CARTELA, cartele, s. f. 1. Carnetel, bucata de hartie sau de carton, cu bonuri detasabile, imprimate si numerotate, pe baza carora se pot obtine produse rationalizate sau se poate servi masa la o cantina. 2. Banda de carton perforata care indica desenul unei tesaturi. 3. (Inform.; in sintagma) Cartela perforata = suport de informatie imprimat special, folosit in sistemele de prelucrare automata a datelor si reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforatii. – Din it. cartella.

SERVICIU ~i n. 1) Munca efectuata in timpul unei activitati; slujba. ◊ A fi (sau a se pune) in ~ul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un ~ a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rau) ~ cuiva a pricinui cuiva un rau, o neplacere (neintentionat). A intra in ~ a se angaja la lucru. (A fi) de ~ a indeplini insarcinari speciale la locul de munca. 2) Domeniu special de activitate. ~ meteorologic. ◊ ~ divin (sau religios) ceremonie rituala bisericeasca. 3) Garnitura de obiecte utilizate pentru a servi masa. ~ de ceai. ~ de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium

CANTINA, cantine, s. f. Local unde se serveste masa salariatilor dintr-o intreprindere, studentilor, elevilor etc. ♦ (Iesit din uz) incapere in interiorul unei unitati militare, de unde se puteau cumpara diferite alimente si obiecte. – Din fr. cantine.

SUFRAGERIE, sufragerii, s. f. Camera special amenajata si mobilata in care se serveste masa. ♦ Mobilierul pentru aceasta camera. [Var.: sofragerie s. f.] – Sufragiu¹ + suf. -arie.

CINA ~e f. 1) masa luata seara. 2) Mancare pregatita pentru masa de seara. 3) Timp cand se serveste masa de seara. [G.-D. cinei] /<lat. cena

SUFRAGERIE ~i f. 1) Camera in care se serveste masa. 2) Mobilier pentru asemenea camera. [G.-D. sufrageriei; Sil. su-fra-] /sufragiu + suf. ~arie

PANDEME s.f.pl. (Ant.) Sarbatori in timpul carora se serveau mese publice. [< fr. pandemes, cf. gr. pas – tot, demos – popor].

SERVANTA s.f. 1. (Liv.) servitoare, slujnica. 2. masa sau bufet pe care se pun farfuriile si tacamurile necesare in timpul cand se serveste masa. ♦ (Iluzionism) Sertar orizontal, prevazut cu o margine posterioara si una laterala care se adapteaza la o masa, permitand operatorului depozitari de obiecte. [< fr. servante].

CANTINA s.f. 1. Local in care se serveste masa angajatilor dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. Incapere in interiorul unei unitati militare, de unde se pot cumpara diferite alimente si obiecte. [< fr. cantine, it. cantina].

SNACK-BAR s.n. (Rar) Restaurant unde se serveste masa imediat la orice ora. [Pron. snec-bar. / < engl. snack-bar].

CANTINA s. f. 1. local in care se serveste masa angajatilor dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. incapere a unei unitati militare pentru cumparat diferite alimente si obiecte. (< fr. cantine)

sofra (-ale), s. f. – Masuta joasa pentru mincare. – Mr. sufra. Tc. sofra, din arab. sufret „provizii de drum” (Seineanu, II, 324; Lokotsch 1937), cf. ngr. σοφρᾶς, alb., bg., sb. sofra. – Der. sofragiu (var. sufragiu), s. m. (om de serviciu, ospatar), din tc. sofraci, cf. ngr. σοφραντζής, bg., sb. sofradzija; sufragerie (var. sofragerie), s. f. (camera unde se serveste masa). Cf. sufertas.

CANTINA, cantine, s. f. Local unde se serveste masa salariatilor dintr-o intreprindere, studentilor etc. ♦ Incapere in interiorul unei unitati militare, de unde se pot cumpara diferite alimente si obiecte. – Fr. cantine (< it.).

SUFRAGIU¹, sufragii, s. m. (Inv.) Om de serviciu care servea la masa. [Var.: sovragiu s. m.] – Din tc. sofraci.

PLASA², plese, s. f. (Reg.) Fel de mancare ce se serveste la masa. – Din ngr. plasi.

COMPOTIERA, compotiere, s. f. Vas in care se toarna compotul pentru a fi servit la masa. [Pr.: -ti-e-] – Compot + suf. -iera. Cf. fr. compotier.

CRATER, cratere, s. n. 1. Deschizatura in forma de palnie la un vulcan, prin care tasnesc vapori, gaze, cenusa etc. si se revarsa lava. 2. Gaura in forma de palnie facuta de un meteorit pe suprafata pamantului. ◊ Crater lunar = adancitura rotunda de pe suprafata lunii, a carei formare poate fi pusa pe seama unei activitati vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura larga si cu doua manere, care servea la masa pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. si: crater] – Din fr. cratere.

HRANA s. 1. v. mancare. 2. masa. (A servit drept ~ pestilor.) 3. (BOT.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergula.

CASTRON ~oane n. Vas adanc in care, de obicei, se servesc la masa supele; supiera. /<pol. kastrol

MUSTARIERA ~e f. Vas special in care se serveste la masa sau se pastreaza mustarul. [Sil. -ri-e-] /mustar + suf. ~iera

PIPERNITA ~e f. 1) Vas mic inchis, prevazut cu gaurele in partea superioara si cu un dop in cea inferioara, in care se serveste la masa piperul pisat. 2) Vas pentru pastrarea piperului. 3) Rasnita pentru macinat boabele de piper negru. /<bulg. pipernita

TEJGHEA ~ele f. 1) masa speciala, ingusta (si lunga), folosita in magazine si in localurile de consum public, pentru a expune marfurile si pentru a servi consumatorii. 2) masa de lucru a unor meseriasi (mai ales a tamplarului). [Art. tejgheaua; G.-D. tejghelei; Sil. tej-ghea] /<turc. tezgah

credentar, credentari, s.m. (reg.) fecior, care serveste la masa; sufragiu, ospatar.

plasa, plase, plasi, plese, s.f. (inv. si reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasa. 2. fel de mancare (servit la masa). 3. latura (a unei figuri geometrice).

stropolitor, stropolitori, s.m. (reg.) persoana care serveste la mesele de nunta.

SEMIPREPARAT s.n. Preparat (alimentar) care nu mai are nevoie decat de mici pregatiri pentru a fi servit la masa. [< semi- + preparat].

SEMIPREPARAT s. n. preparat alimentar care nu mai are nevoie decat de mici pregatiri pentru a fi servit la masa. (< semi- + preparat)

VESELA s. f. ansamblu de piese si accesorii destinate a servi la masa. (< fr. vaisselle)

TEJGHEA, tejghele, s. f. 1. masa sau suport lung si ingust pe care vanzatorul isi expune marfa si serveste pe cumparatori. 2. masa de lucru a unui meserias. – Din tc. tezgah.

DESERT, deserturi, s. n. Fel de mancare, de obicei dulciuri, fructe, branzeturi etc., care se serveste la sfarsitul mesei; timpul cand se serveste aceasta mancare. – Din fr. dessert.

SOSIERA, sosiere, s. f. Vas in care se serveste sosul¹ la masa. [Pr.: -si-e-] – Din fr. sauciere.

STOLNIC, stolnici, s. m. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Dregator care purta grija mesei domnesti, fiind seful bucatarilor, al pescarilor si al gradinarilor. ♦ Sef bucatar boieresc. 2. (Pop.) Persoana care conduce nunta si serveste nuntasii la masa. – Din sl. stolĩniku.

STOLNICEASA, stolnicese, s. f. 1. Sotie de stolnic (1). 2. (Pop.) Femeie care serveste nuntasii la masa. – Stolnic + suf. -easa.

SUPIERA, supiere, s. f. Castron (mare) din care se serveste supa la masa. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. soupiere.

CEAI ~uri n. 1) Arbust cu frunze persistente, cultivat pentru frunzele lui, care sunt folosite la prepararea unei bauturi tonice. 2) Produs alimentar obtinut din frunzele uscate si special prelucrate ale acestui arbust. ~ verde. ~ presat. 3) Bautura aromata e*******a si tonica preparata prin macerarea sau decoctia acestui produs alimentar (sau a unor plante medicinale). ~ tare. ~ slab. 4) masa cand se serveste aceasta bautura; micul dejun. 5) Intrunire colegiala, la care se serveste aceasta bautura. ◊ ~ dansant serata organizata, la care se serveste si ceai. [Monosilabic] /<rus. taj

DESERT ~uri n. 1) Fel de mancare constand de obicei din fructe sau dulciuri si servit la sfarsitul mesei. 2) Moment al mesei cand se serveste acest fel de mancare. /<fr. dessert

FRUCTIERA ~e f. Vas special in care se servesc fructele la masa. [Sil. -ti-e-] /fruct + suf. ~iera

MENIU ~ri n. 1) Totalitate a felurilor de mancare ce se servesc la o masa. 2) Lista de feluri de mancare si de bauturi care se servesc intr-un local public. /<fr. menu

OTETAR¹ ~e n. 1) Sticluta in care se serveste otetul la masa. 2) serviciu de masa alcatuit din sticlute pentru otet si untdelemn. /otet + suf. ~ar

SOLNITA ~e f. 1) Vas mic in care se tine si se serveste sarea la masa. 2) Continutul unui asemenea vas. /<bulg., sb. solnica

SOSIERA ~e f. Vas special in care se serveste sosul la masa. /<fr. sauciere

STOLNICEL ~i m. (in Tara Romaneasca si in Moldova din evul mediu; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier de rang inferior stolnicului, care servea mancarea la masa domnitorului. /stolnic + suf. ~el

SUPEU ~ri n. masa care se serveste seara tarziu (mai ales dupa o reprezentatie); cina tarzie. /<fr. soupe

SUPIERA ~e f. Vas special in care se serveste supa la masa. [G.-D. supierei; Sil. -pi-e-] /<fr. soupiere

VAZA² ~e f. 1) vas de sticla, ceramica, cristal) in care se pun flori. 2) Vas (special in care se servesc fructele la masa; fructiera. [G.-D. vazei] /<germ. Vase, it. vaso, fr. vase

APERITIV s.n. Bautura alcoolica servita inainte de masa, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte bauturi elaborate pe baza de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gentiane) cu adaos de plante sau esente, avand gust amarui, precum si rachiuri pe baza de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, tuica, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este intotdeauna o bautura, iar felul de mancare servit inainte de masa se numeste gustare.

DESERT s.n. Fel de mancare care se serveste la sfarsitul mesei si consta din fructe, prajituri etc.; moment la care este servit acest fel de mancare. [< fr. dessert].

aperitiv (aperitive), – 1. Bautura alcoolica ce se serveste inainte de masa. – 2. Gustare, mezelic. Fr. aperitif. Intrucit exista obiceiul de a insoti bautura cu cite un sandvis, in limba curenta aperitiv inseamna mai curind gustarea, mezelicul care se servesc impreuna cu bautura.

FRUCTIERA s.f. Vas in care se servesc fructele la masa. [Pron. -ti-e-. / < fruct + -iera, dupa fr. fruitier].

serviCIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

SOSIERA s.f. Vas pentru servit sosul la masa. [Pron. -si-e-. / < fr. sauciere].

SUPIERA s.f. Castron pentru servit supa la masa. [Pron. -pi-e-. / < fr. soupiere].

DESERT s. n. fel de mancare care se serveste la sfarsitul mesei, din fructe, prajituri etc.; momentul servirii lui. (< fr. dessert)

FRUCTIERA s. f. vas in care se servesc fructele la masa. (dupa fr. fruitiere)

SOSIERA s. f. vas pentru servit sosul la masa. (< fr. sauciere)

SUPIERA s. f. castron pentru servit supa la masa. (< fr. soupiere)

BUFET, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucatarie in care se tine vesela. ♦ Bufet de orga = mobila de lemn sau de metal in care sunt montate tuburile unei o**i. 2. Local in care se servesc mancaruri (reci), bauturi etc. ♦ Camera sau masa unde se servesc mancaruri (reci), bauturi etc. 3. Mancaruri care se servesc la bufet (2). – Fr. buffet.

TAVA, tavi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, avand forme si dimensiuni diferite si marginile putin ridicate, pe care se aduc la masa cele necesare pentru servit; tabla, tabla¹ (5). ♦ Vas de tabla sau de fier smaltuit, cu marginile ridicate, in care se coc la cuptor anumite mancaruri si prajituri. 2. (Reg.; in expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) Servetel brodat care se asterne pe o tava (1) sau ca ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tava s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.

SALATIERA, salatiere, s. f. Vas de portelan, faianta, sticla etc. in care se serveste salata. ♦ serviciu de masa format dintr-un suport (de metal) cu sticlute pentru untdelemn si otet si cu solnite pentru sare si piper. [Pr.: -ti-e] – Din ngr. (pop.) salatiera sau din salata + suf. -iera (dupa fr. saladier).

CONDENSATOR, condensatori, s. m. 1. Aparat care serveste la lichefierea unei mase de vapori in vederea recuperarii lichidului din care au provenit sau a eliminarii unor componenti volatili. 2. Sistem de doua conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statica. ◊ Condensator variabil = condensator a carui capacitate poate fi variata prin deplasarea relativa a armaturilor lui. – Din fr. condensateur.

MASS-MEDIA f. Mijloacele tehnice (ziarele, radioul, televiziunea, cinematograful etc.) care servesc la comunicarea in masa a informatiilor. [Sil. -di-a] /<engl., fr., it. mass media

CAREU s.n. 1. Asezare in forma de patrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre patratele care alcatuiesc un caroiaj. 2. Portiune patrata, marcata cu alb, a terenului pe care se desfasoara un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Patrat de cuvinte incrucisate. 4. (Mar.) Incapere pe o nava servind ca sala de mese, de lectura sau de recreatie pentru ofiteri. 5. Grup de patru carti de aceeasi valoare (la unele jocuri de carti). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersecteaza cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carre].

COMAND, comanduri, s. n. (Inv.) 1. masa de pomenire a unui mort; praznic; mancare care se serveste la o astfel de masa. 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care si le pastrau oamenii pentru inmormantare si pentru praznic. – Din comanda (derivat regresiv).

SOLNITA, solnite, s. f. 1. Vas mic in care se serveste sarea (si piperul) la masa; continutul acestui vas. ♦ (Pop.) Vas (de lemn) in care se pastreaza sarea la bucatarie. 2. (Pop.) Cavitate situata deasupra ochilor la cai. – Din bg., scr. solnica.

BIGUDIU ~ri n. Obiect de toaleta feminina in forma de tub mic (de metal sau de masa plastica), prevazut cu elastic, servind la ondularea parului. [Sil. -gu-diu] /<fr. bigoudi

FRICANDO s.n. Fel de mancare preparat dintr-o bucata de carne sau peste impanata cu slanina si fiarta inabusit; se serveste de obicei la inceputul mesei. [< fr. fricandeau].

LUNCH LANCI/ s. n. masa usoara de pranz, care se serveste la bufet. (< engl. lunch)

tandur (-re), s. n. – 1. Scaun sau masa cu mangal dedesubt. – 2. Adapost care serveste ca stina sau ca ocol. – Var. tandir. Tc. (arab.) tandur (Seineanu, II, 348), cf. ngr. ταντοῦρι, bg. tandr, sb. tandur.

altar n., pl. e (lat. altarium, altare si altar, d. altus, inalt; it. altare, fr. autel). La Romani, ridicatura [!] pe care se ardeau victimele la sacrificiu. La crestini, acea parte a bisericii unde serveste preutu [!] si unde e sfinta masa. – Vechi (si azi rar) si oltar, d. vsl. olutari, bg. oltar, ung. oltar (tot d. lat.).

BUTON² ~i m. Piesa vestimentara mica, de obicei rotunda (din metal, sidef, mase plastice etc.), avand functie decorativa sau servind la asamblarea partilor imbracamintei (incheierea mansetelor la camasile barbatesti sau la bluze, a gulerelor etc.). /<fr. bouton

TACAM ~uri n. 1) Totalitate de obiecte de care se serveste o persoana cand mananca; serviciu de masa. 2) Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare pentru realizarea unei actiuni sau indeletniciri. 3) inv. Grup de indivizi uniti in vederea unor scopuri suspecte; gasca; clan; cardasie; tagma; sleahta; banda;clica. 4) mai ales la pl. reg. Ansamblu de constructii auxiliare intr-o gospodarie. 5) pop. Totalitate a pieselor folosite pentru inhamarea unui cal; harnasament. 6) inv. Grup de persoane care insotesc un demnitar; alai; cortegiu; escorta; suita. /<turc. takim

crinta, crinte, s.f. (reg.) 1. vas de care se servesc ciobanii la stoarcerea zerului din cas. 2. masa lunga si scunda pe care se taie carnea porcului. 3. vas mare in care se spala rufele. 4. lemn cioplit, la moara.

FACLA ~e f. 1) Bat prevazut la un capat cu carpe, calti sau alt material imbibat cu petrol care serveste la iluminat (mai ales in timpul manifestarilor de masa); torta. 2) rar v. FACLIE. /<bulg. fakla

PAPIOTA s.f. In gastronomie, hartie alba, decupata, utilizata pentru decorarea osului de cotlet sau de la pulpa de pasare, cand acestea sunt servite la masa; in expr. in papiota = preparat culinar gatit si servit in hartie de pergament sau in folie de aluminiu; fr. en papillote.

CONDENSATOR s.n. 1. Aparat folosit pentru condensarea unei mase de vapori. 2. Sistem de doi conductori izolati, care serveste la inmagazinarea de electricitate statica. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. condensateur].

masaLA ~le f. inv. Dispozitiv constand dintr-un bat prevazut la un capat cu calti, carpe sau alt material, imbibat cu petrol, care servea la luminat, in special, in timpul unor manifestatii de masa; facla; torta. /<ngr. masalas

masa¹ mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

bisactea si be- f., pl. ele (ngr. bestahtas, turc. pistahta, ladita care serveste si ca pupitru, d. pis, inainte, si tahta, tahte, masa). Vechi. Cutie eleganta de tinut lucruri scumpe. – In Munt. (direct d. turc.) bis- si bes-. V. necesar.

BUFET ~e n. 1) Dulap in care se pastreaza vesela, tacamurile si lenjeria de masa. 2) Local (mic) sau camera intr-un local, in care se servesc mancaruri (reci), patiserie, bauturi. 3) Totalitate a mancarurilor si a bauturilor care se servesc intr-un asemenea local. /<fr. bufet

BAR s.n. 1. Local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unor mese inalte in forma de tejghea. ♦ Tejghea, masa (avand uneori o instalatie speciala) intr-un restaurant, intr-o bodega etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ♦ Mobila, separata sau montata in interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzica, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar].

BAR, baruri, s. n. 1. Local public unde consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unei mese inalte, in forma de tejghea; (prin restrictie) tejghea in localurile publice, la care se servesc bauturi. 2. Local luxos de petrecere; cabaret. – Fr. bar.

TURNICHET, turnichete, s. n. 1. (Mar.) Rola montata pe un ax vertical servind la schimbarea directiei unei parame sau a unui lant de ancora. 2. masa rotativa pe care se asaza sticlele spre a fi umplute. 3. Bare in cruce instalate la intrarea in parcuri, stadioane etc., care se rotesc, permitand trecerea cate unei singure persoane. – Din fr. tourniquet.

STOLNIC ~ci m. 1) (in Tara Romaneasca si in Moldova din Evul Mediu; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier de divan care avea in grija masa domnitorului. 2) inv. Bucatar-sef la curtea unui boier. 3) inv. Barbat care servea mesenii in timpul ospatului de la nunta. /<sl. stoliniku

TERASAMENT ~e n. 1) Ansamblu de lucrari constand in modificarea formei naturale a pamantului in vederea realizarii unei constructii. 2) masa de pamant si pietris deplasata si dispusa in forma de ridicatura, servind ca baza pentru o constructie (mai ales cale ferata, sosea, dig etc.). /<fr. terrassement

FILTRU¹, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalatie care separa, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate in suspensie in masa lui. ◊ Hartie (de) filtru = hartie poroasa, speciala, fabricata din bumbac pur, care serveste ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticla, lichid), care filtreaza unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selecteaza, dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite, oscilatiile cu frecventele cuprinse intre anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua dupa ce a fost fiarta pentru a separa lichidul de zat; p. ext. cafea obtinuta in acest fel. 4. (In sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de politie pe o artera de circulatie, la toate vehiculele. [Pl. si.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.

CASA¹ ~e f. 1) Constructie servind ca locuinta pentru oameni. ◊ De ~ produs in conditii casnice. A avea ~ si masa a fi indestulat. 2) Totalitate a bunurilor ce constituie averea unei persoane; gospodarie. 3) Incapere cu destinatie speciala intr-o cladire. ~a ascensorului. ◊ ~a mare odaie in casele taranesti destinata oaspetilor. 4) Totalitate a persoanelor inrudite care locuiesc impreuna; familie. ◊ A face ~ cu cineva a trai in intelegere; a trai cu cineva in casnicie. 5) Nume dat unor institutii, asezaminte, firme comerciale etc. ~ de cultura. ~ de odihna. ~a scriitorilor. 6) Unitate economica (de productie, de comert sau de servicii sociale), care are o conducere unica; intreprindere. [G.-D. casei] /<lat. casa

PAHAR ~e n. 1) Vas mic (de sticla, de ceramica, de material plastic etc.), de obicei de forma cilindrica, care serveste pentru baut. 2) Continutul unui asemenea vas. ◊ Cantec de ~ cantec care se canta la masa in timpul unei petreceri. A ridica ~ul a bea; a cinsti. A inchina ~ul a rosti un toast. /<ung. pohar, sb. pehar

LIFT s. n. 1. ascensor. 2. instalatie mecanica servind pentru scoaterea la suprafata a titeiului acumulat in sonde. 3. (la tenis, tenis de masa, volei etc.) lovitura care imprima mingii o traiectorie ascendenta. (< engl., fr. lift)

COLOANA ~e f. 1) Stalp inalt, cilindric, servind pentru sustinere sau ca ornament al frontonului sau al partilor interioare ale unui edificiu. 2) fig. masa a unui fluid, care este inchisa intr-un tub cilindric sau care tasneste dintr-o conducta. ~ de mercur. 3) tehn. Aparat alcatuit dintr-o manta verticala cilindrica, continand materiale absorbante, filtrante etc. 4) poligr. Fragment vertical al unei pagini tiparite, despartit printr-o linie verticala sau printr-un spatiu alb. 5) Rubrica intr-un registru etc. 6) Sir de oameni sau de masini care merg succedandu-se. ~ de manifestanti. ~ de tractoare. 7) Formatie a trupelor dispuse in adancime. ~ de mars. 8): ~ sonora ansamblul de cuvinte si muzica ce insoteste imaginile unui film. 9): ~ vertebrala totalitate a vertebrelor care formeaza axul scheletului; sira spinarii. [G.-D. coloanei; Sil. co-loa-] /<fr. colonne

PUPITRU s.n. 1. masa cu suprafata inclinata, pe care se poate scrie, citi etc. ♦ Cutie cu capac inclinat, care se asaza pe o catedra, pe o masa etc. spre a fi folosita la scris si citit. 2. Suport pentru note de care se servesc muzicantii. [< fr. pupitre, cf. lat. pulpitum – estrada].

TACAM, tacamuri, s. n. 1. 1. serviciu de masa complet, care se asaza in dreptul fiecarui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se serveste o persoana cand mananca. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operatii sau specifice unei anumite indeletniciri. ♦ Harnasament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gaturi de pasare (2). II. 1. (Inv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poama. – Din tc. takim.

servi vb. I. tr. 1. a indeplini anumite functii, insarcinari fata de cineva; a sluji. 2. a aduce (bucatele) la masa. ◊ a oferi cumparatorilor cele cerute. 3. (la unele jocuri sportive sau la carti) a pune mingea sau cartile in joc. II. intr. a folosi la..., a avea rolul de... III. refl. a se folosi, a face uz de... ◊ (despre oameni) a lua sa manance sau sa bea. (< fr. servir)

TERASA ~e f. 1) Constructie deschisa la o cladire (la parter, la etaj sau pe acoperis). 2) geol. Sistem de suprafete plane, in forma de trepte, situate in lungul versantilor unui rau sau al malurilor marii. 3) Portiune de trotuar din fata unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafata plana pe o portiune de teren, in parcuri si in gradini publice, amenajata pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse

CEAI, (1) s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, s. n. 1. S. m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect e******t (Thea sinensis); p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S. n. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S. m. Timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul (2). 4. S. n. Reuniune intre prieteni, in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Din rus. cai.

PROFIL s. n. 1. contur, aspect al fetei cuiva privita dintr-o parte. ◊ (fig.) aspect, portret. figura. 2. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ desen reprezentand o sectiune verticala a unui element de constructie, a scoartei terestre etc. 3. domeniu de specializare a unei intreprinderi, institutii etc. ◊ specialitate, specific. 4. piesa decorativa in relief servind la ornamentarea unei cladiri, la imbunatatirea acusticii unei sali etc. 5. produs laminat din otel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme. (< fr. profil, germ. Profil)

BOXA, boxe, s. f. 1. Despartitura, compartiment de dimensiuni reduse, in interiorul unui local, al unei incaperi, al unei case (pentru acuzati la tribunal, pentru o masa separata la restaurant etc.). ♦ Despartitura intr-un grajd, facuta pentru un singur animal. ♦ Compartiment amenajat la malul unei ape, care serveste la parcarea ambarcatiilor cu motor. ♦ Lada care serveste la incarcarea si la descarcarea animalelor (de) pe o nava. 2. (Fam.) Incinta acustica. – Din fr. box.

CARNET, carnete, s. n. Caietel de buzunar, uneori cu date si cu rubrici tiparite, pentru diferite insemnari. ♦ Act, document in forma de caietel, care atesta apartenenta posesorului la o organizatie politica, de masa etc. ◊ Carnet de munca = document (in forma de caietel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime in munca, locul de munca) si care serveste acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retributie, concediu etc.); carte de munca. – Din fr. carnet.

LAVOAR ~e n. 1) Mobila de toaleta, de inaltimea unei mese, pe care se afla ligheanul si obiectele necesare pentru spalat. 2) Recipient conectat la o sursa de apa si dotat cu un canal de evacuare, care serveste la spalatul oamenilor; lavabou. [Sil. -voar] /<fr. lavoir

servi vb. IV. 1. tr. A indeplini anumite functii, insarcinari fata de cineva; a sluji. 2. intr. A folosi la..., a avea rolul de... 3. tr. A aduce (bucatele) la masa. ♦ A oferi cumparatorilor cele cerute. ♦ (La unele jocuri sportive sau la carti) A pune mingea sau cartile in joc. ♦ refl. (Despre oameni) A se folosi. ♦ A lua sa manance sau sa bea. [P.i. -vesc. / < fr. servir, it., lat. servire].

VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticla, de metal, de lemn, de pamant etc., de diferite forme si marimi, care serveste la pastrarea (si transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masa si la pregatirea mancarii. 2. Vehicul pentru transportul pe apa al calatorilor si al marfurilor; nava. 3. Fiecare dintre formatiile tubulare inchise prin care circula sangele, limfa etc. in interiorul organismului. ♦ Celula vegetala alungita sau tub capilar gol prin care circula seva in plante. – Lat. vasum.

COLT¹ ~uri n. 1) Loc unde se intalnesc doua laturi sau doua muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei. ◊ ~ul gurii fiecare din cele doua extremitati ale gurii unde se intalnesc buzele. ~ de paine bucata de la margine a unei paini; calcai. ~ de strada unghi format de doua strazi care se intretaie. 2) Parte a unei incaperi, unde se unesc doi pereti alaturati; ungher. ◊ A da din ~ in ~a face eforturi disperate pentru a scapa de ceva. 3) (in publicistica) Rubrica rezervata unei anumite specialitati. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveste drept refugiu pentru cineva. ◊ ~ de tara loc retras. In (sau din) toate ~urile (lumii) in (sau din) toate partile; (de) pretutindeni. La ~ de tara si la mijloc de masa intr-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboada subtire in forma de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac

BLOC¹ s.n. 1. Bucata, masa mare dintr-o materie grea si tare; corp, obiect dintr-o bucata. ♦ Bloc continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. ♦ (Poligr.) Caracter de litera, inrudit cu caracterul grotesc. 2. Gramada de obiecte, de lucruri etc. care formeaza o masa unica. ◊ In bloc = impreuna, laolalta, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de marci postale, neseparate intre ele, desprinse impreuna dintr-o coala. 3. Pachet, mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etc. 4. Piesa metalica turnata, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din statie. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire intre trenuri care circula sau manevreaza pe aceeasi linie. 6. Grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].

INVELITOARE, invelitori, s. f. Ceea ce serveste la invelit; invelis. ♦ (Pop.) Plapuma, cuvertura. ♦ Coperta; hartie, material plastic etc. cu care se acopera o carte. ♦ Tigla, tabla etc. cu care se acopera o cladire. ♦ (Pop.) Fata de masa. [Pl. si: invelitoare] – Inveli + suf. -toare.

TERASA¹, terase, s. f. 1. Constructie deschisa, anexa a unei cladiri, asezata la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperis (servind ca loc de odihna sau de agrement). ♦ Suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren, in parcuri sau in gradini. ♦ Portiuni de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt asezate mese pentru consumatori. 2. Forma de relief cu aspect de treapta, provenita din ridicarea scoartei pamantului sau ca rezultat al eroziunii apelor in lungul unei ape curgatoare. – Din fr. terrasse.

A servi ~esc 1. tranz. 1) (persoane, cauze, idealuri etc.) A sustine printr-o activitate permanenta; a sluji. ~ patria. 2) (persoane) A asigura cu cele solicitate. ~ un client. 3) (persoane) A face sa bea sau sa manance, oferind (din belsug); a ospata; a trata. ~ cu ceai. 4) (mancaruri, bauturi) A oferi la masa. 5) (dejunul, pranzul, cina) A oferi, punand bucatele si cele necesare pe masa. 6) (mingea sau cartile de joc) A pune in joc. 7) (guri de foc) A asigura cu material explozibil. ~ un tun. 2. intranz. 1) pop. A fi slujbas; a sluji. ◊ ~ ca ostas a face serviciul militar. 2) (despre obiecte) A fi util; a folosi; a sluji. Tirbusonul serveste la deschiderea sticlelor. 3) A (putea) fi folosit (drept); a tine locul de... ~ drept marturie. /<fr. servir

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

CALOTA s.f. 1. (Mat.) Calota sferica = parte dintr-o sfera obtinuta prin taierea acesteia cu un plan; (anat.) calota craniana = partea superioara a cutiei craniene; (geol.) calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte inalti; inlandsis. 2. Parte a unei palarii care acopera capul. ♦ Tichie (care se asaza pe crestetul capului). 3. Bolta de tunel, partea superioara a unei excavatii. ♦ Partea superioara a unei turele. ♦ Piesa metalica de forma emisferica, servind la protejarea sau la etansarea unui spatiu care contine un fluid. [< fr. calotte, it. calotta].

servi vb. 1. v. lucra. 2. a sluji, (pop.) a slugari, a slugarnici. (A ~ la el doi ani.) 3. v. oficia. 4. v. sustine. 5. v. folosi. 6. v. uza. 7. a se folosi, a intrebuinta, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astazi rar) a sluji. (A ~ mancarea la masa.) 9. v. ospata. 10. v. ajuta. 11. v. deservi. 12. (prin Transilv.) a slugatori. (Cu ce va putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o portie!)

RULOU s.n. 1. Cilindru de lemn sau de metal care serveste ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ♦ Sul subtire de lemn pe care se infasoara transperantul de la ferestre; (p. ext.) transperantul insusi. ♦ Sul de hartie sau de carton in care se pastrau in trecut diplomele si documentele de formate mari. ♦ (Poligr.) Cilindru elastic impregnat cu cerneala. ♦ Tavalug, cilindru de presat. ♦ (Text.) Valt pentru aplicarea masei de incleiere. 2. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat ca un sul. 3. Obiect sau material infasurat in forma de sul. ♦ Preparat culinar din carne sau din aluat umplut cu frisca ori cu crema, care se ruleaza (1). 4. (Arhit.) Motiv ornamental constand din siruri curbe de vute care se incastreaza unele in altele. [< fr. rouleau].

RULOU s. n. 1. cilindru de lemn sau de metal care serveste ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ◊ sul subtire de lemn pe care se infasoara transperantul de la ferestre. ◊ sul de hartie sau de carton in care se pastrau in trecut diplomele si documentele de formate mari. ◊ (poligr.) cilindru elastic impregnat cu cerneala. ◊ tavalug, cilindru de presat. ◊ cilindru de cauciuc imprimat cu modele, la zugravit. ◊ (text.) valt pentru aplicarea masei de incleiere. 2. obiect, material infasurat in forma de sul. ◊ preparat culinar din carne sau aluat umplut cu frisca ori cu crema, care se ruleaza (1). 3. (arhit.) motiv ornamental constand din siruri curbe de vute care se incastreaza unele in altele. 4. pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat ca un sul. (< fr. rouleau)

MASTIC ~uri n. 1) masa constituita dintr-un amestec de substante minerale si vegetale care se intareste in contact cu aerul (folosita la lipit, la chituit etc.). 2) Rasina aromatica de origine vegetala, provenita dintr-un arbore tropical (folosita la fabricarea lacurilor, chiturilor etc.). 3) Amestec continand colofoniu, ceara si alte substante, folosit pentru a unge locurile de altoire si ranile copacilor. 4) Suc rasinos aromatic extras din trunchiul unui arbore tropical, care serveste la fabricarea unor bauturi alcoolice, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. /<fr. mastic

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Inv.) Blocada. 5. Piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].

serviCIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)