Rezultate din textul definițiilor
INTIM ~a (~i, ~e) 1) Care tine de insasi esenta unui lucru, fenomen; inclus in partea launtrica a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strans legat prin ceea ce exista mai frumos, mai profund; atasat prin sentimente puternice. 3) Care tine de viata personala. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce intr-un cerc restrans. Petrecere ~a. [Acc. si intim] /<fr. intime, lat. intimus
SENTIMENTAL, -A adj. Care contine sau exprima un sentiment; (depr.) care afecteaza sau exagereaza un sentiment. // s.m. si f. Persoana cu o sensibilitate accentuata, care nutreste sentimente puternice, pe care le manifesta cu tarie. [Cf. fr. sentimental, it. sentimentale].
DRAMATISM s.n. 1. Ceea ce provoaca o vie emotie, sentimente puternice (proprii unei drame). 2. (Fig.) Tensiune, incordare. ♦ Zguduire. [Cf. fr. dramatisme].
INTIM, -A adj. 1. Esential, profund (intr-un lucru, intr-o problema etc.); launtric. ♦ (Fig.) Strans, apropiat. 2. (Despre unele sentimente) Puternic, tare profund. 3. Legat prin prietenie puternica, prin sentimente puternice. // s.m. Prieten bun, de aproape; confident. 4. Care se refera la viata particulara sau familiala a cuiva; personal, secret. [< fr. intime, cf. lat. intimus].
SENTIMENTAL, -A adj. 1. care exprima sau trezeste sentimente duioase; (depr.) care afecteaza sau exagereaza un sentiment. 2. (despre oameni; si s.) care nutreste sentimente puternice. (< fr. sentimental)
AH interj. 1. Strigat pricinuit de o durere fizica. 2. Exclamatie care tradeaza sentimente puternice, ca: teama, parere de rau, mila, deznadejde; multumire, admiratie, dragoste; ciuda.
BIRUIT, -A, biruiti, -te, adj. Batut in lupta, intrecut intr-o competitie, invins, infrant. ♦ Fig. Stapanit de un sentiment puternic, de o patima etc. – V. birui.
INFOCA, (rar) infoc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A infierbanta, a incalzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se inflacara (ca urmare a unui sentiment puternic). – In + foc.
URA1, (rar) uri, s. f. sentiment puternic, nestapanit, de dusmanie fata de cineva sau de ceva. – Din uri (derivat regresiv).
URI, urasc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dusmanie impotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se satura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se uri cu viata = a nu mai dori sa traiasca. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).
PARA1 s. f. Flacara, vapaie; p. ext. caldura dogoritoare, dogoare. ◊ Loc. adj. De para = rosu aprins (ca flacara); arzator, dogoritor. ◊ Expr. A trece (sau a sari) prin foc si para = a infrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc si para (de manie) = a se supara, a se mania foarte tare. Foc si para = infierbantat, indarjit; suparat, infuriat. ♦ Fig. sentiment puternic si chinuitor; inflacarare; chin sufletesc, dorinta chinuitoare. – Din sl. para.
PATIMA, patimi, s. f. 1. sentiment puternic si violent care copleseste pe om, intunecandu-i adesea dreapta judecata; p. ext. pasiune, iubire excesiva pentru ceva, pornire nestapanita; suferinta morala. ♦ Partinire, partialitate; dusmanie, ura. ♦ Loc. adv. Cu patima = patimas. 2. (Inv. si pop.) Suferinta fizica, cazna, chin; boala. ♦ (In credinta crestina) Patimile Mantuitorului = suferintele indurate de Isus Cristos. Saptamana patimilor = saptamana dinainte de Pasti; saptamana mare. [Var.: patema s. f.] – Din ngr. pathima.
FICAT, ficati, s. m. Glanda-anexa a tubului digestiv, situata in partea dreapta a abdomenului, sub diafragma, formata din patru lobi si din vezicula biliara, care indeplineste diferite functii fiziologice importante in organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficati = a) a simti o durere fizica puternica; b) (despre griji, necazuri) a necaji, a framanta, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficati = a) a simti o durere fizica puternica; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de manie, de regret, de ciuda etc. A-i ingheta (cuiva) ficatii = a se inspaimanta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gasca ingrasata cu smochine”).
FIOR, fiori, s. m. Senzatie (usoara) de frig (insotita de tremur); p. ext. emotie vie pricinuita de un sentiment puternic (mai ales de frica); zguduire nervoasa. [Pr.: fi-or. – Pl. si: fioruri] – Lat. febris.
MUSCA, musc, vb. I. l. Tranz. A apuca cu dintii si a strange tare (provocand durere, ranind sau sfasiind). ◊ Expr. A-si musca mainile (sau degetele) = a) a se cai amarnic; b) a se infuria. A-si musca limba (sau buzele) = a-si ascunde un sentiment puternic, a se stapani. A-l musca pe cineva de inima sa... = a se lasa ispitit sa..., a fi cat pe-aci sa... A musca pamantul = a cadea la pamant (ranit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pisca, a intepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzatie chinuitoare, neplacuta (de frig, foame etc.). 2. Intranz. si tranz. A rupe cu dintii o portiune dintr-un aliment (pentru a manca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe rautacioase, sarcastice; a intepa. – Et. nec.
SCANTEIA, pers. 3 scanteiaza, vb. I. Intranz. 1. A licari ca o scanteie; a sclipi, a straluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, patrunzator (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A imprastia scantei. [Pr.: -te-ia] – Din scanteie.
SFARAI, pers. 3 sfaraie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre obiecte in miscare) A produce un zgomot usor, caracteristic, provocat de viteza miscarii; p. ext. a se misca, a se deplasa cu repeziciune. ◊ Expr. A-i sfarai cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stapanit de un sentiment puternic. A-i sfarai cuiva calcaiele (dupa cineva) = a fi foarte indragostit de cineva. A-i sfarai (cuiva) calcaiele = a fugi foarte repede. 2. (Despre grasimi si despre alimente care se prajesc) A produce un zgomot suierator caracteristic; p. ext. a se praji. 3. (Despre insecte) A tarai. ♦ (Despre pasari) A zbura cu batai de aripi repezi. – Sfar + suf. -ai.
STRANGERE, strangeri, s. f. Faptul de a (se) strange; strans1, stransatura. ◊ Expr. (Cu) strangere de inima = (cu un) puternic sentiment de teama, de durere, de regret etc. ♦ (Inv.) Recrutare. – V. strange.
STRIGARE, strigari, s. f. Actiunea de a striga si rezultatul ei. I. Strigat (1), racnet, tipat. II. 1. Exprimare in cuvinte a unui sentiment puternic. ◊ Loc. adv. (Rar) Cu strigari (inalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larma de voci; vociferare (de aclamatie sau de amenintare). 2. Tanguire, vaicareala cu voce tare; vaiet. 3. Cerere, reclamatie facuta cu voce puternica; protest. 4. Imputare, repros, dojana. 5. Instiintare cu voce tare, vestire. 6. Chemare (in ajutor, la lupta etc.). – V. striga.
CIUDA f. 1) sentiment puternic de insatisfactie cauzat de o perspectiva ratata. A fierbe de ~. 2) Pornire ascunsa (impotriva cuiva); necaz. A avea ~ pe cineva. ◊ In ~a cuiva a) cu intentia de a provoca suparare cuiva; b) nesocotind vointa cuiva, infruntand pe cineva. In ~a faptului ca cu toate ca; macar ca; desi. 3) sentiment de nemultumire egoista provocat de situatia in societate sau de calitatile cuiva; pizma; invidie. [G.-D. ciudei; Sil. ciu-da] /<sl. tudo
A INVIFORA pers. 3 ~eaza tranz. 1) A supune actiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face sa fie cuprins de un sentiment puternic de neliniste; a tulbura; a zbuciuma. /in + vifor
MULT2 adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus
SCARBOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival 1) Care provoaca scarba; dezgustator; gretos. 2) Care inspira un sentiment puternic de scarba. ◊ (A fi) ~ la gura (sau a avea gura ~oasa) a folosi cuvinte indecente. 3) Care poate fi satisfacut cu multa greutate. /scarba + suf. ~os
A SE STRANGE ma strang intranz. 1) (despre fiinte) A veni din toate partile, intalnindu- se in acelasi loc; a se aduna. ◊ ~ de pe drumuri a veni acasa. A i se ~ funia la par (cuiva) a ajunge la o situatie critica. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgarci. ◊ A i se ~ cuiva inima a simti un sentiment puternic de tristete, de durere sau de frica. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce in largime sau in lungime. Camasa s-a strans. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce contin lichide) A trece in stare semisolida; a deveni mai dens; a se indesi; a se ingrosa. Glodul peste noapte s-a strans. /<lat. stringere
A SE TOPI ma ~esc intranz. 1) A trece din stare solida in stare lichida. 2) fig. A deveni din ce in ce mai putin vizibil, disparand. 3) (despre obiecte supuse actiunii focului) A disparea prin ardere; a se mistui. 4) fig. (despre oameni) A se slei de puteri (sub actiunea unui sentiment puternic sau a unei boli latente). ◊ ~ din picioare (sau vazand cu ochii) a slabi foarte repede. A i ~ cuiva inima a fi cuprins de sentimente chinuitoare. /<sl. topiti
TREPIDANT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre motoare, vehicule etc.) Care trepideaza; cu proprietatea de a trepida. 2) fig. Care este plin de freamat; cuprins de un sentiment puternic. /<fr. trepidant
URA uri f. 1) sentiment puternic de antipatie profunda (fata de cineva sau de ceva). ◊ ~ de moarte aversiune foarte mare. 2) Atitudine dusmanoasa; ostilitate; vrajba. [G.-D. urii] /v. a (se) uri
ANGOASA s.f. 1. (Frantuzism) Neliniste, tulburare cauzata de o teama puternica. ♦ sentimentul instrainarii omului in viziunea filozofiei existentialiste; constiinta conditiei umane de fiinta muritoare. 2. (Med.) Stare provocata de contractia regiunii epigastrice insotita de mari dificultati respiratorii si de tristete excesiva. [< fr. angoisse].
EXTAZIA vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stapanit de extaz, de un sentiment puternic de admiratie. [Pron. -zi-a, p.i. 3,6 -iaza, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].
PRETROFOB, -A s.m. si f. Persoana stapanita de un puternic sentiment anticlerical. [< fr. pretrophobe].
para s.f. (pop.) 1. flacara, valvataie, dogoare. 2. (fig.; inv.) tarie, intensitate. 3. (fig.; inv.) sentiment puternic; inflacarare, chin sufletesc, dorinta chinuitoare, foc. 4. (adv.; pe langa verbul a rosi) foarte intens, foarte tare. 5. (inv.) emanatie puternica, exalatie. 6. (inv.) sul de fum. 7. (reg.) traznet. 8. (reg.) taisul toporului.
MASCA s.f. 1. Fata falsa de carton, de stofa etc. cu care isi acopera cineva figura (pentru a se deghiza). ♦ Figura de lemn cu care actorii antici de tragedie si de comedie isi acopereau fata. 2. Persoana mascata. 3. (Fig.) Infatisare, figura falsa; imagine conventionala. ♦ Infatisare a fetei cauzata de un sentiment puternic; aspectul fetei in anumite boli. 4. Machiaj. ♦ Preparat cosmetic care se aplica pe fata pentru ingrijirea tenului. 5. Masca mortuara = mulaj in ghips al fetei unui mort. 6. Dispozitiv, aparat care acopera sau protejeaza corpul sau fata unui om, a unui animal etc.; adapost individual pe campul de lupta. ♦ (La baraje) Ecran de etansare. ◊ Masca de gaze = aparat aplicat etans pe fata pentru protectia impotriva gazelor de lupta. [Cf. fr. masque, germ. Maske, rus. maska].
EXCLAMATIE s. f. 1. cuvant, propozitie, fraza rostite cu o anumita modulatie a vocii, prin care se exteriorizeaza o emotie, un sentiment; strigat. 2. figura de stil prin care autorul exprima, cu autorul unei exclamatii (1), un sentiment puternic. (< fr. exclamation, lat. exclamatio)
INTIM / INTIM, -A adj. 1. care constituie esenta unui lucru; launtric. ◊ (fig.) strans, apropiat. 2. (despre sentimente) puternic, profund. 3. (despre oameni; si s. m.) legat printr-o afectiune puternica, profunda. ◊ familiar, prietenos, c*****l. ◊ referitor la sentimentele de dragoste, e****c; s****l. 4. referitor la viata particulara sau familiara a cuiva. ◊ care are loc intr-un cadru restrans. (< fr. intime, lat. intimus)
MASCA s. f. 1. figura de lemn cu care actorii antici isi acopereau fata. ◊ fata falsa de carton, de stofa etc. cu care isi acopera cineva figura. ♦ a-si scoate (sau a-si lepada) a = a se demasca, a aparea in adevarata lumina, a-si arata adevarata fata. 2. persoana mascata. 3. (fig.) infatisare, figura falsa; imagine conventionala. ◊ infatisare a fetei cauzata de un sentiment puternic, de o boala. ◊ (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals. 4. machiaj. ◊ preparat cosmetic care se aplica pe fata pentru ingrijirea tenului. 5. ~ mortuara = mulaj in ghips al fetei unui mort. 6. dispozitiv, aparat care acopera sau protejeaza corpul ori fata unui om, animal etc. ◊ dispozitiv sau invelis de protectie a unui element de constructie. ◊ (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date. ♦ ~ de gaze = aparat aplicat etans pe fata pentru protectia impotriva gazelor de lupta. 7. (la baraje) ecran de etansare. 8. caseu. 9. adapost individual pe campul de lupta. (< fr. masque, germ. Maske, rus. maska)
PRETROFOB, -A s. m. f. cel stapanit de un puternic sentiment anticlerical. (< fr. pretrophobe)
V**********M s. n. imitatie a poeziei lui V******u carac-terizata prin cultul vietii pasnice in mijlocul naturii, prin seninatate si gratiozitate si printr-un puternic sentiment patriotic. (< v*******n + -ism)
MALCI, malcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; in expr.) A o malci = a amuti, a incremeni (datorita unui sentiment foarte puternic). – Din sl. mlucati.
PASIUNE s.f. 1. sentiment foarte puternic, generat de o dorinta arzatoare sau de o inclinare irezistibila; patima. ♦ Obiectul acestui sentiment. 2. Bucata muzicala religioasa, care are ca subiect povestirea patimilor lui Cristos. [Pron. -si-u-. / cf. fr. passion, it. passione, lat. passio].
URAGAN (‹ fr., cuv. amerindian huracan) s. n. 1. Ciclon tropical cu viteza mare de deplasare (care atinge sau depaseste 64 noduri/ora = 118 km/ora) si care se manifesta in special in M. Caraibilor; p. gener. orice vant care atinge sau depaseste 12 grade pe scara Beaufort. 2. Fig. Declansare brusca si puternica de sentimente, pasiuni etc.
EFUZIUNE, efuziuni, s. f. 1. Manifestare, exteriorizare puternica a unor sentimente pozitive. 2. Difuziune a unui gaz printr-un invelis poros. 3. Proces vulcanic de revarsare a magmei sub forma de lava la suprafata pamantului si de formare a unor produse vulcanice. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. effusion, lat. effusio, -onis.
SIMTIT, -A, simtiti, -te, adj. 1. Pornit dintr-o stare afectiva puternica, dintr-un sentiment profund; plin de simtire, plin de sensibilitate; p. ext. emotionant. 2. (Despre persoane) Plin de bun-simt, cu bun-simt. – V. simti.
BLAZAT ~ta (~ti, ~te) (despre persoane) Care a devenit incapabil de a trai sentimente sau emotii puternice. /v. a (se) blaza
A CLOCOTI ~esc intranz. 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote. 2) (despre ape) A se agita puternic si zgomotos. 3) (despre oameni) A fi stapanit de emotii puternice evidente. 4) (despre sentimente, ganduri etc.) A se manifesta foarte puternic; a fi gata sa se dezlantuie. 5) fig. (despre activitati) A se afla in deplina desfasurare; a fi in toi. 6) fig. (despre spatii) A rasuna de sunete puternice si prelungi; a vui. /<sl. klokotati
EFUZIUNE ~i f. Manifestare puternica a unor sentimente nobile. [G.-D. efuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. effusion, lat. effusio, ~onis
OROARE orori f. 1) sentiment de dezgust puternic, amestecat cu groaza. 2) Fapta sau vorba oribila. 3) Situatie oribila. /<fr. horreur, lat. horror, ~oris
PASIUNE ~i f. 1) sentiment de afectiune puternica si durabila (pentru cineva sau pentru ceva); patima; dragoste. 2) Obiect sau cauza a unui astfel de sentiment. [G.-D. pasiunii; Sil. -si-u-] /<fr. passion, lat. passio, ~onis, germ. Passion
PATIMA ~e f. 1) sentiment de afectiune puternica si durabila (pentru cineva sau ceva); pasiune; dragoste. 2) Obisnuinta anormala nedirijata de vointa si de ratiune; viciu. A avea ~a betiei. 3) inv. Suferinta fizica la care este supus cineva; cazna. ◊ Saptamana ~ilor saptamana dinaintea Pastilor; Saptamana Mare. [G.-D. patimii] /<ngr. pathima
A PLACEA plac 1. intranz. 1) A trezi simpatie sau dragoste; a fi pe plac; a fi drag. ◊ Stii ca-mi placi? exprima peiorativ dezacordul cu afirmatia sau propunerea cuiva. 2) (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A avea o deosebita satisfactie. Imi place sa dansez. 2. tranz. (persoane de s*x opus) A trata cu un sentiment de afectiune puternica (de natura e*****a); a iubi. /<lat. placere
EFUZIUNE s.f. 1. Manifestare puternica a unor sentimente frumoase, nobile; caldura sufleteasca. 2. Proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mica. 3. Eruptie vulcanica. [Pron. -zi-u-, var. efuzie s.f. / cf. fr. effusion, lat. effusio – raspandire].
EFUZIUNE s. f. 1. manifestare puternica a unor sentimente frumoase, nobile; caldura sufleteasca. 2. proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mica. 3. eruptie vulcanica. (< fr. effusion, lat. effusio)
DRAGOSTE f. 1) sentiment de afectiune si devotament fata de cineva sau de ceva; iubire: amor; drag. ◊ Cu multa ~ (sau cu toata ~ea) cu multa placere; foarte bucuros. 2) sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; amor; iubire. ◊ A prinde ~ fata de cineva a se indragosti. 3) Fiinta iubita. 4) sentiment de afectiune foarte puternica (si durabila) (pentru cineva sau ceva); pasiune; patima. [Art. dragostea; G.-D. dragostei] /<sl. dragosti
A PUTEA pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simti in stare; a fi capabil sau apt. ◊ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzatie puternica; b) a nu-i pasa de ... A nu (mai) ~ fara (cineva sau ceva) a avea neaparat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi in drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinta. 3) v. A SE PUTEA. ◊ Poate ca e cu putinta; e posibil. Fara doar si poate fara nici o discutie; in mod sigur. /<lat. potere
RESIMTI vb. I. tr. a simti puternic (o senzatie fizica, un sentiment). II. refl. a simti unele consecinte neplacute, o slabiciune etc. ◊ a avea urmari. (dupa fr. ressentir)
FIERBINTE, fierbinti, adj. 1. Care are o temperatura ridicata, care raspandeste o caldura puternica; foarte cald, arzator. 2. Fig. (Despre sentimentele oamenilor si manifestarea lor exterioara; adesea adverbial) Foarte puternic, adanc, aprins, infocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.
PATOS s.n. 1. (Lit.) Intensitate deosebita a sentimentelor prin care se realizeaza o puternica forta dramatica. 2. Inflacarare, insufletire, avant, entuziasm. 3. Emfaza, stil emfatic. ♦ Cu patos = a) in mod entuziast; b) afectat, cu emfaza. [Pl. -suri. / < gr., fr., it. pathos, cf. gr. paschein – a suferi].
GUVERNA vb. tr. 1. a exercita autoritatea politica; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o nava. 2. a-si domina, a-si stapani (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, ganduri) a exercita o influenta puternica. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumita constructie. (< fr. gouverner)
PATOS s. n. 1. intensitate deosebita a sentimentelor, prin care se realizeaza o puternica forta dramatica. ◊ inflacarare, avant, entuziasm. 2. emfaza, stil emfatic. (< fr., gr. pathos)
COMPLEX, -A I. adj. format din mai multe parti; care intruneste mai multe idei, elemente, unitati etc. ◊ (mat.) numar ~ = numar format prin insumarea unui numar real cu unul imaginar. II. s. n. 1. intreg format din mai multe elemente. 2. ansamblu de unitati (comerciale, industriale, sportive). 3. (constr.) imbracaminte de etansare din mai multe straturi izolate. 4. (med.) ansamblu de reprezentari si amintiri cu o puternica valoare sau semnificatie afectiva. ♦ ~ de inferioritate = sentiment de neincredere in fortele proprii. (< fr. complexe, lat. complexus)
CLOCOTI, clocotesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, rauri, suvoaie) A se agita puternic si zgomotos. 2. Fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gandurile lor) A ajunge la un inalt grad de intensitate; a fi gata sa se dezlantuie. 3. Fig. A rasuna cu putere; a vui. [Var.: (inv.) colcoti vb. IV.] – Din sl. klokotati.
ANGOASA s. f. 1. neliniste, tulburare cauzata de o teama puternica fara obiect real, concret, adesea patologica. 2. (fil.) sentimentul instrainarii omului; constiinta conditiei umane de fiinta muritoare. 3. (med.) stare provocata de contractia regiunii epigastrice, insotita de mari dificultati respiratorii si de tristete excesiva. (< fr. angoisse)
SENZATIE, senzatii, s. f. 1. Reflectare nemijlocita a unor insusiri ale obiectelor din realitate ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt. Senzatie vizuala. Senzatie auditiva. ◊ Expr. A avea senzatia ca... = a simti, a i se parea ca... ♦ Perceptie. ♦ Simtire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzational, impresioneaza in mod puternic simturile, imaginatia; ceea ce constituie un prilej de emotii violente. ◊ Loc. adj. De senzatie = senzational. ◊ Expr. A face senzatie = a produce o impresie foarte puternica, a trezi un interes deosebit, a face valva. [Var.: senzatiune s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis.
CAZ, cazuri, s. n. I. 1. Imprejurare, circumstanta, situatie. In acest caz. In tot cazul. ◊ Caz de forta majora = situatie in care cineva nu poate proceda cum ar vrea, din cauza unor imprejurari mai puternice decat vointa sa. Caz de constiinta = imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei si un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul ca... = a presupune ca... A face caz de ceva = a acorda prea multa importanta unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidenta in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare, eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire, boala. Doua cazuri de scarlatina. II. Fiecare dintre formele prin care se exprima diferitele functiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului. – Lat. lit. casus (fr. cas).
PASIUNE s. f. 1. afectiune puternica si de durata pentru cineva sau ceva; patima; manifestare a unui astfel de sentiment. ◊ obiectul acestei afectiuni. 2. compozitie muzicala religioasa care are ca subiect povestirea patimilor lui Cristos. (< fr. passion, lat. passio, germ. Passion)
RACINE [rasin], Jean (1639-1699), dramaturg francez. Reprezentant al clasicismului. Format la manastirea „Port-Royal”. Tragedii de inspiratie mitologica si istorica („Andromaca”, „Britannicus”, „Berenice”, „Baiazid”, „Mithridate”, „Ifigenia”, „Fedra”) sau biblica („Estera”, „Atalia”), configurand eroi dominati de pasiuni puternice care le covarsesc ratiunea, in momente de criza interioara. Interpret subtil al dialecticii sentimentelor, a conferit personajelor, mai ales celor feminine, dimensiuni umane, firesti, de rascolitoare autenticitate. Piesele sale se disting prin puritatea, fluenta, muzicalitatea si eleganta expresiei. Comedia „Impricinatii”, satira a mediului avocatesc; poezii.
EXPRESIONISM s.n. 1. Curent artistic si literar modern, aparut in Germania la inceputul sec. XX, caracterizat printr-o puternica tendinta de exprimare spontana a trairilor interioare (stari de spaima, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatica, punand accent pe subiectivitate, pe irational. 2. Orice forma de arta care vizeaza intensitatea expresiei. ♦ Stil de arhitectura care acorda prioritate expresiei prin stilizari (exagerate). (din fr. expressionnisme)
VIGUROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are (multa) vigoare; cu (multa) vigoare; puternic; vanjos; viril. Brate ~oase. 2) fig. Care se manifesta din plin, mai ales in sens pozitiv. sentiment ~. /<fr. vigoureux
IUBIRE ~i f. 1) v. A IUBI si A SE IUBI. 2) sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; dragoste; amor. 3) Atasament sufletesc (simpatie, prietenie, afectiune) puternic fata de cineva sau ceva. /v. a iubi
INCINGE1, incing, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacara mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El incinge focul. 2. Refl. si tranz. A (se) infierbanta, a (se) incalzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a coplesi pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se inflacara. ♦ Refl. si tranz. Fig. (Despre o lupta, o confruntare, o discutie etc.) A (se) inteti. 3. Refl. (Despre fan, cereale, faina etc.) A incepe sa se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. incinsei, part. incins] – Lat. incendere.
PALPITATIE, palpitatii, s. f. Miscare anormala, puternica, rapida sau neregulata a inimii, provocata de o boala, de o emotie, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) sentiment, emotie. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.
BYRON [bairən], George Gordon, lord (1788-1824), poet romantic englez. Temperament liric, violent si excentric, natura solitara, a avut o existenta aventuroasa. Creator al eroului romantic (denumit ulterior byronian), sumbru si impetuos, dominat de pasiuni tumultoase si mai ales de sentimentul exacerbat al eului, a lasat o opera animata de o rara verva satirica („Pelerinajul lui Childe Harold”, „Don Juan”, „Manfred”) care a exercitat o puternica influenta asupra romantismului european. In conflict cu societatea engleza a epocii, B. s-a exilat pe continent. Dupa ce a sprijinit miscarea carbonarilor italieni, a luat parte la Razboiul pentru independenta a poporului grec si a murit la Missolonghi.
PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.
EXPLOZIE s. f. 1. reactie fizico-chimica foarte rapida, violenta, insotita de degajare mare de energie, provocata de descompunerea unei substante explozive; detonatie (2). ♦ ~ vulcanica = iesire brusca a lavei, a bombelor vulcanice si gazelor unui vulcan. 2. (impr.) ardere a amestecului de carburant si de aer din cilindrul unui motor cu ardere interna. 3. trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 4. (fig.) izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ◊ crestere (brusca) a unei populatii, a cantitatii de informatie etc. 5. a doua faza a articularii unei consoane oclusive, deschiderea brusca a organului fonator si iesirea aerului oprit de organe in actul imploziei. 6. (jaz) punctare foarte puternica executata la baterie. (< fr. explosion, lat. explosio)
A RASCOLI ~esc tranz. 1) (lucruri) A intoarce in dezordine cautand; a ravasi. 2) (focul, jaraticul) A amesteca facand sa arda mai tare; a scormoni. 3) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face sa reinvie (producand durere sufleteasca); a scormoni. ~ sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (cautand ceva si patrunzand in adancime). 5) A pune in miscare. ~ praful cu picioarele. 6) fig. A supune unor emotii puternice; a tulbura; a ravasi. 7) rar A face sa se revolte. /<sl. rascoliti
SCANTEIE, scantei, s. f. 1. Particula solida incandescenta care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care insoteste o descarcare electrica, si care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scantei (pe dinaintea ochilor), se zice cand cineva primeste o lovitura puternica (si are senzatia ca vede scantei). A se invata (sau a se deprinde) ca tiganul cu scanteia = a se deprinde cu raul. ♦ P. ext. Lumina slaba, de-abia intrezarita, cu sclipiri intermitente; licarire. 2. Fig. Fapt in aparenta neinsemnat care declanseaza o actiune, un sentiment etc. 3. Fig. Particica neinsemnata din ceva; farama, pic. O scanteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (inv.) schinteie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla).
puternic ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic
