ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a incepe o lupta, un razboi. A depune armele = a se preda, a se declara invins; fig. a ceda; a se declara convins. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. Fig. Mijloc de lupta (pe taram ideologic). ◊ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. – Lat. arma.

armata f., pl. e (fr. armee, it. armata). Oaste, ostire, trupele armate ale unei tari mai ales cele de uscat. A face armata, a face serviciu militar. Fig. Mare multime: o armata de muncitori. – In Munt. sec 18 armada (ngr. armada) armata, flota. In Trans. pop. armada, -adie si -ade, pl. ezi (ung. armadia). Si la N. Cost. -adie. V. harmata.

auxiliar, -a adj. (lat. auxiliaris, d. auxilium, ajutor). Care ajuta: armata auxiliara. Serviciu auxiliar, serviciu oamenilor care nu-s destul de robusti p. serviciu militar, dar care-s luati in timp de razboi p. lucrari mai usoare. Gram. Verbe auxiliare sau ajutatoare), acelea care le ajuta pe altele in compozitiune: am fost, a fi mers, voi trece, urmeaza sa vina.

ROYAL AIR FORCE (R.A.F.) [roiəl εər fors], serviciu militar britanic, creat in 1911, insarcinat cu apararea spatiului aerian. S-a ilustrat in cele doua razboaie mondiale.

AMBUSCAT, ambuscati, adj., s. m. (Frantuzism) (Soldat) dispensat de obligatiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusque.

CATANI, catanesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua in armata, a incorpora, a inrola. ♦ Refl. A intra in armata, a se face catana. – Din catana.

RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua si a inscrie in evidenta autoritatilor militare un tanar, un contingent de tineri, care urmeaza sa fie incorporati pentru indeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru incorporare sau pentru inregistrarea in evidenta armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a castiga pe cineva pentru o anumita activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

VETERAN, -A, veterani, -e, subst. 1. S. m. Ostas roman liberat dupa terminarea serviciului militar si care obtinea la liberarare o serie de privilegii. 2. S. m. Barbat (in varsta) care a participat la unul sau mai multe razboaie. 3. S. m. si f. Persoana (in varsta) care a activat si s-a remarcat vreme indelungata intr-o actiune (de mare raspundere), intr-o institutie etc. – Din fr. veteran, lat. veteranus.

PERMANENT, -A, permanenti, -te, adj. Care exista, care dureaza mereu sau mult timp fara a se schimba, care se petrece fara intrerupere; necontenit, neintrerupt. ◊ Ondulatie permanenta (si substantivat, n.) = ondulatie a parului facuta printr-un procedeu special, pentru a se mentine mai multa vreme. Par permanent (si substantivat, n.) = par cu ondulatie permanenta. ♦ Care functioneaza neintrerupt o perioada de timp determinata, exercitand anumite atributii. Comisie permanenta. ♦ (Despre salariati) Care este angajat definitiv in schema unei intreprinderi sau institutii sau care este asimilat salariatilor din schema. ◊ Armata permanenta = armata intretinuta neintrerupt de un stat prin recrutari periodice. ♦ (In vechea armata) Care presta serviciul militar fara intrerupere. – Din fr. permanent.

ARMATA, armate s. f. 1. Totalitatea fortelor militare ale unui stat; oaste, ostire, armie. ♦ Mare unitate militara, compusa din cateva corpuri si unitati din diferite arme; p. gener. unitate militara. ♦ serviciu militar; militarie, catanie. 2. Fig. Colectivitate care actioneaza in vederea unui scop comun. Armata pacii. ♦ Multime, ceata, card, sir. – Din it. armata.

VOLUNTARIAT s. n. Angajare in armata ca voluntar (II); durata a serviciului militar pe care il face cineva ca voluntar. [Pr.: -ri-at] – Din fr. volontariat (dupa voluntar).

VOLUNTAR, -A, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni si manifestarile lor) 1. Care actioneaza de bunavoie, din proprie initiativa, nesilit de nimeni, in mod constient; (despre actiuni) care se face de bunavoie, fara constrangere. ◊ Act voluntar = actiune savarsita de cineva in mod constient, voit. 2. Care exprima vointa. 3. Care isi impune vointa; autoritar. II. S. m. Persoana care intra in armata din proprie dorinta spre a face serviciul militar (inainte de a fi implinit varsta ceruta); p. ext. persoana care ia parte la o campanie militara din proprie initiativa sau care se ofera sa faca un serviciu de bunavoie si dezinteresat. [Var.: (II) (inv.) volintir, volontir s. m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.

OASTE, osti, s. f. 1. (Inv. si pop.) Armata. ♦ serviciu militar. ♦ (Rar) Osteni, soldati. ♦ Fig. Multime. 2. (Inv.) Razboi¹; lupta, batalie. – Lat. hostis, -em „dusman”.

OSTAS, ostasi, s. m. Persoana care serveste in armata, care face serviciul militar; ostean, soldat; militar. ♦ Fig. Militant, luptator (pentru o cauza). – Oaste + suf. -as.

OSTASI, ostasesc, vb. IV. Intraz. (Inv.) A se afla in serviciul militar; a face armata, a duce viata de ostas; p. ext. a se razboi. – Din ostas.

LIVRET, livrete, s. n. 1. (In sintagma) Livret militar = document eliberat persoanelor care au satisfacut serviciul militar, cuprinzand situatia militara si alte date privitoare la titular. 2. (Tehn.; in sintagma) Livret al utilajului = document de evidenta care cuprinde date referitoare la un utilaj (denumire, anul fabricatiei, producatorul, caracteristici tehnice, reparatii etc.). – Din fr. livret.

militarIE s. f. serviciu, stagiu militar; viata, profesiune de militar; armata, ostasie, catanie. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la militarie = a declara pe cineva la recrutare apt pentru serviciul militar; a incorpora (pe cineva). A-si face militaria = a efectua stagiul militar. (Fam.) A face militarie cu cineva = a se purta cu cineva aspru, a struni pe cineva. A se pune cu militaria pe cineva = a crea cuiva un regim (militar) sever, a tine din scurt. – militar + suf. -ie.

SORT, sorti, s. m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartitie prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasa sa decida intamplarea, dand sanse egale tuturor participantilor; zar sau bilet folosit la aceasta operatie. ◊ Expr. A trage la sorti = a) a hotari, prin sorti, o imparteala, un castig etc.; a participa, ca parte interesata, la o alegere prin sorti; b) (In vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru indeplinirea serviciului militar prin sistemul sortilor. A cadea (sau a iesi) la sorti = a fi ales sau desemnat prin sorti. A se alege sortii = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situatie. Sorti de izbanda = posibilitati de reusita; sansa. – Refacut din sorti (pl. lui soarta).

TIMAR², timaruri, s. n. (Mai ales la pl.) Denumire data, in evul mediu, in Imperiul Otoman, loturilor de pamant conferite, temporar, ostenilor, in schimbul obligatiei de a presta serviciul militar. – Din fr. timares.

TETERIST, teteristi, s. m. Soldat in termen care, in baza absolvirii unei scoli civile prevazute de lege, beneficiaza de reducerea serviciului militar. – T.T.R. (tanar cu termen redus) + suf. -ist.

TRUPA, trupe, s. f. 1. Totalitatea militarilor care isi fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Fortele armate ale unei tari, ale unei regiuni, ale unei specialitati etc.; oaste. 2. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe.

REMONTA, remonte, s. f. (Si in sintagma cal de remonta) Cal tanar (de tractiune), folosit in armata. ♦ serviciu militar insarcinat cu procurarea cailor pentru armata. – Din fr. remonte.

COMISARIAT, comisariate, s. n. 1. (In vechea organizare administrativa a tarii) Sectie a politiei orasenesti condusa de un comisar (1). ♦ Localul acestei sectii. 2. (In sintagma) Comisariat militar = organ de conducere militara locala de pe langa fiecare unitate administrativa, ale carei functii de baza sunt recrutarea si incorporarea celor supusi serviciului militar, precum si evidenta situatiei militare a cetatenilor. ♦ Localul acestui organ. 3. (In U.R.S.S., pana in anul 1946; in sintagma) Comisariat al poporului = minister. [Pr.: -ri-at] – Din fr. commissariat, (3) rus. komissariat.

S*****I, slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune in libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o stransoare, dintr-o legatura care imobilizeaza. ♦ Refl. (Despre obiectul care leaga) A se slabi, a se desface. 2. A lasa un animal in libertate. 3. A permite cuiva sa plece, a da voie sa se departeze. ◊ A nu-l s*****i (pe cineva) inima sa... = a nu se indura sa faca un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera dupa terminarea serviciului militar; a lasa la vatra. 4. A da drumul, a lasa sa cada. 5. A descarca o arma de foc; a arunca sageti dintr-un arc. 6. A raspandi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigat, un cuvant. – Din slobod.

SLUJI, slujesc, vb. IV. Intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci in gospodaria sau in familia cuiva; (inv.) a ocupa o functie publica. ♦ (Pop.) A-si face serviciul militar. ♦ Tranz. A munci pentru altul, a fi la dispozitia unui stapan. ♦ Refl. A se servi, a se folosi de cineva sau de ceva. 2. (Despre obiecte si despre abstracte) A servi la ceva; a folosi. II. A oficia o slujba religioasa. – Din sl. sluziti.

COMPLETAS, completasi, s. m. (Inv.) Soldat care, dupa terminarea serviciului militar, era tinut in evidenta armatei o anumita perioada de timp, inainte de a fi trecut in rezerva. – Completa + suf. -as.

EFECTUA vb. 1. v. desfasura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 4. v. opera. 5. a face, a intreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-si) executa, a(-si) face, a(-si) indeplini, a presta, a-si satisface. (A ~ serviciul militar.)

EFECTUARE s. 1. v. desfasurare. 2. v. executare. 3. executare, indeplinire, prestare. (~ serviciului militar.)

ARMATA ~e f. 1) Totalitate a fortelor militare ale unui stat; oaste; ostire. ◊ A face ~a a executa serviciul militar. 2) Formatie militara operativa alcatuita din mai multe unitati tactice. 3) Colectivitate care actioneaza in vederea unui scop comun. 4) pop. Multime de indivizi; gramada. [G.-D. armatei] /<it. armata

ARMA ~e f. 1) Unealta sau masina care serveste pentru atac, pentru aparare, la vanat sau in unele probe sportive. ~ atomica. ~ chimica. ◊ ~ alba arma destinata luptei corp la corp (de exemplu: baioneta, cutitul, pumnalul, sabia etc.). ~ de foc arma pentru incarcarea careia se foloseste pulbere exploziva (de exemplu: pusca, tunul, revolverul etc.). A fi (sau a se afla) sub ~e a face serviciul militar. A depune ~ele a) a se preda dusmanului; a se declara invins; b) a se lasa batut; a ceda. 2) Unitate de trupe specializate pentru un anumit fel de lupta. 3) fig. Mijloc pus in serviciul unui scop. ◊ A bate pe cineva cu propriile lui ~e a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. [G.-D. armei] /<lat. arma, fr. arme

CATANA ~e f. reg. Persoana care isi indeplineste serviciul militar sau care face parte din armata; soldat; ostas. /<ung. katona

A CATANI ~esc pop. 1. intranz. A face serviciul militar; a face catanie. 2. tranz. A inscrie in efectivul armatei. /Din catana

CATANIE ~i f. inv. serviciu militar; militarie. [Art. catania; G.-D. cataniei; Sil. -ni-e] /catana + suf. ~ie

COMISARIAT ~e f. 1) Organ de conducere social-politica, administrativa etc. ◊ ~ militar organ de conducere militara locala de pe langa fiecare unitate administrativa, ale carei functii de baza sunt recrutarea si incorporarea celor supusi serviciului militar, precum si evidenta situatiei militare a cetatenilor. 2) Localul unui astfel de organ de conducere. 3) (in unele tari) Sectie a politiei orasenesti condusa de un comisar. 4) Lo-calul sectiei orasenesti de politie. [Sil. -ri-at] /<fr. commissariat, rus. komissariat

CONTINGENT¹ ~e n. 1) Totalitate de persoane nascute in acelasi an si luate la evidenta comisariatelor militare. 2) Efectiv de recruti incorporati in acelasi an pentru serviciul militar. 3) An de recrutare; leat. 4) Grup omogen de persoane. /<fr. contingent, lat. contingens, ~ntis

CURTEAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. 1) Nobil care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau care facea parte din suita aces-tuia. 2) (in Moldova medievala) Ostean care primea de la domnie un lot de pamant in schimbul serviciului militar. /curte + suf. ~ean

DEMOBILIZAT ~ti m. rar Persoana intoarsa la vatra dupa terminarea serviciului militar. /v. a demobiliza

A DEZERTA ~ez intranz. 1) A parasi serviciul militar fara permisiune (uneori trecand de partea inamicului). 2) A adera la adversarul politic, ideologic sau de clasa. 3) fig. A abandona in mod nejustificat locul sau obligatiile. /<fr. deserter

DRAPEL ~e n. Piesa de stofa atasata de un suport, purtand culorile, emblemele unui sat, ale unei unitati railitare sau ale unei organizatii, servind drept semn distinctiv al acestora; steag; stindard; flamura. ~ olimpic. ◊ A fi sub ~ a-si face serviciul militar. /<it. drapello

A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

A SE ELIBERA ma ~ez intranz. 1) (despre popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a dobandi libertate. 2) A capata timp liber; a avea ragaz. 3) A reusi sa se izbaveasca de ceva jenant. ~ de tutela. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armata. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o molecula, ramanand in stare libera. /<lat. eliberare

LIVRET ~e n. Document cu forma de carnet. ◊ ~ militar document eliberat de autoritatile corespunzatoare celor care au satisfacut serviciul militar. [Sil. li-vret] /<fr. livret

MARINAR ~i m. 1) Persoana care face parte din echipajul unei nave maritime; matelot. 2) Persoana care isi face serviciul militar la marina. /marina + suf. ~ar

MILITARIE f. serviciu militar; ostasie; soldatie. A face ~a. ◊ A lua la ~ a inrola in armata. /militar + suf. ~ie

OASTE osti f. 1) inv. Totalitate a fortelor armate ale unui stat; armata. 2) pop. serviciu militar; catanie. 3) pop. Multime de ostasi. 4) fig. Multime de persoane. [G.-D. ostii] /<lat. hostis, ~em

OBLIGATORIU ~e (~i) 1) De care este obligat oricine sa tina cont; care se impune. Regula ~e. 2) Care trebuie realizat numaidecat. serviciu militar ~. [Sil. -bli-, -riu] /<lat. obligatorius, fr. obligatoire

OSTAS ~i m. 1) Persoana care face serviciul militar sau face parte din cadrul armatei; soldat; militar. 2) fig. Luptator activ pentru o cauza; militant; combatant. /oaste + suf. ~as

OSTEAN ~eni m. Persoana care face serviciul militar; ostas; soldat. /oaste + suf. ~ean

A SE REANGAJA ma ~ez intranz. A se angaja in randurile armatei active dupa terminarea serviciului militar obligatoriu. [Sil. re-a-] /<fr. reengager

A RECRUTA ~ez tranz. 1) (tineri supusi serviciului militar) A lua in armata. 2) fig. (persoane) A atrage intr-o anumita activitate prin selectionare. /<fr. recruter, germ. rekrutieren

A REFORMA ~ez tranz. 1) A forma din nou. 2) (situatii, stari de lucruri, conceptii etc.) A schimba in bine printr-o reforma. ~ orto-grafia. 3) (lucruri vechi, masini deteriorate etc.) A scoate din folosinta; a da la reforma. 4) inv. (persoane) A declara inapt pentru serviciul militar. /<fr. reformer, lat. reformare

REMONTA ~e f. inv. 1) Cal tanar, procu-rat pentru armata. 2) serviciu militar care se ocupa cu achizitionarea cailor pentru armata. /<fr remonte, germ. Remonte

A SERVI ~esc 1. tranz. 1) (persoane, cauze, idealuri etc.) A sustine printr-o activitate permanenta; a sluji. ~ patria. 2) (persoane) A asigura cu cele solicitate. ~ un client. 3) (persoane) A face sa bea sau sa manance, oferind (din belsug); a ospata; a trata. ~ cu ceai. 4) (mancaruri, bauturi) A oferi la masa. 5) (dejunul, pranzul, cina) A oferi, punand bucatele si cele necesare pe masa. 6) (mingea sau cartile de joc) A pune in joc. 7) (guri de foc) A asigura cu material explozibil. ~ un tun. 2. intranz. 1) pop. A fi slujbas; a sluji. ◊ ~ ca ostas a face serviciul militar. 2) (despre obiecte) A fi util; a folosi; a sluji. Tirbusonul serveste la deschiderea sticlelor. 3) A (putea) fi folosit (drept); a tine locul de... ~ drept marturie. /<fr. servir

SLUJBA ~e f. 1) Munca permanenta a unui salariat; serviciu. 2) Munca in folosul sau in interesul cuiva sau a ceva. ◊ A fi (sau a se pune) in ~a cuiva (sau a ceva) a sluji unei persoane sau unei cauze. 3) pop. serviciu militar. 4) Serviciu religios. [G.-D. slujbei] /<sl. sluziba

TERMEN¹ ~e n. Limita fixata in timp printr-o dispozitie sau printr-o invoiala la care urmeaza sa se execute ceva; soroc. ◊ In (sau la ) ~ la data fixata. In ~ in curs de satisfacere a serviciului militar. /<lat. termen, ~inis, fr. terme

VOLUNTAR² ~i m. 1) Persoana care cere singura sa faca serviciul militar, fara a avea aceasta obligatie. 2) Persoana care se ofera sa faca ceva dezinteresat. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontaire

CONTINGENT, -A adj. Care poate sa se produca, sa vina din intamplare; care poate sa se produca sau nu; intamplator, fortuit. // s.n. 1. Totalitatea tinerilor incorporati in acelasi an in serviciul militar. 2. Grup omogen de oameni. 3. Cantitate maxima de marfuri care poate fi importata sau exportata intr-o anumita perioada. [Var. contigent s.n. / < fr. contingent, cf. lat. contingens – care vine din intamplare].

QUAKER cuv. engl. (Pr.: cueicar) Adept al unei secte protestante, pacifiste si austere din Anglia, ai carei membri, persecutati din cauza refuzului serviciului militar, au emigrat in mare parte in America, incepand cu secolul al XVIII-lea.

VOLUNTARIAT s.n. Angajare in armata ca voluntar; durata a serviciului militar facut ca voluntar. [Pron. -ri-at. / cf. fr. volontariat].

COMISARIAT² s.n. 1. Organ de conducere militara locala, care facea recrutarea si incorporarea celor supusi serviciului militar si tinea evidenta situatiei militare a cetatenilor. 2. (In fosta U.R.S.S.) Institutie sovietica condusa de un comisar² (1) [in DN]. [Pron. -ri-at. / < rus. komissariat].

CONSCRIE vb. III. tr. (Rar) 1. A chema in serviciul militar; a inrola, a recruta. 2. A consemna, a inscrie intr-un registru oficial. [P.i. conscriu. / < lat. conscribere, dupa scrie].

conscris, conscrisa, adj. (inv.) inscris pentru incorporare, recrutat pentru serviciul militar.

curugiu, curugii, s.m. (inv.) soldat turc cu serviciul militar implinit; veteran.

ELIBERA vb. I. I. tr. 1. A pune in libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lasa la vatra un contingent, un ostas. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfa etc.). II. refl. A se libera din armata, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].

LIVRET s.n. Carnetel. ◊ Livret militar = act care cuprinde datele referitoare la situatia militara a cuiva si care se elibereaza dupa perioada de satisfacere a serviciului militar; livret al utilajului = document de evidenta cuprinzand date referitoare la un utilaj. [< fr. livret].

MILITAR, -A adj. Care tine de armata; ostasesc. ◊ serviciu militar = stagiu facut in armata de un cetatean. ♦ Care se bazeaza pe armata; care tine de razboi; razboinic. // s.m. Persoana care apartine cadrelor active ale armatei; ostas. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].

soldati, soldatesc, vb. IV (reg.) 1. a se afla in serviciul militar, a face armata; a duce viata de soldat; a se razboi, a ostasi; a catani. 2. a supune la instructie militara.

sortas, sortasi, s.m. (inv. si pop.) 1. persoana care a iesit la sorti. 2. tanar care era desemnat prin sorti sa presteze serviciul militar; sortar.

PREmilitar, -A adj. De dinaintea serviciului militar legal. ♦ (s.m.) Tanar dintr-o organizatie de premilitarie. [Cf. fr. premilitaire].

REFORMA s.f. 1. Schimbare (de obicei in bine), modificare legala a unei stari de lucruri. 2. Miscare social-politica si religioasa impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante. 3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile. 4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situatia unei astfel de persoane. [Cf. fr. reforme, germ. Reform, it. reforma].

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

STAGIU s.n. 1. Timp de practica pe care trebuie sa o faca un incepator pentru a dobandi experienta in profesiunea sau specialitatea sa. ♦ Stagiu militar = perioada in care cineva isi face serviciul militar. 2. Perioada, etapa, stadiu de pregatire; situatie tranzitorie. [Pron. -giu. / cf. lat. stagium, fr. stage].

CONSCRIE vb. tr. 1. a chema in serviciul militar; a inrola, a recruta. 2. a consemna, a inscrie intr-un registru oficial. (dupa lat. conscribere)

LIVRET s. n. carnetel. ♦ ~ militar = document care cuprinde datele referitoare la situatia militara a cuiva, eliberat dupa satisfacerea serviciului militar; ~ al utilajului = document de evidenta cuprinzand date referitoare la un utilaj. (< fr. livret)

REFORMA vb. tr. 1. a indrepta, a imbunatati (o situatie, o conceptie etc.). 2. a scoate din uz, a da la reforma (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scotandu-l din evidentele armatei. (< fr. reformer, lat. reformare)

REFORMA s. f. 1. transformare, reorganizare in domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structura. 2. miscare social-politica si religioasa indreptata impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante). 3. scoatere din evidenta a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri. 4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar. (< fr. reforme, germ. Reform)

STAGIU s. n. 1. practica pe care trebuie sa o faca un incepator pentru a dobandi experienta in profesiunea sau specialitatea sa. ◊ vechime in munca a unui angajat (incepator). ♦ ~ militar = perioada in care cineva isi face serviciul militar. 2. perioada, etapa, stagiu de pregatire; situatie tranzitorie. (< fr. stage, lat. stagium)

TERMEN I. s. n. 1. data dinainte fixata pentru executarea unei plati, obligatii etc.; scadenta. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. 3. eveniment viitor si sigur in ce priveste producerea lui, dar incert in ceea ce priveste data la care se va produce. 4. (despre ostasi) in termen = in curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvant, vorba, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcatuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunt sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relatie (buna sau rea) cu cineva. (< lat. termen, dupa fr. terme)

TRUPA s. f. 1. totalitatea militarilor care isi fac serviciul militar. ◊ (pl.) armata. 2. colectiv de actori permanent; ansamblu. (< fr. troupe)

ARMATA, armate s. f. 1. Totalitatea fortelor militare ale unui stat; oaste. ◊ Expr. A face armata = a executa serviciul militar. ♦ Mare unitate militara compusa din cateva corpuri si unitati din diferite arme. 2. Fig. Colectivitate actionand in vederea unui scop comun. Armata pacii. ◊ Armata (industriala) de rezerva = (in oranduirea capitalista) populatie muncitoreasca ramasa fara lucru din pricina anarhiei modului de productie. ♦ Multime, ceata; card, sir. – It. armata.

CAROL MARTEL, majordom al statului franc (715-741). A consolidat autoritatea centrala, exercitind conducerea efectiva a regatului; a secularizat o parte din proprietatile bisericesti, impartindu-le vasalilor sub forma de beneficii in schimbul prestarii serviciului militar. A infrint pe arabi la Poitiers (732).

CIHAC 1. Iacob Stanislau C. (1800-1888, n. Aschaffenburg, Germania), naturalist si medic german. Stabilit la Iasi (1825), unde a fost profesor la Academia Mihaileana. A organizat serviciul militar sanitar al armatei din Moldova si a infiintat, impreuna cu M. Zotta, Societatea de Medici si Naturalisti din Iasi. A publicat primul manual de istorie naturala in lb. romana (1837). M. de onoare al Acad. Romane (1872). 2. Alexandru C. (1825-1887, n. Iasi), lingvist roman. Fiul adoptiv al lui C. (1). Autor al primului dictionar etimologic stiintific al limbii romane (1870-1879). M. de onoare al Acad. Romane (1872).

CATANI, catanesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua in armata, a inrola. ♦ Refl. A intra in armata, a se face catana. – Din catana.

CATANIE s. f. (Reg.) serviciu militar; militarie. – Din catana + suf. -ie.

CLISTENE (CLEISTHENES) (sec. 6 i. Hr.), om politic atenian din familia Alcmeonizilor, conducator al partidului democratilor. Reformele sale constitutionale (509 i. Hr.) cu caracter democratic au produs transformari radicale in Atena. A impartit terit. Aticii in uniuni ad-tive, numite deme, a limitat numarul membrilor Sfatului la 500, astfel incit adunarea poporului (eclesia) sa detina autoritatea politica suprema si a instituit serviciul militar obligatoriu.

CUCIUREANU, Gheorghe (1814-1886, n. Botosani), medic roman. M. de onoare al Acad. (1871). Unul dintre primii medici titrati din Moldova, unde a organizat serviciul militar.

REICHSWEHR [raihsve:r] (cuv. germ. „Apararea Imperiului”) Denumire data fortelor armate germane, create in 1919 prin Tratatul de Pace de la Versailles, care fixa efectivul acestora la 100.000 de oameni. R. era format din fortele armate de uscat (Reichsheer) si fortele militare maritime (Reichsmarine). Prin adoptarea legii cu privire la serviciul militar obligatoriu (16 mart. 1935), Germania nazista a lichidat toate ingradirile impuse prin clauzele militare ale tratatului, transformand R. in Wehrmacht.

CONSEMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea indatoririlor pe care le are un militar in serviciul de paza sau de securitate. ♦ Ordin, dispozitie. 2. Masura (disciplinara) prin care se interzice militarilor iesirea din cazarma pentru un timp anumit. – Con¹ + semn (dupa fr. consigne).

DEJURNA adv. invar. (Rar; despre elevi si, inv., despre militari) De serviciu (pe timp de o zi). – Din rus. dejurnai.

AEROSTIER s.m. Specialist care se ocupa cu aerostatia (1); soldat din serviciul aerostatiei militare. [< fr. aerostier].

MATROZ, matrozi, s. m. Marinar; p. restr. (iesit din uz) soldat in serviciul marinei militare, soldat de marina. – Din germ. Matrose, rus. matros.

militar, -A, militari, -e, s. m. si f., adj. l. S. m. si f. Persoana care face parte din cadrele armatei sau care isi face stagiul militar; ostas, ostean. 2. Adj. Care apartine armatei sau militarilor (1), privitor la armata sau la militari, specific armatei sau militarilor; facut dupa principii proprii armatei; militaresc, ostasesc. ◊ serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligati sa-l presteze toti barbatii valizi ai unei tari. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de catre armata. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. militar.

LEFEGIU ~i m. 1) ist. militar platit in serviciul unui stat strain; mercenar. 2) inv. Persoana angajata care primea leafa; salariat. /<turc. ulufeci

militar¹ ~a (~i, ~e) Care tine de armata sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviatie ~a. ◊ serviciu ~ durata de instruire a cetatenilor in randurile fortelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. militar

CORDON s.n. I. 1. Cingatoare (de panza, de piele etc.), centura, curea. 2. Conductor electric de lita (rasucita), izolat si strans intr-un invelis protector. 3. Corp fibros. ♦ Structura anatomica cilindrica lunga. 4. Cordon litoral = forma de relief din zona tarmurilor joase, rezultand din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curenti marini, care separa un golf de mare; perisip. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. Sir de posturi militare care efectueaza serviciul de paza; linie, sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite situatii. ◊ Cordon sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara bantuita de o contagiune; (concr.) patrula, formatie militara care asigura aceasta izolare. [Pl. -oane, var. cordun s.n. / < fr. cordon, cf. it. cordone].

ARMATA s.f. 1. Totalitatea unitatilor militare si a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militara formata din mai multe corpuri de armata si din unitati din diferite arme. 2. (Fig.) Mare colectivitate de oameni (actionand pentru un scop comun); masa. ♦ Multime; ceata; sir. [Dupa it. armata, fr. armee].

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

PERMISIE, permisii, s. f. Invoire (acordata in special militarilor) de a parasi serviciul pe o durata scurta de timp. – Din fr. permission, lat. permissio.

ACTIV¹ ~a (~i, ~e) 1) si adverbial Care participa intens la o actiune; energic; harnic. ◊ militar ~ militar care este cu serviciul efectuat. Membru ~ membru al unei organizatii sau institutii cu drepturi si indatoriri permanente. Vocabular ~ vocabular uzual. 2) chim. (despre substante) Care intra usor in reactie. 3) fin. Care se soldeaza cu profit. Cont ~. 4) gram. Care arata ca actiunea este savarsita de subiect. Diateza ~a. /<fr. actif, lat. activus

CONSEMN ~e n. 1) Ansamblu de obligatii stricte, date unui militar in timpul executarii serviciului de paza. 2) Sarcina imperativa, scrisa sau orala, emisa de o autoritate. 3) Sanctiune disciplinara constand in interzicerea iesirii militarilor pentru un anumit timp din cazarma sau din nava. /con- + semn

PERMISIE ~i f. Invoire data unui militar de a parasi serviciul un timp limitat. [G.-D. permisiei] /<fr. permission, lat. permissio, ~onis

CADET s.m. 1. Tanar nobil destinat carierei militare, care isi facea serviciul in armata, in Franta, in Rusia, ca soldat. ♦ (Frantuzism) Tanar; al doilea nascut intr-o familie. 2. Membru al unui partid reactionar din Rusia tarista. [< fr. cadet, cf. gasc. capdel – sef, rus. kadet].

SENTINELA s. f. militar inarmat care face serviciul de paza a unui obiectiv militar. (< fr. sentinelle)

ARMATURA, armaturi, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice care intaresc o constructie de beton armat. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. ♦ Piesa sau dispozitiv folosit intr-o instalatie pentru realizarea unei legaturi mecanice. ♦ Constructie care sustine o galerie subterana. 2. (Inv.) serviciu dintr-o unitate militara care se ocupa cu pastrarea, controlul si intretinerea armamentului. – Fr. armature (lat. lit. armatura).

A SLUJI ~esc 1. intranz. 1) inv. A fi sluga; a argati; a slugarnici. 2) A lucra intr-un serviciu. 3) pop. A face stagiul militar; a catani. 4) (despre obiecte) A fi util; a fi de folos; a folosi; a servi. 5) (despre slujitori ai cultelor) A oficia serviciul divin. 2. tranz. (persoane, cauze, idealuri etc.) A sustine printr-o activitate permanenta; a servi. /<sl. sluziti

RICIMER FLAVIUS (?-472), general roman de origine germanica. A intrat in serviciul Romei, parcurgand treptele ierarhiei militare; magister militum (456). Conducator de fapt al Imp. Roman de Apus intre 457 si 472, numind sau schimband mai multi imparati.

SLUJBA, slujbe, s. f. I. 1. Indeletnicire de oarecare durata si limitata la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o intreprindere de stat sau particulara si care este remunerata cu o anumita suma de bani; serviciu, functie, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispozitia cuiva; a servi interesele cuiva sau a sustine o anumita cauza. (Inv.) A-i fi cuiva de slujba = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcina, insarcinare. ♦ (Inv.) serviciu facut cuiva. II. Indeplinire solemna de catre preot a ritualurilor prevazute in canoanele bisericesti pentru anumite ocazii si sarbatori; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. sluzĩba.

NACEALNIC, nacealnici, s. m. (Inv.) Sef al unui serviciu sau al unei institutii (civile, militare sau religioase); conducator; p. ext. comandant. – Din rus. nacealnik.

REFORMAT, -A, reformati, -te, adj. 1. (Despre materiale, masini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reforma (3). 2. (Despre militari) Scos din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care tine de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoana de confesiune crestina protestanta; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reforme, lat. reformatus.

COMENDUIRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supravegheaza indeplinirea corecta a serviciului de garda, pastrarea ordinii si a disciplinei intr-o localitate, intr-o unitate militara, intr-o statie de cale ferata etc. ♦ Local in care isi are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (iesit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).

dejurna, adv. – Care corespunde serviciului de zi, intr-o unitate militara. – Var. dejurstva, s. f. (sedere a unei unitati). Fr. de journee, prin intermediul rus. dezurni, rus., bg. dezurstvo (Cihac, II, 93; Sanzewitsch 202; Tiktin; Candrea; Scriban; Vasmer, I, 336).

MUTATIE, mutatii, s. f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; indeplinire a formelor legale in legatura cu mutarea dintr-o locuinta sau dintr-o localitate in alta; viza de mutare. ♦ Inregistrare a unei schimbari intervenite in statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau in situatia militara a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicala). ♦ Spec. (Biol.) Aparitie brusca a unui caracter genetic nou, care reflecta o modificare ereditara corespunzatoare a materialului ereditar. ♦ Spec. (Fon.) Transformare sistematica a unei serii de sunete in altele. ◊ Mutatie consonantica (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive in limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate in alta. – Din fr. mutation, lat. mutatio.

SOLDATIE s. f. (Rar) Stare, viata, calitate, serviciu de soldat sau, p. gener., de militar. – Soldat + suf. -ie.

MUSCHETAR ~i m. ist. 1) Ostas din trupele de infanterie inarmat cu muscheta. 2) militar din randurile nobilimii franceze, care isi facea serviciul in unitatile speciale de cavalerie de la curtea regala. ◊ Manusi-~ manusi pentru femei cu manseta foarte lata. Palarie-~ palarie cu boruri mari si rasfrante. /<fr. mousquetaire

PLANTON, plantoane, s. n. serviciu de paza in interiorul cazarmilor sau al cladirilor militare, executat de ostasi neinarmati. ♦ Ostas care executa un schimb in serviciul de paza de mai sus; p. gener. orice persoana care face de paza intr-un loc. ◊ Loc. adv. De planton = de paza, de straja. – Din fr. planton.

STAGIU, stagii, s. n. 1. Perioada de timp in cursul careia un angajat incepator lucreaza pentru a dobandi experienta in profesiunea sau in specialitatea lui, pentru a-si dovedi aptitudinile profesionale si capacitatea de munca. ♦ Vechimea in munca a unui angajat (incepator). 2. (In sintagma) Stagiu militar = perioada de timp in care o persoana presteaza serviciu activ in cadrele armatei, pentru a se initia in problemele militare. 3. Perioada de timp care constituie o etapa in desfasurarea unei actiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.

PLANTON ~oane n. mil. serviciu de paza in interiorul cazarmilor sau al cladirilor militare, executat de ostasi. /<fr. planton

PERMISIE s.f. Invoire de a parasi serviciul pe o perioada scurta de timp, data unui militar. [Gen. -iei, var. permisiune s.f. / < fr. permission].

PERMISIUNE/PERMISIE s. f. 1. invoire data cuiva de a face ceva; incuviintare. 2. (in forma permisiune) invoire de a parasi serviciul pe o perioada scurta de timp, data unui militar. 3. figura de stil prin care vorbitorul marturiseste ca se afla la discretia preopinentului. (< fr. permission, lat. permissio)

MANUTANTA ~e f. inv. serviciu de intendenta care se ocupa de fabricarea painii pentru militari; brutarie militara. /<fr. manutention

CANONIERA ~e f. Nava militara mica inzestrata cu mijloace necesare pentru escortare, patrulare si pentru serviciul de paza. [Sil. -ni-e-] /<fr. canonniere

PONTONIER s.m. 1. militar care lucreaza la construirea pontoanelor pentru o armata. 2. Functionar care face serviciul la ponton. [Pron. -ni-er. / < fr. pontonnier].

SERVANT s.m. 1. militar care deserveste un tun, o arma automata. 2. (In trecut) Om de serviciu cu atributii speciale in anumite institutii. [< fr. servant].

CARTNIC ~ci m. 1) Ofiter care face serviciul de cart pe o nava. 2) Grad corespunzator celui de caporal in marina militara. 3) militar care are acest grad. /cart + suf. ~nic

DEZERTA, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A parasi in mod nejustificat unitatea din care face parte, locul in care presteaza serviciul sau campul de lupta (trecand uneori la inamic). ♦ Fig. A-si parasi indatoririle, obligatiile, a se sustrage de la indeplinirea lor. – Din fr. deserter.

COMANDA ~enzi f. 1) Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala, spre a fi indeplinita de cei vizati; ordin; porunca. A da ~. ◊ Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea si dupa dorinta unui superior. 2) Functie de conducere militara. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei actiuni militare. 3) Cerere prin care se solicita livrarea unui produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. 4) Marfa comandata. 5) Operatie prin care se manevreaza un sistem tehnic. ~ programata. ~ manuala. 6) Element al unui mecanism care asigura functionarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfasurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placa pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda. [G.-D. comenzii] /<fr. commande

FREGATA¹ ~e f. 1) (in secolele trecute) Nava militara rapida cu trei catarge si cu vele, folosita in operatiile de recunoastere si in serviciul de paza. 2) (in flotele contemporane ale Angliei, Frantei, S.U.A. etc.) Nava maritima militara de escorta si de aparare impotriva submarinelor. /<fr. fregate, it. fregata

GARDA garzi f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; straja. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital in afara orelor de lucru. 2) Persoana, grup de persoane sau subunitate militara care pazeste un obiectiv sau persoane aflate sub arest; paza; straja. ◊ ~ de onoare subunitate militara care da onorurile cu anumite ocazii. ~ personala garda avand insarcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotica (sau nationala) garda alcatuita din detasamente de voluntari care participa la asigurarea independentei si securitatii patriei. 3) (la box, scrima etc.) Pozitie de aparare in vederea evitarii unei lovituri. ◊ A se pune in ~ a lua masurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situatie neplacuta. 4) (la sabii, la spade) Aparatoare metalica fixata intre maner si lama. /<fr. garde

SUBZISTENTA s. f. Faptul de a subzista; (concr.) cea ce serveste la asigurarea existentei materiale; hrana. ◊ (Inv.) serviciu de subzistenta = serviciu care se ingrijea de aprovizionarea cu alimente si cu mijloace de intretinere a unei unitati militare. – Dupa fr. subsistance.

MERCENAR, -A I. s. m. 1. militar angajat cu plata intr-o armata straina. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune in serviciul oricui, luptand pentru interese de orice natura. II. adj. care apartine mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius)

MERCENAR s.m. 1. militar angajat cu plata intr-o armata straina; lefegiu. 2. (Fig.) Persoana care pentru bani, se pune in serviciul oricui, luptand pentru interese de orice natura. // adj. Care apartine mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care actioneaza platit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces – salariu].

DIVIZIE s. f. 1. mare unitate militara din mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de acelasi tip. ◊ comandamentul unei asemenea unitati militare. 2. categorie de calificare a echipelor sportive. 3. ansamblu de mai multe birouri sub directia unui sef; sectie, serviciu (la caile ferate). (< rus. diviziia)

cavalerizm n., pl. uri si e (d. cavaler). O institutiune feudala militara si religioasa proprie ordinului nobletei si ai carei membri, intr´o epoca de violente continue, isi pusera sabia si forta in serviciul dreptului si al celor slabi. (Aceasta institutiune, ale carei radacini se crede ca se gasesc in obiceiurile germanice, se dezvolta in evul mediu supt [!] influenta crestinizmului si a spiritului de asociatiune. Cavalerii, care exaltara sentimentu onorii [cum o intelegeau ei] pina la un grad nestiut pina atunci, erau supusi formalitatilor unei receptiuni solemne si trebuiau sa implineasca anumite conditiuni: te nasteai nobil, dar te faceai cavaler). Fig. Corectitudine si generozitate.

OBSERVATOR², -OARE, observatori, -oare, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care observa, cerceteaza sau studiaza ceva. ♦ Persoana cu spirit de observatie. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizatii internationale care participa la lucrarile unor conferinte sau organisme internationale, fara drept de vot si de semnatura a documentelor intocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discutii. ♦ militar care executa observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observa, scruteaza; patrunzator, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atentia asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greseli etc. savarsite. Nota observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator.

PONTONIER, pontonieri, s. m. 1. militar apartinand unor trupe de geniu specializate in constructia de pontoane si de alte lucrari necesare trecerii (unei armate) peste o apa. 2. (Rar) Persoana care face serviciul la un ponton. [Pr.: -ni-er] – Din fr. pontonnier.

VOLUNTAR, -A I. adj. 1. facut de bunavoie; liber consimtit. 2. care exprima, denota vointa. ◊ care isi impune vointa; autoritar; incapatanat, indaratnic. II. s. m. 1. militar care participa la o campanie, la o actiune de lupta sau se inroleaza in armata din proprie dorinta. 2. cel care se ofera sa faca un serviciu de bunavoie si dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire)

EXERCITIU ~i n. 1) Activitate desfasurata sistematic cu scopul formarii sau perfectionarii anumitor deprinderii. 2) Instruire a militarilor in vederea insusirii artei militare. 3) Ansamblu de actiuni sau miscari pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. ~i algebrice. 4) Tema data elevilor pentru a controla si a consolida cunostintele dobandite. 5): In ~ul functiunii in timpul sau in cadrul serviciului legal (al unui functionar sau al unei persoane oficiale). /<fr. exercice, lat. exercitium

EXERCITIU, exercitii, s. n. 1. Actiune fizica sau intelectuala, facuta sistematic si repetat, in scopul dobandirii sau perfectionarii unor deprinderi sau indemanari. ♦ Instruire a militarilor pentru manuirea armelor si executarea actiunilor de lupta. ♦ Tema servind ca mijloc pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. 2. (Despre un functionar, o persoana oficiala; in sintagma) in exercitiul functiunii = in timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; in sintagma) Exercitiu bugetar = perioada de timp, de obicei de un an, pentru care se intocmeste si se executa bugetul unui stat. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium.

EXERCITIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Actiune fizica sau intelectuala, repetata, facuta pentru a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ♦ Mica piesa vocala sau instrumentala creata in scopul de a obisnui pe cel care invata sa cante sau pe cel ce studiaza un instrument muzical cu o anumita problema tehnica. ♦ Instruire a militarilor pentru a invata deprinderea manuirii armelor si a modului de a lupta. ♦ Tema data scolarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, indeplinire. ♦ Exercitiu bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ In exercitiul functiunii = in timpul serviciului legal. [Pron. -tiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].

EXERCITIU s. n. 1. activitate fizica sau intelectuala, repetata sistematic, spre a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ◊ mica piesa vocala sau instrumentala in scopul dezvoltarii deprinderilor tehnice. ◊ metoda de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau insusirea modului de a lupta. ◊ tema data elevilor spre a-i familiariza cu unele cunostinte predate. 2. exercitare, indeplinire. ♦ ~ bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ in ~l functiunii = in timpul sau in cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium)

CADRE s. n. pl. 1. Efectiv de baza al oamenilor muncii dintr-o intreprindere sau institutie, dintr-un sindicat sau dintr-o organizatie (de partid); p. ext. intregul efectiv al unei intreprinderi sau institutii. ◊ Directia (sau serviciul, sectia) cadrelor (sau, eliptic, cadre) = organul care se ocupa cu recrutarea, repartizarea, pregatirea si calificarea personalului unei intreprinderi, unei institutii etc. ◊ Expr. A creste (sau a ridica, a pregati) cadre = a forma cadre noi, a califica noi cadre. ♦ (Rar, la sg.) Persoana din efectivul unei intreprinderi sau institutii, dintr-o organizatie etc. 2. Elementele de conducere si de comanda ale subunitatilor si unitatilor militare. [Forma gramaticala: sg. cadru] – (1) Rus kadry, (2) fr. cadre.

RAPORT s.n. I. 1. Legatura, relatie intre fenomene, intre notiuni etc. ♦ (La pl.) Legaturi (de prietenie, de serviciu etc.). 2. (Mat.) Catul a doua marimi de acelasi fel. 3. Relatie (numerica) intre doua valori. II. Casa de raport = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. Comunicare scrisa sau orala, dare de seama, expozeu care se adreseaza catre o instanta judiciara, catre un sef ierarhic, catre o adunare generala etc.; momentul cand se face aceasta prezentare. ♦ (Mil.) Scurta prezentare orala asupra situatiei trupei, facuta de un militar in fata superiorului sau. [Pl. -orturi, -oarte. / < fr. rapport].