CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

PLANTON s.n. Soldat in serviciu de paza si supraveghere la poarta unei cazarmi, intr-un dormitor etc.; serviciul pe care il indeplineste acest soldat. [< fr. planton].

PLANTON s. n. serviciu de paza a armamentului si materialelor unei subunitati, intr-un dormitor etc., executat de ostasi neinarmati. ◊ ostas care executa acest serviciu. (< fr. planton)

CANICULTURA s. f. Ramura a zootehniei care se ocupa cu studiul cresterii si dresajului cainilor in scopul folosirii lor la diferite servicii (paza, vanatoare, transporturi etc.) – Din fr. caniculture.

CANONIERA, canoniere, s. f. Nava mica de razboi, folosita la patrulare, escortare, servicii de paza etc. a coastelor si a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonniere.

PLANTON, plantoane, s. n. serviciu de paza in interiorul cazarmilor sau al cladirilor militare, executat de ostasi neinarmati. ♦ Ostas care executa un schimb in serviciul de paza de mai sus; p. gener. orice persoana care face de paza intr-un loc. ◊ Loc. adv. De planton = de paza, de straja. – Din fr. planton.

CONSEMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea indatoririlor pe care le are un militar in serviciul de paza sau de securitate. ♦ Ordin, dispozitie. 2. Masura (disciplinara) prin care se interzice militarilor iesirea din cazarma pentru un timp anumit. – Con¹ + semn (dupa fr. consigne).

SANTINELA, santinele, s. f. Soldat inarmat care face serviciul de paza a unui post, a unei institutii; p. gener. persoana care sta de paza. [Var.: sentinela s. f.] – Din fr. sentinelle.

CANONIERA ~e f. Nava militara mica inzestrata cu mijloace necesare pentru escortare, patrulare si pentru serviciul de paza. [Sil. -ni-e-] /<fr. canonniere

CONSEMN ~e n. 1) Ansamblu de obligatii stricte, date unui militar in timpul executarii serviciului de paza. 2) Sarcina imperativa, scrisa sau orala, emisa de o autoritate. 3) Sanctiune disciplinara constand in interzicerea iesirii militarilor pentru un anumit timp din cazarma sau din nava. /con- + semn

FREGATA¹ ~e f. 1) (in secolele trecute) Nava militara rapida cu trei catarge si cu vele, folosita in operatiile de recunoastere si in serviciul de paza. 2) (in flotele contemporane ale Angliei, Frantei, S.U.A. etc.) Nava maritima militara de escorta si de aparare impotriva submarinelor. /<fr. fregate, it. fregata

PLANTON ~oane n. mil. serviciu de paza in interiorul cazarmilor sau al cladirilor militare, executat de ostasi. /<fr. planton

CORDON s.n. I. 1. Cingatoare (de panza, de piele etc.), centura, curea. 2. Conductor electric de lita (rasucita), izolat si strans intr-un invelis protector. 3. Corp fibros. ♦ Structura anatomica cilindrica lunga. 4. Cordon litoral = forma de relief din zona tarmurilor joase, rezultand din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curenti marini, care separa un golf de mare; perisip. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. Sir de posturi militare care efectueaza serviciul de paza; linie, sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite situatii. ◊ Cordon sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara bantuita de o contagiune; (concr.) patrula, formatie militara care asigura aceasta izolare. [Pl. -oane, var. cordun s.n. / < fr. cordon, cf. it. cordone].

SANTINELA s.f. Soldat inarmat care face serviciul de paza a unui post. [Var. sentinela s.f. / < fr. sentinelle].

SENTINELA s. f. militar inarmat care face serviciul de paza a unui obiectiv militar. (< fr. sentinelle)

CANONIERA, canoniere, s. f. Nava mica de razboi folosita la patrulare, escortare, servicii de paza etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. canonniere.

SEIMEN ~i m. (in tarile romanesti sec. XVII-XVIII) Ostas mercenar care isi facea serviciul in garda de paza de la curtea domnitorului. /<turc. segmen, seymen

FREGATA, fregate, s. f. 1. Vas de razboi cu trei catarge (obisnuit in secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri si destinat serviciului de recunoastere si de paza. 2. Gen de pasari palmipede marine, zvelte, cu corpul mic si cu coada si aripile foarte mari, care traiesc in regiunea marilor tropicale si se hranesc cu pesti (Fregata); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. fregate, it. fregata.

PARACLISER, paracliseri, s. m. Persoana insarcinata cu paza unei biserici, indeplinind si unele servicii la oficierea cultului; tarcovnic. – Paraclis + suf. -er.

PRIVEGHERE, privegheri, s. f. (Pop.) Actiunea de a priveghea. 1. Strajuire, paza, veghe. ♦ Supraveghere, control; grija, atentie. 2. serviciu religios care se oficiaza noaptea sau seara, in ajunul unei sarbatori, intr-o manastire sau intr-o biserica. [Var.: (reg.) privighere s. f.] – V. priveghea.

LOJA, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzand un numar redus de locuri pentru spectatori, asezat, alaturi de altele, in jurul incintei unei sali de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spatiul dintre scena si primul rand de scaune (intr-o sala de spectacol), amenajat sub nivelul scenei si al salii, in care sta orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele cladiri, comunicand cu exteriorul, destinat unor servicii de indrumare a publicului sau de paza. 3. (In sintagma) Loja masonica = asociatie de francmasoni. II. 1. Cavitate in floarea unei plante, in care se gasesc ovulele sau polenul; cavitate in fructul unei flori, in care se gasesc semintele. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale staminei, care contin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de alta formatie anatomica. [Pl.si: loje] – Din fr. loge.

GARDA garzi f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; straja. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital in afara orelor de lucru. 2) Persoana, grup de persoane sau subunitate militara care pazeste un obiectiv sau persoane aflate sub arest; paza; straja. ◊ ~ de onoare subunitate militara care da onorurile cu anumite ocazii. ~ personala garda avand insarcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotica (sau nationala) garda alcatuita din detasamente de voluntari care participa la asigurarea independentei si securitatii patriei. 3) (la box, scrima etc.) Pozitie de aparare in vederea evitarii unei lovituri. ◊ A se pune in ~ a lua masurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situatie neplacuta. 4) (la sabii, la spade) Aparatoare metalica fixata intre maner si lama. /<fr. garde

paza s. 1. straja, strajuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) pazit, priveghi, (inv. si pop.) priveghere, (reg.) pazeala, (inv.) nazirie, pazire. (serviciul de ~.) 2. garda, straja, veghe, (inv., in Mold.) aret. (Sta de ~.) 3. v. aparare. 4. v. grija. 5. v. paznic. 6. v. santinela. 7. v. garda.

plaies, plaiesi, s.m. 1. (inv.) locuitor de la granita insarcinat cu paza frontierei tarii in partile de munte; granicer, strajer, muntean. 2. (inv. si reg.) administrator la curtea domneasca. 3. (reg.) paznic, portar; om de serviciu. 4. (reg.) locuitor al unui plai, de la plai. 5. (reg.) padurar de plai. 6. (reg.) lastun.

GARDA s. f. 1. paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ♦ ~ de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (sport) pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ♦ a se pune in ~ = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins. ♦ medic (sau sora) de ~ = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program. 3. parte a sabiei, intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. (< fr. garde)

GARDA s.f. 1. paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ◊ Garda de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (Sport) Pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ◊ A se pune in garda = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau sora) de garda = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsa intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].