a interj. – Exprima surpriza, cu un sens secundar de mirare sau de indignare. Creatie expresiva.

cariie (-ii), s. f. – Urma lasata pe trup de sudoare si murdarie, jeg. Lat. *carōnia, cf. it. carogna, fr. charogne, sp. carrona (REW 1707), toate su sensul primitiv de „cadavru”. Pe linga un sens secundar natural, de „puturos” (cf. port. carronho, valenc. carronya si v. engad. karuon „lenes”, cu aceeasi evolutie a rom. „puturos”), se pare ca a existat de asemenea o confuzie cu ideea de „riie”, al carei cuvint este aproape identic, cf. sp. carronar „a cauza riia”. Intrucit sp. rona inseamna firesc si riie si „jeg”, semantismul nu ofera nici o dificultate pentru rezultatul rom.

cinci num. – 1. Numar situat intre patru si sase. – 2. (Arg.) Moneda de cinci centime. – 3. (S. m., Arg.) O*****t. – Mr., megl. tint, istr. cinc. Lat. vulg. cinque, in loc de quinque (Puscariu 363; Candrea-Dens., 343; REW 6964; DAR); cf. it. cinque, prov. cinc, fr. cinq, sp., port. cinco. Sensul 3 este abreviere de la expresia de argou cinci ori cinci. Der. cincar, s. m. (cal sau bou de cinci ani; carte de joc de cinci puncte), al carui sens secundar reproduce ngr. πεντάρι; cincilea, num.; cincime, s. f. (a cincea parte); cincisprezece, num.; cinzeci, num.; cinzeaca, s. f. (unitate de masura de 50 cl. cu care se vind bauturile alcoolice), formata de la cin(ci)zeci, considerata ca pl.; incinci, vb. (a inmulti cu cinci, a creste de cinci ori).

crisnic (crisnici), s. m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Navod patrat. – 3. Plasa in general. Sl. kristu „cruce”, cu suf. -nic. sensurile secundare se explica prin urzeala in forma de cruce pe care o are de obicei navodul. sensurile 2 si 3 sint n. (pl. crisnice^{1) vezi comentariul}). – De la aceeasi radacina sl. provine cristas, s. n. (navod), si probabil cristie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvint rar, pe care DAR il pune in legatura cu crisca. Cf. si cristac, s. n. (navod), din bg. krustak „cruce”.

intesa (intes, intesat), vb. – A umple, a ticsi, a indesa. Lat. incessare, „a invada, a patrunde”, intensiv de la incedere. Rezultatul normal, *incesa, a suferit o disimulatie c..s › t..s, ca in cesala › tesala; si, apropiat astfel fonetic de tese, a capatat un sens confuz secundar de „a se amesteca”, cf. DAR. Celelalte explicatii nu sint suficiente: din lat. *intensare (REW 8693; Ticaloiu, ZRPh., XLI, 589); din lat. *intexare in loc de intexere (Puscariu, Dacor., IV, 705; DAR), bazat pe sensul secundar mentionat, care nu ajunge pentru a explica semantismul, din lat. *insitiare (Giuglea, Dacor., II, 823); din lat. *insatiātus, printr-o metateza de la *insatat (Pascu, Arch. Rom., VIII, 556); de la *intesta, bazat pe teasta „virf, culme” (Iordan, BF, II, 198).

virca (-ci), s. f. – 1. Cucui, umflatura. – 2. Nervura, dunga. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvint autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vruvi „coarda” (Cihac, II, 457), bg. vravko „coarda” (Conev 65), fara sa se ia in consideratie ca sensul 2 este secundar si din cauza lipsei primului sens din dictionare, desi este certificat de numeroase dovezi: cf. (tintarii) i-au scos virci preste tot trupul (Dosoftei); virci de nouri (Iorga).

berbant (berbanti), s. m. – Hot, pungas, sarlatan. – Var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. It. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. si tc. berbad, bg. berbant(in). Dictionarele iau in consideratie de obicei exclusiv acceptia secundara de „crai, barbat afemeiat”; sensul primar este curent, totusi, in limba romanticilor. Der. berbanterie, s. f. (hotie, sarlatanie); berbantlic, s. n. (pungasie, sarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk.

CINCIN s. n. inflorescenta cimoasa la care ramurile secundare se dezvolta in planuri diferite si numai in acelasi sens. (< fr. cincinne)

metehau (-ai), s. m. – Pocitanie, slutenie; badaran. Creatie expresiva, cf. matahai, motirca. In Mold., sensul de „prost, nating” care apare in toate dictionarele, nu este decit secundar, cf. poezia populara: de la noi a treia casa este-o nevasta frumoasa si barbatu-i metehau, aude si vede rau. Pentru sens, cf. meteahna. Nu are feminin, poate pentru specializarea sa in sensul propriu de matahala. E dubletul lui meteleu, s. m. (Trans., pocitanie, prost), meteloaie, s. f. (badaranca, p*********a).

DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limba, cuvinte si sensul lor) A-si trage originea din...; (tranz.) a arata provenienta unui cuvant din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinari introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intr-un canal. ♦ A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatie pe alta cale. ♦ A ramifica o cale de comunicatie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei functii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se departa din drumul sau normal sub actiunea vantului sau a unui curent; a devia. – Din fr. deriver, lat. derivare.