SENS s.n. 1. Inteles, semnificatie, acceptie (a unui cuvant, a unei expresii etc.). ♦ Continut. 2. Rost, noima, ratiune. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta; sens giratoriu = sens obligatoriu pe care trebuie sa-l urmeze autovehiculele in jurul unui rond situat la o intersectie, intr-o piata etc. [Cf. fr. sens, lat. sensus].

GIRATORIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o miscare) De rotatie, circular. ◊ sens giratoriu = sens de circulatie la o intersectie, intr-o piata etc., potrivit caruia un vehicul este obligat sa faca o rotatie de la dreapta la stanga. – Din fr. giratoire.

GIRATORIU, -IE adj. (Despre o miscare etc.) De rotatie, circular. ◊ sens giratoriu = v. sens (3) [in DN]. [Pron. -riu. / cf. fr. giratoire].

giratoriu adj. circular. (sens ~ in circulatie.)

giratoriu, -IE adj. (despre o miscare etc.) de rotatie, circular. ♦ sens ~ = sens obligatoriu pentru autovehicule in jurul unui rond la o intersectie, intr-o piata etc. (< fr. giratoire)

giratoriu ~e (~i) (despre o miscare) Care este in forma de cerc; rotativ; circular. ◊ sens ~ sens de circulatie (intr-o piata, la o intersectie etc.) unde vehiculele trebuie sa faca o rotatie de la stanga la dreapta. /<fr. giratoire