VASALITATE s. f. 1. (In evul mediu, in apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite intre membrii societatii, pe baza acordarii de catre seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligatii reciproce; calitatea de vasal. 2. Situatie de dependenta politica a unei tari fata de alta, cu pastrarea autonomiei. – Din fr. vassalite.

SUZERANITATE, suzeranitati, s. f. Dreptul suzeranului asupra seniorilor vasali. ♦ Dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar nu are autonomie completa. – Din fr. suzerainete.

OMAGIU s.n. 1. Juramant de credinta facut de un vasal seniorului sau; raport dintre vasal si senior; supunere catre suzeran. 2. Semn de respect, de admiratie pentru cineva. [Pron. -giu, pl. -ii, var. omaj s.n. / < lat. homagium, it. omaggio, cf. fr. hommage].

INVESTITURA s.f. 1. Act solemn prin care in evul mediu cineva era investit cu o demnitate, cu un drept etc. ♦ Actul prin care seniorul acorda vasalului sau un beneficiu, o feuda. ♦ Act de numire si de confirmare in functii ecleziastice a unui prelat. 2. Act prin care un partid politic desemneaza un candidat pentru o functie electiva. [Var. investitura s.f. / cf. it. investitura, fr. investiture].

INVESTITURA s. f. 1. (in evul mediu) act solemn prin care cineva era investit cu o demnitate, cu un drept etc. ◊ act prin care seniorul acorda vasalului sau un beneficiu, o feuda. 2. act de numire si de confirmare in functie a unui prelat. 2. act prin care un partid politic desemneaza un candidat pentru o functie electiva. 4. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) da unui om de stat misiunea de a constitui guvernul. (< fr. investiture)

FELONIE s. f. (Frantuzism) Act de tradare, lipsa de loialitate de care se facea vinovat vasalul fata de seniorul sau. ♦ P. gener. Tradare, infidelitate. – Din fr. felonie.

FELONIE s. 1. (IST.) (inv.) hiclenie. (~ vasalului fata de senior.) 2. v. infidelitate.

FEUDA ~e f. (in evul mediu) Proprietate funciara sau venit fix, primit de un vasal de la seniorul sau in schimbul unor servicii prestate. [G.-D. feudei; Sil. fe-u-] /<it. feudo, lat. feudum

vasaliTATE f. 1) (in evul mediu) Ansamblu de raporturi sociale stabilite intre membrii clasei dominante, bazate pe acor-darea unor feude vasalilor de catre seniori. 2) Situatie de dependenta politica a unei tari fata de alta tara cu pastrarea autonomiei. [G.-D. vasalitatii] /<fr. vassalite

FEUDA s.f. Domeniu primit in stapanire de un vasal de la seniorul sau in schimbul recunoasterii suzeranitatii seniorului, pentru faptul ca ii pastra credinta si se obliga sa-i presteze anumite servicii. [Pron. fe-u-, var. feud s.n. / < it. feudo, cf. lat. feudum].

FEUDA s. f. domeniu primit in stapanire de un vasal de la seniorul sau in schimbul recunoasterii suzeranitatii acestuia, pentru faptul ca ii pastra credinta si se obliga sa-i presteze anumite servicii; fief (1). (< it. feudo, lat. feudum)

corvada f., pl. e si ezi (fr. corvee, din latina merovingiana corrogata [subint. opera], adica „munca pe care ti-o fac mai multi pe care i-ai rugat”, cum faceau vasalii fata de senior. Din corogata s´a facut coroata, corvada, corvee). Munca soldatilor la cazarma. Fig. Munca grea in folosu altuia. V. beilic, claca, podvada, culuc.

SUZERANITATE s.f. Drept al seniorului feudal suzeran asupra vasalilor sai. ♦ Drept de stapanire al unui stat fata de alt stat care, desi are un guvern propriu, nu are autonomie completa. [Cf. fr. suzerainete].

FELONIE s.f. 1. (Frantuzism) Calcare a juramantului, a credintei, tradare, infidelitate. 2. (Ist.) Calcare de catre un vasal a juramantului facut catre senior. [Gen. -iei. / < fr. felonie, it. fellonia].

FELONIE s. f. 1. incalcare de catre un vasal a juramantului facut catre senior. 2. lipsa de loialitate; tradare, infidelitate. (< fr. felonie)

FEUDA, feude, s. f. (In evul mediu) Mosie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea in stapanire de la seniorul sau, in schimbul anumitor obligatii si pe care o lucra cu taranii iobagi; fief. [Acc. si: feuda. – Var.: (inv.) feud s. n.] – Din it. feudo.

scutier, scutieri, s.m. (inv.) 1. tanar nobil vasal, care purta scutul si celelalte arme ale cavalerului, seniorului sau ale domnitorului sau, in tarile feudale din apusul Europei. 2. ostas, luptator (echipat cu scut). 3. cioclu.

scutelnic², scutelnici, s.m. (inv.) scutier (tanar nobil vasal care purta scutul si celelalte arme ale cavalerului sau seniorului).

VASAL, -A, vasali, -e, s. m. si f. (In evul mediu, in apusul Europei) Persoana, stat care se afla in raporturi de vasalitate fata de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) Persoana vasala. Stat vasal. – Din fr. vassal.

SCUTIER, scutieri, s. m. 1. (In evul mediu, in apusul Europei) Tanar nobil vasal care purta scutul (1) si celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului sau. 2. (Inv.) Ostas, luptator (echipat cu scut). [Pr.: -ti-er] – Scut + suf. -ier (dupa fr. ecuyer).

vasal¹ ~i m. (in oranduirea feudala) Persoana care se supunea unui senior, avand anumite obligatii si care primea in schimb o feuda. /<fr. vassal

vasal s.m. si f. 1. (In oranduirea feudala) Persoana care depunea omagiu seniorului sau. 2. Persoana sau tara supusa, inrobita unei alte persoane sau tari. [Cf. fr. vassal, lat.med. vassalus].

SUZERAN s.m. Mare senior feudal care poseda o feuda de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. // adj. (Despre state, natiuni etc.) Care nu depinde de nimeni, care exercita o autoritate asupra altui stat (vasal), amestecandu-se in treburile lui interne. [Cf. fr. suzerain].

SUZERAN, -A I. s. m. mare senior feudal care poseda o feuda de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. II. adj. (despre state, natiuni) care nu depinde de nimeni, care exercita o autoritate asupra altui stat. (< fr. suzerain)

senior¹ ~i m. 1) (in evul mediu) Mare feudal, stapan al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor sai. 2) (in unele tari europene; folosit si ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or] /<fr. seigneur, it. signor, signore