ALTERATIE, alteratii, s. f. Procedeu prin care se modifica, cu ajutorul unor semne conventionale, inaltimea sunetelor; p. ext. semn pus inaintea unei note muzicale, care indica modificarea inaltimii unui sunet; accident. – Din fr. alteration.

CIFRU, cifruri, s. n. 1. Sistem de semne conventionale cu care se transmit comunicari secrete. 2. Combinatie de cifre sau de litere cu ajutorul careia se pot deschide unele broaste sau lacate cu inchizatoare secreta. – Din fr. chiffre (refacut dupa cifra).

DACTILOLOGIE s. f. Mijloc de comunicare intre surdomuti prin semne conventionale facute cu degetele; dactilofazie. – Din fr. dactylologie.

SIMBOL, simboluri, s. n. 1. Semn, obiect, imagine etc. care reprezinta indirect (in mod conventional sau in virtutea unei corespondente analogice) un obiect, o fiinta, o notiune, o idee, o insusire, un sentiment etc. ♦ (In literatura si arta) Procedeu expresiv prin care se sugereaza o idee sau o stare sufleteasca si care inlocuieste o serie de reprezentari. 2. Spec. Semn conventional sau grup de semne conventionale folosit in stiinta si tehnica si care reprezinta sume, cantitati, operatii, fenomene, formule etc. ◊ Simbol matematic = semn care reprezinta notiuni, obiecte sau operatii matematice. Simbol chimic = mod conventional de notare a atomilor elementelor chimice folosit in scrierea formulelor si a ecuatiilor chimice. 3. (Bis.; in sintagma) Simbolul credintei = rugaciune care reprezinta expunerea succinta a dogmelor fundamentale ale religiei crestine; crezul. [Acc. si: simbol. – Pl. si: (rar) simboale] – Din lat. symbolum, fr. simbole, germ. Symbol.

SIMBOLIC, -A, simbolici, -ce, adj., (2, 3, 4) s. f. 1. Adj. Care constituie un simbol (1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care serveste de simbol; care nu are eficacitate sau valoare in sine, ci prin ceea ce simbolizeaza. 2. S. f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificatie simbolica (1); simbolistica. 3. S. f. Teorie generala asupra simbolurilor (in care notiunile logice si raporturile dintre ele sunt inlocuite prin semne conventionale). 4. S. f. Ramura a teologiei consacrata studiului comparativ al simbolurilor de credinta ale diferitelor confesiuni. – Din fr. symbolique, lat. symbolicus, germ. symbolisch, Symbolik.

NOTA, notez, vb. I. Tranz. 1. A insemna, a consemna ceva in scris. ♦ A insemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor si a altor semne conventionale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A insemna pe cineva undeva in vederea sanctionarii lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a retine, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.

NOTATIE, notatii, s. f. 1. Insemnare, consemnare; text scris care contine scurte insemnari, observatii. 2. Reprezentare prin semne conventionale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezinta ceva. ♦ Spec. Sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cunostintelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: notatiune s. f.] – Din fr. notation, lat. notatio, -onis.

DESCIFRA, descifrez, vb. I. Tranz. 1. A deslusi un text necitet sau scris intr-o limba straina, cu caractere complicate sau cu semne conventionale. ♦ A interpreta un plan, o harta etc. ♦ A citi si a interpreta, la prima vedere, o partitura muzicala. 2. Fig. A intelege ceva obscur, a-i prinde sensul; a ghici, a deslusi. – Des¹- + cifra (dupa fr. dechiffrer).

STENOGRAFIE s. f. Sistem de inregistrare rapida a vorbirii cuiva cu ajutorul unor semne conventionale. – Din fr. stenographie.

CRIPTOGRAFIE, criptografii, s. f. 1. Scriere secreta cu ajutorul unui cod de semne conventionale. 2. Disciplina care se ocupa cu studiul criptogramelor. 3. Joc distractiv constand din dezlegarea unei fraze scrise cu ajutorul unor semne, numere, desene etc. – Din fr. cryptographie.

A CARTA ~ez tranz. 1) (detalii ale unui teren) A transpune pe o harta topografica prin anumite semne conventionale. 2) (corespondenta postala) A distribui dupa adresele destinatarilor. /Din carta

A CIFRA ~ez tranz. 1) (texte) A transpune intr-un sistem de semne conventionale, folosind un cifru; a coda. ~ un mesaj. 2) (indici economici, financiari etc.) A nota cu cifre; a evalua in cifre. /<fr. chiffrer

CIFRU ~ri n. 1) Sistem de semne conventionale, folosit pentru transmiterea unor informatii secrete; cod. 2) Combinatie de semne (litere sau cifre), care permite deschiderea unei incuietori secrete. ~l seifului. /<fr. chiffre

A CODA ~ez tranz. (texte, informatii) A transforma intr-un sistem de semne conventionale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder

CRIPTOGRAFIE f. Scriere secreta, bazata pe un cod de semne conventionale. /<fr. cryptographie

DACTILOLOGIE f. Mijloc de comunicare intre surdomuti, constand din semne conventionale facute cu ajutorul degetelor. /<fr. dactylologie

SCRIS¹ ~e n. mai ales la pl. rar Ansamblu de semne conventionale facute pe o suprafata plana (mai ales hartie). /v. a scrie

SEMNAL ~e n. 1) Semn conventional (acustic sau optic) prin care se transmite o informatie la distanta. 2) Dispozitiv special pentru transmiterea unor astfel de semne conventionale. 3) Sunet conventional de recunoastere a unui post de radio sau a unei emisiuni radiofonice. 4) Mesaj transmis cu ajutorul mijloacelor de comunicatie la distanta. 5) Fapt ce anunta sau determina inceperea unei actiuni. 6) psih. Indiciu al unui obiect sau fenomen, care determina organismul sa reactioneze intr-un anumit fel. /<fr. signal, germ. Signal

TAHIGRAFIE ~i f. rar Inregistrare rapida a vorbirii cu ajutorul unor semne conventionale. /<fr. tachygraphie, germ. Tachygraphie

ALTERATIE s.f. (Rar) Alterare. ♦ (Muz.) Ridicare sau coborare a unui sunet sau a unui acord cu ajutorul unor semne conventionale; (p. ext.) Semn conventional care indica acest acord. [Gen. -iei, var. alteratiune s.f. / cf. fr. alteration].

HIEROGLIFA s.f. 1. Semn al scrierii vechilor egipteni, care reprezenta cu ajutorul unor figuri lucrurile sau fiintele despre care se scria. ◊ Teoria hieroglifelor = teorie agnostica potrivit careia senzatiile si reprezentarile omului nu sunt o copie a obiectelor, ci numai semne conventionale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale si cu insusirile lor. 2. (Fig.; ironic) Scris urat, necitet, indescifrabil; lucru greu de descifrat. [Pron. hi-e-, var. ieroglifa s.f. / < fr. hieroglyphe, cf. gr. hieros – sacru, glyphein – a grava].

LIMBAJ s.n.1. Procesul de exprimare, de comunicare a ideilor si a sentimentelor prin mijlocirea limbii. ♦ Sistem de semne servind pentru comunicarea informatiilor. ◊ Limbaj formalizat = limbaj artificial, alcatuit dintr-un sistem de semne conventionale. 2. Limba. ♦ Mod de exprimare. ◊ Limbaj artistic = modalitate de comunicare specifica artei. ♦ (Fig.) Orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. [Pl. -je, -juri, var. limbagiu s.n. / cf. it. linguaggio, fr. langage].

SIMBOLICA s.f. 1. Exprimare a unor idei, a unor sentimente etc. prin simboluri; simbolistica. ♦ Ansamblul simbolurilor proprii unui popor, unei religii etc. 2. Stiinta care studiaza si explica simbolurile; simbologie. ♦ Ramura a teologiei care studiaza comparativ simbolurile de credinta ale diferitelor confesiuni. ♦ Teorie a simbolurilor in care ratiunile logice si raporturile dintre ele sunt inlocuite prin semne conventionale. [Gen. -cii. / < fr. symbolique, cf. germ. Symbolik].

CIFRU s.n. 1. Vocabular criptografic in care cuvintele sunt inlocuite prin cifre, potrivit unor norme stabilite dinainte; (p. ext.) sistem de semne conventionale, folosit in comunicari secrete. 2. Incuietoare secreta care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinatie de litere sau de cifre; combinatia semnelor (litere, cifre) cu care se deschide o astfel de incuietoare. [Pl. -uri, -re. / dupa fr. chiffre, it. cifra].

CRIPTOGRAFIE s.f. 1. Mod de scriere secreta cu ajutorul unui cod de semne conventionale. 2. Joc distractiv constand din legarea unei fraze reprezentate prin diferite semne, litere sau cifre, aranjate intr-un anumit fel. [Gen. -iei. / < fr. cryptographie, cf. gr. kryptos – ascuns, graphein – a scrie].

DACTILOLOGIE s.f. Mijloc de intelegere (intre surdomuti) prin semne conventionale facute cu degetele; dactilofazie. [Gen. -iei. / < fr. dactylologie, cf. gr. daktylos – deget, logos – vorbire].

NOTATIE s.f. 1. Insemnare, nota. 2. Sistem de semne conventionale folosit pentru a exprima datele dintr-un domeniu oarecare; notare. ◊ Notatie muzicala = sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. [Gen. -iei, var. notatiune s.f. / cf. fr. notation, lat. notatio].

STENOGRAFIE s.f. Sistem de scriere rapida realizat cu ajutorul unor semne conventionale care permit inregistrarea vorbirii in ritmul ei obisnuit; tahigrafie. [Gen. -iei. / < fr. stenographie, engl. stenography, cf. gr. stenos – strans, graphein – a scrie].

CIFRU s. n. 1. vocabular criptografic in care cuvintele sunt inlocuite prin cifre; sistem de semne conventionale in comunicari secrete. 2. incuietoare secreta care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinatie de litere sau de cifre; combinatia semnelor. (< fr. chiffre)

CRIPTOGRAFIE s. f. 1. scriere secreta cu ajutorul unui cod de semne conventionale. 2. parte a criptologiei, studiul criptogramelor (1). 3. gen de problema enigmistica, consstand din legarea unei fraze reprezentate prin diferite semne, litere sau cifre, aranjate intr-un anumit fel. (< fr. cryptographie)

DACTILOLOGIE s. f. mijloc de comunicare (intre surdomuti) prin semne conventionale cu degetele; dactilofazie. (< fr. dactylologie)

HIEROGLIFA s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de fiinte sau lucruri. 2. teoria ~elor = conceptie potrivit careia senzatiile, perceptiile si reprezentarile nu sunt imagini obiective, ci numai semne conventionale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale si cu insusirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urat, necitet, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, intalnite in straturile geologice. (< fr. hieroglyphe)

LIMBAJ s. n. 1. proces de comunicare a ideilor si sentimentelor prin mijlocirea limbii ◊ (inform.) sistem de caractere si simboluri folosit in programare. ♦ ~ formalizat = limbaj artificial, dintr-un sistem de semne conventionale. 2. limba. ◊ fel caracteristic de exprimare. ◊ (fig.) orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. (dupa fr. langage)

NOTATIE s. f. 1. insemnare, inregistrare, nota. 2. sistem de semne conventionale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare. ♦ ~ muzicala = sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. (< fr. natation, lat. notatio)

SIMBOLIC, -A I. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic (I). II. s. f. 1. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor. ◊ ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc. 2. stiinta care studiaza si explica simbolurile. ◊ teorie a simbolurilor, in care ratiunile logice si raporturile dintre ele sunt inlocuite prin semne conventionale; simbolistica, simbologie. 3. ramura a teologiei care studiza comparativ simbolurile de credinta ale diferitelor confesiuni. (< fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)

STENOGRAFIE s. f. sistem de scriere rapida cu ajutorul unor semne conventionale care permit inregistrarea vorbirii in ritmul ei obisnuit. (< fr. stenographie)

TAHIGRAFIE s. f. fel de a scrie cu ajutorul unor semne conventionale. (< fr. tachygraphie)

alfabet n., pl. e (lat. alphabetum, vgr. alphabeton, compus din alpha, A, si bēta, B). Totalitatea literelor unei limbi sau unor semne conventionale p. corespondenta secreta. – Alfabetu latin, de care se foloseste mai toata lumea culta, se deriva din cel grecesc, iar acesta are mai multe litere luate de la Fenicieni, care si ei, la rindu lor, au luat mai multe litere din ieroglife. – Vechi alfavita (dupa ngr.).

MARCAJ, marcaje, s. n. Actiunea de a marca si rezultatul ei; marcare. 1. (Concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. ♦ Spec. Semn facut pe copaci, pe stanci etc. sau pe tablite speciale, pentru a indica turistilor un anumit drum; p.ext totalitatea semnelor care indica un drum turistic; spec. semn conventional care indica ceva (pe o suprafata, pe drumurile rutiere etc.) 2. (Sport) Supraveghere a unor jucatori din echipa adversa, pentru a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive sau sa marcheze (4). 3. (In sintagma) Tabela de marcaj = tabela pe care se afiseaza scorul intr-o competitie (sportiva). – Din fr. marquage.

STEMA, steme, s. f. 1. semn conventional distinctiv, caracteristic si simbolic, al unei tari, al unui oras, al unei dinastii etc.; emblema, blazon. 2. Coroana, diadema. ◊ Expr. A fi cu stema-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decat altii. 3. (Inv.) Piatra pretioasa. 4. semn caracteristic, pata sau smoc de par (de alta culoare) pe fruntea unor animale. – Din ngr. stemma.

PAJURA, pajuri, s. f. 1. Pasare rapitoare mai mica decat vulturul, dar mult mai puternica si mai iute in miscari decat acesta, cu cioc puternic si taios, cu gheare lungi si ascutite, care traieste in regiunile de munte; acvila (1), acera (Aquila chrysaetos). ♦ (In mitologia populara) Pasare uriasa, cu infatisari variate, de obicei fioroase, inzestrata cu puteri miraculoase. 2. Figura simbolica reprezentand o pajura (1) sau vultur (cu unul sau doua capete, de obicei cu aripile intinse), care serveste ca semn conventional distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile sau monedele unor tari; p. ext. stema, emblema avand o asemenea figura. [Var.: (inv.) pajera, pajora s. f.] – Din ucr. pazera „fiinta lacoma, nesatioasa”.

LEGENDA, legende, s. f. 1. Povestire in proza sau in versuri care contine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explica geneza unui lucru, a unei fiinte etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscriptie pe o moneda sau pe o medalie. 3. Text, inscriptie prin care se explica semnele conventionale de pe o harta, de pe un plan, o imagine fotografiata sau desenata. ♦ Completare sub forma de memoriu anexata la o schema, la o harta etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. legende, lat. legenda.

TUSA¹, tuse, s. f. 1. 1. Mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii articulate a masinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapa la orga sau la pian. II. Limita regulamentara a unor terenuri sportive (trasata cu o linie vizibila). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tusa¹ (II 1) si repunerea ei in joc. III. Lovitura care atinge pe adversar, la jocul de scrima. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor. – Din fr. touche.

SIMBOLIZARE, simbolizari, s. f. Actiunea de a simboliza si rezultatul ei; reprezentare, in arta si in literatura, a unei notiuni, a unei idei sau a unui sentiment printr-un simbol. ♦ (In diverse stiinte) Reprezentare printr-un semn conventional sau printr-o cifra. – V. simboliza.

BEMOL ~i m. muz. semn conventional care arata ca dupa el nota sau sirul de note trebuie coborate cu un semiton. /<fr. bemol, it. bemolle

CARACTER ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natura. ~ darz. 2) Ansamblu de dispozitii inascute, care constituie structura psihica a unui individ. ~ f*******c. 3) Proprietate morala care se manifesta prin perseverenta, vigurozitate si corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstreaza asemenea calitati. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietati psihice si morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trasatura; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn conventional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informatie folosit in codul unui calculator. /<fr. caractere, lat. character

CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ Pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis

CIFRA ~e f. 1) semn conventional folosit pentru reprezentarea grafica a numerelor. 2) Cantitate exprimata numeric. ~ de afaceri. [G.-D. cifrei] /<it. cifra, lat. cifra, fr. chiffre

A DESCIFRA ~ez tranz. 1) (mesaje, texte cifrate sau scrise intr-o limba straina) A transpune in limbaj natural pe baza unui cifru; a decoda; a decodifica. 2) (texte scrise intr-o limba straina) A face sa poata fi inteles; a deslusi. 3) (texte necitete) A citi in urma unui efort. 4) (planuri, harti) A interpreta, explicand semnele conven-tionale. 5) (partituri muzicale) A citi si a interpreta la prima vedere. 6) fig. (sensul unor lucruri obscure) A patrunde cu mintea; a intelege; a sesiza; a pricepe; a concepe. /des- + cifra

DIEZ ~i m. muz. semn conventional care arata ca nota care urmeaza trebuie ridicata cu un semiton. [Sil. di-ez] /<fr. diese

LEGENDA ~e f. 1) Povestire traditionala in proza sau in versuri, transmisa, de obicei, pe cale orala, in care faptele fantastice sau miraculoase pot avea un suport istoric real. 2) Piesa muzicala instrumentala cu caracter narativ. 3) rel. Povestire din viata sfintilor. ~ biblica. 4) Povestire deformata si infrumusetata de imaginatie. 5) Tabel cu care se doteaza o ilustratie, o gravura, o harta sau un plan si care contine o explicatie textuala a semnelor conventionale. /<fr. legende, lat. legenda

NOTA² ~e f. 1) semn conventional folosit pentru reprezentarea grafica a unui sunet muzical. A canta pe ~e. ◊ A pune o melodie pe ~e a reprezenta grafic o melodie; a inscrie o melodie. 2) Sunet muzical corespunzand acestui semn. ~a sol. ◊ ~ falsa (sau discordanta) a) nota care nu corespunde muzicii; b) element care nu este in concordanta cu restul ansamblului. Ca pe ~e cum trebuie; bine. 3) la pl. Volum sau foaie aparte continand piese muzicale. /<fr. note, lat., it. nota

SIMBOL ~uri n. 1) semn care reprezinta sau evoca o notiune. 2) semn conventional folosit in stiinta si tehnica. 3) Procedeu expresiv in arta si literatura prin care se substituie numele unui lucru prin numele unui semn. 4) Imagine sau obiect cu valoare evocatoare magica sau mistica. 5) rel. Ansamblu de formule care constituie dogmele fundamentale ale crestinismului. /<lat. simbolum, fr. symbole, germ. Symbol

CRIPTONIM, -A adj. Cu nume ascuns. // s.n. semn conventional (initiale, cifre, anagrama etc.) sub care se ascunde numele cuiva; pseudonim. ♦ Scriere semnata cu un asemenea nume. [< fr. cryptonyme, cf. gr. kryptos – ascuns, onoma – nume].

TUSA s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimiteaza un teren de joc. ♦ Iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. Lovitura care atinge pe adversar la jocul de scrima. II. 1. Mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. [< fr. touche].

CIFRA s.f. 1. semn conventional pentru reprezentarea numerelor. ♦ (Fig.) Numar, cantitate, suma. 2. Volum, cuantum al unor operatii comerciale, financiare, reprezentat in cifre. 3. Numar care indica valoarea unei marimi caracteristice a unei substante. [< it. cifra, fr. chiffre, germ. Ziffer < ar. sifr – gol, zero].

LEGENDA s.f. 1. Povestire cu caracter fantastic sau miraculos, transmisa in special pe cale orala si bazata pe un fond istoric sau pe o inchipuire mistica. ♦ Piesa instrumentala cu caracter narativ. 2. (Rar) Inscriptie (pe o moneda, pe o medalie). 3. Explicatie data semnelor conventionale de pe o harta, de pe un plan etc. ♦ Text care se gaseste sub un desen, sub o gravura, sub o schema etc. [< fr. legende, cf. it., lat. legenda – ceea ce trebuie citit].

semnAL s.n. 1. semn conventional folosit pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ♦ semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau o publicatie periodica, intocmit inainte de difuzare. ♦ Sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. 2. (Fig.) Tot ceea ce anunta, determina sau serveste ca impuls la incetarea unei actiuni. 3. Aparat, instrument pentru emiterea semnalelor. 4. Ceea ce indica un fenomen sau un obiect din lumea inconjuratoare si care, cu ajutorul scoartei cerebrale, face organismul sa actioneze intr-un anumit fel; semn, indiciu. [Pl. -le, -luri. / cf. fr. signal, it. segnale, dupa semn].

SIMBOL s.n. semn care reprezinta, in mod conventional sau prin analogie, un obiect, o notiune, o idee etc. ♦ Orice semn conventional care abreviaza ceva; litera sau grup de litere care reprezinta numele unui element chimic; litera sau grup de litere care reprezinta o unitate de masura etc. ♦ Simbolul credintei = crez. ♦ Figura de stil prin care se exprima o idee abstracta cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. [Cf. lat. symbolum, gr. symbolon – semn, marca, fr. symbole, it. simbolo].

SIMBOLIZARE s.f. Reprezentare in arta si literatura a unei idei, a unui sentiment etc. printr-un simbol. ♦ Reprezentare printr-un semn conventional sau printr-o cifra. [< simboliza].

CRIPTONIM, -A I. adj. cu nume ascuns. II. s. n. semn conventional (initiale, cifre, anagrama) sub care se ascunde numele cuiva; pseudonim. ◊ scriere semnata cu un asemenea nume. (< fr. cryptonyme)

LEGENDA s. f. 1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisa in special pe cale orala, in care se explica aparitia unor plante, animale, locuri etc. ◊ piesa instrumentala sau orchestrala cu caracter narativ. 2. inscriptie (pe o moneda, medalie). 3. explicatie data semnelor conventionale de pe o harta etc. ◊ text care se gaseste sub un desen, sub o gravura, schema etc. (< fr. legende, lat. legenda)

NOTA s. f. 1. scurta insemnare scrisa; indicatie, comentariu, remarca (in scris). ◊ articol publicistic de proportii reduse. ◊ adnotare la un text, care cuprinde lamuriri sau informatii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. aspect, nuanta caracteristica, trasatura particulara. ♦ a fi in ~ = a se potrivi unei situatii; a forta a = a exagera. 3. element component caracteristic unei notiuni. 4. calificativ (in cifre) prin care se apreciaza cunostintele, lucrarile unui elev, unui student etc. 5. comunicare diplomatica scrisa, adresata de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc. 6. inscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie sa le achite cineva. 7. semn conventional pentru reprezentarea grafica a sunetelor muzicale; sunetul corespunzator. (< fr. note, it., lat. nota)

PAUZA s. f. 1. intrerupere momentana a unei actiuni. ◊ reactie (2). ◊ antract. 2. semn conventional care indica o intrerupere pe o durata determinata a frazei muzicale. 3. semn de punctuatie (-) pentru a arata o oprire in lectura. 4. timpul de oprire cerut de respiratie la recitarea versurilor. (< lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)

semnAL s. n. 1. semn conventional pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ◊ semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau publicatie periodica, pe care se da bunul de difuzare al redactorului respectiv. ◊ sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. ◊ semnal rutier = indicator de circulatie. ◊ instalatie prin care se transmite un semnal (1). ◊ semnal de alarma = dispozitiv montat in vagoanele de calatori, care, in caz de primejdie, poate fi actionat de orice calator, pentru a frana trenul; a da semnalul = a lua initiativa, a incepe o actiune. 2. (fig.) tot ceea ce anunta, determina inceperea unei actiuni sau serveste ca impuls. 3. e******t, stimul senzorial care declanseaza un reflex conditionat. (dupa fr. signal)

SIMBOL s. n. 1. semn, obiect, imagine care reprezinta, in mod conventional sau prin analogie, o fiinta, o idee, un sentiment. 2. semn conventional, in stiinta si tehnica, pentru notarea anumitor notiuni, operatii, relatii matematice etc. ◊ denumire abreviata a elementelor chimice. ♦ ~ ul credintei = crez. 3. procedeu stilistic prin care se exprima o idee abstracta cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. (< fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon, germ. Symbol)

TUSA s. f. I. 1. maniera de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care devineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (fotbal, rugbi) linie care delimiteaza un teren de joc. ◊ iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. lovitura care atinge pe adversar, la scrima. II. 1. mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. (< fr. touche)

BEMOL, bemoli, s. m. semn conventional (asemanator cu literatura „b”) pus inaintea unei note muzicale sau la inceputul unui portativ, spre a arata ca nota sau sirul de note trebuie coborate cu un semiton. – Fr. bemol (it. bemolle).

BLAZON, blazoane, s. n. semn conventional distinctiv al unui stat, oras sau (in oranduirea feudala si capitalista) al unei familii nobile; stema. – Fr. blason.

cifru n., pl. e si uri (fr. chiffre, m. V. cifra). semn conventional (de ordinar o cifra sau mai multe) p. a comunica in secret cu altu: telegramele diplomatice se transmit pin [!] cifruri. semn, marca, emblema, monograma.

PUNCTUATIE, punctuatii, s. f. Sistem de semne grafice conventionale care au rolul de a marca propozitiile, frazele, pauzele, intonatia, intreruperea sirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramura a gramaticii care indica folosirea corecta a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (inv.) punctuatiune s. f.] – Din fr. punctuation (dupa punct).

DIEZ, diezi, s. m. semn muzical conventional pus inaintea unei note sau la inceputul portativului, care arata ca nota respectiva trebuie executata cu un semiton mai sus; p. ext. interval de un semiton cu care se ridica o nota sau un sir de note. ♦ (Adjectival; despre note) Ridicat cu un semiton. [Pr.: di-ez] – Din fr. diese.

SCRIERE, scrieri, s. f. 1. Actiunea de a scrie si rezultatul ei. 2. (Concr.) Sistem de semne grafice conventionale prin care sunt reprezentate in scris sunetele sau cuvintele unei limbi. ♦ (Inv.) Ortografie. ♦ Mod particular de a caligrafia semnele grafice; fel de a scrie. 3. (Concr.) Text scris: exprimare in scris; compunere, redactare a unui text: scrisoare (5), scris¹ (4). ♦ Opera literara sau stiintifica. – V. scrie.

A NOTA ~ez tranz. 1) (nume, informatii) A fixa in scris; a inscrie; a inregistra; a con-semna. ~ un numar de telefon. 2) (elevi, studenti etc.) A aprecia cu o nota. 3) (elemente chimice, geometrice, valori numerice etc.) A reprezenta prin semne grafice conventionale. 4) (idei, afirmatii etc.) A prevedea cu un semn pentru a retine sau pentru a nu trece cu vederea; a marca; a evidentia. 5) A scoate in evidenta (pentru a atrage atentia); a reliefa; a evidentia. /<fr. noter, lat. notare

NOTATIE ~i f. 1) v. A NOTA. 2) Sistem de semne grafice conventionale (litere, cifre etc.) adoptat intr-o ramura a stiintei sau intr-un domeniu de activitate. [G.-D. notatiei; Sil. -ti-e-] /<fr. notation, lat. notatio, ~onis

STENOGRAFIE f. Sistem de semne grafice conventionale, folosit pentru inregistrarea rapida a vorbirii cuiva. [G.-D. stenografiei; Sil. -no-gra-] /<fr. stenographie

ALFABET s.n. ~ ◊ Alfabet telegrafic = alfabet reprezentand combinatiile de semnale ale unui cod telegrafic; alfabet Braille [pr. brai] = alfabet conventional cu semnele in relief pentru nevazatori. ♦ (Inform.) Totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare. 2. (Fig.) Minimum de cunostinte (necesare). (din fr. alphabet, lat. alphabetum)

CARTARE (‹ carta) s. f.1. Totalitatea operatiunilor de urmarire si delimitare in teren si de transpunere, prin semne si culori conventionale, pe harti topografice sau fotograme a raspandirii si a caracterelor diferitelor elemente din natura (roci si formatiuni geologice, forme de relief, ape subterane, soluri, plante, animale etc.). 2. Operatie de repartizare, grupare (la posta) a scrisorilor dupa adresele destinatarilor. ♦ Cartarea vagoanelor = distribuirea vagoanelor in depou sau intr-un atelier de cale ferata, gruparea lor pe liniile de descarcare si trecerea lor intr-o schema pentru a fi identificate rapid.

DACTILOLOGIE (< fr. {i}; {s} dactilo- + gr. logos „vorbire“) s. f. Procedeu de comunicare prin semne si miscari conventionale ale degetelor, folosit de surdomuti; dactilofazie.

CARTARE, cartari, s. f. 1. Actiunea de a carta si rezultatul ei. 2. Urmarire pe teren si transpunere, prin semne si prin culori conventionale, pe harti topografice, a raspandirii si a caracterelor diferitelor elemente din natura (roci, formatiuni geologice, ape, soluri, animale etc.) – V. carta.

COD², coduri, s. n. 1. Act normativ care cuprinde o culegere sistematica de reguli juridice privitoare la o anumita ramura a dreptului. Cod penal. Codul muncii ♦ Ansamblu de reguli privind comportarea cuiva. 2. Sistem de semne sau de semnale conventionale care serveste la transmiterea unui mesaj, a unei comunicari. ◊ Cod postal = numar atribuit unei localitati sau strazi. Cod de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor care reprezinta parametrii principali ai rezistorilor si condensatoarelor. 3. (Biol.; in sintagma) Cod genetic = mecanism prin care se inregistreaza, se conserva si se transmite informatia ereditara. – Din fr. code.

conventional, -A I. adj. 1. stabilit prin conventie. ♦ semn ~ = semn special care reprezinta, pe o harta sau pe un desen, un lucru din natura. 2. lipsit de naturalete; artificial, factice; arme e = arme clasice, cunoscute si folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice si chimice). II. s. m. membru al Conventiei (4). (< fr. conventionnel, lat. conventionalis)

ALERTA ~e f. 1) semnul prin care se anunta apropierea unui pericol iminent; alarma. 2) geofiz. semnal conventional prin care se atrage atentia specialistilor asupra unor fenomene ceresti, evolutia carora trebuie urmarita. /<fr. alerte

conventional ~a (~i, ~e) 1) Care tine de conventie; propriu unei conventii. Valoare ~a. Limba ~a. semn ~. 2) Care corespunde unei conventii sociale invechite; in conformitate cu o conventie perimata. Politete ~a. Purtare ~a. 3) (despre fire, caractere etc.) Care contine o prefacatorie; lipsit de naturalete; prefacut; artificial. ◊ Armament ~ armament care nu include arme atomice. Mijloace ~e mijloace clasice. [Sil. -ti-o-] /<fr. conventionnel, lat. conventionalis

SIGNAL s.n. 1. semnal conventional emis de un fluier, de o sirena. 2. Fluier metalic mic. [Pl. -le, -luri. / < fr. signal, germ. Signal < lat. signum – semn].

NOTA¹ ~e f. 1) Text scris, continand un scurt comentariu; insemnare; remarca. ◊ ~e marginale insemnari facute pe marginea unui text tiparit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunostinta de ceva; b) a tine seama de ceva; a retine. ~e de calatorie (sau de drum) insemnari referitoare la impresiile culese dintr-o calatorie. ~ explicativa anexa la o carte, continand explicatii referitoare la continutul acesteia. ~ de plata hartie oficiala, in care este indicata suma ce urmeaza sa fie achitata. 2) la pl. v. NOTITA. ◊ A lua ~e a face insemnari; a conspecta. 3) Mentiune dintr-un sistem conventional de cifre, care serveste pentru aprecierea cunostintelor elevi-lor si studentilor. 4) Scurta informatie publi-cata in presa periodica. 5) Adresare diploma-tica a guvernului unui stat catre guvernul altui stat. ~ de protest. 6) semn distinctiv; nuanta caracteristica. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota

MODUL, module, s. n. 1. Unitate de lungime conventionala, folosita in arhitectura clasica pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unei constructii, ale unui ordin arhitectonic. 2. (Mat.) Valoare absoluta a unui numar real (fara a se tine seama de semnul algebric). ♦ Numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor elementelor unui numar complex. 3. Fiecare dintre partile principale (si detasabile) ale unei nave cosmice. ◊ Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunara. 4. Parte componenta a unui ansamblu (cu functionalitate proprie). – Din fr. module.

NIMB, nimburi, s. n. 1. Cerc (luminos) conventional cu care sunt inconjurate, in pictura bisericeasca, capetele sfintilor si, in general, in artele plastice capetele unor personaje importante; aureola; p. gener. cerc luminos; zona luminoasa, stralucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marcheaza) prestigiu, maretie, glorie, slava. – Din fr. nimbe.

FORMULA, formule, s. f. 1. Enunt precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operatii; expresie precisa, generala si invariabila a unei idei, a unei relatii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formula de politete = forma conventionala de exprimare, consacrata prin uz, cu care te adresezi unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip folosita oral in anumite ocazii sau care, scrisa, cuprinde termenii expresi in care trebuie redactat un act, o sentinta etc. 2. Relatie alcatuita din litere, cifre si semne matematice, constituind o identitate in care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regula de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie in simboluri chimice care reprezinta compozitia calitativa si cantitativa a moleculei unei substante. 4. Parola. 5. Mijloc, solutie. – Din fr. formule, lat. formula.