INTERLOCUTIUNE, interlocutiuni, s. f. (Jur.) Hotarare judecatoreasca care preceda sentinta finala a unui proces. [Var.: interlocutie s. f.] – Din fr. interlocution.

INTERLOCUTIUNE ~i f. jur. Hotarare judecatoreasca care preceda sentinta finala intr-un proces. /<fr. interlocution

INTERLOCUTIUNE s.f. Convorbire. ♦ Hotarare judecatoreasca care preceda sentinta finala a unui proces. [Var. interlocutie s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter – intre, loquor – a vorbi].

INTERLOCUTIUNE s. f. 1. convorbire. 2. (jur.) hotarare care preceda sentinta finala a unui proces. (< fr. interlocution)