sedila (semn diacritic) s. f., g.-d. art. sedilei; pl. sedile

CIRCUMFLEX ~xa (~csi, ~xe) : Accent ~ semn diacritic folosit in unele limbi pentru a insemna vocalele lungi. /<lat. circumflexus, fr. circonflexe

GRAV² ~a (~i, ~e) 1) Care prezinta un mare pericol; susceptibil sa aiba consecinte serioase; greu. Crima ~a. 2) Care necesita o atentie deosebita; cu multa pondere. Problema ~a. 3) (despre oameni si despre manifestarile lor) Care vadeste multa seriozitate si demnitate; foarte serios. Gest ~. 4) (despre voci, sunete, tonuri) Care are un timbru gros; profund; jos. 5): Accent ~ semn diacritic orientat oblic de la stanga la dreapta, care se pune in unele limbi pentru a nota timbrul vocalelor deschise sau pentru a distinge anumite omonime. /<fr. grave, lat. gravis

CIRCUMFLEX adj.n. 1. Accent circumflex = semn diacritic care marcheaza in ortografia noastra caciula literelor a, i. 2. (Despre artere, vene, nervi) Care inconjura, care are un traiect rasucit. 3. (Despre plante) Cu ramurile curbate in jos. [Pl. -ecsi, -exe, var. circonflex adj.n. / < lat. circumflexus < circum – imprejur, flexus – curbat, cf. fr. circonflexe].

cirlig (cirlige), s. n. – 1. Piesa de metal cu un capat indoit de care se atirna ceva. – 2. Toiag. – 3. Andrea de impletit. – 4. Speraclu, cheie. – 5. Croseta pentru incheiat nasturii. – 6. Crampon. – 7. Incuietoare la o usa. – 8. Stapin, proprietar. – 9. Ancora. – 10. Lada de loitre. – 11. Cutit de tabacar. – 12. Mladita sau cercel de vita de vie. – 13. Subtilitate in argumentatie, malitie. – 14. Lucru necunoscut, dificultate. – 15. Dans tipic. – 16. (Arg.) Slabiciune, toana. – Mr. carig, mr., megl. carlig. Creatie expresiva, cf. birliga, virliga (Graur, BL, IV, 98). Celelalte explicatii sint insuficiente. Cihac, II, 43, propune sl. krivu „arcuit.” Conev 70 semnaleaza bg. karlik, karljuga, care sint imprumuturi din rom. DAR considera etimonul necunoscut. Giuglea, Dacor., III, 1690, pleaca de la lat. calabrix „specie de pin”, imposibil din toate punctele de vedere. Der. cirligel, s. m. (plante: Aquilegia vulgaris, Cheiranthus cheiri, Scilla bifolia; andrea de impletit); cirligel, s. n. (inv., spirit, semn diacritic al alfabetului grec); cirliga (var. incirliga), vb. (a incovoia, a curba); cirleba, s. f. (oaie cu coarnele rasacite); cirlibont, s. n. (Trans., cirlig); cirliont (var. (s)cirlion(t), cirlioanta), s. m. (varietate de plasa de pescuit; zuluf, bucla); cirlionta (var. incirlionta, (in)cirlionti), vb. (a ondula, a bucla). Der. de la cirliont nu pare clara. Prin rom. par a se explica rut. kyrlyg, girlyga (Candrea, Elemente, 403), rus. gerlyka, krlyga (Vasmer, I, 266), bg. karlik „cirlig”, kurljak „agrafa”, kurlug „toiag” (DAR; Capidan, Raporturile, 204). Alb. kerrige se explica prin mr. (Capidan, Dacor., VII, 151).

CIRCUMFLEX adj. 1. curbat in semicerc, arcuit. ♦ accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marcheaza vocalele lungi urmate de o consoana (vocala) disparuta ulterior. 2. (despre artere, vene, nervi) care inconjura, care are un traiect rasucit. 3. (despre plante) cu ramurile curbate in jos. (< fr. circonflexe, lat. circumflexus)

SEDILA s. f. semn diacritic, virgula care se pune sub o consoana pentru a-i da valoarea unui alt sunet. (< fr. cedille)

TILDA s. f. 1. semn grafic (~) in unele lucrari pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde)

TREMA¹ s. f. 1. semn diacritic (¨) care se pune pe o vocala pentru a arata ca trebuie pronuntata separat de vocala precedenta sau pentru a-i modifica valoarea. 2. pozitie rasfranta a unui grup de dinti. 3. orificiu buco-a**l, la viermii trematozi, inconjurat de o ventuza. ◊ cloaca la monotreme. (< fr. trema)

DIACRITIC, diacritice, adj.n. (In sintagma) semn diacritic = semn grafic care da unei litere a alfabetului o valoare speciala. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique.

TILDA, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit in unele opere pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta. 2. semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronuntarii sunetului pe care il reprezinta un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.

TREMA, treme, s. f. semn diacritic format din doua puncte care se asaza orizontal deasupra unei vocale, in unele limbi, pentru a indica o anumita pronuntare a sunetului respectiv. – Din fr. trema.

SEDILA¹, sedile, s. f. semn diacritic in forma de virgula (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din fr. cedille.

SEDILA ~e f. semn diacritic in forma de virgula, pus sub o consoana, pentru a-i modifica valoarea. [G.-D. sedilei] /<fr. cedille

TILDA ~e f. 1) Semn grafic (~) care se foloseste pentru a inlocui un cuvant care se repeta. 2) semn diacritic (~) care se pune deasupra literei „n” pentru a indica ca se pronunta m***t. /<fr. tilde, germ. Tilde

DIACRITIC adj.n. semn diacritic = semn grafic care modifica valoarea fonetica a unei litere. [Pron. di-a-. / < fr. diacritique, cf. gr. diakritikos – care distinge].

TILDA s.f. 1. Semn grafic (~) folosit in unele lucrari (pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta etc.). 2. semn diacritic (~) care se pune, mai ales in ortografia spaniola, deasupra lui n, pentru a arata ca se pronunta m***t. [< sp., fr. tilde, germ. Tilde].

sedila (-le), s. f. – semn diacritic care se pune sub unele consoane pentru a le da alta valoare. Fr. cedille.

diacritic adj. semn ~ = semn grafic care modifica valoarea fonetica a unei litere. (< fr. diacritique, gr. diakritikos)

diacritic ~ca (~ci, ~ce) (despre semne grafice) Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprima o valoare distincta; cu proprietatea de a imprima o valoare speciala. [Sil. di-a-] /<fr. diacritique