INSIGNA ~e f. Obiect mic, de diferite forme, cu indicatii grafice sau cu imagini simbolice, purtat ca marca a unei distinctii sau ca semn distinctiv de membrii unui grup, unei grupari sau organizatii. /<fr. insigne

MARCA¹, marci, s. f. 1. semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaste etc. ♦ Tip, model, inscriptie (care indica sursa) de fabricatie. Marca de automobil. ◊ Loc. adj. De marca = de calitate superioara. ♦ (Inv.) Stema; blazon, emblema. ◊ Loc. adj. (despre oameni) de seama; marcant, distins. 2. Fisa de metal cu numar de ordine, cu care lucratorii isi dovedesc prezenta la lucru sau pe care o lasa in schimbul uneltelor primite. 3. Piatra sau bucata de sina vopsita in alb, asezata transversal intre doua linii de cale ferata care se intretaie, pentru a indica ramificatia liniei ferate si locul pana unde pot inainta vehiculele fara pericol de ciocnire. 4. Fig. semn distinctiv, trasatura specifica, insusire caracteristica; particularitate. – Din ngr. marka, fr. marque. Cf. germ. Marke.

ONORIFIC, -A, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distinctii etc.) Care aduce onoruri; acordat in semn de cinste, de respect, de consideratie fata de cineva. ♦ (Despre functii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fara a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Caruia i s-a acordat un titlu (de onoare) in semn de respect, de consideratie pentru merite deosebite; care indeplineste o functie, o sarcina, fara a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus.

A HARAZI ~esc tranz. 1) (despre soarta, destin, ursita etc.) A determina in prealabil ca avand un caracter inevitabil; a predestina; a sorti; a ursi. 2) inv. A destina din timp in semn de omagiu; a inchina; a dedica; a consacra. 3) inv. (titluri, posturi, distinctii, privilegii etc.) A acorda din timp printr-un angajament. /< sl. harizati

DIACRITIC ~ca (~ci, ~ce) (despre semne grafice) Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprima o valoare distincta; cu proprietatea de a imprima o valoare speciala. [Sil. di-a-] /<fr. diacritique

CLAR ~a (~i, ~e) 1) (despre imagini) Care se vede bine. 2) (despre aer, cer) Prin care se distinge bine. 3) (despre sunete, voce) Care se aude bine; care rasuna distinct; deslusit. 4) (despre lichide) Care este limpede; transparent. 5) (despre idei, ganduri etc.) Care este usor de inteles; usor de identificat. semne ~e de boala. /<lat. clarus, fr. claire

MARCAT², -A, marcati, -te, adj. 1. Care poarta o marca (1). ♦ (Despre obiecte de metal pretios) Care are imprimat semnul oficial de garantie a calitatii si a autenticitatii. ♦ (Despre greutati) Prevazut cu semnul oficial care garanteaza exactitatea masurii indicate. ♦ (Despre cai de comunicatie) Care este prevazut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese in evidenta; accentuat, pronuntat, distinct, reliefat, nuantat. – V. marca.

ONORIFIC, -A adj. 1. (despre titluri, distinctii, functii etc.) care aduce onoruri, fara a trage un avantaj, profit material. ◊ care indeplineste o functie fara a fi retribuit. 2. caruia i s-a acordat un titlu in semn de respect, de consideratie. (< fr. honorifique, lat. honorificus)

CLAR adj., adv. 1. adj. deslusit, distinct, evident, lamurit, limpede, precis, (inv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronuntie ~.) 2. adv. v. bine. 3. adj. v. transparent. 4. adj. v. citet. 5. adj. v. senin. 6. adj. v. limpede. 7. adj. evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, invederat, limpede, neindoielnic, neindoios, netagaduit, pregnant, vadit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (semne ~ de boala.) 8. adv. evident, limpede, (inv. si reg.) acurat. (Este ~ ca ai dreptate.) 9. adj. v. limpede, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 10. adj. deslusit, explicit, expres, inteligibil, lamurit, limpede, net, precis, raspicat, (livr.) comprehensibil, (inv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmatie ~.) 11. adv. deslusit, explicit, expres, lamurit, limpede, raspicat, (rar) aievea, (inv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 12. v. evident.

CARACTER s. n. 1. ansamblu de trasaturi psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. ♦ dans de ~ = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. 2. personalitate morala caracterizata prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 3. individualitate cu trasaturi psihice complexe, intr-o opera literara. 4. particularitate de structura, forma, substanta sau functie a unui organism. ◊ caracteristica a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; litera, semn grafic de acelasi corp si aceeasi familie. ◊ (inform.) litera, cifra, semn particular. 6. (mat.) numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. (< fr. caractere, lat. character, gr. kharakter)